Pretenţii. Sentința nr. 6793/2013. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6793/2013 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 12-04-2013 în dosarul nr. 30392/211/2012
ROMANIA
JUDECĂTORIA CLUJ - NAPOCA
Cluj-N., .. 2, cod postal_
Tel.: 0264 – 431.057 / fax: 0264 – 431.033
Operator Date cu Caracter Personal 3185
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 6793/2013
Ședința publică din data de 12.04.2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. P.
GREFIER: I. C.
Pe rol fiind soluționarea cauzei civile privind pe reclamantul S.C. E. C. S.R.L. in contradictoriu cu paratul L. C., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța, față de lipsa părților, raportat la prevederile art. 104 alineatul 13 din Regulamentul de Ordine Interioară al Instanțelor Judecătorești, aprobat prin H.C.S.M. nr. 387/2005, dispune lăsarea dosarului la sfârșitul ședinței când, după o nouă strigare, în ordinea listei, se va proceda conform dispozițiilor procedurale.
Având în vedere dispozițiile art. 1591 alin. 4 C.proc.civ., instanța a constatat că este competentă general, material și teritorial să judece pricina, potrivit art. 1 pct. 1, art. 5 Cod procedură civilă.
La data de 20.03.2013 s-a depus la dosar din partea Direcției Județene de Evidență a Persoanelor Cluj rezultatul demersurilor efectuate de către reclamant cu privire la domiciliul actual al pârâtului.
Reclamantul a depus la dosar la data de 26.03.2013 dovada citării pârâtului prin publicitate, într-un cotidian de interes național.
Având în vedere lipsa părților, precum și faptul că reclamantul a cerut judecarea cauzei în lipsă, instanța în baza art. 167 C.pr.Civ. încuviințează în probatoriu înscrisurile depuse la dosar considerându-le pertinente, concludente și utile pentru justa soluționare a cauzei și nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, constată cauza în stare de judecată, urmând a o reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la această instanță sub nr._ din data de 21.12.2012, reclamantul S.C. E. C. S.R.L. a chemat în judecată pe pârâtul L. C., solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună obligarea pârâtului la plata sumelor de 500 lei reprezentând contravaloare debit neachitat, 129,50 lei penalități de întârziere aferente debitului principal, calculate până la data de 11.12.2012 și în continuare în procent de 0,1 % pe zi de întârziere până la plata integrală a debitului, 150 lei reprezentând daune interese și la plata cheltuielilor de judecată.
În fapt, între părți s-au derulat relații comerciale, conform contractului de vânzare-cumpărare cu plata în rate nr._/27.10.2011, în acest sens fiind emisă în mod legal factura fiscală nr. 4687/27.10.2011, în cuantum de 1.600 lei.
Reclamantul a mai arătat că pârâtul nu a achitat decât parțial contravaloarea facturii fiscale, rămânând un rest neachitat în cuantum de 500 lei.
Reclamantul a precizat că pârâtul, neexecutându-și obligația de plată, au fost calculate și penalități de întârziere, conform dispozițiilor contractuale.
Pe lână penalitățile de întârziere, pârâtul datorează și suma de 150 lei, cu titlu de daune interese, în situația în care vânzătorul este nevoit să recurgă la demersuri juridice pentru recuperarea debitului.
Cu toate că în baza art. 7201 C.proc.civ., pârâtul a fost convocat la conciliere directă, acesta nu a înțeles să dea curs invitației și nici nu a achitat debitul.
În drept, cererea este întemeiată pe dispozițiile art. 1270, art. 1719, art. 1721, art. 1535 C.civ., art. 274 C.proc.civ.
Cererea a fost legal timbrată.
În probațiune, reclamantul a depus la dosarul cauzei, în copie, un set de înscrisuri (f. 7-17).
Pârâtul, deși legal citat nu a depus întâmpinare și nici nu s-a prezentat în fața instanței pentru formularea poziției procesuale.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Între reclamantul S.C. E. C. S.R.L. și pârâtul L. C., au existat raporturi comerciale, existând un contract scris cu privire la conținutul raporturilor juridice dintre părți, respectiv contractul de vânzare-cumpărare cu plata în rate nr._/27.10.2011 (f. 10).
În temeiul contractului mai sus-indicat, a fost emisă factura fiscală nr. 4687/27.10.2011, în cuantum de 1.600 lei (f. 9).
Pârâtul nu a achitat decât parțial contravaloarea facturii fiscale, rămânând un rest neachitat în cuantum de 500 lei.
Potrivit art. 1650 alin. (1) N.C.civ. Vânzarea este contractul prin care vânzătorul transmite sau, după caz, se obligă să transmită cumpărătorului proprietatea unui bun în schimbul unui preț pe care cumpărătorul se obligă să îl plătească
Efectele contractului constau în obligațiile pe care acesta le creează în sarcina părților contractante.
Astfel, vânzătorul are trei obligații principale respectiv a transmite proprietatea, a preda lucrul vândut cumpărătorului și a răspunde de dânsul, conform art. 1672 N.C.civ.
Conform mențiunii de pe factura fiscală, rezultă că reclamantul și-a îndeplinit obligația de predare a bunurilor vândute (f. 9).
Potrivit art. 1719 N.C.civ. principala obligație a cumpărătorului este de a plăti prețul vânzării.
Pârâtul nu și-a îndeplinit obligația de plată a prețului conform termenelor stipulate.
Conform art. 1270 alin. (1) N.C.civ. Contractul valabil încheiat are putere de lege între părțile contractante.
Instanța reține că obligația de a plăti o sumă de bani este o obligație de a da, creditorului acestei obligații, în vederea obținerii executării acesteia prin intermediul unei acțiuni în justiție, nu-i revine decât sarcina de a proba existența contractului și executarea propriilor obligații, urmată de afirmarea neexecutării obligației debitorului, acestuia din urma revenindu-i sarcina de a dovedi prin chitanțe de plată faptul că între cele două entități nu mai exista nici o obligație valabilă, aceasta fiind stinsa anterior prin plată.
Având în vedere că, în speța de față, reclamantul a făcut dovada executării propriilor obligații, afirmând în același timp neexecutarea obligațiilor de către pârât, instanța reține că acestuia din urmă îi revenea sarcina de a dovedi potrivit art. 1169 cod civil că, în speță, a executat propriile obligații. Pârâtul, cu toate că a avut posibilitatea, nu a solicitat instanței administrarea unui înscris din care să rezulte că a achitat în întregime și în termen obligațiile în cauză, fapt care va avea ca și efect rămânerea în ființă a prezumției relative a neachitării datoriilor.
De asemenea, pârâtul nu s-a prezentat în instanță pentru administrarea probei cu interogatoriul, și nici nu a invocat vreun motiv temeinic care să justifice lipsa sa, atitudine procesuală pe care instanța o socotește drept o mărturisire deplină în folosul părții potrivnice, în conformitate cu dispozițiile art. 225 C.proc.civ.
Prin urmare, instanța, constată că pretențiile reclamantului sunt întemeiate, astfel că va admite acțiunea și va obliga pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 500 lei reprezentând contravaloare debit neachitat.
Referitor la cel de-al doilea capăt de cerere privind obligarea pârâtului la plata penalităților de întârziere, instanța reține că, în speța de față, sunt incidente dispozițiile contractuale, respectiv pct. 4 din contractul de vânzare-cumpărare cu plata în rate nr._/27.10.2011, încheiat între părți, potrivit căruia în cazul în care cumpărătorul nu respectă termenele de plată ale ratelor lunare, va suporta penalizări de 0,1% pentru fiecare zi de întârziere.
În speță, instanța constată că sunt pe deplin îndeplinite condițiile pentru curgerea penalităților de întârziere în cuantum de 129,50 lei aferente debitului principal, calculate până la data de 11.12.2012 (conform notei de calcul - f. 7) și în continuare în procent de 0,1 % pe zi de întârziere până la plata integrală a debitului, penalități ce vor fi calculate potrivit art. 3712 alin. 2 C.proc.civ., către reclamant.
Referitor la cel de-al treilea capăt de cerere privind obligarea pârâtului la plata daunelor interese, instanța reține că acest capăt de cerere este nefondat pentru următoarele considerente:
Astfel, potrivit art. 5 din convenția părților, în cazul în care cumpărătorul nu achită la scadență obligațiile de plată, vânzătorul este în drept să pretindă plata sumei de 150 lei cu titlu de daune interese. Instanța reține că această clauză are, în realitate, valoarea unei clauze penale, prin intermediul căreia părțile au convenit să determine anticipat valoarea prejudiciului încercat de către vânzător în cazul neexecutării la scadență a obligației de plată a prețului de către cumpărător. Or, se observă că părțile au convenit tot prin clauza de la pct. 5 din contract și penalități de întârziere convenționale în procent de 0,1% pe zi de întârziere care au aceeași finalitate, respectiv de a acoperi prejudiciul încercat de către vânzător prin faptul neachitării la termen a ratelor de preț. Prin perceperea celor două tipuri de clauze penale se ajunge la o dublă sancționare a debitorului obligației de plată, inadmisibilă în convențiile civile, mai cu seamă că obiectul obligației de plată este o sumă de bani, care este susceptibilă de a produce dobânzi moratorii legale sau convenționale. În speță, părțile au convenit penalități de întârziere contractuale - 0,1% pe zi de întârziere, permise de legiuitor, astfel că perceperea sumei de 150 lei cu titlu de clauză penală si pentru a acoperi același prejudiciu încercat de creditor apare ca lipsită de fundament și nelegală, conform art. 1236 N.C.civ.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată, art. 274 alin. 1 C.proc.civ., prevede că partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată către cealaltă parte. În prezenta cauză, reclamantul a solicitat acordarea de cheltuieli de judecată, prin cererea de chemare în judecată.
Reclamantul a făcut dovada cheltuielilor ocazionate cu acest proces, respectiv 85 lei, reprezentând taxă de timbru și timbru judiciar.
Având în vedere că și acțiunea a fost admisă în parte, instanța urmează a admite în parte capătul de cerere privind acordarea cheltuielilor de judecată, corespunzător debitului dovedit și va obliga pe pârât la plata către reclamant a sumei de 62,86 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, urmând a respinge cererea cu privire la restul sumelor solicitate, reprezentând cheltuieli de judecată, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte acțiunea formulată de reclamantul S.C. E. C. S.R.L. cu sediul procesual ales la S.C. TRANSILVANIA RECUPERARI CREANTE S.R.L. în Cluj-N., .. 1, . în contradictoriu cu pârâtul L. C. cu ultimul domiciliu cunoscut, în Cluj-N., .. 28, ., citat prin publicitate conform art. 95 C.proc.civ.
Obligă pârâtul la plata sumei de 500 lei reprezentând contravaloare debit neachitat și 129,50 lei penalități de întârziere aferente debitului principal, calculate până la data de 11.12.2012 și în continuare în procent de 0,1 % pe zi de întârziere până la plata integrală a debitului, penalități ce vor fi calculate potrivit art. 3712 alin. 2 C.proc.civ., către reclamant.
Respinge capătul de cerere cu privire la obligarea pârâtului la plata daunelor interese, ca fiind neîntemeiat.
Obligă pârâtul la plata sumei de 62,86 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către reclamant.
Respinge cererea reclamantului cu privire la restul sumei reprezentând cheltuieli de judecată, ca fiind neîntemeiată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 12.04.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
A. P. I. C.
Red./Dact./A.P./4 ex./15.04.2013
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 4367/2013.... | Reexaminare sanctiune contraventionala. Sentința nr. 9312/2013.... → |
|---|
