Plângere contravenţională. Sentința nr. 93/2013. Judecătoria CLUJ-NAPOCA

Sentința nr. 93/2013 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 09-01-2013 în dosarul nr. 18721/211/2012

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA CLUJ-N.

Operator de date cu caracter personal nr. 3185

prezentul document conține date cu caracter personal aflate sub incidența Legii nr. 677/2001

Dosar nr._

SENTINȚĂ CIVILĂ Nr. 93/2013

Ședința publică din data de 09 Ianuarie 2012

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: G.-R. F.-H.

GREFIER: T. P.

Pe rol judecarea plângerii contravenționale formulate de petentul S. M. C., împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._, încheiat la data de 14.07.2012 de către intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN CLUJ.

La apelul nominal făcut în ședința publică, la prima strigare a cauzei în ordinea de pe lista de ședință, se constatã lipsa pãrților, situație în care, potrivit prevederilor art. 104 alin. 13 din Regulamentul de ordine interioarã a instanțelor judecãtorești, aprobat prin HCSM nr. 387/2005 instanța dispune lãsarea dosarului la sfârșitul ședinței când, după o noua strigare, în ordinea listei, se va proceda conform dispozițiilor procedurale.

Instanța dispune luarea cauzei la a doua strigare în ordinea listei de ședință.

La a doua strigare făcută în cauză, se constată lipsa părților.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că s-a depus la dosarul cauzei, în data de 08.01.2013, de către intimat întâmpinare, iar în data de 08.01.2013 s-a depus de către reprezentantul convențional al petentului cerere de amânare.

Instanța constată că este competentă să soluționeze plângerea, acțiunea fiind scutită de taxa judiciară de timbru potrivit art.36 din O.G. nr.2/2001 și de timbru judiciar potrivit art. 1 alin.2 din O.G. nr. 32/1995 si ale H.G. nr. 856/ 2002, plângerea fiind introdusă în termenul de 15 zile legal prevăzut.

Deliberând, instanța respinge cererea de amânare formulată în cauză ca neîntemeiată, nefiind depuse înscrisuri justificative în acest sens, conform art. 156 C.proc.civ.

În temeiul art. 167 C.pr. civ. instanța încuviințează proba cu înscrisurile depuse la dosar și, apreciind cauza lămurită, în baza art.150 C.pr.civ., declară închisă faza cercetării judecătorești și o reține cauza în pronunțare.

INSTANȚA,

Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:

Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Cluj-N. sub nr. de mai-sus, petentul S. M. C., în contradictoriu cu intimatul I. JUDETEAN DE POLITIE CLUJ, a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună anularea proceselor verbale . nr._ și . nr._, ambele încheiate în data de 14.07.2012 și comunicate la adresa petentului; exonerarea de plata amenzii de 1000 RON, respectiv 630 RON; restituirea sumelor plătite cu titlu de amendă prin chitanțele nr. 2369 și 2370 din 7.07.2012.

În fapt, la data de 14.07.2012, petentul se afla în mun. Cluj-N., venind din Danemarca, și se deplasa către orașul de domiciliu din România. A fost oprit de către un echipaj de poliție, care, văzându-l cu numere de înmatriculare străine, l-a oprit în vederea verificărilor amănunțite.

Petentul a prezentat permisul de conducere eliberat în Danemarca, dar polițiștii au identificat în baza de date că petentul este titularul unui permis încă valabil eliberat în România.

Precizează că locuiește în Danemarca de mai mulți ani și permisul românesc de conducere i-a fost reținut datorită săvârșirii unei contravenții, motiv pentru care a trebuit să facă școala de șoferi din nou și să dea examen pentru permis în Danemarca. Petentul a circulat doar cu permis danez și a trăit permanent cu convingerea că cel românesc este anulat ca urmare a emiterii celui danez.

Deși a explicat acest fapt polițiștilor, aceștia au înțeles să-l amendeze pentru deținerea a două permise de conducere valide, din care unul emis de către o autoritate străină. Solicită, pe cale de consecință, având în vedere cele susținute, să se dispună anularea procesului verbal de contravenție seria_/14.07.2012.

Este adevărat că nu a avut carte verde, dar le-a prezentat polițiștilor o asigurare internațională cu valabilitate în acest sens, care echivalează în străinătate cu cartea verde.

Solicită a se avea în vedere că ambele procese verbale sunt lovite de nulitate absolută, datorită faptului că nu sunt încheiate cu respectarea prevederilor legale în materie. Astfel, în lipsa semnăturii petentului, întocmirea procesului verbal trebuia confirmată de cel puțin un martor în condițiile în are a refuzat să semneze.

Având în vedere cele expuse, solicită admiterea plângerii așa cum a fost formulată.

În drept, OUG nr. 195/2002, OG nr. 2/2001.

În susținerea celor afirmate, petentul a depus la dosar, în copie, procesele-verbale de contravenție contestate, chitante de plata amenzi contraventionale (fila 4-7).

Plângerea contravențională este scutită de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, potrivit art. 36 din O.G. nr. 2/2001, art. 15 lit. i) din Legea nr. 146/1997 și art. 1 alin. 2 din O.G. nr. 32/1995.

Intimatul, legal citat, a formulat întâmpinare, prin care a invederat instantei ca nu se opune anularii procesului-verbal de contraventie . nr._/14.07.2012, tinand seama ca art. 27 din OUG nr. 195/2002, care prevedea interdictia de a detine simultan doua permise de conducere nationale, a fost abrogat prin pct. 10 a art. 1 din OUG nr. 69/28.06.2007. Referitor la procesul-verbal de contraventie . nr._/14.07.2012, intimatul a solicitat respingerea plangerii contraventionale ca neintemeiata si mentinerea acestuia ca temeinic si legal intocmit (f. 12-13).

Instanta a incuviintat si administrat proba cu inscrisurile depuse la dosarul cauzei.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarea stare de fapt și de drept:

Prin procesele-verbale . nr._/14.07.2012 si . nr._/14.07.2012 intocmite de IPJ Cluj, petentul S. M. C. a fost sanctionat cu amenda în cuantum de 630 lei, respectiv amenda in cuantum de 1.000 lei, aplicandu-i-se si sanctiunea contraventionala complementara a suspendarii dreptului de a conduce, retinandu-i-se permisul de conducere, precum si certificatul de inmatriculare al auto, pentru savarsirea contraventiilor prevazute de art. 102 alin. 1 pct. 8 din OUG nr. 195/2002 si art. 56 din Legea nr. 136/1995, retinandu-se ca, in data de 14.07.2012, in jurul orelor 03:40, petentul a condus auto marca Ford cu nr. de inmatriculare_ in Piata A. I. din mun. Cluj-N., iar ca urmare a verificarilor efectuate s-a constatat ca petentul detinea un permis de conducere valid nr._, precum si un permis de conducere cu nr._, eliberat in Danemarca. De asemenea, ca urmare a controlului efectuat, s-a constatat ca petentul nu detinea valabil eliberata cartea verde, cu toate ca auto condus era inmatriculat in Danemarca.

În drept, faptele petentei au fost încadrate în dispozițiile art. 102 alin. 1 pct. 8 din OUG nr. 195/2002 si art. 56 din Legea nr. 136/1995, fiind sancționate conform art. 102 alin. 1 pct. 8 din OUG nr. 195/2002 si art. 64 din Legea nr. 136/1995.

Petentul-contravenient a sustinut netemeinicia procesului-verbal de contravenție, argumentând că, la data săvârșii pretinsei fapte contravenționale, s-a conformat in totalitate regulilor de circulatie.

Potrivit jurisprudenței constante a Curții Europene a Drepturilor Omului (cauzele Öztürk c. Germaniei, Lauko c. Slovaciei, Salabiaku c. Frantei, A. c. României, s.a.), materia contravențională a fost privita ca încadrându-se in noțiunea de “acuzație in materie penala”, in sensul art. 6 par. 1 din CEDO.

În consecința, potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, in cadrul proceselor având ca obiect plângere contravenționala, întrucât contravenientul se vede pus in fata unei “acuzații de natura penala” in sensul art. 6 par. 1 din Convenție, acesta trebuie sa beneficieze de toate garanțiile prevăzute de art. 6 in ansamblul sau, cu referire speciala la dispozițiile paragrafului 2, privitor la prezumția de nevinovăție.

Instanța reține că, în conformitate cu jurisprudența Curții, înțelesul noțiunii de „prezumție de nevinovăție” presupune că nu trebuie pornit de la ideea preconcepută că persoana în cauză a săvârșit fapta ce i se impută. În plus, sarcina probei revine celui care acuză.

În ceea ce privește sarcina probei, conform principiul statuat de art. 1169 C. civil, cel ce face o propunere în fața instanței trebuie să o dovedească. Prin urmare, dacă petentul susține netemeinicia celor arătate în procesul-verbal, trebuie să o dovedească. Nu se poate spune că în acest mod s-ar încălca cerința referitoare la sarcina probei ce decurge din prezumția de nevinovăție, pe motiv că organul constatator este cel care trebuie să probeze contravenția reținută.

În realitate, fapta reținută este probată cu ajutorul prezumției de legalitate a procesului-verbal de constatare a contravenției – actul a fost emis cu respectarea tuturor condițiilor de fond si de forma prevăzute de lege – și cu prezumția de veridicitate – actul reflecta in mod real ceea ce a stabilit autoritatea emitentă – prezumții care, deși nu sunt consacrate expres de lege, sunt recunoscute atât de doctrină cât și de practica judiciară, putând fi considerate a fi prezumții legale, în sensul pe care instanța europeană îl dă acestei noțiuni.

In acord cu jurisprudența Curții de la Strasbourg, în privința prezumțiilor și a limitei rezonabile pe care statele nu trebuie sa o depășească în folosirea lor în materie penală, instanța consideră ca una din limitele pana la care poate sa acționeze prezumția de temeinicie a procesului verbal trebuie sa fie data de constatarea personala a faptei de către agent. Astfel, în situația in care fapta este constatata personal, cum este și situația în cauza de față – fapta fiind constatată nemijlocit de către agentul constatator – procesul verbal, dacă este legal întocmit, se va bucura de prezumția de temeinicie astfel încât va reveni petentului sarcina de a proba netemeinicia.

Instanța apreciază că această soluție este în acord cu articolul 6 din Convenție, din moment ce instanța are oricum obligația de a verifica din oficiu, legalitatea procesului verbal, in raport cu mențiunile a căror lipsă atrage nulitatea absoluta a acestuia. Astfel, deși pornește de la prezumția de temeinicie a procesului-verbal, soluția cauzei nu se va întemeia doar pe aceasta, fapt pe care constituie o limita rezonabila în aplicarea prezumției.

În cauză, instanța, procedând, potrivit art. 34 din OG nr. 2/2001, la verificarea legalității procesului-verbal de constatare a contravenției, constată că întocmirea acestuia s-a făcut cu respectarea dispozițiilor art. 16 din același act normativ și că acesta cuprinde mențiunile obligatorii prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 17 din OG 2/2001.

Astfel, instanța reține că înscrisul întocmit trebuie să se conformeze, în ceea ce privește condițiile de fond și formă ale încheierii sale riguroase, prevederilor O.G. nr. 2/2001, privind regimul juridic al contravențiilor, exigențe care reprezintă tot atâtea garanții menite să asigure legalitatea și temeinicia celor reținute în cuprinsul procesului-verbal.

În conformitate cu dispozițiile art. 17 din O.G. nr. 2/2001, procesul-verbal de contravenție trebuie cuprindă, în mod obligatoriu, sub sancțiunea nulității absolute, care poate fi invocată și, din oficiu, de instanța de judecată, mențiuni referitoare la numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită și data comiterii acesteia. Totodată, procesul-verbal va trebui să poarte și semnătura agentului constatator.

Observând procesul-verbal de contravenție, instanța constată că agentul constatator a făcut mențiunile cuvenite, în sensul mai-sus arătat, astfel că, în cauză, nu este incident nici unul din cazurile de nulitate absolută, prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001.

Referitor la temeinicia procesului-verbal de constatare a contravenției, instanța retine urmatoarele:

Un proces-verbal de constatare a contravenției, în situația în care a fost încheiat cu respectarea tuturor condițiilor de fond și de formă ad validitatem stabilite în acest sens de actul normativ care-l reglementează, se bucură de o prezumție relativă de autenticitate și veridicitate, în sensul că cele reținute în conținutul acestuia referitor la fapta ilicită comisă sunt cele corespunzătoare adevărului.

Această prezumție este una relativă, deoarece spre deosebire de actele autentice comune, care se bucură de o prezumție de veridicitate în principiu absolută (dovada faptului că cele cuprinse în conținutul acestuia nu sunt conforme cu adevărul, neputându-se face altfel decât prin efectuarea procedurii înscrierii în fals), procesul-verbal de constatare a contavenției se bucură de o prezumție de veridicitate relativă, dovada faptului că cele cuprinse în conținutul acesteia nu sunt conforme adevărului putând fi făcute prin orice mijloace de probă.

Prin urmare, în situația în care un petent, în cursul judecății, prin coroborarea oricăror probe legale, concludente și pertinente încuviințate și administrate de instanța, în temeiul art. 167 Cod procedura civila, reușește să dovedească faptul că situația reținuta în conținutul procesului-verbal nu este corespunzătoare adevărului, instanța va constata faptul că prezumția de veridicitate a fost răsturnată, va admite acțiunea și va anula procesul-verbal.

În consecință, instanța sesizată cu analiza temeiniciei unui proces-verbal de constatare a contravenției trebuie să cerceteze în primul rand faptul dacă petentul a solicitat sau nu probe în vederea răsturnării prezumției de veridicitate, în al doilea rând dacă probele administrate susțin sau nu o altă stare de fapt decât cea reținută în conținutul procesului-verbal și, în al treilea rand, dacă această stare de fapt dovedită în fața instanței este sau nu în măsură să ducă la anularea procesului-verbal.

Astfel, în primul rand, instanța constată faptul că petentul a solicitat instanței ca aceasta, în conformitate cu prevederile art. 167 Cod procedura civila, să-i încuviințeze probe în vederea dovedirii existenței în speță a unei stări de fapt contrare cu cele reținute prin procesul-verbal de constatare a contravenției contestat în prezenta cauză.

În al doilea rand, instanța va constata faptul că, din coroborarea celor arătate de petent în conținutul plângerii cu cele invederate de intimat prin intampinare, rezultă ca procesul-verbal de contraventie . nr._/14.07.2012, prin care a fost angajata raspunderea contraventionala a petentului pentru savarsirea contraventiei prev. si ped. de art. 102 alin. 1 pct. 8 din OUG nr. 195/2002, este nelegal si netemeinic, tinand seama ca, in prezent, este posibila detinerea in mod simultan a doua permise de conducere emise in state/tari diferite, textul art. 27 din OUG nr. 195/2002 fiind abrogat prin pct. 10 al art. 1 din OUG nr. 69/28.06.2007. In consecinta, instanta va dispune anularea acestui proces verbal de contraventie, cu consecinta inlaturarii sanctiunilor contraventionale aplicate si restituirea catre petent a sumei de 315 lei, achitata de acesta conform chitantei de plata nr._/27.07.2012.

Referitor la comiterea contraventiei prev. de art. 56 din Legea nr. 136/1995, instanta retine ca petentul nu a rasturnat prezumatia de temeinicie a actului contraventiei si nu a dovedit o stare de fapt contrara celei retinute de agentul constatator, intrucat petentul nu a prezentat la data controlului cartea verde valabil eliberata, in conditiile expuse mai-sus.

Prin urmare, în lumina rațiunilor anterior expuse și în baza art. 34 din OG nr. 2/2001, instanța urmează să admită in parte plângerea contravențională, formulată de petentul S. M. C., și va dispune anularea procesului-verbal de contravenție . nr._/14.07.2012, întocmit de intimatul IPJ Cluj, va inlatura sanctiunile contraventionale principale si complementare aplicate in baza acestuia, cu consecinta restituirii catre petent a sumei de 315 lei, achitata de acesta conform chitantei de plata nr._/27.07.2012. Va mentine procesul-verbal de contraventie . nr._/14.07.2012 contestat, fiind temeinic si legal intocmit sub aspectul savarsirii de catre petent a contraventiei prev. si ped. de art. 56 din Legea nr. 136/1995.

Văzând și dispozițiile art. 274 C.proc.civ., va lua act că partile nu au solicitat cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Admite in parte plângerea contravențională formulată de petentul S. M. C., domiciliat in loc. Harpasesti, ., în contradictoriu cu INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN CLUJ, cu sediul în mun. Cluj-N., ., jud.Cluj, și, în consecință:

Anulează procesul-verbal de contravenție . nr._/14.07.2012, întocmit de intimatul IPJ Cluj, in ceea ce priveste savarsirea contraventiei prev. si ped. de art. 102 alin. 1 pct. 8 din OUG nr. 195/2002.

Inlatura sanctiunea contravenționala a amenzii în cuantum de 630 lei.

Dispune restituirea catre petent a sumei de 315 lei, achitata de petent in baza procesului-verbal de contraventie de mai-sus, conform chitantei de plata nr._/27.07.2012.

Respinge in rest plangerea si mentine procesul-verbal de contraventie . nr._/14.07.2012 ca temeinic si legal intocmit.

F. cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Cu drept de recurs in termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședința publică, azi, 09.01.2013.

PREȘEDINTE, GREFIER,

G. – R. F. – H. T. P.

Red./Th.red./F.H.G.R./P.T./5ex./08.02.2013

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Plângere contravenţională. Sentința nr. 93/2013. Judecătoria CLUJ-NAPOCA