Pretenţii. Sentința nr. 2013/2013. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2013/2013 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 30-09-2013 în dosarul nr. 1932/211/2013*
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CLUJ-N.
SECȚIA CIVILĂ
OPERATOR DE DATE CU CARACTER PERSONAL - 3185
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR._/2013
Ședința publică din data de 30.09.2013
Instanța este constituită din:
PREȘEDINTE: I. A. B.
GREFIER: Ș. N.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile formulată de reclamanta S. ROMÂNĂ DE RADIODIFUZIUNE în contradictoriu cu pârâta ., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reprezentantul pârâtei, avocat R. I. S., în substituire avocat P. M. I., cu delegație de substituire la dosar, lipsă fiind reclamanta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Instanța constată că, la data de 19.08.2013, reclamanta a depus la dosar răspuns la notele de ședință depuse de pârâtă, iar la data de 03.09.2013 s-a depus răspunsul la interogatoriul formulat de pârâtă.
Instanța aduce la cunoștința reprezentantului pârâtei faptul că interogatoriul a fost comunicat societății, însă a fost încuviințat pentru administratorul societății, numitul S. V. G..
Reprezentantul pârâtei arată că răspunsurile la interogatoriu sunt suficiente și nu mai se mai impune citarea administratorului societății reclamante pentru administrarea probei cu interogatoriul. Apoi, arată că nu mai are alte probe și solicită încuviințarea probei cu înscrisurile depuse la dosar.
Instanța, în temeiul art. 167 alin. 1 C.pr.civ., încuviințează proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei, apreciind-o ca fiind utilă, pertinentă și concludentă pentru justa soluționare a cauzei.
Nemaifiind cereri de formulat ori probe de administrat, instanța apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri judiciare.
Reprezentantul pârâtei solicită respingerea acțiunii ca netemeinică și nefondată, cu cheltuieli de judecată în cuantum de 800 lei. Pe fond, învederează că reclamanta nu poate să solicite pârâtei plata unei taxe aferentă unui serviciu de care nu beneficiază. Arată că pârâta își desfășoară activitatea într-un spațiu foarte mic unde nu are instalate aparate radio-tv, care este situat la colțul unui imobil aparținând unei persoane fizice care este deja plătitoare de astfel de taxe.
În temeiul art. 150 C.pr.civ. instanța, socotindu-se lămurită, declară dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ la data 28.01.2013 reclamanta S. ROMÂNĂ DE RADIODIFUZIUNE a solicitat obligarea pârâtei . la plata sumei de 630 lei reprezentând valoarea taxei pentru serviciul public de radiodifuziune aferentă perioadei aprilie 2010 – decembrie 2011 și penalități de întârziere în cuantum de 98,28 lei calculate la data de 09.01.2013, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a învederat, în esență, că în conformitate cu prevederile art. 40 alin. 3 din Legea nr. 41/1994 și HG nr. 977/2003, pârâta datorează suma 630 lei, iar pentru neplata la termen datorează și penalități de întârziere.
În drept, au fost invocate prevederile Legii nr. 41/1994 și HG nr. 977/2003.
În dovedire, s-au depus înscrisuri (filele 6 - 28).
Cererea a fost legal timbrată cu suma de 80,09 lei reprezentând taxă judiciară de timbru și 1,8 lei timbre judiciare.
La data de 19.02.2013, pârâta . a depus, prin Serviciul Registratură, întâmpinare (filele 31 - 33), prin care a invocat excepția inadmisibilității cererii pentru neîndeplinirea procedurii concilierii directe prevăzută de art. 7201 C.pr.civ., iar pe fondul cauzei respingerea cererii ca neîntemeiată.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 115 C.pr.civ., HG nr. 977/22.08.2003.
În probațiune, a depus înscrisuri (filele 35 – 37).
Prin Sentința civilă nr. 4645/2013 din data de 11.03.2013, Judecătoria Cluj-N. a admis excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată și a respins cererea formulată de reclamantă, ca fiind inadmisibilă, iar prin Decizia civilă nr. 613/R/2013 din data de 04.06.2013 a admis recursul declarat de reclamanta SRR împotriva acestei sentințe, pe care a casat-o și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
La data de 15.07.2013, pârâta a depus note de ședință, iar la data de 18.07.2013, reclamanta a atașat la dosar cerere privind precizarea temeiului de drept al cererii (filele 15 – 16).
În cauză, instanța a încuviințat și a administrat proba cu înscrisurile depuse la dosar și proba cu interogatoriul pârâtei (fila 28).
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarea situație de fapt:
Potrivit dispozițiilor art. 40 alin. 3 din Legea nr. 41/1994 persoanele juridice cu sediul în România, inclusiv filialele, sucursalele, agențiile și reprezentanțele acestora, precum și reprezentanțele din România ale persoanelor juridice străine, au obligația să plătească o taxă pentru serviciul public de radiodifuziune și o taxă pentru serviciul public de televiziune, în calitate de beneficiari ai acestor servicii, iar în baza alineatului următor, cuantumul taxelor prevăzute la alin. (1) lit. b), pe categorii de plătitori, modalitatea de încasare și scutire de la plata acestora, penalitățile de întârziere, precum și sancțiunile care se aplică în cazul completării în mod eronat a declarației de exceptare de la plata taxelor de către deținătorii de receptoare de radio, respectiv de televiziune, care, potrivit legii, sunt plătitori ai taxei pentru serviciul public de radiodifuziune și ai taxei pentru serviciul public de televiziune, se stabilesc prin hotărâre a Guvernului. În acest sens au fost emise H.G. nr. 977/2003 și H.G. nr. 978/2003.
Astfel, în conformitate cu art. 3 alin. 2 din H.G. nr. 977/2003 persoanele juridice cu sediul în România, inclusiv filialele acestora, precum și sucursalele și celelalte subunități ale lor fără personalitate juridică și sucursalele sau reprezentanțele din România ale persoanelor juridice străine, au obligația să plătească o taxă lunară pentru serviciul public de radiodifuziune.
Prin Sentința civilă nr. 64 din 16 februarie 2009 a Curții de Apel Cluj, devenită irevocabilă prin Decizia civilă nr. 607/2011 a Î.C.C.J. - Sectia C. Administrativ și Fiscal, a fost anulat art. 3 alin. 2 din HG nr. 977/2003, respectiv art. 3 alin. 2 din HG nr. 978/2003.
În consecință, în cauză sunt aplicabile prevederile art. 40 alin. 3 din Legea nr. 41/1994, din interpretarea cărora rezultă ca obligația de a plăti taxa pentru cele două servicii publice revine persoanelor juridice și celorlalte entități enumerate în cuprinsul articolului menționat, în calitate de beneficiari ai acestor servicii, noțiune care presupune ca persoana beneficiară să se folosească efectiv de serviciul pus la dispoziție în mod direct.
Apoi, instanța mai are în vedere și considerentele expuse de Curtea Constituțională în Decizia nr. 297/2004 prin care s-a respins excepția de neconstituționalitate a art. 40 alin. 3 din Legea nr. 41/1991, reținându-se că obligația prevăzută de text este doar în sarcina persoanelor juridice care beneficiază, în diferite modalități, de serviciile publice respective, considerente care au stat și la baza pronunțării Deciziei nr. 331/2006 a Curții Constituționale.
În consecință, în cauză, pentru a se putea dispune obligarea pârâtei la plata taxei pentru serviciul public de radiodifuziune, reclamanta trebuie să facă dovadă că pârâta a beneficiat efectiv de acest serviciu, dovadă care în speță nu a fost realizată. În probațiune, reclamanta a depus la dosar doar facturi fiscale emise pe numele pârâtei de S.C. FFEE Electrica Furnizare Transilvania Nord S.A. (filele 8 - 28), facturi care nu au fost însușite prin semnătură de pârâta, și cu privire la care nici măcar nu s-a făcut dovada comunicării lor.
Apoi, raportat la susținerile reclamantei potrivit cărora legea instituie o prezumție legală absolută a calității de beneficiar pentru toate persoanele juridice, instanța reține că din modul în care este redactat art. 40 alin. 3 din Legea nr. 41/1994 rezultă că legiuitorul a condiționat plata taxei radio de existența efectivă a calității de beneficiar a persoanei juridice și nu a instituit această taxă în sarcina tuturor persoanelor juridice indiferent dacă au beneficiat sau nu, în concret, de acest serviciu.
În consecință, reținând că reclamanta nu a făcut dovada că pârâta a beneficiat în concret de serviciul de radiodifuziune, instanța va respinge în totalitate cererea de chemare în judecată, ca neîntemeiată.
În temeiul art. 274 alin. 1 C.pr.civ., reclamanta fiind partea căzută în pretenții, va fi obligată la plata în favoarea pârâtei a sumei de 800 lei cu titlu de onorariu avocațial (chitanța nr. 0163 din data de 08.03.2013 și chitanța nr. 0178 din data de 28.05.2013).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge, ca neîntemeiată, cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta S. ROMÂNĂ DE RADIODIFUZIUNE, cu sediul în București, .. 60 - 64, sector 1, CUI RO8296093, cont RO74RNCB_68, deschis la BCR sector 1, în contradictoriu cu pârâta ., cu sediul în Cluj-N., ., jud. Cluj.
Obligă reclamanta la plata sumei de 800 lei cu tittlu de cheltuieli de judecată în favoarea pârâtei.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, data de 30.09.2013.
JUDECĂTOR, GREFIER,
Red./Dact. B.I.A./4 ex./03.010.2013
| ← Întoarcere executare. Sentința nr. 2013/2013. Judecătoria... | Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Încheierea nr.... → |
|---|
