Pretenţii. Sentința nr. 4135/2013. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4135/2013 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 28-02-2013 în dosarul nr. 5099/211/2012
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CLUJ-N.
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ nr. 4135/2013
Ședința publică de la 28 februarie 2013
Completul compus din:
JUDECĂTOR: M. G. M.
GREFIER: A. P.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamantul T. I. și pe pârâta R. C. C., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 14 februarie 2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta sentința civilă, când instanța având nevoie de mai mult timp pentru a delibera a amânat succesiv pronunțarea pentru 21 februarie 2013, iar apoi pentru 28 februarie 2013, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra prezentei cauze civile:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Cluj-N. la 23.02.2012 sub nr. de mai sus, reclamantul T. I. a chemat în judecată pe pârâta R. C. C., solicitând instanței în contradictoriu cu acesta, să fie obligat pârâta la plata sumei de 1500 Euro, reprezentând împrumut nerestituit, obligarea acesteia la plata dobânzii legale calculate începând cu data cererii de chemare în judecată, 23.02.2012 și până la data plății efective precum și la cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamantul a susținut în esență că între părți s-a încheiat la data de 15.08.2010 un contract de împrumut prin care a remis pârâtei suma de 1500 euro, iar pârâta s-a obligat să restituie împrumutul în termen de o lună, adică la 15.09.2010, că acest contract a fost scris integral și semnat de către pârâtă care datorează și dobânda legală de la data cererii de chemare în judecată și până la plata efectivă a debitului, că datorită relațiilor bune de prietenie și încredere existente între părți, acestea au consemnat înțelegerea lor doar în forma unui proces verbal.
În drept, au fost invocate prevederile art.969, 1073, 1198, 1576-1586 din Codul civil și art.112, 274 din Codul de procedură civilă.
Cererea a fost legal timbrată cu suma de 498 RON taxă judiciară de timbru și 3 RON timbru judiciar.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată și cheltuieli de judecată (f 11-13).
În motivarea întâmpinării pârâta a invocat excepția nulității cererii de chemare în judecată, susținând că temeiurile de drept invocate de reclamant au fost abrogate, iar în fapt a susținut că între părți s-a încheiat într-adevăr o convenție de împrumut, dar în 2010, reclamantul a înregistrat pe rolul Judecătoriei Cluj-N. o cerere de chemare în judecată împotriva pârâtei prin care a solicitat obligarea ei la plata aceleiași sume de 1500 euro în baza aceluiași proces verbal, alături de o altă sumă de 500 euro, cererea fiind soluționată în dosarul civil nr._/211/2010 în sensul admiterii doar pentru celelalte sume întrucât reclamantul a renunțat la capătul de cerere aferent acestei sume ca urmare a plății efectuate de pârâtă. A susținut că sentința judecătorească face dovada stingerii obligației de plată în sumă de 1500 euro și că reclamantul încearcă să obține a doua oară aceeași sumă de bani.
În drept, au fost invocate prevederile art.115 și următoarele, art.112, art.218-225 din Codul de procedură civilă.
La data de 08.11.2012, reclamantul a depus răspuns la întâmpinare prin care a susținut în esență că pârâta a recunoscut contractul de împrumut, că temeiurile juridice ale cererii sale anterioare de chemare în judecată au fost diferite și că este adevărat că a renunțat la primele capete de cerere din acea cerere, însă nu ca urmare a vreunei plăți, ci datorită promisiunii pârâtei că-i va achita datoria de bună voie, dar pârâta nu a respectat promisiunea dată, astfel încât a fost nevoit să promoveze o nouă cerere întrucât a renunțat doar la judecată, nu și la dreptul subiectiv izvorât din contractul de împrumut încheiat cu pârâta (f 35-37).
În probațiune, instanța a încuviințat și a administrat proba cu înscrisurile și cu interogatoriul părților (f 48-51).
Prin încheierea de ședință din data de 14.06.2012, instanța a respins excepția nulității cererii de chemare în judecată invocată prin întâmpinare (f 30-31).
Analizând ansamblul probelor aflate la dosar, instanța reține că la data de 15.08.2010, între părți s-a încheiat un contract de împrumut prin care reclamantul a dat pârâtei cu titlu de împrumut, suma de 1.500 euro, iar pârâta s-a obligat să restituie împrumutul până la data de 15.09.2010 (f 5).
Pârâta a recunoscut încheierea contractului de împrumut și clauzele acestui contract inserate în procesul verbal de la fila 5, dar a susținut că ar fi restituit împrumutul și că acesta ar fi motivul pentru care reclamantul ar fi renunțat la o cerere de chemare în judecată formulată anterior împotriva sa pentru restituirea aceluiași împrumut, cerere soluționată în dosarul civil nr._/211/2010 al Judecătoriei Cluj-N..
Instanța nu va putea reține apărarea pârâtei întrucât ea nu a probat restituirea împrumutului obiect al contractului din litigiu. Chiar în răspunsurile sale la interogatoriu, pârâta se referă la restituirea unui împrumut cu dobândă, garantat printr-o ipotecă, or împrumutul din litigiu nu prezintă asemenea accesorii (f 51).
Instanța reține de asemenea că din sentința civilă nr.5390/01.04.2011 pronunțată în dosarul civil nr._/211/2010 al Judecătoriei Cluj-N. rezultă doar că reclamantul a renunțat la judecată în privința capătului de cerere având ca obiect restituirea unui împrumut de 1500 euro, iar nu că pârâta ar fi restituit acest împrumut (f 41-44). Or, renunțarea la judecată, reglementată de art.246 din Codul de procedură civilă, nu se confundă cu renunțarea la dreptul subiectiv dedus judecății, reglementată de art.247 din același cod, întrucât în cazul renunțării la judecată, nimic nu împiedică titularul său la valorificarea dreptului printr-o nouă cerere de chemare în judecată, cu condiția formulării ei în interiorul termenului de prescripție, aceasta fiind situația din speță.
Potrivit dispozițiilor art.969 din Codul civil, în vigoare la data încheierii contractului de împrumut, convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante.
Conform art.1576 raportat la art.1584 din Codul civil, pârâta este datoare să restituie suma împrumutată în aceeași cantitate la timpul stipulat.
Întrucât pârâta nu a dovedit restituirea sumei de 1.500 euro, împrumutată de la reclamant prin contractul de împrumut, deși scadența obligației de restituire s-a împlinit la data de 15.09.2010, instanța va admite cererea formulată de reclamant și va obliga pârâta să plătească în favoarea reclamantului suma de 1.500 euro reprezentând împrumut nerestituit.
În ce privește pretențiile accesorii ale reclamantului privind obligarea pârâtei la plata dobânzii legale, instanța reține că potrivit art.1586 din Codul civil, dacă împrumutatul nu întoarce la timpul stipulat lucrurile împrumutate sau valoarea lor, trebuie să plătească și dobânzi de la ziua cererii de chemare în judecată a împrumutului.
Întrucât pârâta nu a restituit reclamantului suma împrumutată la scadența stipulată prin contract, în temeiul art.1586 din Codul civil, instanța va obliga pârâta să plătească în favoarea reclamantului dobânda legală aferentă debitului principal, începând de la data de 23.02.2012, care este data formulării cererii de chemare în judecată și până la data plății debitului.
Potrivit dispozițiilor articolului 274 din Codul de procedură civilă, partea care cade în pretenții va fi obligată la cerere, să plătească cheltuielile de judecată. Având în vedere că în această cauză cererea de chemare în judecată a reclamantului a fost admisă, instanța va reține culpa procesuală a pârâtei care a căzut în pretenții. Pentru că reclamantul a dovedit că a cheltuit cu ocazia prezentului proces suma de 501 lei pentru plata taxelor de timbru și suma de 1000 lei pentru plata onorariului de avocat conform chitanței nr.153/11.10.2012 emisă de Av.P. R. N. (f 52), instanța va obliga pârâta să plătească în favoarea reclamantului cu titlu de cheltuieli de judecată, suma de 501 lei, reprezentând valoarea taxelor de timbru și suma de 1000 lei, reprezentând onorariul de avocat.
În același temei juridic, instanța va respinge cererea prin care pârâta a solicitat obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE :
Admite cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul T. I., cu domiciliul în Cluj N., ., ., împotriva pârâtei R. C. C., cu domiciliul în Cluj-N., ., . și în consecință:
Obligă pârâta să plătească în favoarea reclamantului suma de 1.500 euro reprezentând împrumut nerestituit.
Obligă pârâta să plătească în favoarea reclamantului dobânda legală aferentă debitului principal, începând de la data de 23.02.2012 și până la data plății debitului.
Obligă pârâta să plătească în favoarea reclamantului cu titlu de cheltuieli de judecată, suma de 501 lei, reprezentând valoarea taxelor de timbru și suma de 1000 lei, reprezentând onorariul de avocat.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 28 februarie 2013.
JUDECĂTOR GREFIER
M. M. G. P. A.
Red/Dact 02.05.2013
MMG
| ← Fond funciar. Sentința nr. 2195/2013. Judecătoria CLUJ-NAPOCA | Contestaţie la executare. Sentința nr. 2013/2013. Judecătoria... → |
|---|
