Pretenţii. Sentința nr. 2013/2013. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2013/2013 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 20-12-2013 în dosarul nr. 19178/211/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CLUJ-N.
SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal 3185
Dosar nr._
SENTINTA CIVILA NR._/2013
Ședința publică din data de 20 decembrie 2013
Instanța constituită din:
JUDECĂTOR: N. F. B.
GREFIER: A. S.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamanta S. R. DE RADIODIFUZIUNE in contradictoriu cu parata SC F. AE., având ca obiect pretenții
La apelul nominal făcut în ședința publică, la prima si la a doua strigare, se constata lipsa parților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședința, după care se constata că dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 27.11.2013 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta sentință civilă când, instanța, având nevoie de timp pentru a delibera a amânat succesiv pronunțarea pentru astăzi 20.12.2013.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 12.08.2013, reclamanta S. ROMÂNĂ DE RADIODIFUZIUNE a solicitat instanței să dispună obligarea pârâtei S.C. F. AE.. la plata sumei de 718,79 lei, reprezentând taxa pentru serviciul public de radiodifuziune în cuantum de 624,17 lei aferentă perioadei aprilie 2010 –decembrie 2011 și penalități de întârziere în cuantum de 94,62 lei, stabilite la data de 18.01.2013, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat în esență că, pârâta datorează taxa pentru serviciul public de radiodifuziune, conform prevederilor art. 40 alin. 3 din Legea nr. 41/1994 și că în temeiul art. 5 alin. 1 din H.G. nr. 977/2003, această taxă este încasată de S.C. ELECTRICA S.A. o dată cu plata energiei electrice.
În drept, au fost invocate dispozițiile Legii nr. 41/1994, H.G. nr. 977/2003.
În dovedirea cererii au fost depuse copii după următoarele înscrisuri: facturi fiscale emise de S.C. ELECTRICA FURNIZARE S.A. (f. 6-16).
Pârâta a depus întâmpinare la data de 03.10.2013 (f.30) prin care a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiata.
În motivarea s-a arătat, în esență că, raportat la Decizia Î.C.C.J. nr. 2102/09.04.2009 si 607/2011 au fost anulate prevederile alin.3 din HG nr. 977/2003 fiind constatate ca nelegale, ambele decizii fiind publicate in monitorul oficial.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 205 C. pr. civ.
Prin răspunsul la întâmpinare depus la data de 16.10.2013, reclamanta a menționat că, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 40 alin.3 si 4 din Legea nr.41/1994, aceasta instituind o prezumție legala ca toate persoanele juridice sunt beneficiare ale acestui serviciu.
Instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisurile depuse de către reclamantă.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În fapt, din facturi fiscale emise de S.C. ELECTRICA FURNIZARE S.A. și aflate la filele nr. 6-16 din dosar reiese că valoarea aferentă taxei pentru serviciul public de radiodifuziune pentru perioada aprilie 2010-decembrie 2011 lei este de 624,17 lei, pentru locul de consum al pârâtei situat în Cluj-N., . jud. Cluj.
Potrivit art. 40 alin. 3 din Legea nr. 41/1994, „persoanele juridice cu sediul în România, inclusiv filialele, sucursalele, agențiile și reprezentanțele acestora, precum și reprezentanțele din România ale persoanelor juridice străine, au obligația să plătească o taxă pentru serviciul public de radiodifuziune și o taxă pentru serviciul public de televiziune, în calitate de beneficiari ai acestor servicii”.
De asemenea, în conformitate cu prevederile alineatului următor, „cuantumul taxelor prevăzute la alin. (1) lit. b), pe categorii de plătitori, modalitatea de încasare și scutire de la plata acestora, penalitățile de întârziere, precum și sancțiunile care se aplică în cazul completării în mod eronat a declarației de exceptare de la plata taxelor de către deținătorii de receptoare de radio, respectiv de televiziune, care, potrivit legii, sunt plătitori ai taxei pentru serviciul public de radiodifuziune și ai taxei pentru serviciul public de televiziune, se stabilesc prin hotărâre a Guvernului”. În executarea acestei legi a fost emisă H.G. nr. 977/2003, care stabilește printre altele cuantumurile lunare ale taxei pe categorii de plătitori, modalitatea de încasare și scutire de la plata, modalitatea calculului penalităților de întârziere.
Prin Decizia nr. 607/2011 a Î.C.C.J.- Secția C. Administrativ și Fiscal, a fost anulat art. 3 alin. 2 din HG nr. 977/2003, potrivit căruia, „persoanele juridice cu sediul în România, inclusiv filialele acestora, precum și sucursalele și celelalte subunități ale lor fără personalitate juridică și sucursalele sau reprezentantele din România ale persoanelor juridice străine, au obligația sa plătească o taxa lunară pentru serviciul public de radiodifuziune”, reținându-se că potrivit art. 40 alin. 3, sunt obligate la plata taxei doar persoanele beneficiare ale celor două servicii publice, noțiunea de “beneficiar” fiind atribuită atât în interpretarea oficială, cât și în interpretarea gramaticală, numai subiectelor care sunt în mod direct destinatarii acestor servicii.
Într-adevăr, din interpretarea art. 40 alin. 3 din Legea nr. 41/1994, rezultă că obligația de a plăti taxa pentru cele două servicii publice revine persoanelor juridice și celorlalte entități enumerate de art. 40 alin. 3, în calitate de beneficiari ai acestor servicii. Nu există nici un text în Legea nr. 41/1994 care să definească noțiunea de “beneficiar”, astfel că sensul acestei noțiuni nu poate fi decât acela de drept comun, ceea ce presupune ca persoana beneficiară să se folosească în concret de serviciul pus la dispoziție în mod direct. În altă ordine de idei, instanța reține că respingându-se excepția de neconstituționalitate a art. 40 alin. 3 din Legea nr. 41/1991, prin Decizia nr. 297/2004 a C.C.R., s-a reținut că obligația prevăzută de text este doar în sarcina persoanelor juridice care beneficiază, în diferite modalități, de serviciile publice respective.
Astfel, problema esențială în speță, așa cum a observat și pârâta este dovedirea calității de beneficiar, iar sub acest aspect, instanța observă că, legea a instituit o prezumție în sensul că, persoanele juridice cu sediul în România, inclusiv filialele, sucursalele, agențiile și reprezentanțele acestora, precum și reprezentanțele din România ale persoanelor juridice străine sunt în principiu beneficiare ale serviciului public de radiodifuziune, motiv pentru care, sarcina probei contrare revine pârâtei.
Această prezumție nu este absolută, dovadă fiind inclusiv prevederile alin 1¹ al art. 3 din HG nr.799/2003 care instituie un caz de stabilire a scutirii de la plata taxei, dar și ale art. 40 alin.6 și 7 din Legea nr.41/1994 care prevăd situații în care există scutiri de la plata taxei serviciului public.
În mod tradițional, în materia dreptului civil, proba o face reclamantul în baza principiului actio incumbit probatio, în acest sens fiind și prevederile art. 249 C.pr.civ potrivit căruia cel care face o susținere în cursul procesului trebuie să o dovedească, în afară de cazurile anume prevăzute de lege.
Cu toate că, Legea nr. 41/1994 nu prevede cum se stabilește calitatea de beneficiar al serviciului, din ansamblul prevederilor acestei legi, instanța apreciază că legiuitorul a stabilit că în principiu toate persoanele juridice cu sediul în România sunt beneficiare ale acestui serviciu public, de unde reiese că într-o atare situație revine persoanei juridice să răstoarne această prezumție și să facă dovada contrară. Pârâta, însă, nu a făcut dovada contrară.
Întrucât pârâta în calitate de beneficiar nu și-a îndeplinit obligațiile, instanța constatată acțiunea reclamantei admisibilă, motiv pentru care în temeiul art. 40 alin. 3 si 4 din Legea nr. 41/1994 instanța va admite cererea reclamantei în contradictoriu cu pârâta și o va obliga la plata către reclamantă a sumei de de 624,17 lei cu titlu de taxă pentru serviciul public de radiodifuziune pentru perioada aprilie 2010-decembrie 2011 și suma de 94,62 lei cu titlu de penalități calculate până la data de 18.01.2013.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată, în temeiul art. 451 si urm C.pr.civ instanța va obliga parata la plata sumei de 55,32 lei reprezentând cheltuieli de judecata, taxa de timbru achitata de către reclamanta.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea civila formulată de reclamanta S. ROMÂNĂ DE RADIODIFUZIUNE cu sediul în București, .. 60-64, Sector 1 în contradictoriu cu pârâta S.C. F. AE.. cu sediul în Cluj-N., .-7 ., și în consecință:
Obligă pârâta să plătească reclamantei suma de 624,17 lei cu titlu de taxă pentru serviciul public de radiodifuziune pentru perioada aprilie 2010-decembrie 2011 și suma de 94,62 lei cu titlu de penalități calculate până la data de 18.01.2013.
Obliga parata la plata sumei de 55,32 lei reprezentând cheltuieli de judecata, taxa de timbru achitata de către reclamanta.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare.
Apelul și motivele de apel se depun la Judecătoria Cluj-N..
Pronunțată în ședință publică, azi,20 decembrie 2013.
JUDECĂTOR,GREFIER,
N.-F. B. A. S.
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 7352/2013.... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 7399/2013. Judecătoria... → |
|---|
