Pretenţii. Sentința nr. 2013/2013. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2013/2013 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 29-08-2013 în dosarul nr. 9006/211/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CLUJ-N.
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
O.D.C.P.3185
SENTINȚA CIVILĂ NR._/2013
Ședința publică de la 29 August 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE S. I.
Grefier E. M.
Pe rol fiind pronunțarea cauzei Civile privind pe reclamanții P.-B. M., P.-B. H., S. G.-M., S. M. și pe pârâții O. B. FINANCING SOLUTIONS SV, PRIN MANDATAR O. B. ROMÂNIA SA, O. B. FINANCING SOLUTIONS SV, PRIN MANDATAR O. B. ROMÂNIA SA CU SEDIUL PT.COMUNICARE LA SUCURSALA MANASTUR DIN, având ca obiect anulare act.
Mersul dezbaterilor a avut loc în ședința publică din data de 22.08.2013, fiind consemnate în încheierea ședinței de la acea dată, când instanța, pentru a da posibilitatea depunerii de concluzii scrise la dosar și dovada cheltuielilor de judecată, la cererea reprezentantei reclamanților a amânat pronunțarea în cauză pentru azi, 29.08.2013.
INSTANȚA
Deliberând asupra prezentei cauze civile, reține că
Prin cererea înregistrată la data de 12 aprilie 2013 pe rolul Judecătoriei Cluj-N., sub dosar nr._, reclamanții P.-B. M., P.-B. H., S. G.-M., S. M., în contradictoriu cu pârâții O. B. FINANCING SOLUTIONS SV, PRIN MANDATAR O. B. ROMÂNIA SA, O. B. FINANCING SOLUTIONS SV, PRIN MANDATAR O. B. ROMÂNIA SA, au solicitat instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună: I. Cu privire la reclamanții de rând 1: a. sa constate ca fiind abuzive si nule de drept clauzele privind stabilirea nivelului dobânzii, precum si a modului de calcul al acestora, prevăzute în Contractul de credit intervenit între parata OPT B. România SA, în calitate de împrumutătoare si reclamanții de rândul 1, cu consecința constatării nulității absolute parțiale a contractelor de credit în ceea ce privește clauzele nule de drept si derulării în continuare a contractelor de credit, fără incidența acestor clauze; b. sa oblige parata să precizeze si să actualizeze Contractul de credit anterior menționat prin semnarea unui act adițional la acesta, cuprinzând următoarele clauze minimale:.precizarea si definirea elementelor componente ale dobânzii si a cuantumului acestora: 4,21 +LIBOR CHF 3M; II. modalitatea de modificare a dobânzii exclusiva în funcție de indicele de referința LIBOR, în virtutea clauzei de indexare cuprinsa in contract, cu mențiunea ca marja băncii este fixa, neputând fi modificata decât prin acordul scris al părților, modificarea dobânzii urmând a se produce atât in sens crescător, cat si in sens descrescător, în funcție de variațiile indicelui de referința LIBOR. c. Să oblige pârâta să recalculeze pe viitor (cu aplicare de la data cererii introductive) nivelul dobânzii percepute reclamanților în temeiul Contractului de credit după următoarea formula: marja băncii fixa în valoarea avută în vedere la încheierea contractului de credit, respectiv 4,21 puncte, plus valoarea indicelui de referința LIBOR CHF la 3 luni; d. Să oblige pârâta la restituirea către reclamanți a sumei de 4.943,00 CHF, în echivalent în lei la cursul BNR la data plății efective, plus dobânda legală calculată asupra sumei pretinse pe cei 3 ani anteriori, respectiv până la limita termenului de prescripție. e. cu obligarea paratei la suportarea cheltuielilor de judecata în temeiul aii. 451 Noul cod de procedura civila. II. Cu privire la reclamanții de rând 1: a. sa constate ca fiind abuzive si nule de drept clauzele privind stabilirea nivelului dobânzii, precum si a modului de calcul al acestora, prevăzute în Contractul de credit intervenit între parata OPT B. România SA, în calitate de împrumutătoare si reclamanții de rândul 2, cu consecința constatării nulității absolute parțiale a contractelor de credit în ceea ce privește clauzele nule de drept si derulării în continuare a contractelor de credit, fără incidența acestor clauze; b. sa oblige parata să precizeze si să actualizeze Contractul de credit anterior menționat prin semnarea unui act adițional la acesta, cuprinzând următoarele clauze minimale: I. precizarea si definirea elementelor componente ale dobânzii si a cuantumului acestora: 4,15+LIBOR CHF II. modalitatea de modificare a dobânzii exclusiva în funcție de indicele de referința LIBOR, în virtutea clauzei de indexare cuprinsa in contract, cu mențiunea ca marja băncii este fixa, neputând fi modificata decât prin acordul scris al părților, modificarea dobânzii urmând a se produce atât in sens crescător, cat si in sens descrescător, în funcție de variațiile indicelui de referința LIBOR. c. Să oblige pârâta să recalculeze pe viitor (cu aplicare de la data cererii introductive) nivelul dobânzii percepute reclamanților în temeiul Contractului de credit după următoarea formula: marja băncii fixa în valoarea avută în vedere la încheierea contractului de credit, respectiv 4,15 puncte, plus valoarea indicelui de referința LIBOR CHF la 3 luni; d. Să oblige pârâta la restituirea către reclamanți a sumei de 4428,00 CHF, în echivalent în lei la cursul BNR la data plății efective, plus dobânda legală calculată asupra sumei pretinse pe cei 3 ani anteriori, respectiv până la limita termenului de prescripție. e. cu obligarea paratei la suportarea cheltuielilor de judecata în temeiul art. 451 Noul cod de procedura civila.
În motivarea cererii, s-a precizat că în fapt, reclamanții de rând 1 au încheiat cu instituția parata, O. B. România SA - Sucursala Mănăștur - Cluj, contractul de credit pentru nevoi personale garantat cu ipoteca nr.C2204/1000/_/24.06.2008, având ca obiect acordarea în favoarea împrumutatului a unui credit de consum în cuantum de 102.500,00 CHF, reprezentând credit pentru nevoi personale, pe o perioada de 334 luni.
Dobânda perceputa pentru creditul acordat de Banca a fost stabilita la 6,99% pe an, prevăzuta la art.5.1 din Contract, respectiv era formata din marja băncii de 4,21 puncte procentuale la care se adaugă nivelul indicelui LIBOR CHF 3M (2,81 la data încheierii contractului).
Reclamanții de rând 2 au încheiat cu instituția parata, O. B. România - Sucursala Mănăștur - Cluj, contractul de credit pentru nevoi personale garantat cu ipoteca nr.C_ /24.05.2007 având ca obiect acordarea în favoarea împrumutatului a unui credit de consum în cuantum de 79.135,00 CHF, reprezentând credit pentru nevoi personale, pe o perioada de 180 luni.
Dobânda perceputa pentru creditul acordat de Banca a fost stabilita la 6,5% pe an, prevăzuta la art.8.1 din Contract, respectiv era formata din marja băncii de 4,15 puncte procentuale la care se adaugă nivelul indicelui LIBOR CHF 3M (2,35 la data încheierii contractului).
La data de 29.04.2008, parata a înțeles sa majoreze în mod unilateral nivelul ratei de dobânda la 6,5% la 6,99%. Nu numai ca, la acel moment sau ulterior, nu le-a fost solicitat consimțământul privind aceste modificări, dar nici măcar nu au fost înștiințați asupra motivelor ce au determinat aceste majorări semnificative.
În acest sens, în răspunsul formulat la invitația la conciliere, parata recunoaște ca la data de 29.04.2008 au operat aceste modificări, justificându-si acțiunea prin „evoluția indicelui LIBOR CHF 3L a determinat modificarea ratei de dobânda".
După cum vor arata mai jos, de la data încheierii contractelor de credit evoluția indicelui LIBOR a fost una descrescătoare, dar mat mult, parata a înțeles sa modifice marja băncii (!!), marja care trebuia sa fie fixa pe întreaga perioada de derulare a contractelor de credit. Astfel, parata a modificat marja băncii de la valori puțin peste 2 puncte procentuale la 6,77 puncte procentuale, mai mult decât dublu fata de măria cunoscuta si acceptate de către reclamanți.
In primul rând, pana în prezent, reclamanții de rândul 1 si de rândul 2 au achitat ratele de credit, la termenele si în condițiile prevăzute în Contractele de credit încheiate între pârti, fără nici un fel de abatere sau întârziere, așa cum reiese din chitanțele eliberate de instituția parata în acest sens.
În baza contractelor de credit, parata avea posibilitatea unilaterala de a modifica nivelul dobânzii, doar prin raportare la valoarea dobânzii de referința pentru fiecare valuta (în speța noastră, LIBOR).
Totuși, aceasta modificare trebuie sa opereze si în sens invers, respectiv descrescător în situația în care nivelul ratei de referința LIBOR scade, modificare ce pana în acest moment nu a intervenit, deși nivelul LIBOR a scăzut considerabil în ultimii ani.
Apreciază ca toate clauzele referitoare la posibilitatea unilaterala a băncii de a modifica nivelul dobânzii constituie o clauza abuziva în conformitate cu dispozițiile art.4 si urm. din Legea nr. 193/2000, modificata prin Directiva 93/13/CEE.
Astfel, art.4 din Legea precizata definește clauza abuziva ca si „clauza care nu a fost negociate direct cu consumatorul, si care, prin ea însăși sau împreuna cu alte prevederi din contract, creează în detrimentul consumatorului si contrar cerințelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile si obligațiile pârtilor"
Prin Legea nr. 193/2000 au fost transpuse si implementate prevederile Directivei Consiliului 93/13/CEE din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii, a cărei scop este „de a apropia dispozițiile legale, de reglementare si administrative ale statelor membre privind condițiile inechitabile din contractele încheiate între un vânzător sau furnizor si un consumator"
Astfel, art.3 din aceasta Directiva definește condiția inechitabila ca fiind acea condiție care nu este negociata individual (redactarea acesteia în prealabil, motiv pentru care consumatorul nu a avut posibilitatea de a influența în nici un fel conținutul condiției, în special în cazul unui contract standard formulat în avans) si, contrara bunei-credințe, provoacă un dezechilibru semnificativ între drepturile si
obligațiile pârtilor, prejudiciind consumatorul. Caracterul inechitabil se stabilește prin raportare la momentul încheierii contractului si la toate circumstanțele care însoțesc încheierea acestuia.
Art.6 din aceeași Directiva prevede ca statele membre ale Uniunii Europene stabilesc ca clauzele abuzive utilizate într-un contract încheiat cu un consumator de către un vânzător sau un furnizor în conformitate cu legislația naționala, nu creează obligații pentru consumator, contractul continuând sa angajeze părțile prin aceste clauze în situația în care acesta poate continua exista fără aceste clauze abuzive.
Într-o enumerare orientativă și ne-exhaustivă, anexa la Directiva nr.93/13/CEE include într-o lista a clauzelor considerate ca fiind abuzive, următoarele situații: (c) încheierea unui acord care îl obliga pe consumator si prin care furnizarea de servicii de către vânzător sau furnizor intra sub incidența unei condiții a cărei îndeplinire depinde doar de voința acestuia; (e) solicitarea de la orice consumator care nu si-a îndeplinit obligația sa plătească o suma disproporționat de mare drept compensație; (i) angajarea irevocabila a consumatorului prin condiții pe care acesta nu a avut efectiv posibilitatea sa le aprofundeze înainte de încheierea contractului; (k) autorizarea vânzătorului sau furnizorului sa modifice unilateral, fără a avea un motiv întemeiat, orice caracteristici ale produsului sau serviciului care urmează sa fie furnizat"
Subliniază faptul ca prevederile evocate ale Directivei Consiliului sunt transpuse în anexa nr.1 - Lista cuprinzând clauze considerate abuzive - ale Legii nr.193/2000, republicata.
Se impune remarcarea faptului ca, în prezent, contractele de credit pentru consumatori sunt guvernate de aceste prevederi. Astfel, în ceea ce privește practicile comerciale considerate abuzive, se impune comercianților - societăți bancare si intermediari financiari - o conduita extrem de disciplinata, de transparenta si loiala fata de consumatori, precum si o . norme prohibitive în ceea ce privește faza precontractuala si informata, faza de încheiere si de executare a contractelor si implicit a efectelor pe care sunt susceptibile sa le producă.
Analiza clauzelor considerate ca fiind abuzive în Contractele de credit
A. a. Potrivit art.5.2 din Contractul de credit încheiat de reclamanții de rând 1, respectiv potrivit art.8.1 din Contractul de credit încheiat de reclamanții de rând 2 „Dobânda este variabila în conformitate cu politica Băncii. Dobânda poate fi modificata în mod unilateral de către banca, luând în considerare valoare dobânzii de referința pentru fiecare valuta (ex:EURIBOR/LIBOR/BUBOR etc.), fără a exista consimțământul împrumutatului. Noul procent de dobânda se va aplica la soldul creditului rămas de rambursat începând cu data de aplicare stabilita de Banca. Modificarea dobânzii va duce la recalcularea dobânzii datorate."
În mod similar art.6.2 din contractul încheiat cu reclamanții de rând 1, respectiv art.9.2 din contractul încheiat cu reclamanții de rând 2, prevede „pe parcursul derulării creditului, banca poate modifica nivelul comisioanelor, dobânzilor si taxelor fără consimțământul împrumutatului. Noul nivel al comisioanelor va fi publicat în Tariful de comisioane si va fi afișat la sediile băncii".
Apreciază ca aceste clauze au un caracter abuziv, atâta timp cat una din părțile unui contract bilateral si sinalagmatic, comutativ si oneros își rezerva dreptul de a modifica unilateral una din clauzele esențiale ale contractului de credit, si anume cuantumul prestației celeilalte pârti, fără ca, în acest sens, sa existe acordul celui care se obliga.
Totodată, considera ca prevederile conform cărora se acorda Băncii parate posibilitatea unilaterala de a modifica dobânda exclusiv in temeiul politicii interne, sunt abuzive încă de la introducerea lor in contractul de adeziune, întrucât exclud, prin chiar modalitatea în care sunt formulate, posibilitatea unui observator obiectiv de a aprecia asupra temeiniciei motivelor de modificare unilaterala a contractului.
Așadar, ca pol de putere, banca împrumutătoare este singura care decide apariția momentului în care survine dezechilibrul financiar pe piața si tot ea este cea care modifica dobânda, astfel încât nu exista o negociere reala, cum nu exista nici o egalitate de drepturi intre pârti.
De asemenea, prin introducerea acestor clauze s-a creat încă de la semnarea contractului de credit un dezechilibru semnificativ între ei si parata, întrucât dobânda poate creste în orice moment al desfășurării contractului fără ca ei sa aibă o reala posibilitate de a verifica baza acestei creșteri.
Astfel, clauza care da dreptul băncii de a modifica dobânda unilateral, fără un motiv întemeiat si specificat în contract fără a circumstanția anumite elemente sau criterii obiective în funcție de care sa opereze acea modificare, aspecte ce fac ca decizia băncii sa fie discreționara si imposibil de controlat de către consumator, iar clauza sa fie abuziva fata de dispozițiile pct.1, lit. a din Anexa fa Legea 193/2000 conform cărora „sunt considerate clauze abuzive prevederile contractuale care dau dreptul comerciantului de a modifica unilateral clauzele contractului, fără a arta un motiv întemeiat care sa fie precizat în contract."
Astfel, în practica s-a stabilit ca mențiunea „conform deciziei băncii" determina o poziție de inegalitate a consumatorului în raport cu banca, primul neavând posibilitatea de a negocia clauzele. „Aceasta este o practica comerciala abuzivei si incorecta care împiedica consumatorul mediu sa facă o alegere raționala."1
Cu privire la eventualele apărări ale băncii raportat la faptul ca prezentele contracte de credit au fost încheiate cu respectarea principiului libertății contractuale prevăzut de art.969 Vechiul Cod Civil, arăta faptul ca aceeași instanța a determinat ca nu se poate retine aceasta afirmație raportat la faptul ca „principiul libertății contractuale si autonomiei de voința trebuie respectat în măsura în care prin clauzele contractuale nu se încalcă ordinea publica, bunele moravuri si normele imperative" ori în speța se încalcă dispozițiile Legii nr. 193/2000.
În materia contractelor de consum, legiuitorul național si cel european au prevăzut posibilitatea instanțelor de judecata de a modifica sau anula clauzele unui contract în măsura în care acestea sunt abuzive, urmărindu-se pe aceasta cale atenuarea principiului pacta sunt servanda.
Într-o speța similara s-a constatat ca o asemenea intervenție din partea instanțelor „nu este de natura sa înfrângă principiul forței obligatorii a contractelor consacrat de art.969 alin. 1 C. civ. întrucât libertatea contractuala nu este identica cu una absoluta sau discreționara de a contracta. Un contract are putere de lege între părți întrucât este prezumat a fi dominat de buna-credință si utilitate pentru partide contractante. Forța juridica deplina este-recunoscuta numai acelor convenții care, nu intra în conflict,cu principiul constituțional al bunei-credințe si cu bunele-moravuri. În caz contrar, el nu poate fi opus pârtilor, terților sau instanței de judecata."1
Apreciază ca în mod corect a statuat instanța de judecata referitor la faptul ca art.969 Vechiul cod civil nu poate avea o existenta de sine stătătoare în ansamblul codului civil, acesta fiind inseparabil de art.970 alin.1 VCC. „Un contract rămâne legea pârtilor numai în măsura în care nici una dintre acestea nu ignora sau încalcă cu buna știința îndatoririle care îi revin potrivit asumării si executării cu buna-credința a prestațiilor. Principiul forței obligatorii a contractului trebuie examinat si interpretat în strânsa legătura cu solidarismul contractual întrucât esența contractului este alcătuita nu numai din voința pârtilor contractante, ci si din interesul contractual al fiecăreia dintre ele."
Totodată, potrivit acelorași dispoziții legale cuprinse în Legea nr.193/2000 „prevederile acestei litere nu se opun clauzelor în temeiul cărora un furnizor de servicii financiare își rezerva dreptul de a modifica rata dobânzii plătibile de către consumator ori datorata acestuia din urma sau valoarea altor taxe pentru servicii financiare, fără o notificare prealabila, daca exista o motivație întemeiata (...)" dar aceste dispoziții legale trebuie interpretate coroborat cu dispozițiile art.93 lit. g din OG nr.21/1992 privind protecția consumatorilor conform cărora „în contractele de credit cu dobânda variabila se vor aplica următoarele reguli: variația ratei dobânzii trebuie sa fie independenta de voința furnizorului de servicii financiare, raportata la fluctuațiile unor indicii de referința verificabili, menționați în contract, sau la modificările legislative care impun acest lucru; dobânda poate varia în funcție de dobânda de referința a furnizorului de servicii financiare, cu condiția ca aceasta sa fie unica pentru toate produsele financiare destinate persoanelor fizice ale operatorului economic respectiv si sa nu fie majorata peste un anumit nivel, stabilit prin contract; formula după care se calculează variația dobânzii trebuie indicata în mod expres în contract, cu precizarea periodicității si/sau a condițiilor în care survine modificarea ratei dobânzii, atât în sensul majorării, cat si în cel al reducerii acesteia."
Apreciază ca si în situația în care am accepta posibilitatea unilaterala a băncii de a modifica nivelul ratei dobânzii, trebuie în mod imperios sa ținem cont de prevederile cuprinse în lista clauzelor considerate abuzive atât din Legea nr. 2000 cat și din Directiva nr.93/13/CEE, unde se arata ca o atare modificare a ratei dobânzii, plătibila de consumator poate avea loc doar daca exista o motivație întemeiata si numai cu obligația furnizorului de a informa de îndată consumatorul despre aceasta modificare, respectiv cu dreptul acestui din urma de a rezilia contractul.
Prima cerința, si cea mai semnificativa din punctul lor de vedere, nu este respectata în privința clauzei în discuție.
Motivația întemeiata impune împrumutătorului obligația de a stabili în mod clar „regulile jocului", înainte de derularea raporturilor contractuale, pentru ca cel ce se obliga, sa aibă un minim de previzibilitate în ceea ce privește cuantumul obligațiilor ce si le asuma.
Fluctuația dobânzii pe piața monetara își are regulile proprii, iar reperele unei asemenea dinamici își au transpunerea în modul în care organismele de reglementare (pe plan național BNR) stabilesc cuantumul dobânzii de referință - rata scontului, sau referința se face în EURIBOR/LIBOR/ROBOR.
Modificarea discreționara a ratei dobânzii este, în mod vădit, o capcana a contractului de credit bancar, întrucât în virtutea unei greșite interpretări a libertății contractuale, băncile au tendința de a modifica rata dobânzii fără sa stipuleze procentul maxim pana la care aceasta poate fi majorata, respectiv evenimentele concrete ce pot determina creșterea ratei acesteia. Apreciază ca suntem în prezenta unei încălcări grosolane a principiului bunei-credințe, care trebuie sa guverneze raporturile juridice dintre cele doua pârti contractante.
Mai mult, această clauza nu precizează expres cum si cu cat se poate modifica rata dobânzii în cazul modificării indicatorului de referința - valoarea dobânzii de referința - (în speța noastră, LIBOR CHF), însă, ținând cont ca prevede faptul ca dobânda poate fi modificata în funcție de evoluția acestui
indicator, (cu atât mai mult cu cat potrivit art.1, alin.2 din Legea nr.193/2000 „orice dubiu asupra interpretării unor clauze contractuale, acestea vor fi interpretate în favoarea consumatorului") rezulta ca banca are dreptul de a majora rata dobânzii în cazul majorării indicatorului Libor CHF, iar majorarea ratei dobânzii trebuie sa fie proporționala cu majorarea acestui indicator.
Un alt aspect îl constituie interpretarea data de parata schimbărilor intervenite în domeniul economic. In acest sens, în acest domeniu, interpretarea excede limitele teoriei impreviziunii si este contrara principiului bunei-credințe (art.970 vechiul Cod civil), având în vedere faptul ca motivul întemeiat trebuie sa reprezinte o situație descrisa clar, previzibila, furnizând posibilitatea împrumutatului de a putea anticipa consecințele ce s-ar putea produce în situația intervenirii respectivei situații. Ori, în speța, aceste clauze nu numai ca nu sunt clare, dar sunt formulate într-un mod foarte vag, astfel încât dau dreptul băncii de a invoca orice fel de justificare pentru creșterea dobânzii („pe fondul creșterii costurilor financiare, a fluctuației cursului de schimb si a dobânzii de pe piața bancara").
Din toate aceste considerente, este evident ca prevederile clauzelor privind dobânda aplicata si modificarea acesteia cuprinse în contractele de credit sunt abuzive, prin aceea ca majorarea dobânzii se poate face în raport de „politica băncii" si nu doar de evoluția indicelui de referința LIBOR. Este evident ca interesul clientului este micșorarea dobânzii daca indicele de referința scade, cu toate ca este de notorietate faptul ca „politica băncii" este de a păstra dobânda ridicata în ciuda acestui fapt. Modificarea dobânzii este lăsata la puterea discreționara a băncii, deși la prevederile privind dobânda din contracte se prevede în mod clar modalitatea de calcul a dobânzii.
Piața financiara evoluează diferit, în funcție de diferiți indicatori, iar Banca va putea invoca de fiecare data ca s-a raportat la un alt indicator, favorabil ei. Astfel, în cazul în care banca mărește unilateral si discreționar nivelul ratei dobânzii, doar pentru ca așa este „politica băncii", ar trebui ca si clientul sa aibă posibilitatea de a contesta aceasta majorare, precum si sa solicite si sa obțină explicații în legătura cu aceasta majorare.
Totodată, banca nu ar putea justifica eventualele modificări ale dobânzii prin folosirea unor factori "impliciți", deoarece acest lucru ar contravine dispozițiilor art.1, pct.(1) din Legea nr.193/2000 care prevăd "Orice contract încheiat intre comercianți si consumatori pentru vânzarea de bunuri sau prestarea de servicii va cuprinde clauze contractuale clare, fără echivoc, pentru înțelegerea cărora nu sunt necesare cunoștințe de specialitate".
Apreciază extrem de util sa arăte faptul ca începând cu luna ianuarie 2009, evoluția indicelui de referința LIBOR CHF, în contextul economic pe plan mondial, a fost descendenta, ajungând pana la valori ușor peste 0, înregistrând astfel o descreștere mai mult decât semnificativa.
Cu toate acestea, ei nu au beneficiat de nici un fel de revizuire în sensul micșorării ratei dobânzii, deși banca si-a rezervat dreptul de a modifica rata dobânzii (atât în sensul majorării, cat si în cel al micșorării acesteia), nu doar de a o majora atunci când valoarea indicelui de referința ii era mai favorabila.
F. de aceste aspecte, concluzia este aceea ca banca aplica evoluția indicelui LIBOR numai atunci când aceasta este crescătoare si automat creste si dobânda, nu si când evoluția este descrescătoare.
Putem afirma fără a greși ca aceasta clauza este una tipic leonina, prin care giganții bancari manipulează micul consumator individual, nu numai prin aceea ca dictează regulile de încheiere si de derulare a contractelor de credit, prin contracte de adeziune, în contextul în care consumatorul este ademenit cu ideea existentei unei dobânzi rezonabilă care însă devine una variabila strict în funcție de interesele creditorului.
Sumarizând, acea clauza prin care împrumutătorul are dreptul de a modifica unilateral dobânda fără a fi raportata la un indicator precis individualizat face ca respectiva clauza sa fie interpretata doar în favoarea acestuia servind doar intereselor sale, fără a da posibilitatea consumatorului de a verifica daca majorarea este judicios dispusa si daca era necesara si proporționala scopului urmărit.
Reiterează faptul ca, deși pe parcursul derulării contractului, evoluția indicelui de referința s-a modificat în sens descendent banca nu a procedat la modificarea dobânzii, deși clauza contractuala impunea acest lucru, fiind asumata de ambele pârti. Așadar, rezultatul a fost tocmai ruperea echilibrului contractual si repartizarea inechitabila a sarcinilor, beneficiilor, pierderilor si profiturilor.
Pentru toate considerentele de mai sus, apreciază ca marjele stabilite inițial sunt singurele care pot fi luate în considerare si la momentul actual, neexistând nici o justificare rezonabila si pertinenta pentru aplicarea altora.
Pe aceasta cale, susținerile paratei cu privire la manifestarea unui acord de voința din partea lor nu pot fi primite cel puțin pentru următoarele considerente:
Legea nr. 193/2000 are ca finalitate protecția consumatorului, care este prezumat a se afla într-o poziție defavorabila în momentul încheierii unui contract.
Din interpretarea dispozițiilor legale amintite rezulta ca legiuitorul a considerat inexistent consimțământul dat de consumator la încheierea contractului, raportat la faptul ca acest consimțământ a fost exprimat în contextul unei stări de constrângeri financiare, stare de care parata, în calitate de comerciant a înțeles sa se folosească si astfel, sa impună obligații excesive cocontractantului aflat într-o poziție defavorabila.
Pe cale de consecința, având în vedere caracterul contractului de credit - respectiv unul de adeziune, precum si inexistenta unui consimțământ valabil, susținerile paratei privind forța juridica a contractelor nu pot fi primite.
Considera ca în realitate, suntem în prezenta unei practici arbitrare si implicit abuzive de prelevare a unei dobânzi mai mari decât cea anunțata de banca în toate mijloacele de informație în masa, în toate anunțurile publicitare al căror scop este unul singur si anume, de a atrage în mod neloial, de a amăgi potențialii clienți. Or, în speță, după cum au precizat în acțiunea introductivă, nu doar că nu li s-a acordat dreptul de a negocia clauzele a căror nulitate absolută solicită a o constate prin prezenta acțiune, ci, mai mult, le-a fost indusă, în mod conștient, prin modul de prezentare a condițiilor de creditare, impresia că ne aflăm în prezenta unei dobânzi variabile prin raportare la un unic indice de variație obiectiv, verificabil, respectiv Libor CHF.
In realitate, prin modul de redactare al contractelor de credit, nenegociate, Banca si-a arogat dreptul de a modifica dobânda prin raportare la criterii neverificabile, transformând o condiție potestativa simpla (modificarea costurilor de finanțare in cazul modificării Libor) . pura, sancționată cu nulitatea absoluta (modificarea costurilor de finanțare in cazul modificării politicii băncii, privita ca debitor al obligației de finanțare).
De asemenea, solicită să constate, în argumentarea susținerilor, încălcarea de către pârâta, atât la momentul încheierii contractelor, cât și ulterior, pe parcursul executării acestora, a prevederilor Legii nr. 296/2004 (art.5 lit. c, art.27 lit. b, art.36 și art.45), conform cărora banca are obligația de informare completă a clientului la momentul semnării contractului, asupra elementelor esențiale și determinate în luarea hotărârii de contractare a creditului (rata dobânzii și factorii care implementează variația acesteia) asupra riscurilor implicate, asupra clauzelor care acordă băncii drepturi specifice contractelor bancare - cum este dreptul de a modifica unilateral dobânda, precum si a prevederilor OG nr. 21/1992 privind protecția consumatorilor care, în art.9 ind.3, lit. g) stipulează faptul că "variația ratei dobânzii trebuie sa fie independenta de voința furnizorului de servicii financiare, raportata la fluctuațiile unor indici de referința verificabili, menționați în contract, sau la modificările legislative care impun acest lucru."
Apreciază necesar a menționa în acest context non-incidența OUG nr. 50/2010 aprobata cu modificări prin Legea nr. 288/2010: "prevederile prezentei ordonanțe de urgenta nu se aplica contractelor în curs de derulare la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgenta, cu excepția dispozițiilor art. 37 ind. 1, ale art. 66-69 si, în ceea ce privește contractele de credit pe durata nedeterminata existente la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgenta, ale art. 50-55, ale art. 56 alin. (2), ale art. 57 alin. (1) si (2), precum si ale art. 66-71."(art 95)
Apreciază ca singura sancțiune aplicabila practicilor comerciale abuzive este nulitatea absoluta datorita împrejurării ca atât lipsa cauzei juridice, cat si ilicitatea acesteia ori falsitatea sa, în sensul dispozițiilor art.966-968 vechiul Cod civil (în vigoare la momentul încheierii contractului), aplicabile ca efect al normei de trimitere prevăzute de art.14 din Legea nr.193/2000.
Nulitatea absoluta poate fi si parțiala, în sensul ca principiul asanării actelor juridice își produce pe deplin eficienta si ca urmare, acele prevederi ale unui act care sunt valide în sensul dispozițiilor art.942 Cod civil își vor produce efectul în continuare, actul juridic fiind „curățat" doar de acele clauze lovite de nulitate absoluta.
Pe aceasta cale, apreciază oportun sa arăte faptul ca din dispozițiile Legii nr. 193/2000 privind clauzele abuzive reiese ca interzicerea contractelor de adeziune si implicit protecția echilibrului contractual reprezintă o individualizare a normelor generale reglementate de Codul Civil în materia nulității clauzelor contractuale pentru lipsa cauzei sau cauza ilicita.
II Cu privire la solicitarea precizării si actualizării Contractelor de credit
Aceasta solicitare a lor (de rând 1 si 2) vine in strânsă legătură cu petitul anterior și fundamentarea legală a acestuia.
După cum au arătat, demersul judiciar a fost justificat de modul in care, pe parcursul desfășurării contractului, Banca a înțeles să strice echilibrul contractual, cu încălcarea unor principii fundamentale ale dreptului contractual român. Se referă în acest context, cu prioritate la solidarismul contractual, principiu care subliniază interdependenta obligațiilor pârtilor in cadrul contractelor sinalagmatice.
Pe aceasta cale, amintesc ca solidarismul contractual este principiul care impune ce trebuie sa fie contractual si, în acest scop, este dotat cu o funcție coercitiva. El guvernează atât conținutul contractului, cat si comportamentul pârtilor contractante.
Libertatea contractuala își găsește limita în legătura de solidaritate dintre părțile contractuale, în temeiul căreia fiecare parte trebuie sa își asume sarcina de a realiza interesul din contract al celeilalte pârti. Or, interesul împrumutatului nu este numai acela de a-si asigura la un anumit moment pentru un anumit
interval, lichiditățile pretinse prin convenție, ci si acela de a-si asuma în condiții de transparenta costul împrumutului.
Cu alte cuvinte, interesul împrumutatului este acela de a-si da consimțământul în cunoștința de cauza, ca produsul de creditare care face obiectul contractului corespunde așteptărilor sale si ca angajamentul asumat nu este disproporționat în raport cu bunurile si veniturile sale.
Împrumutătorul are si trebuie sa aibă interesul ca debitorul sau sa fie solvabil pentru a rambursa creditul fără o dificultate previzibila.
În scopul realizării unei concilieri reale a intereselor părților este necesar să se recurgă la două principii fundamentale ale dreptului contractual roman, care joacă un rol director și unul corector al conținutului contractului: principiul proporționalității și principiul coerenței.
Principiul proporționalității are valoarea unei reguli generale de echilibru între sarcinile și avantajele care rezultă din contract pe seama și respectiv în favoarea părților contractante.
Principiul coerenței semnifică faptul că diferitele clauze care alcătuiesc conținutul contractului, trebuie să se prezinte într-o armonie logică, fără nicio contradicție. Acest principiu este un instrument în serviciul justei repartizări a sarcinilor și profiturilor între părțile contractante, altfel spus, un mijloc de asigurare a echilibrului contractual.
Revenind, la contractul supus analizei în prezenta cauză, pe aceasta cale solicita restabilirea echilibrului contractual. Astfel, se impune precizarea prevederilor contractuale prin raportare la voința reală a părților din momentul încheierii acordului contractual.
Este evident că în calitate de împrumutați au înțeles să își asume riscurile valutare și cele ale creșterii indicatorului de referință Libor dar, în același timp, ca expresie a solidarismului contractual și banca la rându-i și-a asumat și trebuie să-și fi asumat, riscurile derivând din scăderea indicatorului de referință Libor.
De aceea, singura dispoziție care se bucură de previzibilitate, claritate și care corespunde exigențelor referitoare la solidarismul contractual putând asigura executarea cu bună credință a contractului de împrumut, este aceea potrivit căreia modalitatea de calcul a dobânzii, micșorarea/majorarea acesteia se poate realiza numai în raport de evoluția Libor față de momentul acordării creditului, luând în considerare marja fixă a băncii la data încheierii contractului.
In susținerea pretențiilor vin si dispozițiile OG nr.21/1992 art.9 indice 3 lit. g) pct.3, conform cărora: „formula după care se calculează variația dobânzii trebuie indicata în mod expres în contract, cu precizarea periodicității si/sau a condițiilor în care survine modificarea ratei dobânzii, atât în sensul majorării, cât si în cel al reducerii acesteia". D. urmare, se vor putea utiliza dobânzi variabile, dar modificările acestora trebuie să fie realizate în funcție de indicii de referință ai pieței, independent de voința băncii.
In concluzie, in cazul de fata, singura formula de variație a dobânzii acceptata de părți la momentul încheierii contractului este cea cuprinzând marja fixa a băncii din acel moment plus indicele de referința LIBOR 3M, cu mențiunea ca marja băncii este fixa, neputând fi modificata decât prin acordul scris al părților, modificarea dobânzii urmând a se produce atât in sens crescător, cat si in sens descrescător, în funcție de variațiile indicelui de referința LIBOR.
III.Cu privire la solicitarea recalculării dobânzii si obligarea pârâtei la plata sumelor reținute fără just titlu:
În primul rând din momentul semnării contractelor și până în prezent, achită ratele conform pretențiilor băncii, manifestând bună-credință în executarea dispozițiilor contractuale, deși marja de dobândă aplicată este cea stabilită unilateral de bancă, fără nicio negociere, potrivit celor anterior arătate.
Chiar dacă în contract nu a fost menționată inițial componenta efectivă a dobânzii, înlăturând clauza abuzivă și, ulterior din modalitatea de calcul a dobânzii aplicată de bancă, a rezultat că dobânda este suma a două elemente: marja băncii (compusă din costurile acesteia și profit) + valoarea indicelui de referință - LIBOR 3M, în cazul de față. Cu toate că pe parcursul derulării contractului, evoluția indicatorului de referință pentru moneda creditului s-a modificat în sens descendent, banca nu a procedat la modificarea dobânzii, deși clauza contractuală o impunea, fiind asumată de ambele părți. Prin urmare, echilibrul contractual s-a rupt și conținutul contractului nu a exprimat pe parcursul derulării sale o justă repartizare a sarcinilor, beneficiilor, pierderilor și profiturilor.
Din aceste considerente, singura modalitate în care aceste interese pot fi reconciliate, este aceea de a obliga banca atât la restituirea sumelor reținute fără just titlu astfel cum au fost calculate in limita termenului legal de prescripție, cât și la recalcularea pe viitor (cu aplicare de la data cererii introductive) a nivelului dobânzii percepute reclamanților în temeiul Contractelor de credit după următoarea formula: marja băncii fixa în valoarea avută în vedere la încheierea contractului de credit, plus valoarea indicelui de referința LIBOR CHF la 3 luni.
Considera ca trebuie avut în vedere, pe de o parte, si de voința pârtilor, care au stabilit dobânda la semnarea contractului de credit. Totuși, prin constatarea si înlăturarea clauzelor abuzive s-ar ajunge în situația în care dobânda ar deveni fixa, iar voința pârtilor nu a fost aceasta la semnarea contractului de credit.
Prin urmare, trebuie avut în vedere singurul criteriu obiectiv, variabil independent de voința pârtilor, în funcție de care ar trebui sa se calculeze dobânda în contractul de credit: evoluția indicelui de referința. In speța, creditul a fost luat în franci elvețieni CHF, astfel ca dobânda ar trebui calculata în felul următor: LIBOR CHF la 3 luni plus marja fixa, marja care va rămâne neschimbata pe toata durata contractului, dobânda urmând a evolua în funcție de LIBOR CHF.
Considera ca marja stabilita inițial este singura care poate fi luata în considerare si la momentul actual, neexistând nici un fel de justificare plauzibila sau pertinenta pentru a aplica alta marja.
Astfel, pretențiile deduse judecații rezulta din derularea contractului de credit menționat, mai exact din diferența de dobânda pe care parata a perceput-o în plus ca rezultat a interpretării clauzelor privind dobânda, coroborat cu evoluția indicelui de referința descrisa mai sus.
La calcularea sumei de restituit, au avut în vedere evoluția indicelui de referința, respectiv LIBOR CHF la 3 luni, (indicator la care a făcut referite parata în răspunsul la invitația la conciliere) pe care de altfel l-a avut în vedere parata la modificarea dobânzii, insa numai când evoluția indicelui a fost în favoarea sa, nu si în sens invers, la care au adăugat marja băncii arătata mai sus pentru fiecare contract.
În drept își întemeiază cererea pe dispozițiile vechiului Cod civil, respectiv cel în vigoare la data încheierii contractului de credit, pe dispozițiile Legii nr.193/2000, în vigoare la data încheierii contractului de credit.
În probațiune, au fost depuse înscrisuri.
Cererea a fost legal timbrată.
Prin întâmpinarea formulată pârâta a solicitat: 1) In temeiul art. 247 Cod de procedura civila, invoca excepția necompetentei teritoriale a Judecătoriei Cluj-N., in raport de prevederile art. 107 Cod de procedura civila.
Potrivit prevederilor art. 107 Cod de procedura civila „Cererea de chemare in judecata se introduce la instanța in a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul”, aceasta fiind regula. Competenta alternativa a instanțelor poate interveni numai in cazul in care părțile nu s-au înțeles in mod expres cu privire la instanța competenta sa judece litigiile intervenite cu privire Ia executarea unui contract.
Astfel, prezenta cauza se refera la litigiul intervenit cu privire la punerea in executare a prevederilor contractelor de credit nr. C2204/1000/_/24.06.2008 si nr. C_ /24.05.2007.
Potrivit prevederilor art.969 Cod Civil:"Convențiile legal făcute au putere de lege intre părțile contractante", iar sediul social al Băncii este situat in București, .-68, sect. l.
Întrucât părțile nu au stabilit o competenta alternativa in favoarea unei alte instanțe, decât cea de drept comun, care stabilește competenta in favoarea instanței sediului/domiciliului paratei, va solicitam respectuos sa dați eficienta practica art. 107 Cod proc. civ, care stabilește ca „cererea se face la instanța in circumscripția căreia își are sediului paratului".
Pentru considerentele anterior expuse, solicita admiterea excepției necompetentei teritoriale a Judecătoriei Cluj-N. si declinarea competentei de soluționare a cauzei in favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București.
2) In temeiul art. 247 Cod de procedura civila, invoca excepția netimbrării/insuficientei timbrări a cererii de chemare in judecata.
Întrucât la capătul d) al cererii de chemare in judecata si in motivarea acesteia se solicita si restituirea „sumelor de 4.943,00 CHF si 4.428,00 CHF, in echivalent lei la cursul BNR la data plații efective", pentru a se da eficienta dispozițiilor legale referitoare la timbrarea cererii (art.2 din Legea 146/1997), solicita instanței sa pună in vedere reclamanților sa timbreze cererea de chemare in judecata la valoarea pretențiilor, in condițiile art. 2 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru.
Având in vedere ca prin Decizia nr.32/2008 înalta Curte de Casație si Justiție a statuat ca in cazul in care prin acțiune se solicita constatarea existentei sau inexistentei unui drept, constatarea nulității, anularea, rezoluțiunea etc. unor acte juridice privind drepturi patrimoniale, indiferent ca se solicita si restabilirea situației anterioare, se va avea in vedere natura dreptului care fundamentează acțiunea, particularizând-o si transferându-i din caracterele sale.
Prin modalitatea de formulare a petitului cererii de chemare in judecata, respectiv prin finalitatea urmărita de către reclamanți ca urmare a anularii clauzei abuzive pe mecanismul Legii nr.193/2000, in sensul derulării in continuare a contractului cu modificarea clauzelor de la art.8.1 si 5.1, cu consecința restituirii sumelor plătite cu titlu de rata de dobânda se imprima actului un caracter patrimonial (a se vedea in acest sens decizia nr.3175/2011 pronunțata de ICG in dos.nr._ ). Așadar, având in vedere caracterul patrimonial al acțiunii consideram, in acord cu practica înaltei Curți de Casație si Justiție, ca se impune timbrarea cererii de chemare in judecata.
Potrivit art. 20 alin. l din Legea nr.146/1997 privind taxele judiciare de timbru „Taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat." In măsura in care reclamantul nu a achitat taxa de timbru, in conformitate cu prevederile art. 2 alin. l si l1 din Legea nr. 146/1997, solicita sa admită excepția netimbrării/insuficientei timbrări a cererii de chemare in judecata si sa dispună anularea acesteia ca netimbrata/insuficient timbrata.
3)In temeiul art. 247 Cod de procedura civila, invoca excepția inadmisibilității acțiunii, având in vedere ca in prezenta cauza nu sunt aplicabile dispozițiile art. 59 Cod de procedura civila.
Legislația procesuala romana permite ca mai multe persoane sa fie reclamante sau parate, in cadrul unui proces civil, numai in situația coparticipării sau litisconsortiului procesual.
In raport de dispozițiile art. 59 Cod de procedura civila, in dreptul nostru legea impune o singura condiție pentru realizarea unei coparticipări procesuale, respectiv, ca obiectul pricinii sa fie un drept sau o obligație . ca drepturile sau obligațiile acestora sa aibă aceeași cauza. Rezulta, așadar, ca scopul coparticipării procesuale este soluționare unui litigiu fata de mai mulți subiecți de drept. In cauza dedusa judecații, contractele de credit au ca titular pe fiecare dinte reclamanții de rând 1 si de rând 2 in parte.
Raportând cele menționate anterior la obiectul prezentei cereri de chemare in judecata, nu suntem in prezenta unui litisconsorțiu procesual activ facultativ, având in vedere faptul ca obiectul pricinii se sprijină pe contracte de credit distincte, deci raporturi juridice distincte, derivând din cauze distincte, respectiv contractele de credit încheiate de fiecare dintre reclamanți.
4) In temeiul art. 247 Cod de procedura civila înțelege sa invoce excepția lipsei de obiect a capetelelor a) si b) ale cererii de chemare in judecata prin care se solicita constatarea caracterului abuziv al clauzelor contractuale menționate la art. 5.2 din contractul de credit nr. C2204/1000/_/24.06.2008, si la art. 8.1 din contractul de credit nr. C_ /24.05.2007, menționarea in clar a formulei de calcul a dobânzii, pentru considerentele pe care le va dezvolta in continuare:
Contractele de credit nr. C2204/1000/_/24.06.2008 si nr. C_ /24.05.2007 au fost semnate de către pârti in cursul anilor 2007 si 2008 si au respectat întrutotul legislația in vigoare la acel moment, clauzele contractuale referitoare la modul de calcul si variația ratei dobânzii fiind inserate in contractele de credit cu stricta respectare a legislației in vigoare in 2007 si 2008.
Împrumutații nu au semnat actul adițional de conformare cu prevederile OUG nr.50/2010, astfel încât in conformitate cu art.95 alin. (5) din OUG nr.50/2010, clauzele contractelor de credit au fost aliniate la rigoare prevederilor ordonanței începând cu data de 21.09.2010, inclusiv prin indicarea in contractele de credit a formulei de calcul a dobânzii, prevăzuta la art.37 lit. a) din OUG nr.50/2010: "In contractele de credit cu dobânda variabila se vor aplica următoarele reguli: a) dobânda de referința va fi raportata la fluctuațiile indicilor de referința EURIBOR/ROBOR/UBOR/rata dobânzii de referința a BNR, in funcție de valuta creditului, la care creditorul poate adaugă o anumita marja, fixa pe toata durata derulării contractului."
Totodată, potrivit art. II alin.2 din Legea nr. 288/2010 pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului 50/2010 privind contractele de credit pentru consumatori, "actele adiționale nesemnate de către consumatori, considerate acceptate tacit pana la data intrării in vigoare a prezentei legi, își vor produce efectele in conformitate cu termenii in care au fost formulate, cu excepția cazului in care consumatorul sau creditorul notifica cealaltă parte in sens contrar, in termen de 60 de zile de la data intrării in vigoare a prezentei legi". Precizam ca împrumutații nu au formulat notificare de refuz, in accepțiunea Legii nr.288/2010, per a contrario, urmând a i se aplica prevederile OUG nr.50/2010.
Prin urmare, solicita instanței sa retina faptul ca toate clauzele din contractele de credit încheiate cu împrumutații referitoare la dobânda etc. au fost modificate prin efectul legii, astfel ca solicitarea acestora a rămas fără obiect, deoarece respectivele clauze nu se mai regăsesc in contractele de credit, iar la aceasta data nu se poate constata faptul ca ar fi fost abuzive si nici nu se poate dispune eliminarea acestora. Totodată. "reaua-credința" in modul de calcul al dobânzii nu are niciun fundament, întrucât prin semnarea contractelor de credit împrumutații au fost de acord cu modalitatea de modificare a dobânzii prevăzuta in clauzele contractuale dedicate, exprimându-si astfel acordul asupra condițiilor de creditare.
De aici, rezulta ca părțile contractante au acționat de pe poziție de egalitate in raportul comercial, neexistând niciun dezechilibru/niciun tratament preferențial vreunei părți semnatare a contractelor de credit C2204/1000/_/24.06.2008 si nr. C_ /24.05.2007.
Prin urmare, solicita instanței sa retina faptul ca toate clauzele din contractele de credit încheiate cu reclamanții, care au intrat sub incidența OUG nr.50/2010 au fost modificate prin efectul legii, astfel ca solicitarea acestora a rămas fără obiect.
5) In cazul in care va trece peste excepțiile invocate, solicita respingerea cererii formulata de reclamanții P. - B. M., P. - B. H., S. G. - M. si S. M. ca neîntemeiata, pentru următoarele considerente:
In data de 24.06.2008, P. -B. M., in calitate de împrumutata, a încheiat cu Sucursala Manastur - Cluj a O. B. România S.A contractul de credit pentru nevoi personale garantat cu ipoteca nr. C2204/1000/_/24.06.2008 (Anexa 1).
In data de 24.05.2007, S. G. - M., in calitate de împrumutata, a încheiat cu Sucursala Manastur - Cluj a O. B. România SA contractul de credit pentru nevoi personale garantat cu ipoteca nr. C_ /24.05.2007 (Anexa 2).
Rata de dobânda aplicata celor doua contracte de credit a fost stabilita convențional in forma procentuala, ca rata anuala de dobânda.
Potrivit art.8.1 si art. 5.2 din contractele de credit menționate anterior, modificarea nivelului ratei de dobânda a fost stabilita convențional, prin acordul ambelor pârti contractante ca fiind un drept al băncii de a modifica acest nivel, fără a exista consimțământul clientului.
Astfel, in contractul de credit semnat si asumat de către reclamanți nu este prevăzuta perioada de timp la care Banca era obligata sa procedeze la actualizarea ratei de dobânda si nici valoarea indicelui aplicabil.
Precizează ca, o data cu . OUG nr. 174/2008, modificarea clauzelor contractuale, deci si a celor legate de dobânda, nu a mai fost posibila decât prin semnarea unui act adițional la contractul de credit, insa acest act normativ nu obliga creditorii sa ia masuri pentru implementarea prevederilor acestuia.
O. B. România SA a respectat dispozițiile legale care au făcut inaplicabile clauzele din contractul de credit nr. C_ /17.12.2007, referitoare la modificarea nivelului dobânzii.
In momentul in care indicele de referința a început sa scadă, Banca a fost in imposibilitate de a-si mai exercita dreptul unilateral de modificare stabilit prin contractul de credit întrucât, începând cu luna decembrie 2008, o data cu . OUG nr. 174/2008, pentru modificarea si completarea unor acte normative privind protecția consumatorilor, modificarea clauzelor contractuale, deci si a celor legate de dobânda (fără ca actul normativ sa distingă cu privire la ce ar fi putut sa însemne modificarea), nu a mai fost posibila decât prin semnarea unui act adițional la contractul de credit insa acest act normativ nu a obligat creditorii sa ia masuri pentru implementarea prevederilor acestuia.
Aceasta omisiune a actului normativ nu poate fi utilizata împotriva Băncii, atâta timp cat, O. B. România S.A. nu a aplicat in detrimentul clientului sau dreptul de a modifica unilateral nivelul dobânzii, majorarea dobânzii intervenind exclusiv pe fondul unei creșteri semnificative a indicelui de referința LIBOR 3L (CHF) si de asemenea, in contextul in care a respectat prevederile OUG nr. 174/2008 care, la art. II, pct. 9, pentru modificarea si completarea unor acte normative privind protecția consumatorilor, prin care se completează art. I din OG nr.21/1992, privind protecția consumatorilor, cu art. 93 lit. h) prevede ca „sunt interzise clauzele contractuale care dau dreptul furnizorului de servicii financiare să modifice unilateral clauzele contractuale fără Încheierea unui act adițional, acceptat de consumator". Dispozițiile contractuale prin care era reținut dreptul exclusiv al Băncii de modifica nivelul dobânzii conform contractului de credit agreat si semnat de pârti, nu au mai fost aplicate de către Banca.
F. de analiza prealabila a contractelor de credit nr. C2204/1000/_/24.06.2008 si nr. C_ /24.05.2007 încheiate cu reclamanții, in raport de conținutul cererii de chemare in judecata, precizam ca, in conformitate cu art. 4 alin l din Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate intre comercianți si consumatori, o clauza contractuala va fi considerata abuziva daca sunt îndeplinit cumulativ condițiile prevăzute de aceasta prevedere legala.
Precizează ca nu sunt îndeplinite cumulativ toate condițiile pentru declararea ca abuzive a clauzelor din cuprinsul contractelor de credit C2204/1000/_/24.06.2008 si nr. C_ /24.05.2007 încheiate cu reclamanții, având in vedere ca împrumutații au fost informați in mod concret si precis asupra condițiilor si caracteristicilor esențiale ale produselor si serviciilor oferite si in cunoștința de cauza au semnat contractele de credit nr. C2204/1000/_/24.06.2008 si nr. C_ /24.05.2007, care la art. 5, pct. 5.1 si la art. 8, pct. 8.1 prevăd ca dobânda este variabila si se stabilește in forma procentuala ca rata anuala de dobânda.
Totodată, stabilirea cuantumului dobânzii s-a realizat de comun acord cu împrumutații - reclamanți care au semnat si însușit contractele de credit, in care se specifica ca pe parcursul derulării creditelor, banca poate modifica dobânda, fără consimțământul împrumutaților, noul procent de dobânda aplicându-se de la data modificării acestuia, la soldul creditului existent, consecința fiind modificarea dobânzii curente si recalcularea dobânzii datorate.
Clienții-consumatori au optat pentru facilitatea de credit oferita, tocmai datori caracteristicilor considerate avantajoase si care corespundeau cerințelor si nevoilor lor.
Este evident că la momentul semnării contractului semnatarii au avut posibilitatea reala de a lua cunoștința de clauzele acestora prin simpla citire a înscrisului pe care si-au pus semnătura, reținându-se, in acela timp, faptul ca aceștia nu au formulat obiecțiuni sau divergente la contractele perfectate, consimțind asupra prevederilor acestora.
Deci, posibilitatea reală de a lua cunoștință de clauzele contractuale a existat, împrumutații putând lua cunoștință de toate aceste clauze prin simpla citire a contractelor de credit.
De aici, rezulta ca părțile contractante au acționat de pe poziție de egalitate in raportul comercial, neexistând niciun dezechilibru/niciun tratament preferențial vreunei părți semnatare a contractului de credit nr. C2204/1000/_/24.06.2008 si nr. C_ /24.05.2007.
Mai mult decât atât, luând act de imposibilitatea financiara a împrumutaților in achitarea ratelor de credit, la data de 23.09.2011, părțile co-contractante au procedat la semnarea actului adițional nr. 1 la contractul de credit nr. C_ /24.05.20O7, a actului adițional nr. 2 la contractul de credit nr. C_ /24.05.2007, a actului adițional nr. 1/22.09.2011 la contractul de credit nr. C2204/1000/_/24.06.2008 (Anexa 3).
Ca urmare a manifestării de voința a reclamanților, in cadrul contractelor de credit încheiate de pârti s-au introdus la art. 5.1 si la art. 8.1 date referitoare la dobânda si se arata ca, dobânda curenta - la data încheierii contractelor - este de 6,99%/an, respectiv 6,5%/an, cu mențiunea ca dobânda este variabila in funcție de valoarea de referința pentru fiecare valuta, putând fi modificata unilateral de către banca pe parcursul derulării contractului.
Așadar premisa de la care trebuie pornit in analiza presupusului caracter abuziv al clauzelor contractuale o constituie faptul ca dobânda convenita de pârti la încheierea contractelor este o dobânda variabila, care se poate modifica luând in considerare valoarea dobânzii de referința pentru fiecare valuta (EURIBOR/LIBOR/ROBOR etc.) si fără a exista consimțământul clientului in acest sens.
Mai arăta faptul ca odată informat, cumpărătorul in genere si consumatorul in particular nu poate fi exonerat de responsabilitatea alegerii înțelepte in raport de chestiuni de fapt particulare cum ar fi: situația financiara proprie, prezenta sau viitoare si posibilitățile de respectare a obligațiilor de plata ulterioare, precum nu poate fi exonerat nici de alegerea unui produs cu un raport calitate-preț care sa corespunda criteriilor personale ale fiecăruia dintre consumatori.
Prin urmare, solicita a se observa ca dispozițiile prevăzute de Legea nr.193/2000 nu sunt menite a crea o noua ordine de drept in care contractul sa devină lipsit de forța obligatorie, ci din contra, vine doar sa particularizeze dispozițiile generale aplicabile in rem si in personam. Raportarea urmează a fi făcuta prin urmare la consumatorul mediu, care la art.2 lit. m) din Legea 363/2007 privind combaterea practicilor incorecte ale comercianților in relația cu consumatorii si armonizarea reglementarilor cu legislația europeana privind protecția consumatorului este definit ca fiind „consumatorul considerat ca fiind informat, atent si precaut, ținând seama de factorii sociali, culturali si lingvistici". Prin urmare, deși protejat, consumatorul nu poate invoca grava sa neglijenta in încercarea de a obține foloase ce nu i se cuvin, altminteri devenind aplicabil adagiul nemo auditur propriam turpitudinem allegans.
Potrivit art.5.2 si art. 8.1 din contractele de credit, modificarea nivelului dobânzii a fost stabilita convențional, prin acordul pârtilor contractante, ea fiind un drept al băncii de a modifica acest nivel, fără a exista consimțământul clientului.
Astfel, in contractele de credit semnate si însușite de reclamanți nu este prevăzuta perioada de timp la care Banca era obligata sa procedeze la actualizarea ratei de dobânda si nici valoarea indicelui aplicabil.
In contract s-a prevăzut un element clar, un criteriu concret care sa ii permită băncii modificarea unilaterala a dobânzii - valoarea dobânzii de referința pentru fiecare valuta, ceea ce înseamnă ca modificarea nu este lăsata exclusiv la aprecierea societății. Clauza este raportata la un indicator precis, individualizat si anume, „valoarea dobânzii de referința pentru fiecare valuta", criteriu ce este de natura sa excludă orice arbitrariu din partea băncii. Prin urmare, clauza nu este interpretata doar in favoarea băncii si intereselor acesteia, iar clientul are posibilitatea de a verifica daca majorarea este necesara, este reala sau proporționala cu „revizuirea".
După . prevederilor OUG nr.174/2008 subscrisa nu a operat modificări ale contractelor, in mod unilateral, respectând întocmai litera legii.
Așadar, dat fiind cadrul legislativ actual si voința si dorința ei de a se supune si a respecta întocmai litera legii, prevederea contractuala prin care Banca își „rezerva dreptul de a modifica unilateral una din clauzele esențiale" ale contractului este desueta, neproducând efecte.
Întrucât modificarea ratei dobânzii este condiționata de evoluția si variația unor indici de referința verificabili, obiectivi si independenți de voința băncii consideram ca nu suntem in prezenta unei clauze abuzive in sensul Legii nr.193/2000.
In ceea ce privește caracterul leonin al clauzei contractuale care da dreptul de a modifica unilateral dobânda înțelege sa arăte ca specificul acestor clauze ii constituie faptul ca dau naștere la drepturi (beneficii) doar pentru una dintre părțile contractului, cealaltă asumându-si doar obligații. Ori in situația de fata suntem in prezenta unui contract sinalagmatic, care a dat naștere la drepturi si obligații pentru ambele pârti. Nu se poate susține ca Banca a avut si are numai beneficii (drepturi), cat timp fiecare dintre cele doua pârti își realizează propriile interese prin contract: banca pune la dispoziția debitorului finanțarea, iar
debitorul obține in schimbul acesteia satisfacerea unui anumit interes, unei nevoi personale. Clauza stipulată în art. 5.1 si art. 8.1 din contractele de credit nu este nulă deoarece nu contravine scopului contractului. Dimpotrivă, prin conținutul sad clauza menționată este de natură să pună în valoare voința părților, exprimată în convenție, care nu contravine naturii juridice a contractului.
Data fiind aceasta situație de fapt, pe deplin justificata si in drept, rezulta ca niciuna din condițiile prevăzute in art. 4 alin. l din Legea nr. 193/2000 nu este întrunită.
In alta ordine de idei, împrumutații au fost informat in mod concret si precis asupra condițiilor si caracteristicilor esențiale ale produselor si serviciilor oferite si in cunoștința de cauza au semnat contractele de credit bancar nr. C2204/1000/_/14.06.2008 si nr. C_ /24.05.2007, care la art. 5 si art. 8 prevăd ca dobânda este variabila si se stabilește in forma procentuala ca rata anuala de dobânda.
Cu privire la sancțiunea nulității parțiale a contractului de credit arăta ca aceasta sancțiune devine aplicabila in momentul in care avem de a face cu un act nevalabil, încă din momentul încheierii sale. Interesul ocrotit in cazul nulității absolute este unul obștesc, public, iar cauzele care atrag aceasta sancțiune sunt contemporane momentului încheierii actului si sunt stric si limitativ prevăzute de lege. Reclamanții solicita instanței a constata nulitatea absoluta parțiala a clauzelor contractuale stipulate la art.5.2 si art. 8.1 datorita faptului ca " lipsește cauza juridica, este ilicita si falsa."
Cauza sau scopul actului juridic reprezintă o condiție de fond, esențiala, de validitate si generala a actului juridic civil care consta în obiectivul urmărit de part; la încheierea acestuia. Cauza sau scopul urmărit prin încheierea contractului de credit ii constituie acordarea ereditarii in schimbul utilizării acesteia pentru! atingerea scopului urmărit de client si satisfacerea nevoilor acestuia. Deci cauza acestui contract de credit exista, fiecare dintre pârti asumându-si obligații in considerarea contra prestației celeilalte pârti.
Pentru ca acest contract sa aibă o cauza ilicita trebuie ca scopul urmărit de pârti sa contravină dispozițiilor legale imperative, ordinii publice sau regulilor de conviețuire sociala. Ori scopul urmărit de pârti este licit, determinat precis si individualizat, fiind in deplina concordant cu normele legale.
Aplicarea legii, in litera si spiritul ei, este o necesitate de interes obștesc si de aceea actele juridice săvârșite cu nerespectarea acestei necesitați sunt sancționate cu nulitate absoluta. Societatea noastră a respectat si respecta in continuare prevederile legale incidente in materia contractului de credit, astfel încât sancțiunea nulității pentru lipsa/ilicitatea cauzei juridice nu se justifica.
Referitor la capătul b) al cererii de chemare in judecata la data semnării contractelor de credit nu era definita o marja a Băncii, la acel moment neexistând o prevedere legala care sa oblige creditorii ia indicarea unui asemenea element de cost in calculul dobânzii. Chiar daca in contractul de credit, semnat si asumat de către reclamant, exista inserata o formula de calcul ce respecta prevederile legale in vigoare la momentul respectiv, acesta nu specifica modalitatea de actualizare sau un termen la care subscrisa este obligata sa procedeze la modificarea dobânzii. In contractele de credit inițiale nu era definita o marja a Băncii, la acel moment neexistând o prevedere legala care sa oblige creditorii la indicarea unui asemenea element de cost in calculul dobânzi. Marja băncii a fost introdusa in contractul de credit in conformitate cu prevederile art.37 din OUG nr.50/2010, începând cu data de 21.09.2010, neexistând o astfel de noțiune definita sau uzitata in contractul de credit la momentul semnării acestuia.
In conformitate cu prevederile art.95(5) din OUG nr.50/2010, care a intrat in vigoare la 21.06.2010, clauzele contractelor de credit semnate cu reclamanții au fost aliniate la rigoarea prevederilor ordonanței începând cu data de 21.09.2010. inclusiv prin indicarea in contractul de credit a formulei de calcul prevăzuta in art. 37 lit. a) din OUG nr. 50/2010, mai sus menționate.
Astfel, prevederile art. 8.1 si art. 5.2 din contractele de credit au fost modificate prin efectul legii începând cu data de 20.09.2010.
O. B. ROMÂNIA SA a notificat reclamanților faptul ca, prin semnarea unui act adițional la contractul de credit, urma sa se micșoreze rata de dobânda după momentul semnării actului adițional si in care se menționa in mod clar perioada de actualizare automata a ratei de dobânda (LIBOR CHF 3L+6.24%). Insa reclamanții nu au semnat actul adițional de conformare cu prevederile OUG nr.50/2010, astfel încât in conformitate cu art.95(5) din OUG 50/2010, clauzele contractului de credit au fost aliniate la rigoare prevederilor ordonanței începând cu data de 21.09.2010, inclusiv prin indicarea in contractul de credit a formulei de calcul a dobânzii, prevăzuta la art. 37 lit. a din OUG nr.50/2010: "In contractele de credit cu dobânda variabila se vor aplica următoarele reguli: a) dobânda de referința va fi raportata la fluctuațiile indicilor de referința EURIBOR/ROBOR/LIBOR/rata dobânzii de referința a BNR, in funcție de valuta creditului, la care creditorul poate adaugă o anumita marja, fixa pe toata durata derulării contractului."
Menționează faptul ca potrivit prevederilor art.95 (5) din OUG nr.50/2010, nesemnarea de către consumator a actelor adiționale propuse pentru a asigura conformitatea contractului cu prevederile OUG nr.50/2010 este considerata acceptare tacita.
Cu privire la prevederile art. II alin.2 din Legea nr. 288/2010 pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului 50/2010 privind contractele de credit pentru consumatori, "actele adiționale
nesemnate de către consumatori, considerate acceptate tacit pana la data intrării in vigoare a prezentei legi, își vor produce efectele in conformitate cu termenii in care au fost formulate, cu excepția cazului in care consumatorul sau creditorul notifica cealaltă parte in sens contrar, in termen de 60 de zile de la data intrării in vigoare a prezentei legi". Precizam ca, pana la expirarea termenului de 60 de zile prevăzut in art. II alin. 2 din Legea nr. 288/2010, si anume data de 03.03.2011, împrumutații nu au depus o notificare de renunțare la aplicarea prevederilor OUG nr. 50/2010. Așadar, rezulta ca împrumutații au înțeles sa nu uzeze de dreptul sau conferit prin OUG nr. 50/2010, modificata si completata prin Legea nr. 288/2010, întrucât au considerat ca elementele de cost cuprinse in contractele de credit corespund nevoilor sale financiare, fiind de acord cu condițiile de creditare in vigoare.
Totodată, aceștia au ales acest produs de creditare in condițiile in care existau produse similare in piața financiar-bancara. Precizam ca, in condițiile ofertei alternative a legiuitorului, de „fixare" a costurilor creditelor in coordonate mult mai transparente, prin OUG nr. 50/2010. modificata si completata prin Legea nr. 288/2010. clienții au optat sa rămână pe condițiile de creditare in vigoare. Aceasta confirma indubitabil faptul ca produsele contractate de către împrumutați de la subscrisa corespund din toate punctele de vedere nevoilor sale financiare si nu au considerat clauzele contractuale ca fiind de natura a periclita interesele sale pe termen lung.
Precizează ca, o data cu . OUG nr. 174/2008, modificarea clauzelor contractuale, deci si a celor legate de dobânda, nu a mai fost posibila decât prin semnarea unui act adițional la contractul de credit, insa acest act normativ nu obliga creditorii sa ia masuri pentru implementarea prevederilor acestuia.
O. B. România SA a respectat dispozițiile legale care au făcut imposibila aplicarea clauzelor din contractul de credit referitoare la modificarea nivelului dobânzii.
In momentul in care indicele de referința a început sa scadă. Banca a fost in imposibilitate de a-si mai exercita dreptul unilateral de modificare stabilit prin contractul de credit întrucât, începând cu luna decembrie 2008, o data cu . prevederilor OUG nr. 174/2008, pentru modificarea si completarea unor acte normative privind protecția consumatorilor, modificarea clauzelor contractuale, deci si a celor legate de dobânda (fără ca actul normativ sa distingă cu privire la ce ar fi putut sa însemne modificarea), nu a mai fost posibila decât prin semnarea unui act adițional la contractele de credit, insa acest act normativ nu a obligat creditorii sa ia masuri pentru implementarea prevederilor acestuia.
Ca urmare a noilor prevederi legislative cu incidența in materie, marja băncii, ce cuprinde costurile suplimentare ale băncii cat si marja de profit, poate fi majorata sau micșorată numai cu acordul scris al clientului. Astfel modificările de acest gen se vor face numai in baza acordului clientului si prin semnarea unui act adițional, cu respectarea legislației in vigoare.
Cu privire la capetele c) si d) ale cererii de chemare in judecata referitoare la „obligarea paratei la recalcularea pe viitor (cu aplicare de la data cererii introductive) a nivelului dobânzii" si la „restituirea către reclamanți a sumei de 4.428 CHF" si a „sumei de 4943 CHF, in echivalent lei la cursul BNR la data plații efective, plus dobânda legala calculata asupra sumei pretinse pe cei 3 ani anteriori, respectiv pana la limita termenului de prescripție", precizam ca plățile efectuate de către reclamanți in contul creditelor (rata de capital + rata de dobânda) au fost plați datorate in temeiul unor contracte valabil încheiat de părți, ale căror prevederi au fost respectate de către Banca. Incidente in acest sens sunt si dispozițiile art. 969 Cod civil, potrivit cărora „convențiile legal făcute au putere de lege intre partite contractante" si de asemenea, dispozițiile art. 1092 Cod civil potrivit căruia „orice plata presupune o datorie".
De asemenea, admiterea acestei acțiuni nu poate produce efectul restituirii sumelor deja achitate. Contractele de credit reprezintă contracte cu executare succesiva, deoarece obligația împrumutatului se executa in timp, prin rate succesive, iar obligația împrumutătorului de a lasă la dispoziția celui dintâi suma de bani, se întinde pe toata durata contractuala.
Conform teoriei generale a obligațiilor contractuale, anularea unei clauze dintr-un contract cu executare succesiva, nu poate produce efecte retroactive, ex tunc. Acest fapt se explica, prin imposibilitatea uneia dintre părți de a returna folosința asigurata de cealaltă parte. Aceasta excepție de la principiul restitutio in integrum este pe deplin aplicabila si in cazul contractelor de credit încheiate de Banca. Astfel cum un chiriaș nu poate restitui folosința de care s-a bucurat a unui bun, tot astfel, nici debitorul nu poate restitui echivalentul folosinței sumelor de bani puse la dispoziție in schimbul clauzelor referitoare la diferența de dobânda, in condițiile in care obligațiile de plata au fost onorate la termen si in mod complet.
In situația in care numai Banca ar fi obligata la restituirea sumelor deja achitate, s-ar crea o situație inechitabila, caracterizata juridic de îmbogățirea fără justa cauza a împrumutaților. Patrimoniul acestora s-ar îmbogăți cu sumele de bani echivalente clauzelor eliminate, in timp ce patrimoniul Băncii nu s-ar reîntregi cu echivalentul folosinței sumelor acordate prin contractul de credit.
In ceea ce privește capătul e) al cererii de chemare in judecata cu privire la cheltuielile de judecata, solicita respingerea acestui capăt de cerere ca neîntemeiata in condițiile in care instanța va respinge cererea formulata de către reclamanta.
In drept, invoca prevederile art.205 si urm., art. 107, art.247, Cod de procedura civila, art. 969, art. 1092 Cod civil, OUG nr.174/2008, OUG nr.50/2010, modificata si completata prin Legea nr. 288/2010.
Prin răspunsul la întâmpinare, reclamanții au arătat că:
I.Referitor la excepția de necompetenta teritoriala a Judecătoriei Cluj-N. invocate de către parata, solicita respingerea acestei excepții ca neîntemeiata.
Învederează onoratei instanțe faptul ca, în speța de fata, ei, în calitate de reclamanți, au dreptul de a opta între doua sau mai multe instanțe deopotrivă competente, fiind vorba de o competenta teritoriala alternativa, în condițiile prevăzute de art.116 C.pr.civ.
Astfel, în conformitate cu prevederile art. 109 C.pr.civ, cererea de chemare în judecata împotriva unei persoane juridice de drept privat se poate face si la instanța locului unde ea are dezmembrământ fără personalitate juridica, pentru obligațiile ce urmează a fi executate în acel loc sau care izvorăsc din acte încheiate prin reprezentantul dezmembrământului ori din fapte săvârșite de acesta.
Mai mult, prevederile art.113, alin.8 C.pr.civ., instanța domiciliului consumatorului, în cererile având ca obiect executarea, constatarea nulității absolute, anularea, rezoluțiuna, rezilierea sau denunțarea unilaterala a contractului încheiat cu un profesionist sau în cererile având ca obiect repararea pagubelor produse consumatorilor.
Totodată, susținerile paratei privind aplicarea prevederilor Contractele de credit încheiat nu pot fi primite în modalitatea prefigurată de aceasta.
Astfel, chiar daca părțile au convenit ca litigiile născute din modul de derulare al contractelor sa fie supuse spre soluționare instanțelor judecătorești din localitatea în care este înregistrat sediul social al băncii, considera ca o asemenea clauza nu poate fi interpretata în sensul restrictiv indicat de parata.
În acest context, au încheiat Contractele de credit cu parata . SA - prin Sucursala Manastur - Cluj, sucursala având date de identificare (sediu, reprezentant) diferite de cele ale societății mama, o astfel de concluzie desprinzându-se din simpla comparare a conținutului Contractului de credit cu cel al întâmpinării.
Ca atare, din perspectiva reclamantului, parte în Contractul de credit, sediul băncii nu poate fi altul decât cel indicat în contract în preambul, neputându-se presupune ca și-ar fi asumat obligația de a identifica un alt sediu si de a sesiza o alta instanța de judecata, cu sediul în București.
Mai mult, o astfel de clauza si-a putea găsi justificarea si în configurarea cadrului procesual făcuta de către reclamanți în considerarea necesitații asigurării opozabilității hotărârii atât fata de societatea mama, cat si fata de sucursala, pentru a preveni eventualele dificultăți ce s-ar putea ivi cu prilejul executării dispozițiilor ce vor fi date de către instanța.
Fiind prevăzuta de legiuitor obligativitatea înregistrării sucursalei, înainte de începerea activității lor, în registrul comerțului, se consacra, implicit individualitatea sediului acesteia, astfel încât din perspectiva reclamantului sediul băncii creditoare este situat în Cluj-N., astfel încât instanța sesizata de noi este competenta teritorial.
Mai mult, acea clauza invocata de către parata drept fundament constituie o clauza abuziva în conformitate cu dispozițiile art.4 si urm. din Legea nr. 193/2000, fiind inclusă într-un contract dinainte redactat de creditor și pe care debitorul nu a avut posibilitatea să o negocieze.
In plus, în cauza se poate discuta si de incidența prevederile art.977, art.983 din Vechiul Cod civil, în sensul în care, daca va constata ca prevederea invocata de către parata are caracter îndoielnic, ea trebuie interpretata în folosul celui care s-a obligat, respectiv a reclamantului.
De asemenea, art.126, alin(2) C.pr.civ Prevede ca în litigiile din materia protecției drepturilor consumatorilor, este interzisa convenția asupra competentei înainte de a se naște dreptul la acțiune, astfel încât si în situația în care aceasta convenția a fost încheiata, aceasta nu produce efecte.
Apreciază ca interpretarea în alta modalitate a drepturilor conferite reclamantului, în sensul arătat de parata, nu poate fi primita, motiv pentru care solicita respingerea excepției necompetentei teritoriale invocate.
II. Referitor la excepția de netimbrarii/insuficientei timbrări a cererii de chemare în judecata invocate de către parata, solicita respingerea acestei excepții ca neîntemeiata.
În susținerea prezentei, înțeleg sa redea dispozițiile legale incidente în cauza, respectiv art.15 alin. 1, lit. j din Legea nr. 146/1997, conform cărora sunt scutiți de la plata vreunei taxe de timbru: ,j) protecția consumatorilor, atunci când persoanele fizice si asociațiile pentru protecția consumatorilor au calitatea de reclamant împotriva agenților economici care au prejudiciat drepturile si interesele legitime ale consumatorilor"
Apreciază ca, raportat la circumstanțele litigiului, astfel cum au fost ele expuse prin cererea de chemare în judecata, parata a prejudiciat drepturile si interesele legitime ale lor, în calitate de consumatori, prin modul în care a înțeles sa interpreteze si sa aplice clauza referitoare la modul de stabilire al dobânzii.
Pe de alta parte, din modul în care parata a înțeles sa răspundă încercărilor de soluționare a litigiului pe cale amiabila, respectiv prin refuzul de aplicare a unor criterii clare si transparente în vederea stabilirii dobânzii, în cuprinsul acțiunii, au înțeles sa invoce si prevederile art.1, alin.3 coroborat cu art.4 din Legea nr. 193/2000 si a pct.1, lit. b din lista-anexa a acestui act normativ.
Astfel, prin cererea de chemare în judecata formulata, au solicitat instanței în contradictoriu cu parata, obligarea paratei la plata unor sume de bani, susținând ca parata răspunde contractual pentru ca si-ar fi exercitat într-un mod defectuos drepturile derivate din contractul de credit încheiat, ceea ce le creează prejudiciul a cărui reparare o solicita prin cererea în litigiu.
Așadar, în speța, îndeplinesc calitatea de consumator semnatar al unui contract de credit bancar, iar cererea este îndreptata tocmai împotriva agentului economic care le-a acordat creditul si vizează repararea prejudiciului cauzat de acesta, drepturilor si intereselor legitime prin modul de interpretare a clauzelor contractuale.
Sub aspectul noțiunii de consumator, arăta faptul ca, în dreptul comunitar, consumatorul a fost definit în Convenția de la Bruxelles privind recunoașterea si executarea hotărârilor în materie civila si comerciala, ca fiind persoana ce încheie un contract în afara profesiei sale. Prin prisma acestui criteriu au încheiat contractul în litigiu în afara profesiei, în timp ce parata a acordat împrumutul în cadrul desfășurării unei activități comerciale sau profesionale, având ca obiect acordarea de credite sau împrumuturi, astfel încât contractul în litigiu a generat între părți un raport juridic ce a conferit celor doua părți contractante forte juridice inegale, ei constituind partea „mai slaba" în sensul dreptului consumatorului, motiv pentru care au dobândit din acest raport juridic încheiat cu parata, calitatea de consumator.
Având în vedere considerentele de fapt si de drept expuse, cererea formulata este scutita de taxe judiciare de timbru, motiv pentru care solicita respingerea excepției netimbrarii/insuficientei timbrări invocate.
III.Referitor la excepția inadmisibilității acțiunii, solicita respingerea acestei excepții ca neîntemeiata
Apreciază ca excepția „lipsei litisconsortiului procesual activ" este nefondata cel puțin din următoarele considerente:
Astfel, în doctrina s-a relevat faptul ca litisconsortiul reprezintă, în principiu, o asociere voluntara si prin urmare, facultativa de persoane aflate într-un litigiu, fie ca reclamante, fie ca parate.
Arăta faptul ca acest litisconsortiu activ nu presupune în mod automat ca acest grup procesual sa rezulte din aceeași cerere. Ceea ce semnifica este de fapt, reunirea într-un singur proces a mai multor acțiuni care puteau forma obiectul unor dosare separate, sub aspect procesual, aflându-ne în prezenta unei pluralități de acțiuni cu obiecte juridice proprii.
Or, scopul unei astfel de asocieri procesuale este acela de a realiza o economicitate procesuala si o buna administrare a justiției, precum si de a evita darea unor hotărâri contradictorii, care ar îngreuna punerea lor în aplicare. Totuși, trebuie precizat faptul ca fiecare parte își păstrează independenta compatibila cu natura si scopurile acestei asocieri.
Din interpretarea textului de la art.59 C.pr.civ. reies condițiile litisconsortiului, respectiv aceea ca este vorba de „un drept sau o obligație ." a drepturilor si obligațiilor. Astfel, în sens larg, se înțelege ca obiectul pricinii se corelează cu drepturi proprii sau asemănătoare ale celor aflați în litisconsortiu sau cu drepturi comune, rezultate dintr-un fapt comun sau din fapte corespondente, dintr-un titlu juridic sau din titluri juridice corespondente.
În speța noastră, aceasta condiție este îndeplinita în cauza, raportat la faptul ca toții reclamanții au încheiat cu parata contracte de credit, în conținutul cărora exista clauze identice în ceea ce privește modalitatea de stabilire a dobânzii pe parcursul derulării lor, clauze care sunt interpretate si aplicate de către parata în aceeași maniera, cu privire la fiecare dintre reclamanți.
Apreciază relevant de menționat faptul ca, raportat la faptul ca în prezenta cauza este vorba de un litisconsortiu activ simplu, lăsat exclusiv la latitudinea reclamanților, precum si la faptul ca cererea noastră de chemare în judecata se sprijină pe titluri analoage si pe fapte total sau parțial identice ale paratei, consideram ca parata nu justifica nici un interes în invocarea excepției si nici în admisibilitatea unui asemenea mijloc de apărare. în acest sens, a statuat si o alta instanța în soluționarea acestei excepții.1
O alta instanța a arătat ca „Legislația noastră procesuala permite ca mai multe persoane sa fie reclamante sau parate, in cadrul unui proces civil. Tocmai situația in care procesul civil se desfășoară intre mai mulți reclamanți si parați poarta denumirea de coparticipare sau litisconsortiu procesual. In raport de dispozițiile art. 47 C.proc.civ.,(n.n. Art.59 N.C.pr.CiV.) reținem ca in dreptul nostru legea impune o singura condiție pentru realizarea unei coparticipări procesuale, respectiv, ca obiectul pricinii sa fie un drept sau o obligație . ca drepturile sau obligațiile acestora sa aibă aceeași cauza.
Rezulta, așadar, ca scopul coparticipării procesuale este soluționare unui litigiu fata de mai mulți subiecți de drept. Din punct de vedere practic, coparticiparea conduce la unirea într-un singur proces a mai multor acțiuni ce puteau forma obiectul unor cereri separate.
Raportând cele menționate anterior la obiectul cererii de emitere a ordonanței președințiale, suntem in prezenta unui litisconsortiu procesual activ facultativ, acesta rezultând din reunirea voluntara a mai multor persoane care au aceeași calitate procesuala - toți fiind clienți [...] se sprijină pe titluri analoage contractele de credit încheiate - si pe fapte total identice, ele acționând pentru a se apară in comun. Apreciem ca existenta litisconsortiului procesual activ este justificata si de împrejurarea ca reclamanții au un scop comun, acela de a suspenda clauzele contractuale considerate a fi abuzive, pana la soluționarea litigiului pe fond, acest aspect fiind, de altfel confirmat si de decizia fostului Tribunal Suprem nr. 1737/1973, în care se menționează ca „din ansamblul reglementarilor, respectiv, art. 47 C.proc.civ., se desprinde concluzia ca exista coparticipare si atunci când exista o strânsa legătura privind obiectul sau cauza".2
Pentru aceste considerente, excepția invocata de către parata este nefondata, motiv pentru care solicitam respingerea acesteia.
IV. Referitor la excepția lipsei de obiect al capetelor a) si b) de cerere, solicita respingerea acestei excepții ca neîntemeiata.
Arăta faptul ca susținerile paratei admisibilitatea acestei excepții nu pot fi întemeiate cel puțin din următoarele considerente:
După cum au arătat si în cadrul acțiunii formulate, în ceea ce privește actul adițional propus de banca, urmare a intrării în vigoare a OUG nr. 50/2010, au refuzat semnarea acestuia.
Ori, daca am interpreta în acest fel ar duce la denaturarea scopului actului normativ amintit si la transformarea acestuia într-un instrument îndreptat împotriva clienților captivi.
Arăta faptul ca actul adițional reprezintă manifestarea de voința a unei singure părți. Astfel, acest act adițional nu poate produce nici un efect.
Mai mult, potrivit art.95 din OG 50/2010 modificat prin Legea nr.288/2010 prevederile prezentei ordonanțe de urgenta nu se aplica contractelor în curs de derulare la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe, astfel încât așa-numita adaptare a contractului (prin actul adițional) la prevederile ordonanței nu era obligatorie pentru nici una dintre părți.
Totodată, consimțământul tacit la care se refera banca are în vedere doar clauzele contractuale care respecta legea. În situația noastră, consimțământul tacit nu poate fi presupus în mod valabil.
De asemenea, dând dovada de buna-credința în executarea dispozițiilor contractuale, au achitat ratele conform pretențiilor băncii, deși marja de dobânda aplicata este cea modificata unilateral de banca, fără nici o negociere.
Ba mai mult, chiar daca am accepta susținerile privind operarea prevederilor OUG 50/2010, acest fapt nu schimba efectele produse de aceste clauze anterior datei de 20.09.2010!!
Prin concluzii scrise, reclamanții au solicitat admiterea acesteia astfel cum a fost formulata, respectiv: I. Cu privire la reclamanții de rând 1: a. sa constate ca fiind abuzive si nule de drept clauzele privind stabilirea nivelului dobânzii, precum si a modului de calcul al acestora, prevăzute în Contractul de credit intervenit între parata OPT B. România SA, în
calitate de împrumutătoare si reclamanții de rândul 1, cu consecința constatării nulității absolute parțiale a contractelor de credit în ceea ce privește clauzele nule de drept si derulării în continuare a contractelor de credit, fără incidența acestor clauze; b. sa oblige parata să precizeze si să actualizeze Contractul de credit anterior menționat prin semnarea unui act adițional la acesta, cuprinzând următoarele clauze minimale: I. precizarea si definirea elementelor componente ale dobânzii si a cuantumului acestora: 4,21+LIBOR CHF3M; II. modalitatea de modificare a dobânzii exclusiva în funcție de indicele de referința LIBOR, în virtutea clauzei de indexare cuprinsa in contract, cu mențiunea ca marja băncii este fixa, neputând fi modificata decât prin acordul scris al părților, modificarea dobânzii urmând a se produce atât in sens crescător, cat si in sens descrescător, în funcție de variațiile indicelui de referința LIBOR. c. Să oblige pârâta să recalculeze pe viitor (cu aplicare de la data cererii introductive) nivelul dobânzii percepute reclamanților în temeiul Contractului de credit după următoarea formula: marja băncii fixa în valoarea avută în vedere la încheierea contractului de credit, respectiv 4,21 puncte, plus valoarea indicelui de referința LIBOR CHF la 3 luni; d .Să oblige pârâta la restituirea către reclamanți a sumei de 4.943,00 CHF, în echivalent în lei la cursul BNR la data plății efective, plus dobânda legală calculată asupra sumei pretinse pe cei 3 ani anteriori, respectiv până la limita termenului de prescripție. e. cu obligarea paratei la suportarea cheltuielilor de judecata în temeiul art. 451 Noul cod de procedura civila. II. Cu privire la reclamanții de rând 1: a. sa constate ca fiind abuzive si nule de drept clauzele privind stabilirea nivelului dobânzii, precum si a modului de calcul al acestora, prevăzute în Contractul de credit intervenit între parata OPT B. România SA, în calitate de împrumutătoare si reclamanții de rândul 2, cu consecința constatării nulității absolute parțiale a contractelor de credit în ceea ce privește clauzele nule de drept si derulării în continuare
a contractelor de credit, fără incidența acestor clauze; b. sa oblige parata să precizeze si să actualizeze Contractul de credit anterior menționat prin semnarea unui act adițional la acesta, cuprinzând următoarele clauze minimale: I.precizarea si definirea elementelor componente ale dobânzii si a cuantumului acestora: 4,15+LIBOR CHF 3M; II. modalitatea de modificare a dobânzii exclusiva în funcție de indicele de referința LIBOR, în virtutea clauzei de indexare cuprinsa in contract, cu mențiunea ca marja băncii este fixa, neputând fi modificata decât prin acordul scris al părților, modificarea dobânzii urmând a se produce atât in sens crescător, cat si in sens descrescător, în funcție de variațiile indicelui de referința LIBOR. c. Să oblige pârâta să recalculeze pe viitor (cu aplicare de la data cererii introductive) nivelul dobânzii percepute reclamanților în temeiul Contractului de credit după următoarea formula: marja băncii fixa în valoarea avută în vedere la încheierea contractului de credit, respectiv 4,15 puncte, plus valoarea indicelui de referința LIBOR CHF la 3 luni; d. Să oblige pârâta la restituirea către reclamanți a sumei de 4.428,00 CHF, în echivalent în lei la cursul BNR la data plății efective, plus dobânda legală calculată asupra sumei pretinse pe cei 3 ani anteriori, respectiv până la limita termenului de prescripție. e. Cu obligarea paratei la suportarea cheltuielilor de judecata în temeiul art. 451 Noul cod de procedura civila.
Reclamanții de rând 1 au încheiat cu instituția parata, O. B. România SA - Sucursala Manastur-Cluj, contractul de credit pentru nevoi personale garantat cu ipoteca nr.C2204/1000/_/24.06.2008, având ca obiect acordarea în favoarea împrumutatului a unui credit de consum în cuantum de, 102.500,00 CHF, reprezentând credit pentru nevoi personale, pe o perioada de 334 luni.
Dobânda perceputa pentru creditul acordat de Banca a fost stabilita la 6,99% pe an, prevăzuta la art.5.1 din Contract, respectiv era formata din marja băncii de 4,21 puncte procentuale la care se adaugă nivelul indicelui LIBOR CHF 3M (2,81 la data încheierii contractului).
Reclamanții de rând 2 au încheiat cu instituția parata, O. B. România - Sucursala Manastur - Cluj, contractul de credit pentru nevoi personale garantat cu ipoteca nr.C_ /24.05.2007 având ca obiect acordarea în favoarea împrumutatului a unui credit de consum în cuantum de 79.135,00 CHF, reprezentând credit pentru nevoi personale, pe o perioada de 180 luni.
Dobânda perceputa pentru creditul acordat de Banca a fost stabilita la 6,5% pe an, prevăzuta la art.8.1 din Contract, respectiv era formata din marja băncii de 4,15 puncte procentuale la care se adaugă nivelul indicelui LIBOR CHF 3M (2,35 la data încheierii contractului).
La data de 29.04.2008, parata a înțeles sa majoreze în mod unilateral nivelul ratei de dobânda la 6,5% la 6,99%. Nu numai ca, la acel moment sau ulterior, nu le-a fost solicitat consimțământul privind aceste modificări, dar nici măcar nu au fost înștiințați asupra motivelor ce au determinat aceste majorări semnificative.
În acest sens, în răspunsul formulat la invitația la conciliere, parata recunoaște ca la data de 29.04.2008 au operat aceste modificări, justificându-si acțiunea prin „evoluția indicelui LIBOR CHF 3L a determinat modificarea raid de dobânda”.
După cum au arătat, de la data încheierii contractelor de credit evoluția indicelui UBOR a fost una descrescătoare, dar mai mult, parata a înțeles sa modifice marja băncii (!!), marja care trebuia sa fie fixa pe întreaga perioada de derulare a contractelor de credit. Astfel, parata a modificat marja băncii de la valori puțin peste 4 puncte procentuale la 6,77 puncte procentuale, aproape dublu fata de marja cunoscuta si acceptate de către reclamanți.
Apreciază ca susținerile privind atitudinea abuziva a băncii sunt pe deplin dovedite, parata neavând în nici un moment pe parcursul derulării contractului o conduita disciplinata, transparenta si leu atât mai puțin loiala fata de consumatori, total contrara normelor în vigoare.
I. Cu privire la constatarea nulității absolute a clauzelor abuzive cuprinse in Contractele de credit;
1.1. clauza cuprinsa la art.5.2 din convenția de credit încheiata cu reclamanții de rând 1, respectiv clauza cuprinsa la art.8.1 din convenția încheiata cu reclamanții de rând 2
În primul rând, deși este vorba de doua contracte de credit distincte, clauzele privind stabilirea nivelului dobânzii si a modului de calcul al acesteia sunt, formulate identic, fapt ce exclude posibilitatea existentei vreunei negocieri reale între pârti.
Este de notorietate generala faptul că toate contractele de credit sunt in realitate contracte de adeziune, complexe, care suferă de mari carențe în ceea ce privește protejarea eficientă a intereselor și drepturilor consumatorului, interese și drepturi care, nu de puține ori, sunt prejudiciate prin binecunoscuta practică a instituțiilor bancare de a impune clienților clauze abuzive.
Aceasta este și speța supusă analizei, fiind pe deplin aplicabile prevederile art. 1 alin. 3 coroborat cu art. 4 din Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianți și consumatori si a pct. 1 lit. b din lista-anexă a acestui act normativ. "O clauza contractuala care nu a fost negociata direct cu consumatorul va fi considerata abuziva daca, prin ea însăși sau împreuna cu alte prevederi din contract, creează, in detrimentul consumatorului si contrar cerințelor buna-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile si obligațiile pârtilor."
Conform textelor legale precizate, sunt considerate clauze abuzive acele prevederi contractuale care obliga consumatorul să se supună unor condiții contractuale despre care nu a avut posibilitatea reala sa ia cunoștința la data semnării contractului (pct. 1 lit. b din lista - anexă). fără a mai fi necesară administrarea unui probatoriu suplimentar.
O clauză contractuală va fi considerată ca nefiind negociată direct cu consumatorul dacă aceasta a fost stabilită fără a da posibilitate consumatorului să influențeze natura ei, cum ar fi contractele standard preformulate sau condițiile generale de vânzare practicate de comercianți pe piața produsului sau serviciului respectiv.
Or, în speță, după cum au precizat în acțiunea introductivă, nu doar că nu li s-a acordat dreptul de a negocia clauzele a căror nulitate absolută solicită a o constata prin prezenta acțiune, ci, mai mult, le-a fost indusă, în mod conștient, prin modul de prezentare a condițiilor de creditare, impresia că se află în prezenta unei dobânzi variabile prin raportare la un unic indice de variație obiectiv, verificabil, respectiv Libor CHF.
In realitate, prin modul de redactare a contractelor de credit, nenegociate, Banca si-a arogat dreptul de a modifica dobânda prin raportare la criterii neverificabile, transformând o condiție potestativa simpla (modificarea costurilor de finanțare in cazul modificării Libor) . pura, sancționată cu nulitatea absoluta (modificarea costurilor de finanțare in cazul modificării politicii băncii, privita ca debitor al obligației de finanțare).
De asemenea, în argumentarea susținerilor, încălcarea de către pârâta, atât la momentul încheierii contractelor, cât și ulterior, pe parcursul executării acestora, a prevederilor Legii nr.296/2004 (art.5 lit. c, art.27 lit. b, art.36 și art.45), conform cărora banca are obligația de informare completă a clientului la momentul semnării contractului, asupra elementelor esențiale și determinate în luarea hotărârii de contractare a creditului (rata dobânzii și factorii care implementează variația acesteia) asupra riscurilor implicate, asupra clauzelor care acordă băncii drepturi specifice contractelor bancare - cum este dreptul de a modifica unilateral dobânda, precum si a prevederilor OG nr.21/1992 privind protecția consumatorilor care, în art.9 ind.3, lit. g) stipulează faptul că "variația ratei dobânzii trebuie sa fie independenta de voința furnizorului de servicii financiare, raportata la fluctuațiile unor indici de referința verificabili, menționați în contract, sau la modificările legislative care impun acest lucru,"
Astfel, nici susținerea paratei privind lipsa vreunei reglementari legale care sa oblige banca la circumstanțierea anumitor elemente sau a unor criterii obiective în funcție de care sa opereze modificarea nivelului dobânzii, anterior intrării în vigoare a OUG 50/2010 (ordonanța care nu se aplica spetei noastre), nu poate fi primita!
Apreciază necesar a menționa în acest context non-incidența OUG nr. 50/2010, aprobata ou modificări prin Legea nr. 288/2010: „prevederile prezentei ordonanțe de urgenta nu se aplica contractelor in curs de derulare la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgenta, cu excepția dispozițiilor art. 37 ind.1, ale art 66-69 si, în ceea ce privește contractele de credit pe durata nedeterminata existente la data intrară în vigoare a prezentei ordonanțe de urgenta, ale art. 50-55, ale art, 56 alin. (2), ale art. 57 alin. (1) si (2), precum si ale art. 66-71."(3tt 95)
A fi acceptat, Actul adițional în forma propusa de. banca ar fi însemnat, să înlocuim, o clauză abuzivă cu alta, la fel de, abuzivă, clauză care, îi prejudicia în mod evident, în sensul în, care, aceasta cuprindea, pe, lângă LIBOR la CHF la 3 luni, o marjă a băncii, revizuibilă trimestrial, de, 6,77%, adică mai mult decât întregul cuantum al dobânzii convenite inițial. O astfel de interpretare ar fi de natură să denatureze scopul acestui act normativ și să-l transforme într-un instrument îndreptat împotriva clienților captivi.
Mai mult, în practica s-a stabilit ca mențiunea „conform decizia băncii" determina o poziție de inegalitate a consumatorului în raport cu banca, primul neavând posibilitatea de a negocia clauzele. „Aceasta este o practica comerciala abuziva si incorecta care împiedica consumatorul mediu sa facă o alegere, raționala.”
Cu privire la apărările băncii raportat la faptul ca prezentul contract de credit a fost încheiat cu respectarea principiului libertății contractuale prevăzut de art.969 Vechiul Cod Civil, aceeași instanța a determinat ca nu se poate retine aceasta afirmație raportat la faptul ca „principiul libertății contractuale si autonomiei de voința trebuie respectat în măsura în care prin clauzele contractuale nu se încalcă ordinea publica, bunele moravuri si normele imperative" ori în speța se încalcă dispozițiile Legii nr. 193/2000.
Apreciază oportun sa arăte faptul ca în materia contractelor de consum, legiuitorul național si cel european au prevăzut posibilitatea instanțelor de judecata de a modifica sau anula clauzele unui contract în măsura în care acestea sunt abuzive, urmărindu-se pe aceasta cale atenuarea principiului pacta sunt servanda.
Într-o speța similara s-a constatat ca o asemenea intervenție din partea instanțelor „nu este de natura sa înfrângă principiul forței obligatorii a contractelor consacrat de art.969 alin. l C. civ. întrucât libertatea contractuala nu este identica ai una absoluta sau discreționara de a contracta. Un contract are putere de lege între pârti întrucât este prezumat a fi dominat de buna-credința si utilitate pentru părțile contractante. Forța juridica deplina este, recunoscuta numai acelor convenții care, nu intra în conflict, cu principiul constituțional al bunei-credințe, si cu bunele, moravuri. În caz contrar, el nu poate fi opus pârtilor, terților sau instanței de judecata "
Apreciază ca în mod corect a statuat instanța de judecata referitor la faptul ca art.969 Vechiul cod civil nu poate avea o existenta de sine stătătoare în ansamblul codului civil, acesta fiind inseparabil de art.970 alin.1 VCC. „Un contract rămâne legea pârtilor numai în măsura în care nici una dintre acestea nu ignora sau încalcă cu buna știința îndatoririle care îi revin potrivit asumării si executării cu buna-credința a prestațiilor. Principiul forței obligatorii a contractului trebuie examinat si interpretat în strânsa legătura ai solidarismul contractual întrucât esența contractului este, alcătuita nu numai din voința pârtilor contractante, ci si din interesul contractual al fiecăreia dintre, ele."
Pentru toate considerentele de mai sus, marjele stabilite inițial sunt singurele care pot fi luate în considerare si la momentul actual, neexistând nici o justificare rezonabila si pertinenta pentru aplicarea altora.
Considera ca în realitate, suntem în prezenta unei practici arbitrare si implicit abuzive de prelevare a unei dobânzi mai mari decât cea anunțata de banca în toate mijloacele de informație în masa, în toate anunțurile publicitare al căror scop este unul singur si anume, de a atrage în mod neloial, de a amăgi potențialii clienți.
Or, în speță, după cum au precizat în acțiunea introductivă, nu doar că nu li s-a acordat dreptul de a negocia clauzele a căror nulitate absolută solicită a o constata prin prezenta acțiune, ci, mai mult, le-a fost indusă, în mod conștient, prin modul de prezentare a condițiilor de creditare, impresia că ne aflăm în prezenta unei dobânzi variabile prin raportare la un unic indice de variație obiectiv, verificabil, respectiv Libor CHF.
In realitate, prin modul de redactare a contractelor de credit, nenegociate, Banca si-a arogat dreptul de a modifica dobânda prin raportare la criterii neverificabile, transformând o condiție potestativa simpla (modificarea costurilor de finanțare in cazul modificării Libor) . pura, sancționată cu nulitatea absoluta (modificarea costurilor de finanțare in cazul modificării politicii băncii, privita ca debitor al obligației de finanțare).
Din interpretarea dispozițiilor legale amintite rezulta ca legiuitorul a considerat inexistent consimțământul dat de consumator la încheierea contractului, raportat la faptul ca acest consimțământ a fost exprimat în contextul unei stări de constrângeri financiare, stare de care parata, în calitate de comerciant a înțeles sa se folosească si astfel, sa impună obligații excesive cocontractantului aflat într-o poziție defavorabila.
Începând cu luna ianuarie 2009. evoluția indicelui de referința LIBOR CHF, în contextul economic pe plan mondial, a fost descendenta, ajungând pana la valori ușor peste 0, înregistrând astfel o descreștere mar mult decât semnificativa.
Cu toate acestea, ei nu au beneficiat de nici un fel de revizuire în sensul micșorării ratei dobânzii, deși banca si-a rezervat dreptul de a modifica rata dobânzii (atât în sensul majorării, cat si în cel al micșorării acesteia), nu doar de a o majora atunci când valoarea indicelui de referința ii era mai favorabila.
F. de aceste aspecte, concluzia este aceea ca banca aplica evoluția indicelui LIBOR numai atunci când aceasta este crescătoare si automat creste si dobânda, nu si când evoluția este descrescătoare.
Putem afirma fără a greși ca aceasta clauza este una tipic leonina, prin care giganții bancari manipulează micul consumator individual, nu numai prin aceea ca dictează regulile de încheiere si de derulare a contractelor de credit, prin contracte de adeziune, în contextul în care consumatorul este ademenit cu ideea existentei unei dobânzi rezonabile, care însă devine una variabila strict în funcție de interesele creditorului.
Din toate aceste considerente prezentate succint, solicită să constate nulitatea absolută a clauzelor contractuale menționate, acestea constituind clauze abuzive inserate de comerciant (profesionist) in relația cu consumatorul. Apreciază ca singura sancțiune aplicabila practicilor comerciale abuzive este nulitatea absoluta datorita împrejurării ca atât lipsa cauzei juridice, cat si ilicitatea acesteia ori falsitatea sa, în sensul dispozițiilor art.966-968 Cod civil, aplicabile ca efect al normei de trimitere prevăzute de art.14 din Legea nr.193/2000.
Nulitatea absoluta poate fi si parțiala, în sensul ca principiul asanării actelor juridice își produce pe deplin eficienta si ca urmare, acele prevederi ale unui act care sunt valide în sensul dispozițiilor art.942 Cod civil isi vor produce efectul în continuare, actul juridic fiind „curățat" doar de acele clauze lovite de nulitate absoluta.
II. Cu privire la solicitarea precizării si actualizării Contractelor de credit
Aceasta solicitare vine in strânsă legătură cu petitul anterior și fundamentarea legală a acestuia. După cum au arătat, demersul judiciar a fost justificat de modul in care, pe parcursul desfășurării contractului, Banca a înțeles să strice echilibrul contractual, cu încălcarea unor principii fundamentale ale dreptului contractual român-solidarismul contractual, principiu care subliniază interdependenta obligațiilor pârtilor in cadrul contractelor sinalagmatice.
Solidarismul contractual este principiul care impune ce trebuie sa fie contractual si, în acest scop, este dotat cu o funcție coercitiva. El guvernează atât conținutul contractului, cat si comportamentul pârtilor contractante.
Libertatea contractuala își găsește limita în legătura de solidaritate dintre părțile contractuale, în temeiul căreia fiecare parte trebuie sa își asume sarcina de a realiza interesul din contract al celeilalte pârti. Or, interesul împrumutatului nu este numai acela de a-si asigura la un anumit moment pentru un anumit interval, lichiditățile pretinse prin convenție, ci si acela de a-si asuma în condiții de transparenta costul împrumutului.
Cu alte cuvinte, interesul împrumutatului este acela de a-si da consimțământul în cunoștința de cauza, ca produsul de creditare care face obiectul contractului corespunde așteptărilor sale si ca angajamentul asumat nu este disproporționat în raport cu bunurile si veniturile sale!!
Împrumutătorul are si trebuie sa aibă interesul ca debitorul sau sa fie solvabil pentru a rambursa creditul fără o dificultate previzibila.
În scopul realizării unei concilieri reale a intereselor părților este necesar să se recurgă la două principii, care joacă un rol director și unul corector al conținutului contractului: principiul proporționalității și principiul coerenței.
Principiul proporționalității are valoarea unei reguli generale de echilibru între sarcinile și avantajele care rezultă din contract pe seama și respectiv în favoarea părților contractante.
Principiul coerenței semnifică faptul că diferitele clauze care alcătuiesc conținutul contractului, trebuie să se prezinte într-o armonie logică, fără nicio contradicție. Acest principiu este un instrument în serviciul justei repartizări a sarcinilor și profiturilor între părțile contractante, altfel spus, un mijloc de asigurare a echilibrului contractual.
Revenind, la contractele supuse analizei în prezenta cauză, în considerarea comportamentului Băncii, au solicitat intervenția justiției pentru restabilirea echilibrului contractual. Astfel, se impune precizarea prevederilor contractuale prin raportare la voința reală a părților din momentul încheierii acordului contractual.
Este evident că în calitate de împrumutat au înțeles să își asume riscurile valutare și cele ale creșterii indicatorului de referință Libor dar, în același timp, ca expresie a solidarismului contractual și banca la rându-i și-a asumat și trebuie să-și fi asumat, riscurile derivând din scăderea indicatorului de referință Libor.
De aceea, singura dispoziție care se bucură de previzibilitate, claritate și care corespunde exigențelor referitoare la solidarismul contractual putând asigura executarea cu bună credință a contractului de împrumut, este aceea potrivit căreia modalitatea de - calcul a dobânzii, micșorarea/majorarea acesteia se poate realiza numai în raport de evoluția Libor față de momentul acordării creditului, luând în considerare marja fixă a băncii la data încheierii contractului.
In susținerea pretențiilor vin si dispozițiile OG nr.21/1992 art.9 indice 3 lit. g) pct.3, conform cărora: „formula după care se calculează variația dobânzii trebuie indicată în mod expres în contract, cu precizarea periodicității și/sau a condițiilor în care survine modificarea ratei dobânzii, atât în sensul majorării, cât și în cel al reducerii acesteia". D. urmare, se vor putea utiliza dobânzi variabile, dar modificările, acestora trebuie, să fie, realizate, în funcție, de, indicii de, referință ai pieței, independent de voința băncii.
Cu privire la marja folosita în cadrul modalității de calcul depusa la dosarul cauzei,: a. cuantumul marjei băncii a fost stabilit strict în funcție de voința ambelor părți la momentul semnării convenției de credit.
După cum au arătat si în detalierea sumei de restituit, voința băncii de a aplica indicele de referința LIBOR 3M reiese fără echivoc atât din întreaga corespondenta purtata de pârti, cat si din cadrul actelor adiționale propuse de către aceasta. Ba mai mult, indicele LIBOR 3M este menționat în condițiile generale de afaceri ca stand la baza stabilirii variației creditelor.
În acest context, deși actele adiționale propuse de banca nu corespund nevoilor si voinței lor (banca încercând sa impună o marja aproape dubla fata de cea existenta la momentul semnării convenției de credit, decât cea agreata de pârti), totuși, si din cadrul acelorași acte, se poate lesne observa ca dobânda contractuala se calculează în funcție de următoare formula: rata dobânzii = marja fixa a băncii + indicele LIBOR CHF 3M.
Astfel, si aceste aspecte denota atitudinea abuziva de care a dat dovada parata încă de la semnarea contractului de credit, inclusiv cu ocazia soluționării prezentului dosar (privind anularea unor clauze abuzive), parata încearcă sa modifice-unilateral si discreționar dobânda contractuala.
In concluzie, in cazul de fata, singura formula de variație a dobânzii acceptata de părți la momentul încheierii contractului este cea cuprinzând marja fixa a băncii din acel moment plus indicele de referința LIBOR 3M, cu mențiunea ca marja băncii este fixa, neputând fi modificata decât prin acordul
scris al părților, modificarea dobânzii urmând a se produce atât in sens crescător, cat si in sens descrescător, în funcție de variațiile indicelui de referința LIBOR.
III.Cu privire la solicitarea recalculării dobânzii si obligarea pârâtei la plata sumelor reținute fără just titlu:
În primul rând, din momentul semnării contractelor șl până în prezent, achită ratele conform pretențiilor băncii, manifestând bună-credință în executarea dispozițiilor contractuale, deși marja de dobândă aplicată este cea stabilită unilateral de bancă, fără nicio negociere.
Așadar, pretențiile au la bază clauzele cu privire la dobândă asumate prin contractul de credit și nu cele din actele adiționale.
Chiar dacă în contract nu a fost menționată inițial componenta efectivă a dobânzii, înlăturând clauza abuzivă și, ulterior din modalitatea de calcul a dobânzii aplicată de bancă, a rezultat că dobânda este suma a două elemente: marja băncii (compusă din costurile acesteia și profit) + valoarea indicelui de referință - LIBOR 3M, în cazul de față.
Cu toate că pe parcursul derulării contractului, evoluția indicatorului de referință pentru moneda creditului s-a modificat în sens descendent, banca nu a procedat la modificarea dobânzii, deși clauza contractuală o impunea, fiind asumată de ambele părți. Prin urmare, echilibrul contractual s-a rupt și conținutul contractului nu a exprimat pe parcursul derulării sale o justă repartizare a sarcinilor, beneficiilor, pierderilor și profiturilor.
Din aceste considerente, singura modalitate în care aceste interese pot fi reconciliate, este aceea de a obliga banca atât la restituirea sumelor reținute fără just titlu astfel cum au fost calculate (si necontestate de pârâtă) până la data cererii introductive (în limita termenului legal de prescripție), cât și la recalcularea pe viitor (cu aplicare de la data cererii introductive) a nivelului dobânzii percepute reclamanților în temeiul Contractelor de credit după următoarea formula: marja băncii fixa în valoarea avută în vedere la încheierea contractului de credit, plus valoarea indicelui de referința LIBOR CHF la 3 luni.
Mai arăta faptul ca o alta modalitate de interpretare a clauzelor cuprinse în contract, în temeiul cărora sa se aprecieze ca au acceptat semnarea unui contract de credit cu dobânda variabila, exclusiv în funcție de politica băncii, care nu ar trebui legata în mod necesar de evoluția LIBOR, ci de alte criterii care nu i-a fost adus la cunoștința, ar duce la inserarea in contract, de către banca, a unei clauze netransparente.
O atare stipulație, privita în mod singular, distinct de singura clauza care oferă o oarecare transparenta, respectiv cea conform căreia dobânda se raportează la evoluția indicelui LIBOR CHF, intra sub incidența Legii nr.193/2000.
Raportat la cele descrise mai sus, solicita admiterea acțiunii astfel cum a fost formulata.
Instanța a încuviințat proba cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța retine următoarele:
Excepția lipsei de interes invocata de pârâta prin întâmpinare este neîntemeiata și va fi respinsă ca atare.
In temeiul art. 247 Cod de procedura civila s-a invocat excepția lipsei de obiect a capetelelor a) si b) ale cererii de chemare in judecata prin care se solicita constatarea caracterului abuziv al clauzelor contractuale menționate la art. 5.2 din contractul de credit nr. C2204/1000/_/24.06.2008, si la art. 8.1 din contractul de credit nr. C_ /24.05.2007, semnate de către pârti in cursul anilor 2007 si 2008 ce au respectat întrutotul legislația in vigoare la acel moment, clauzele contractuale referitoare la modul de calcul si variația ratei dobânzii fiind inserate in contractele de credit cu stricta respectare a legislației in vigoare in 2007 si 2008.
S-a motivat că in conformitate cu art.95 alin. (5) din OUG nr.50/2010, clauzele contractelor de credit au fost aliniate la rigoare prevederilor ordonanței începând cu data de 21.09.2010, inclusiv prin indicarea in contractele de credit a formulei de calcul a dobânzii, prevăzuta la art.37 lit. a) din OUG nr.50/2010: "In contractele de credit cu dobânda variabila se vor aplica următoarele reguli: a) dobânda de referința va fi raportata la fluctuațiile indicilor de referința EURIBOR/ROBOR/UBOR/rata dobânzii de referința a BNR, in funcție de valuta creditului, la care creditorul poate adaugă o anumita marja, fixa pe toata durata derulării contractului."
Totodată, potrivit art. II alin.2 din Legea nr. 288/2010 pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului 50/2010 privind contractele de credit pentru consumatori, "actele adiționale nesemnate de către consumatori, considerate acceptate tacit pana la data intrării in vigoare a prezentei legi, își vor produce efectele in conformitate cu termenii in care au fost formulate, cu excepția cazului in care consumatorul sau creditorul notifica cealaltă parte in sens contrar, in termen de 60 de zile de la data intrării in vigoare a prezentei legi". Precizam ca împrumutații nu au formulat notificare de refuz, in accepțiunea Legii nr.288/2010, per a contrario, urmând a i se aplica prevederile OUG nr.50/2010.
Deci, toate clauzele din contractele de credit încheiate cu împrumutații referitoare la dobânda etc. au fost modificate prin efectul legii, astfel ca solicitarea acestora a rămas fără obiect, deoarece respectivele clauze nu se mai regăsesc in contractele de credit, iar la aceasta data nu se poate constata faptul ca ar fi fost
abuzive si nici nu se poate dispune eliminarea acestora, neexistând niciun dezechilibru/niciun tratament preferențial vreunei părți semnatare a contractelor de credit C2204/1000/_/24.06.2008 si nr. C_ /24.05.2007.
Această susținere nu poate fi primită, deoarece potrivit art.95 din OG 50/2010 modificat prin Legea nr.288/2010 prevederile prezentei ordonanțe de urgenta nu se aplica contractelor în curs de derulare la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe20.09.2010, astfel încât așa-numita adaptare a contractului prin actul adițional la prevederile ordonanței nu era obligatorie pentru nici una dintre părți, iar consimțământul tacit la care se refera banca are în vedere doar clauzele contractuale care respecta legea, în speță, consimțământul tacit nu poate fi presupus în mod valabil.
Pe fondul cauzei, instanța reține că reclamanții de rând 1 au încheiat cu instituția parata O. B. România SA - Sucursala Manastur - Cluj, contractul de credit pentru nevoi personale garantat cu ipoteca nr.C2204/1000/_/24.06.2008, având ca obiect acordarea în favoarea împrumutatului a unui credit de consum în cuantum de, 102.500,00 CHF, reprezentând credit pentru nevoi personale, pe o perioada de 334 luni, dobânda perceputa prevăzuta la art.5.1 din Contract, pentru creditul acordat de Banca fiind stabilita la 6,99% pe an, formata din marja băncii de 4,21 puncte procentuale la care se adaugă nivelul indicelui LIBOR CHF 3M (2,81 la data încheierii contractului).
Reclamanții de rând 2 au încheiat cu aceeași parata, O. B. România - Sucursala Manastur - Cluj, contractul de credit pentru nevoi personale garantat cu ipoteca nr.C_ /24.05.2007 având ca obiect acordarea unui credit de consum în cuantum de 79.135,00 CHF, reprezentând credit pentru nevoi personale, pe o perioada de 180 luni, dobânda perceputa pentru creditul acordat de Banca fiind stabilita la 6,5% pe an, prevăzuta la art.8.1 din Contract, respectiv era formata din marja băncii de 4,15 puncte procentuale la care se adaugă nivelul indicelui LIBOR CHF 3M (2,35 la data încheierii contractului).
La data de 29.04.2008, parata a înțeles sa majoreze în mod unilateral nivelul ratei de dobânda la 6,5% la 6,99%, fără a solicita consimțământul privind aceste modificări sau a preciza motivele justificând ulterior ca la data de 29.04.2008 a operat aceste modificări, justificându-si acțiunea prin „evoluția indicelui LIBOR CHF 3L a determinat modificarea raid de dobânda”.
De la data încheierii contractelor de credit evoluția indicelui LIBOR a fost una descrescătoare, dar parata a înțeles sa modifice marja băncii care trebuia sa fie fixa pe întreaga perioada de derulare a contractelor de credit de la valori puțin peste 4 puncte procentuale la 6,77 puncte procentuale, aproape dublu fata de marja cunoscuta si acceptate de către reclamanți.
Clauza cuprinsa la art.5.2 din convenția de credit încheiata cu reclamanții de rând 1, respectiv cea cuprinsa la art.8.1 din convenția încheiata cu reclamanții de rând 2 privind stabilirea nivelului dobânzii si a modului de calcul al acesteia sunt formulate identic, ceea ce conturează clar ideea lipsei vreunei negocieri reale între pârti.
Este real că toate contractele de credit sunt contracte de adeziune, în speță fiind aplicabile prevederile art. 1 alin. 3 coroborat cu art. 4 din Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianți și consumatori si a pct. 1 lit. b din lista-anexă a acestui act normativ. "O clauza contractuala care nu a fost negociata direct cu consumatorul va fi considerata abuziva daca, prin ea însăși sau împreuna cu alte prevederi din contract, creează, in detrimentul consumatorului si contrar cerințelor buna-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile si obligațiile pârtilor."
Sunt considerate clauze abuzive acele prevederi contractuale care obliga consumatorul să se supună unor condiții contractuale despre care nu a avut posibilitatea reala sa ia cunoștința la data semnării contractului (pct. 1 lit. b din lista - anexă). fără a mai fi necesară administrarea unui probatoriu suplimentar.
O clauză contractuală va fi considerată ca nefiind negociată direct cu consumatorul dacă aceasta a fost stabilită fără a da posibilitate consumatorului să influențeze natura ei, cum ar fi contractele standard preformulate sau condițiile generale de vânzare practicate de comercianți pe piața produsului sau serviciului respectiv.
Prin modul de prezentare a condițiilor de creditare, petenților le-a fost indusă ideea că se află în prezenta unei dobânzi variabile prin raportare la un unic indice de variație obiectiv, verificabil, respectiv Libor CHF, în realitate, banca arogându-și dreptul de a modifica dobânda prin raportare la criterii neverificabile, transformând o condiție potestativa simpla (modificarea costurilor de finanțare in cazul modificării Libor) . pura, sancționată cu nulitatea absoluta (modificarea costurilor de finanțare in cazul modificării politicii băncii, privita ca debitor al obligației de finanțare).
Conform dispozițiilor art.5 lit. c, art.27 lit. b, art.36 și art.45 ale Legii nr.296/2004, banca are obligația de informare completă a clientului la momentul semnării contractului, asupra elementelor esențiale și determinate în luarea hotărârii de contractare a creditului (rata dobânzii și factorii care implementează variația acesteia) asupra riscurilor implicate, asupra clauzelor care acordă băncii drepturi specifice contractelor bancare - dreptul de a modifica unilateral dobânda.
OG nr.21/1992 privind protecția consumatorilor art.9 ind.3, lit. g) stipulează că "variația ratei dobânzii trebuie sa fie independenta de voința furnizorului de servicii financiare, raportata la fluctuațiile unor indici de referința verificabili, menționați în contract, sau la modificările legislative care impun acest lucru."
Conform OUG nr. 50/2010, aprobata cu modificări prin Legea nr. 288/2010: „prevederile prezentei ordonanțe de urgenta nu se aplica contractelor in curs de derulare la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgenta, cu excepția dispozițiilor art. 37 ind.1, ale art 66-69 si, în ceea ce privește contractele de credit pe durata nedeterminata existente la data intrară în vigoare a prezentei ordonanțe de urgenta, ale art. 50-55, ale art, 56 alin. (2), ale art. 57 alin. (1) si (2), precum si ale art. 66-71."(3tt 95)
Contrar apărărilor băncii, contractele de credit în discuție nu au fost încheiate cu respectarea principiului libertății contractuale prevăzut de art.969 Vechiul Cod Civil, deoarece încalcă dispozițiile Legii nr. 193/2000.
Art.969 Vechiul cod civil este inseparabil de art.970 alin.1 CC. Care consacră executarea cu bună-credință a contractului-legea părților.
Practica arbitrară si abuzivă de percepere a unei dobânzi mai mari decât cea anunțata de banca este de natură a atrage în mod neloial, de a amăgi potențialii clienți cu privire la o dobândă variabilă prin raportare la un unic indice de variație obiectiv, verificabil, respectiv Libor CHF.
Se poate considera inexistent consimțământul dat de consumator la încheierea contractului, exprimat în contextul unei stări de constrângere financiare, parata impunând obligații excesive cocontractantului aflat într-o poziție defavorabila.
Începând cu luna ianuarie 2009, evoluția indicelui de referința LIBOR CHF a fost descendenta, ajungând pana la valori ușor peste 0, înregistrând astfel o descreștere mar mult decât semnificativa, dar petenții nu au beneficiat de nici un fel de revizuire în sensul micșorării ratei dobânzii, deși banca si-a rezervat dreptul de a modifica rata dobânzii atât în sensul majorării, cat si în cel al micșorării acesteia, nu doar de a o majora atunci când valoarea indicelui de referința ii era mai favorabila.
Banca aplica evoluția indicelui LIBOR numai atunci când aceasta este crescătoare si automat creste si dobânda, nu si când evoluția este descrescătoare, aceasta clauza fiind una tipic leonina, dictează regulile de încheiere si de derulare a contractelor de credit, prin contracte de adeziune, în contextul în care consumatorul este ademenit cu ideea existentei unei dobânzi rezonabile, care însă devine una variabila strict în funcție de interesele creditorului, după cum în mod foarte just au subliniat reclamanții.
Singura sancțiune aplicabila practicilor comerciale abuzive este nulitatea absoluta pentru lipsa cauzei juridice, ilicitatea acesteia ori falsitatea sa, în sensul dispozițiilor art.966-968 Cod civil, aplicabile ca efect al normei de trimitere prevăzute de art.14 din Legea nr.193/2000.
Banca a înțeles să rupă echilibrul contractual, cu încălcarea unor principii fundamentale ale dreptului contractual român-solidarismul contractual, principiu care subliniază interdependenta obligațiilor pârtilor in cadrul contractelor sinalagmatice, impunându-se restabilirea echilibrului contractual-precizarea prevederilor contractuale prin raportare la voința reală a părților din momentul încheierii contractului.
Petenții au înțeles în mod cert să își asume riscurile valutare și cele ale creșterii indicatorului de referință Libor dar, în același timp, și banca la rându-i și-a asumat și trebuie să-și fi asumat, riscurile derivând din scăderea indicatorului de referință Libor.
Modalitatea de calcul a dobânzii, micșorarea/majorarea acesteia se poate realiza numai în raport de evoluția Libor față de momentul acordării creditului, luând în considerare marja fixă a băncii la data încheierii contractului, raportat si la dispozițiile OG nr.21/1992 art.9 indice 3 lit. g) pct.3, conform cărora: „formula după care se calculează variația dobânzii trebuie indicată în mod expres în contract, cu precizarea periodicității și/sau a condițiilor în care survine modificarea ratei dobânzii, atât în sensul majorării, cât și în cel al reducerii acesteia". D. urmare, se vor putea utiliza dobânzi variabile, dar modificările, acestora trebuie, să fie, realizate, în funcție, de, indicii de, referință ai pieței, independent de voința băncii.
Voința băncii de a aplica indicele de referința LIBOR 3M reiese atât din întreaga corespondenta purtata de pârti, cat si din cadrul actelor adiționale propuse de către aceasta, fiind menționat în condițiile generale de afaceri ca stand la baza stabilirii variației creditelor.
Dobânda contractuala se calculează în funcție de următoare formula: rata dobânzii = marja fixa a băncii + indicele LIBOR CHF 3M, parata încercând sa modifice-unilateral si discreționar dobânda contractuala, deși singura formula de variație a dobânzii acceptata de părți la momentul încheierii contractului este cea cuprinzând marja fixa a băncii din acel moment plus indicele de referința LIBOR 3M, cu mențiunea ca marja băncii este fixa, neputând fi modificata decât prin acordul scris al părților, modificarea dobânzii urmând a se produce atât in sens crescător, cat si in sens descrescător, în funcție de variațiile indicelui de referința LIBOR.
Cu toate că pe parcursul derulării contractului, evoluția indicatorului de referință pentru moneda creditului s-a modificat în sens descendent, banca nu a procedat la modificarea dobânzii, deși clauza contractuală o impunea, fiind asumată de ambele părți. Prin ruperea echilibrului contractual, conținutul
contractului nu a exprimat pe parcursul derulării sale o justă repartizare a sarcinilor, beneficiilor, pierderilor și profiturilor, impunându-se a obliga banca atât la restituirea sumelor reținute fără just titlu astfel cum au fost calculate si necontestate până la data cererii introductive în limita termenului legal de prescripție, cât și la recalcularea pe viitor cu aplicare de la data cererii introductive a nivelului dobânzii percepute reclamanților în temeiul Contractelor de credit după următoarea formula: marja băncii fixa în valoarea avută în vedere la încheierea contractului de credit, plus valoarea indicelui de referința LIBOR CHF la 3 luni.
Nu poate fi acceptată clauza contractuală vizând ipoteza ca pe parcursul derulării creditului, banca poate modifica nivelul comisioanelor, dobânzilor si taxelor fără consimțământul împrumutatului, deoarece are un caracter abuziv, atâta timp cat una din părțile unui contract bilateral si sinalagmatic, comutativ si oneros își rezerva dreptul de a modifica unilateral una din clauzele esențiale ale contractului de credit, si anume cuantumul prestației celeilalte pârti, fără ca, în acest sens, sa existe acordul celui care se obliga.
Clauzele sunt abuzive încă de la introducerea lor in contractul de adeziune, întrucât exclud, prin chiar modalitatea în care sunt formulate, posibilitatea unui observator obiectiv de a aprecia asupra temeiniciei motivelor de modificare unilaterala a contractului, banca fiind singura care decide apariția momentului în care survine dezechilibrul financiar pe piața, care modifica dobânda, astfel încât nu exista o negociere reala, cum nu exista nici o egalitate de drepturi intre pârti.
Încă de la semnarea contractului de credit există un dezechilibru semnificativ între părți, decizia băncii fiind discreționara si imposibil de controlat de către consumator, iar clauza abuziva fata de dispozițiile pct.1, lit. a din Anexa fa Legea 193/2000 conform cărora „sunt considerate clauze abuzive prevederile contractuale care dau dreptul comerciantului de a modifica unilateral clauzele contractului, fără a arta un motiv întemeiat care sa fie precizat în contract."
Rezultă o poziție de inegalitate a consumatorului în raport cu banca, primul neavând posibilitatea de a negocia clauzele, deci este o practica comerciala abuzivei si incorecta care împiedica consumatorul mediu sa facă o alegere raționala."1
Contractele de credit nu au fost încheiate cu respectarea principiului libertății contractuale prevăzut de art.969 Vechiul Cod Civil, deoarece principiul libertății contractuale si autonomiei de voința trebuie respectat în măsura în care prin clauzele contractuale nu se încalcă ordinea publica, bunele moravuri si normele imperative" ori în speța se încalcă dispozițiile Legii nr. 193/2000.
În consecință, se impune cu necesitate a se anula clauzele unui contract în măsura în care acestea sunt abuzive, urmărindu-se pe aceasta cale atenuarea principiului pacta sunt servanda.
În nici un caz nu este vorba despre înfrângerea principiului forței obligatorii a contractelor consacrat de art.969 alin. 1 C. civ. întrucât libertatea contractuala nu este identica cu una absoluta sau discreționara de a contracta ci doar dacă se bazează pe buna-credință si utilitate pentru partile contractante, nu intra în conflict cu principiul constituțional al bunei-credințe si cu bunele-moravuri.
Pentru considerentele ce preced, cererea de față este fondată, ea urmând a fi admisă ca atare.
Va constata deci ca fiind abuzive si nule de drept clauzele privind stabilirea nivelului dobânzii, precum si a modului de calcul al acestora, prevăzute în Contractul de credit intervenit între parata O. B. România SA, în calitate de împrumutătoare si reclamanții de rândul 1, cu consecința constatării nulității absolute parțiale a contractelor de credit în ceea ce privește clauzele nule de drept si derulării în continuare a contractelor de credit, fără incidența acestor clauze.
Va obliga parata să precizeze si să actualizeze Contractul de credit prin semnarea unui act adițional la acesta, cuprinzând următoarele clauze minimale:.precizarea si definirea elementelor componente ale dobânzii si a cuantumului acestora: 4,21 +LIBOR CHF 3M; modalitatea de modificare a dobânzii exclusiva în funcție de indicele de referința LIBOR, în virtutea clauzei de indexare cuprinsa in contract, cu mențiunea ca marja băncii este fixa, neputând fi modificata decât prin acordul scris al părților, modificarea dobânzii urmând a se produce atât in sens crescător, cat si in sens descrescător, în funcție de variațiile indicelui de referința LIBOR, va obliga pârâta să recalculeze pe viitor (cu aplicare de la data cererii introductive) nivelul dobânzii percepute reclamanților în temeiul Contractului de credit după următoarea formula: marja băncii fixa în valoarea avută în vedere la încheierea contractului de credit, respectiv 4,21 puncte, plus valoarea indicelui de referința LIBOR CHF la 3 luni.
Va mai obliga pârâta la restituirea către reclamanți a sumei de 4.943,00 CHF, în echivalent în lei la cursul BNR la data plății efective, plus dobânda legală calculată asupra sumei pretinse pe cei 3 ani anteriori, respectiv până la limita termenului de prescripție, ca efect al nulității, al repunerii părților în situația anterioară.
Va constata ca fiind abuzive si nule de drept clauzele privind stabilirea nivelului dobânzii, precum si a modului de calcul al acestora, prevăzute în Contractul de credit intervenit între parata O. B. România SA, în calitate de împrumutătoare si reclamanții de rândul 2, cu consecința constatării nulității
absolute parțiale a contractelor de credit în ceea ce privește clauzele nule de drept si derulării în continuare a contractelor de credit, fără incidența acestor clauze.
Va obliga parata să precizeze si să actualizeze Contractul de credit anterior menționat prin semnarea unui act adițional la acesta, cuprinzând următoarele clauze minimale: I. precizarea si definirea elementelor componente ale dobânzii si a cuantumului acestora: 4,15+LIBOR CHF II. modalitatea de modificare a dobânzii exclusiva în funcție de indicele de referința LIBOR, în virtutea clauzei de indexare cuprinsa in contract, cu mențiunea ca marja băncii este fixa, neputând fi modificata decât prin acordul scris al părților, modificarea dobânzii urmând a se produce atât in sens crescător, cat si in sens descrescător, în funcție de variațiile indicelui de referința LIBOR, obligând pârâta să recalculeze pe viitor (cu aplicare de la data cererii introductive) nivelul dobânzii percepute reclamanților în temeiul Contractului de credit după următoarea formula: marja băncii fixa în valoarea avută în vedere la încheierea contractului de credit, respectiv 4,15 puncte, plus valoarea indicelui de referința LIBOR CHF la 3 luni.
Va mai obliga pârâta la restituirea către reclamanți a sumei de 4428,00 CHF, în echivalent în lei la cursul BNR la data plății efective, plus dobânda legală calculată asupra sumei pretinse pe cei 3 ani anteriori, respectiv până la limita termenului de prescripție.
În temeiul art. 451 Noul cod de procedura civila, al principiului disponibilității ce guvernează procesul civil, instanța dispune obligarea paratei la suportarea cheltuielilor de judecata-620 lei în favoarea reclamanților P.-B. M. și P.-B. H., respectiv 1240 lei pentru S. G.-M. și S. M..
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTARASTE:
Admite cererea formulată de reclamanții P.-B. M. și P.-B. H. ambii domiciliați în Cluj-N., ., ., S. G.-M. și S. M. ambii domiciliați în Cluj-N., ., ., toți cu domiciliul procesual ales în Cluj-N., . județul Cluj, în contradictoriu cu pârâții O. B. FINANCING SOLUTIONS SV, PRIN MANDATAR O. B. ROMÂNIA SA, cu sediul în București, Calea Buzești, nr. 66-68, sector 1, înregistrată la Registrul Comerțului sub nr. J40/_/1995, CUI_, Sucursala Mănăștur Cluj, din Cluj-N., .. 81, județul Cluj.
Cu privire la reclamanții de rând, constată ca fiind abuzive si nule de drept clauzele privind stabilirea nivelului dobânzii, precum si a modului de calcul al acestora, prevăzute în Contractul de credit intervenit între parata OPT B. România SA, în calitate de împrumutătoare si reclamanții de rândul 1- nr.C2204/1000/_/24.06.2008, având ca obiect acordarea în favoarea împrumutatului a unui credit de consum în cuantum de 102.500,00 CHF, reprezentând credit pentru nevoi personale, pe o perioada de 334 luni, cu consecința constatării nulității absolute parțiale a contractelor de credit în ceea ce privește clauzele nule de drept si derulării în continuare a contractelor de credit, fără incidența acestor clauze.
Obligă parata să precizeze si să actualizeze Contractul de credit anterior menționat prin semnarea unui act adițional la acesta, cuprinzând următoarele clauze minimale:.precizarea si definirea elementelor componente ale dobânzii si a cuantumului acestora: 4,21 +LIBOR CHF 3M; II. modalitatea de modificare a dobânzii exclusiva în funcție de indicele de referința LIBOR, în virtutea clauzei de indexare cuprinsa in contract, cu mențiunea ca marja băncii este fixa, neputând fi modificata decât prin acordul scris al părților, modificarea dobânzii urmând a se produce atât in sens crescător, cat si in sens descrescător, în funcție de variațiile indicelui de referința LIBOR.
Obligă pârâta să recalculeze pe viitor cu aplicare de la data cererii introductive nivelul dobânzii percepute reclamanților în temeiul Contractului de credit după următoarea formula: marja băncii fixa în valoarea avută în vedere la încheierea contractului de credit, respectiv 4,21 puncte, plus valoarea indicelui de referința LIBOR CHF la 3 luni.
Obligă pârâta la restituirea către reclamanți a sumei de 4.943,00 CHF, în echivalent în lei la cursul BNR la data plății efective, plus dobânda legală calculată asupra sumei pretinse pe cei 3 ani anteriori, respectiv până la limita termenului de prescripție.
Cu privire la reclamanții de rând 2,. constată ca fiind abuzive si nule de drept clauzele privind stabilirea nivelului dobânzii, precum si a modului de calcul al acestora, prevăzute în Contractul de credit intervenit între parata OPT B. România SA, în calitate de împrumutătoare si reclamanții de rândul 2- nr.C_ /24.05.2007 având ca obiect acordarea în favoarea împrumutatului a unui credit de consum în cuantum de 79.135,00 CHF, reprezentând credit pentru nevoi personale, pe o perioada de 180 luni, cu consecința constatării nulității absolute parțiale a contractelor de credit în ceea ce privește clauzele nule de drept si derulării în continuare a contractelor de credit, fără incidența acestor
clauze.
Obligă parata să precizeze si să actualizeze Contractul de credit anterior menționat prin semnarea unui act adițional la acesta, cuprinzând următoarele clauze minimale: I. precizarea si definirea elementelor componente ale dobânzii si a cuantumului acestora: 4,15+LIBOR CHF II. modalitatea de modificare a dobânzii exclusiva în funcție de indicele de referința LIBOR, în virtutea clauzei de indexare cuprinsa in contract, cu mențiunea ca marja băncii este fixa, neputând fi modificata decât prin acordul scris al părților, modificarea dobânzii urmând a se produce atât in sens crescător, cat si in sens descrescător, în funcție de variațiile indicelui de referința LIBOR.
Obligă pârâta să recalculeze pe viitor cu aplicare de la data cererii introductive nivelul dobânzii percepute reclamanților în temeiul Contractului de credit după următoarea formula: marja băncii fixa în valoarea avută în vedere la încheierea contractului de credit, respectiv 4,15 puncte, plus valoarea indicelui de referința LIBOR CHF la 3 luni.
Obligă pârâta la restituirea către reclamanți a sumei de 4428,00 CHF, în echivalent în lei la cursul BNR la data plății efective, plus dobânda legală calculată asupra sumei pretinse pe cei 3 ani anteriori, respectiv până la limita termenului de prescripție.
Obligă parata la suportarea cheltuielilor de judecata-620 lei în favoarea reclamanților P.-B. M. și P.-B. H., respectiv 1240 lei pentru S. G.-M. și S. M..
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare la Tribunalul Cluj.
Pronunțată în ședința publică de la 29 August 2013.
JUDECĂTOR GREFIER
S. I. E. M.
Red/daci SI/18.12.2013
| ← Plângere contravenţională. Hotărâre din 11-12-2013,... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 2013/2013.... → |
|---|
