Pretenţii. Sentința nr. 2013/2013. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2013/2013 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 19-12-2013 în dosarul nr. 5522/211/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.-N.
CIVIL
SENTINTA CIVILA Nr._/2013
Ședința publică de la 19 Decembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE G. B. T.
Grefier R. Z.
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind pe petentul M. Z.
și pe intimat M. C. N. PRIN DIRECȚIA LOCALĂ, intimat R. A. DOMENIUL PUBLIC C. N., având ca obiect plângere contravetionala.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezinta petentul care se legitimeaza cu CI MS_, lipsa fiind intimata.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier dupa care,
Raportat la prevederile art. 237 alin. 1 N.C.P.C. instanța constată că prezenta cauză se află în stare de judecată.
Instanta pune in discutie exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a RADP.
Petentul solicita respingerea exceptiei ca inadmisibila raportat la procesul-verbal incheiat.
Nefiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, instanța acordă cuvântul pe probe.
Petentul arată că nu mai are alte cereri de formulat și solicită încuviințarea probei cu înscrisuri, constând în actele depuse la dosarul cauzei si retine ca s-au depus de catre IPJ planse foto care au fost solicitate si de catre RADP.
Instanța, în baza art. 258 N.C.P.C. coroborat cu art. 255 N.C.P.C. încuviințează în probatoriu înscrisurile depuse la dosar.
În temeiul art. 244 N.C.P.C. instanța declară cercetarea procesului încheiată.
În temeiul art. 392 N.C.P.C. instanța deschide dezbaterile asupra fondului cauzei.
Petentul solicita admiterea actiunii, raportat la faptul ca agentul constatator nu a folosit niciun mijloc de masurare cu privire la constatarea ca masina se afla la aprox un metru de trecere si in zona nu exista nici un indicator care permitea ridicarea autovehiculului, fara cheltuieli de judecata.
În temeiul art. 394 alin. 1 N.C.P.C., instanța declară închise dezbaterile în fond și reține cauza spre soluționare pe baza probelor aflate la dosar.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată la această instanță sub nr._ din data de 28.02.2013, petentul M. Z. a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce va pronunța, să se dispună anularea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/11.02.2013 întocmit de intimatul M. C.-N. - DIRECTIA POLITIA LOCALA, restituirea sumei de 415,40 lei achitată cu titlu de taxă ridicare auto, plus dobânda legală de la data de 30.10.2012 până la data restituirii efective.
În fapt, petentul a arătat că în data de 29.10.2012, a parcat regulamentar autoturismul marca Opel Corsa, nr. de înmatriculare_, în fața Facultății de D. de pe . când a ieșit de la cursuri a constatat că autoturismul i-a fost ridicat. .
Petentul a arătat că nu au fost respectate dipozițiile art. 19 din O.G. nr. 2/2001 în ceea ce privește semnarea procesului-verbal de un martor asistent.
A mai precizat că taxa de ridicare a mașinii este nelegală find stabilită prin HCL 220/2012.
În drept, cererea este întemeiată pe dispozițiile O.G. nr. 2/2001 și art. 1345 C.civ.
Plângerea este scutită de plata taxei judiciare de timbru si a timbrului judiciar conform art. 15 lit. i din Legea nr. 146/1997 modificată.
În probațiune s-au atașat în copie un set de înscrisuri (f. 4-44).
Intimatul, legal citat a depus întâmpinare (f. 64) prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată și menținerea procesului-verbal întocmit.
În probațiune s-a atașat în copie un set de înscrisuri (f. 68-76).
La data de 21.08.2013 (f.81) RADP C.-N. a depus întâmpinare invocând excepția lipsei calității procesuale pasive, iar pe fond a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată.
În drept a invocat prevederile OG 2/2001, HCL 220/2012.
Instanța a încuviințat proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/11.02.2013, întocmit de intimatul M. C.-N. - DIRECTIA POLITIA LOCALA, petentul a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 280 lei, pentru săvârșirea faptei prevăzute de art. 108 alin. (1) lit. b, pct. 7 din O.U.G. nr. 195/2002, privind circulația pe drumurile publice, sancționată de art. 100 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002, întrucât în data de 29.10.2012, a staționat neregulamentar cu autoturismul marca Opel, nr. de înmatriculare_, în intersecția străzilor A. I. cu Universității la mai puțin de 1m de trecerea de pietoni stânjenind traficul auto și pietonal în zonă.
De asemenea s-a dispus și ridicarea autoturismului petentului prin procesul-verbal de ridicare a autoturismului . nr. 1767/29.10.2012, încheiat de intimații M. C.-N. - DIRECTIA POLITIA LOCALA și R. A. a Domeniului Public C.-N., în baza prevederilor art. 108 alin. 1 pct. 7 lit. b) din OUG nr. 195/2002, consemnându-se totodată de reprezentantul pârâtei RADP C.-N. că, în temeiul prevederilor HCL nr. 220/2012, autovehiculului amintit și descris anterior urmează a fi eliberat după achitarea taxelor aferente stabilite în HCL nr. 220/2012.
În data de 30.10.2012 a fost perfectat de intimata R. A. a Domeniului Public C.-N. procesul-verbal de eliberare a autovehiculului . nr.1767, în cuprinsul căruia s-a menționat că s-a procedat la predarea autovehiculului către petentul M. Z., iar taxele aferente în valoare de 415,40 lei conform Anexei 2 la HCL 220/2012, au fost achitate conform chitanței de plată nr._/30.10.2012 (f.10,8).
In ceea ce priveste exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a intimatei R.A.D.P. C.-N., invocata de aceasta prin intampinare, instanta retine ca exceptia este nefondata, urmand sa o respingă, față de împrejurarea că petentul a solicitat și restituirea sumei de 415,40 lei, care a fost achitată intimatei R. A. a Domeniului Public C.-N., după cum rezultă din chitanța nr._/30.10.2012 și față de împrejurarea că procesul-verbal de ridicare a autovehiculului/remorcii staționate neregulamentar (f.9) a fost încheiat și de către intimata R. A. a Domeniului Public C.-N., iar nu doar de către intimatul Inspectoratul de Poliție Județean C..
Plângerea a fost promovată cu respectarea termenului de 15 zile prevăzut de art. 31 din O.G. nr. 2/2001, modificată, fiind înregistrată pe rolul Judecătoriei C.-N. la data de 28.02.2013, procesul verbal de contravenție fiind comunicat la 22.02.2013 (f.68) conform art. 27 din OG 2/2001.
Fiind învestită, potrivit dispozițiilor art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu verificarea legalității și temeiniciei procesului-verbal, instanța constată următoarele: examinând sub aspectul legalității întocmirea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției, din perspectiva cauzelor de nulitate absolută prevăzute în mod expres și limitativ de către art. 17 din OG nr. 2/2001, instanța reține că nu este incidentă niciuna dintre ele.
În considerentele Recursului în Interesul Legii nr. 22/2007 Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut că. art. 17 din OG nr. 2/2001 precizeaza expres că numai pentru cazurile de nulitate conținute de acest text legal, sancțiunea nulității se poate constata și din oficiu. Rezultă așadar că în toate celelalte cazuri de nerespectare a cerințelor legale, nulitatea procesului-verbal de constatare a contravenției nu poate fi invocată decât dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea acelui act.
► Cu privire la susținerea petentului în sensul că nu au fost respectate dispoz. art. 19 din O.G. nr. 2/2001, în ceea ce privește semnarea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției de către un martor, instanța reține că ar putea atrage nulitatea procesului-verbal de constatare a contravenției doar în situația în care petentul ar face dovada vătămării astfel produse și a împrejurării că aceasta nu poate fi înlăturată decât prin anularea procesului-verbal (art. 175 C.p.c.), aspecte ce nu au fost probate în cauză.
Instanța mai reține că faptei i s-a dat o corectă încadrare juridică, petentul fiind sancționat pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. art. 108 alin. (1) lit. b, pct. 7, privind circulația pe drumurile publice („(1) Savarsirea de catre conducatorul de autovehicul sau tramvai a uneia sau mai multor contraventii atrage, pe langa sanctiunea amenzii, si aplicarea unui numar de puncte de penalizare, dupa cum urmeaza: b) 3 puncte de penalizare pentru savarsirea urmatoarelor fapte: 7. stationarea neregulamentara;”) sancționată de art. art. 100 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002 („Amenda contraventionala prevazuta la alin. (1) - amenda prevazuta in clasa a II-a de sanctiuni - se aplica si conducatorului de autovehicul sau tramvai care savarseste o fapta pentru care se aplica 3 puncte de penalizare, conform art. 108 alin. (1) lit. b).”).
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
În analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile O.U.G. nr. 195/2002 au drept scop asigurarea desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private.
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional.
Din punct de vedere al temeiniciei înscrisului, instanța constată că petentului îi incumba potrivit art. 10, 249 C.pr.civ. sarcina probei în combaterea prezumției de legalitate și temeinicie de care se bucură procesul verbal.
Instanța reține că petentul a solicitat doar administrarea probei cu înscrisuri.
Potrivit art. 63 din OUG 195/2002 (1) se considera oprire imobilizarea voluntara a unui vehicul pe drumul public, pe o durata de cel mult 5 minute; peste aceasta durată, imobilizarea se considera staționare.(5)Vehiculul oprit sau stationat pe partea carosabila trebuie asezat langa si in paralel cu marginea acesteia, pe un singur rand, daca printr-un alt mijloc de semnalizare nu se dispune altfel.
Potrivit art. 65 din OUG 195/2002 cazurile si conditiile in care oprirea, stationarea sau parcarea pe drumul public este permisa se stabilesc prin regulament, in conformitate cu prevederile prezentei ordonante de urgenta.
Potrivit art. 142 lit. e din Regulamentul de aplicare al OUG 195/2002 (HG 1391/2006) se interzice oprirea voluntară a vehiculelor pe trecerile pentru pietoni sau la mai puțin de 25 de metri după și înainte de acestea.
Din analiza planșelor foto de la filele 64-76, având în vedere cele mai sus expuse și din cele menționate în plângerea contravențională, rezultă că autoturismul cu număr de înmatriculare_ a fost parcat neregulamentar, într-o zonă care nu este destinată pentru staționarea autovehiculelor, în imediata apropiere a trecerii de pietoni de la intersecția .. A. I..
Instanța reține că procesul-verbal de constatare a contravenției se bucură de o prezumție relativă de veridicitate în sensul că până la proba contrarie (până la răsturnarea prezumției de veridicitate prin mijloace de probă aduse de petent în susținerea plângerii contravenționale) acesta este considerat că reprezintă adevărul, în sensul că oglindește în mod corect cele întâmplate.
Această prezumție nu este una absolută, ci doar una relativă, în sensul că i se permite presupusului contravenient ca, în cursul judecării plângerii sale, să depună la dosarul cauzei înscrisuri ori să administreze orice alte probe din care să rezulte faptul că cele arătate în conținutul procesului-verbal de constatare a contravenției sunt neadevărate.
Din cele arătate mai sus reiese că această inversare a prezumției, nu operează automat doar prin simpla solicitare de anulare a actului, ci petentul, trebuie să ceară instanței încuviințarea și administrarea unor probe din care să rezulte contrariul.
Totodată, instanța constată că, în acest sens, puterile sale sunt limitate de principiul disponibilității, aceasta neputând administra dovezi din oficiu în vederea dovedirii netemeiniciei celor constatate și, astfel, a inversării prezumției de veridicitate. Această sarcina este una exclusivă și îi aparține, potrivit art. 254 alin. 6 C.p.c. doar petentului.
Prin urmare, din cele arătate mai sus, rezultă că, în situația în care un petent nu solicită dovezi în sensul dovedirii netemeiniciei unui proces-verbal, instanța nu va putea solicita administrarea unor dovezi care să tindă la realizarea acestui demers, ci, odată constatată validitatea actului, trebuie să considere că cele arătate în cuprinsul acestuia sunt conforme cu adevărul (cu realitatea celor întâmplate).
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale aplicate, în raport cu dispozițiile art. 21 alin. (3) din O.G nr. 2/2001, instanța reține că amenda contravențională aplicată în minimul prevăzut de lege este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținând seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.
Prin urmare, instanța vamenține procesul-verbal contestat ca fiind legal și temeinic.
► În ceea ce privește caracterul nelegal al măsurii tehnico-administrative de ridicare a autoturismului, instanța constată următoarele:
În primul rând, instanța reține că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, a fost întocmit ulterior operațiunii de ridicare a autoturismului petentului (29.10.2012 – f. 9), respectiv la data de 11.02.2013 (f. 6).
În al doilea rând, analizând procesului-verbal contestat, instanța constată că în cuprinsul acestuia nu s-a menționat măsura dispusă – respectiv ridicarea autoturismului, ca și temei al măsurii tehnico-administrative întreprinse la data de 29.10.2012, în conformitate cu disp. art. 180 alin. (1) H.G. nr. 1391/2006 pentru aprobarea R.A.O.U.G. nr. 195/2002.
Ridicarea autovehiculului reprezintă o măsură tehnico-administrativă potrivit disp. art. 97 alin. (1) lit. d) din O.U.G. nr. 195/2002, însă, ridicarea autovehiculului nu poate fi dispusă în mod singular, ca o sancțiune distinctă, ci numai dacă însoțește o sancțiune principală, potrivit art. 5 din O.G. nr. 2/2001 și art. 97 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2005.
Potrivit art. 180 alin. (1) H.G. nr. 1391/2006 pentru aprobarea R.A.O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice procesul-verbal de constatare a contravenției … va cuprinde in mod obligatoriu măsura tehnico-administrativa dispusă.
Prin urmare singurul act prin care se pot dispune sancțiuni contravenționale sau alte măsuri este procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției.
Având în vedere considerentele anterior menționate, instanța constată caracterul nelegal al măsurii tehnico-administrative de ridicare a autoturismului petentului și va anula procesul verbal de ridicare a autovehiculului/remorcii staționat/a neregulamentar . nr. 1767/29.10.2012 (f.9).
Având în vedere această soluție instanța reține că nu se mai impune analizarea motivelor de nelegalitate invocate de petent la punctele 3-4 din plângerea contravențională.
Instanța reține că dispoziția de ridicare a autoturismului aparținând petentului a fost dispusă de agenții intimatului M. C.-N. - DIRECTIA POLITIA LOCALA (art. 4, art. 5 din HCL 220/2012) cu neobservarea dispozițiilor legale, chiar dacă contravaloarea taxei de ridicare a fost încasată de R.A.D.P. C.-N., în calitate de prestator al serviciilor de ridicare/depozitare auto din ordinul intimatului. Fapta intimatului de a dispune ridicarea autoturismului petentului fără un fundament legal constituie delict civil cauzând petentului un prejudiciu, cu consecința angajării răspunderii civile delictuale a intimatului și acoperirea integrală a prejudiciului încercat de petent.
Prin urmare va obliga intimatul M. C.-N. - DIRECTIA POLITIA LOCALA la plata către petent a sumei de 415,40 lei reprezentând despăgubiri civile (potrivit facturii fiscale nr._/30.10.2012 și chitanței de plată nr._/30.10.2012 f.8), pe temeiul răspunderii civile delictuale, conform art. 1357 N.C.Civ. raportat la art. 1373 N.C.Civ. ce reglementează răspunderea comitentului pentru fapta prepusului, astfel că intimatul este dator a achita cu titlu de despăgubiri, taxa suportată de petent.
Având în vedere prevederile art. 103 din Legea 71/2012 (obligațiile născute din faptele juridice extracontractuale sunt supuse dispozițiilor legii în vigoare la data producerii ori, după caz, a săvârșirii lor), art. 1523 alin. 2 lit. e N.C.civ., precum și cele mai sus menționate, în vederea acoperirii integrale a prejudiciului încercat de către petent (art. 1385 N.C.civ.) instanța va obliga intimatul M. C.-N. - DIRECTIA POLITIA LOCALA la plata dobânzii legale aferente debitului principal, calculate din ziua plății 30.10.2012 și până la plata integrală a debitului, dobânzi ce vor fi calculate potrivit art. 628 C.proc.civ., către petent.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată, art. 453 alin. (1) N.C.P.C., prevede că partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată. În prezenta cauză, nu s-au solicitat cheltuieli de judecată, astfel că instanța va lua act de aceasta.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatei R.A.D.P. C.-N., invocată de această intimată prin întâmpinare.
Admite în parte plângerea contravențională formulată de petentul M. Z., cu domiciliul în Reghin, bld. Unirii ., ., în contradictoriu cu intimațiiR. AUTONOMA A DOMENIULUI PUBLIC C.-N., cu sediul in Mun. C.-N., .. 2, jud. C., și M. C.-N. - DIRECTIA POLITIA LOCALA, cu sediul în C.-N., .-3, jud. C..
Menține procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/11.02.2013.
Constată caracterul nelegal al măsurii tehnico-administrative de ridicare a autoturismului șianulează procesul verbal de ridicare a autovehiculului/remorcii staționat/a neregulamentar . nr. 1767/29.10.2012 emis de către intimați.
Obligă intimatul M. C.-N. - DIRECTIA POLITIA LOCALA să achite petentului suma de 415,40 lei, cu titlu de despăgubiri civile, precum și dobânda legală aferentă acestei sume, calculată de la data de 30.10.2012 și până la momentul achitării efective a debitului principal.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel la Tribunalul C. –secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, de conflicte de muncă și asigurări sociale în termen de 30 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 19.12.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
| ← Reexaminare sanctiune contraventionala. Sentința nr. 1786/2013.... | Somaţie de plată. Încheierea nr. 1273/2013. Judecătoria... → |
|---|
