Plângere contravenţională. Hotărâre din 09-01-2013, Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 09-01-2013 în dosarul nr. 8702/211/2012
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CLUJ N.
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR CIVIL NR._
Operator de Date cu Caracter Personal 3185
ȘENTINȚA CIVILĂ NR. 94/2013
Ședința publică din 9 ianuarie 2013
Instanța constituită din:
JUDECĂTOR: R. E. G.
GREFIER: A. M.
Pe rol fiind soluționarea plângerii contravenționale înaintată de petentul I. M. V. împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 9.03.2012 de către I.P.J. Cluj.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care,
Instanța, nefiind excepții de invocat și alte cereri în probațiune de formulat, în temeiul art. 167 alin.1 C.pr.civ. încuviințează proba cu înscrisurile aflate la dosar. Declară închisă faza probatorie.
Instanța, în temeiul art.150 Cod.pr.civ., declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
JUDECĂTORIA
Asupra prezentei cauze civile,
Reține că în data 4.04.2012 a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Cluj-N. plângerea contravențională formulată de petentul I. M. V. împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 9.03.2012 de către I.P.J. Cluj prin care a solicitat instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună în principal anularea acestuia ca nelegal și netemeinic cu consecința exonerării petentului de obligația de plată a amenzii și a obligării intimatului la repararea prejudiciului cauzat ca urmare a emiterii dispoziției de ridicare a autoturismului cu nerespectarea reglementărilor legale în vigoare, iar în subsidiar înlocuirea sancțiunii amenzii cu sancțiunea avertismentului.
În fapt, petentul a arătat că în data de 13.09.2011 a staționat voluntar cu autoturismul cu nr. de înmatriculare_ pe . din mun. Cluj-N.. La ora 18, când s-a întors la locul staționării autoturismului, a constatat că acesta dispăruse și urmare a apelului la 112 a aflat că autoturismul său a fost ridicat de RADP Cluj-N. și depozitat la sediul acestora din mun. Cluj-N., .. Deplasându-se pentru a-și recupera autovehiculul, a fost informat că a fost sancționat pentru nerespectarea dispozițiilor art.108 din Regulamentul O.U.G. nr.195/2002, autoturismul său fiind staționat neregulamentar. Totodată,a fost nevoit a achita suma de 415,40 lei pentru restituirea autoturismului.
Referitor la procesul-verbal de contravenție, petentul a susținut că data încheierii acestuia a fost modificată în repetate rânduri, astfel că este practic ilizibilă data, neputând decât să presupună că este vorba de 13.09.2011.
În ce privește nelegalitatea procesului-verbal de contravenție, petentul a subliniat că potrivit art.16 alin. 1 teza III din O.G. nr.2/2001, procesul-verbal trebuie să cuprindă mențiunile cu privire la ocupația și locul de muncă ale contravenientului, ori în procesul-verbal atacat acestea lipsesc cu desăvârșire.
Pe de altă parte, în cuprinsul procesului-verbal nu se realizează o descriere corespunzătoare a faptei contravenționale, descriere care impune a se menționa data, ora și locul în care a fost comisă fapta, arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite, fapt ce trebuie sancționat cu nulitatea procesului-verbal.
În același sens este și practica judiciară care aplică sancțiunea nulității în situația în care descrierea faptei lipsește sau fapta este descrisă doar în mod generic, sau lipsa oricăror mențiuni privind împrejurările în care fapta a fost comisă.
Raportat la cele mai sus învederate, petentul a precizat că în opinia sa este nejustificată obligarea sa la plata taxei de 415,40 lei achitată către RADP, fapt ce i-a cauzat un prejudiciu ce se cere a fi reparat.
În drept, au fost invocate prevederile art. 5, 6, 7, 15, 16, 17, 19, 21 alin.3, 26 alin.1, 38 alin. 3 din O.G. nr.2/2001, art.118 din O.U.G. nr.195/2002, precum și art.12-14 din HCLS 6 nr.14/2009.
La data de 8.10.2012 intimatul I.P.J.Cluj a depus întâmpinare prin care a solicitat instanței respingerea plângerii petentului cu menținerea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției ca fiind temeinic și legal încheiat.
În motivare, a subliniat faptul că plângerea contravențională nu este întemeiată din următoarele motive:
Sub aspectul legalității, procesul verbal conține toate elementele prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 16 și art. 17 din OG2/2001.
Sub aspectul temeiniciei, agentul constatator a respectat disp. art. 21 al. 3 din OG2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aplicând sancțiunea în limitele prevăzute de actul normativ, raportat la gradul de pericol social al faptei, la împrejurările in care aceasta a fost săvârșită, la modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, la scopul urmărit, precum și la circumstanțele personale ale contravenientului.
Totodată, intimatul a arătat că se opune unei eventuale solicitări de administrare a probei cu martori cu vreuna dintre persoanele prev. de art. 189 C.pr.civ., care, potrivit dispozițiilor invocate, nu pot fi audiate ca martori, precum și administrării oricăror probe cu caracter extrajudiciar, întrucât acesta nu respectă principiul contradictorialității și al mijlocirii probelor în procesul civil.
Fapta petentului a fost constatată cu propriile simțuri de agentul constatator, astfel încât actul de sancționare și constatare se bucură de prezumția de legalitate și temeinicie și face întotdeauna dovada până la proba contrară, sarcina probei conform art.1169 C.civ., revine petiționarului și nu intimatului.
Referitor la susținerile petentului conform cărora procesul-verbal de contravenție ar fi nul, intimatul a solicitat instanței să rețină că potrivit Deciziei nr. XXII/19.03.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, poate atrage nulitatea absolută a actului de constatare și sancționare a contravenției doar nerespectarea prevederilor art.17 din O.G. nr.2/2001, iar neregulile pe care petentul le invocă nu sunt prevăzute de acest articol.
Față de petitul privind restituirea sumei de bani achitată de către petent cu ocazia ridicării autoturismului în cuantum de 415,40 lei, intimatul a subliniat că această sumă nu se face venit la bugetul I.P.J. Cluj, suma fiind depusă în contul RADP în temeiul art.13 pct. 2 din Regulamentul de aplicare a HCL nr.149/2009, astfel că apare nejustificată solicitarea petentului de a obliga intimatul la restituirea sumei.
Ca urmare, întrucât dispozițiile OUG nr.195/2002 au drept scop și asigurarea desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private, autoritățile statului urmărind ca acțiunile antisociale să nu rămână nesancționate, dreptul de apărare al persoanei sancționate contravenientului nefiind limitat prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit (cauza A. contra României – 04.10.2007), a solicitat instanței să constate că procesul verbal de contravenție se bucură de o prezumție de legalitate, în sensul că acesta face întotdeauna dovada până la proba contrară (în acest sens Curtea Constituțională pronunțându-se prin deciziile 197/2003, Decizia 259/2007 ș.a.), iar petiționarul, prin susținerile sale, nu face dovada contrară stării de fapt reținută prin actul de constatare și sancționare a contravenției, măsura aplicată de agentul constatator este întemeiată și pe cale de consecință, procesul verbal contestat este temeinic și legal încheiat.
În drept, au fost invocate prevederile art.115-118 C.pr.civ.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 9.03.2012 de către I.P.J. Cluj, petentul a fost sancționată contravențional cu 4 puncte amendă în cuantum de 268 lei și 2 puncte de penalizare, reținându-se în sarcina sa comiterea contravenției prev. de art. 108 alin.1 lit. b pct. 7 din O.U.G. nr.195/2002 rep.
În starea de fapt s-a reținut că în data de 13.09.2011 orele 12:26, pe . petetul a staționat voluntar neregulamentar cu auto BMW cu nr. de înmatriculare_, pe partea carosabilă, ducând la blocarea accesului de intrare/ieșire din garajul reclamantului.
În drept, fapta petentului a fost încadrată în prevederile art. 108 alin.1 lit. b) pct. 7 din O.U.G. nr.195/2002.
Instanța reține că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției face dovada deplină asupra situației de fapt reținute, precum și asupra încadrării juridice date acesteia, până la proba contrară ce incumbă petentului.
Instanța procedează, cu precădere, la analiza legalității procesului-verbal de contravenție contestat, observând respectarea cerințelor legale, a căror nesocotire se sancționează cu nulitatea absolută, ce poate fi invocată și din oficiu, de instanța de judecată.
Astfel, instanța reține că înscrisul întocmit trebuie să se conformeze, în ceea ce privește condițiile de fond și formă ale încheierii sale riguroase, prevederilor O.G. nr. 2/2001, privind regimul juridic al contravențiilor, exigențe care reprezintă tot atâtea garanții menite să asigure legalitatea și temeinicia celor reținute în cuprinsul procesului-verbal.
În conformitate cu dispozițiile art. 17 din O.G. nr. 2/2001, procesul-verbal de contravenție trebuie cuprindă, în mod obligatoriu, sub sancțiunea nulității absolute, care poate fi invocată și, din oficiu, de instanța de judecată, mențiuni referitoare la numele, prenumele și calitatea agentului constatator, denumirea/numele si prenumele contravenientului, fapta săvârșită și data comiterii acesteia. Totodată, procesul-verbal va trebui să poarte și semnătura agentului constatator.
Observând procesul-verbal de contravenție, instanța constată că agentul constatator a făcut mențiunile cuvenite, în sensul mai-sus arătat, astfel că, în cauză, nu este incident nici unul din cazurile de nulitate absolută, prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001.
Mențiunile prevăzute de textul art. 16 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, altele decât cele la care face referire art. 17 din O.G. nr. 2/2001, trebuie să fie cuprinse, în mod obligatoriu, în cuprinsul înscrisului contravenției, însă sancțiunea care intervine, în caz de neconformare, este nulitatea relativă și implicită, condiționată de o vătămare a cărei existență trebuie dovedită de către petentă.
În același sens a statuat și Î.C.C.J. – Secții Unite prin Decizia nr. XXII din 19.03.2007, de admitere a recursului în interesul legii, declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Î.C.C.J., decizie publicată în M.OF. al României, Partea I, nr. 833 din 05.12.2007.
Astfel, în aprecierea instanței, nu poate fi primită ca motiv de nulitate corectarea datei comiterii faptei, întrucât așa cum se poate constata din copia depusă la fila 18 din dosar de către intimat, data comiterii faptei este perfect lizibilă.
Totodată, se reține că deși art.16 alin. 1 teza III din O.G. nr.2/2001, stabilesc că procesul-verbal trebuie să cuprindă mențiunile cu privire la ocupația și locul de muncă ale contravenientului, lipsa acestor mențiuni nu este sancționată cu nulitatea absolută a procesului-verbal de prevederile art.17 din O.G. nr.2/2001. Prin urmare, lipsa acestor mențiuni ar putea fi sancționată doar cu o nulitate relativă, situație în care petentului ăi revine obligația de a face dovada vătămării produse prin nerespectarea acestor prevederi, fapt ce petentul nu l-a probat în cauză.
Referitor la descrierea faptei, instanța reține, că fapta contravențională, astfel cum a fost conturată și reținută de agentul de poliție, a fost în mod corespunzător încadrată, în drept, în dispozițiile art. 108 pct.1 lit.b pct. 7 din O.U.G. nr.195/2002 rep. și sancționată conform aceluiași text normativ, amenda aplicată fiind stabilită la minimul special prevăzut de lege.
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că petentul nu a răsturnat prezumția de adevăr de care se bucură procesul-verbal de contravenție, întrucât nu a dovedit o stare de fapt contrară celei atestate de către agentul constatator în actul contravenției.
Procesul-verbal de contravenție face dovada deplină asupra situației de fapt reținute, întrucât împrejurările comiterii faptei contravenționale reprezintă constatări personale (ex propriis sensibus) ale agentului constatator, până la proba contrară care incumbă petentului. Astfel, dacă petentul susține netemeinicia celor arătate în procesul-verbal, trebuie să o dovedească. Nu se poate spune că, în acest mod, s-ar încălca cerința referitoare la sarcina probei ce decurge din prezumția de nevinovăție, pe motiv că organul constatator este cel care trebuie să probeze contravenția reținută.
În realitate, fapta reținută este probată cu ajutorul prezumției de legalitate a procesului-verbal de constatare a contravenției – actul a fost emis cu respectarea tuturor condițiilor de fond si de forma prevăzute de lege – și cu prezumția de veridicitate – actul reflectă în mod real ceea ce a stabilit autoritatea emitentă – prezumții care, deși nu sunt consacrate expres de lege, sunt recunoscute atât de doctrină, cât și de practica judiciară, putând fi considerate a fi prezumții legale, în sensul pe care instanța europeană îl dă acestei noțiuni.
În acord cu jurisprudența Curții de la Strasbourg, în privința prezumțiilor și a limitei rezonabile pe care statele nu trebuie să o depășească în folosirea lor în materie penală, instanța consideră că una din limitele până la care poate să acționeze prezumția de temeinicie a procesului verbal trebuie să fie dată de constatarea personală a faptei de către agent. Astfel, în situația în care fapta este constatată personal, cum este și situația în cauza de față – fapta fiind constatată nemijlocit de către agentul constatator – procesul-verbal, dacă este legal întocmit, se va bucura de prezumția de temeinicie, astfel încât va reveni petentului sarcina de a proba netemeinicia.
Instanța apreciază că această soluție este în acord cu articolul 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, din moment ce instanța are oricum obligația de a verifica din oficiu, legalitatea procesului verbal, în raport cu mențiunile a căror lipsă atrage nulitatea absolută a acestuia. Astfel, deși pornește de la prezumția de temeinicie a procesului verbal, soluția cauzei nu se va întemeia doar pe aceasta, fapt care constituie o limită rezonabilă în aplicarea prezumției.
Astfel, instanța reține situația de fapt astfel cum a fost consemnată în procesul-verbal, iar în drept fapta petentului întrunește elementele constitutive ale contravenției prevăzută de art. 108 alin.1 lit. b pct.7 din O.U.G. nr.195/2002 rep. și sancționată conform aceluiași text normativ.
Mai mult, petentul nu a probat în speță existența unei cauze justificative, obiective având forța unei stări de necesitate de natură a înlătura caracterul contravențional al faptei săvârșite.
Având în vedere că, în cauza de față, prin probele administrate în cauză nu rezultă o situație de fapt contrară celei atestate de agentul constatator în cuprinsul actului contravenției, petentul nereușind să răstoarne prezumția de veridicitate a procesului-verbal, instanța constată că procesul-verbal de contravenție contestat este legal și temeinic.
Referitor la solicitarea petentului de restituire a sumei de 415,40 lei achitată ca taxă pentru ridicarea autoturismului, instanța reține că pe de o parte față de legalitatea și temeinicia procesului-verbal de contravenție și implicit a sancțiunii contravenționale aplicate, nu se impune restituirea acesteia. Pe de altă parte, taxa a fost achitată în contul RADP în temeiul art.13 pct. 2 din Regulamentul de aplicare a HCL nr.149/2009, deci sumă nu se face venit la bugetul I.P.J. Cluj.
Totodată, la termenul de judecată din data de 10.10.2012, s-a dispus de către instanță citarea petentului cu mențiunea de a preciza dacă înțelege să împrocesueze și RADP, însă petentul nu a făcut o astfel de precizare până la următorul termen de judecată din data de 9.01.2013, astfel că instanța apreciază că apare nejustificată solicitarea petentului de a obliga intimatul I.P.J. Cluj la restituirea sumei.
Față de considerentele ce preced și în temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța va respinge plângerea contravențională formulată de petent și va menține procesul-verbal de contravenție contestat.
Văzând și dispozițiile art. 274 C.proc.civ., va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE :
Respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petentul I. M. V. domiciliat în com. Florești, ..6, . împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 9.03.2012 de către I.P.J. Cluj cu sediul în mun. Cluj-N., ., jud. Cluj.
Menține în întregime dispozițiile procesului-verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 9.03.2012 de către I.P.J. Cluj – Poliția mun. Cluj-N., precum și sancțiunile aplicate.
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică, azi 9 ianuarie 2013.
JUDECĂTOR GREFIER
R. E. G. A. M.
Red. 4 ex.-25.01.2013./R.E.G./R.E.G./
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 93/2013.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 2013/2013.... → |
|---|
