Plângere contravenţională. Sentința nr. 5309/2013. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5309/2013 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 19-03-2013 în dosarul nr. 22949/211/2012
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CLUJ-N.
SECȚIA CIVILĂ
OPERATOR DE DATE CU CARACTER PERSONAL 3185
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 5309/2013
Ședința publică din data de 19.03.2013
Instanța constituită din:
P.: I. G.
GREFIER: A.-M. F.
S-a luat în examinare plângerea contravențională formulată de petentul N. C. împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției . nr._/20.09.2012 întocmit de intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI CLUJ.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă petentul fiind lipsă intimatul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că la data de 15 martie 2013 s-a depus de către intimat adresă (f. 29) prin care învederează faptul că fapta contravențională a fost constatată de către agentul constatator prin propriile simțuri și nu a fost înregistrată video.
În conformitate cu art. 1591 alin. 4 C.pr.civ. instanța se constată competentă general, material și teritorial să judece prezenta cauză potrivit art. 1 C.pr.civ. și art. 32 alin. 2 O.G. nr. 2/2001.
Nemaifiind cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în probațiune.
Petentul solicită încuviințare probei cu înscrisurile depuse la dosar precum.
În temeiul art. 167 C.proc. civilă, instanța încuviințează pentru părți proba cu înscrisurile depuse la dosar, probe considerate pertinente, concludente ș utile soluționării cauzei și nemaifiind alte cereri în probațiune acordă cuvântul pe fond.
Pe fond, petentul a solicitat admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, anularea procesului-verbal. A arătat că venea pe . și la un moment dat a auzit semnalele sonore de la mașina de poliție care era venea în spatele lui. A tras pe dreapta pentru a permite acesteia să treacă, dar mașina poliției s-a oprit în fața lui și i s-a întocmit proces-verbal de constatare și sancționare a contravenției, pentru că ar fi trecut pe roșu. A mai arătat că în ceea ce privește fapta de a vorbi la telefon, nu este adevărată, deoarece mașina este dotată cu dispozitiv „mâini libere”. La interpelarea instanței dacă are probe în acest sens, petentul arată că intimatul este cel care trebuie să dovedească faptul că nu are, și dacă dorește poate să solicite expertiză la mașină.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, având ca obiect plângere contravențională, constată următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei Cluj-N., la data de 02.10.2013, sub nr. de mai sus, formulată de petentul N. C. în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI CLUJ, s-a solicitat anularea procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ încheiat la data de 20.09.2012 precum și exonerarea de la plata amenzii. În subsidiar a solicitat înlocuirea cu sancțiunea avertismentului.
În motivarea plângerii petentul a arătat că în data de 20.09.2012 circula în mun. Cluj-N., cu autoturismul cu nr. de înmatriculare_, pe . și a fost oprit de către un echipaj de poliție întrucât a apreciat că ar fi trecut pe culoarea roșie la intersecția cu . ar fi vorbit la telefon fără a folosi dispozitivul mâini libere. Fapta reținută în sarcina sa nu există deoarece a trecut pe culoarea verde a semaforului, iar în momentul în care se afla în dreptul semaforului, semnalul luminos a avut culoarea galbenă. În ceea ce privește cea de-a doua faptă contravențională reținută în sarcina sa, a arătat că nu există, deoarece nu a vorbit la telefon. Mai mult, autoturismul pe care l-a condus are în dotare, din fabricație, dispozitiv „mâini libere”.
În apărare a mai arătat că agentul constatator trebuie să facă dovada că avea un ordin de serviciu care să justifice prezența dumnealui în trafic în vederea monitorizării traficului. Mai mult, a arătat că intră în sarcina agentului constatator să dovedească faptele reținute în cuprinsul procesului-verbal, având în vedere că mașina poliției era dotată cu aparatură video. A mai arătat că deși este adevărat că cel care face o propunere în fața instanței trebuie să o dovedească, petentul fiind mai întâi obligat să facă dovada pretențiilor sale, sarcina probei nu îi incumbă în întregime și în mod exclusiv. Nu ar fi logic, nici just și nici posibil întrucât este lipsit de posibilități. La acea oră era singur în mașină și nu poate aduce nici măcar un martor. A făcut referire și la practica CEDO în materie contravențională, conform căreia beneficiază de prezumția de nevinovăție.
Petentul, în conformitate cu art. 32 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor a anexat o copia de pe procesul-verbal de constatare și sancționarea a contravenției (f. 6). A mai depus copie de pe certificatul de înmatriculare (f.7), manual de utilizare bluetooth pentru autovehicule marca Ford (f. 8-18).
Plângerea a fost legal introdusă în termenul de 15 zile prevăzut de art. 31 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, fiind scutită de plata taxei de timbru, conform art. 36 din același act normativ.
Intimatul, INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI CLUJ, a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale și menținerea procesului verbal ca fiind temeinic și legal, arătând în motivare că plângerea contravențională este neîntemeiată, procesul verbal conține toate elementele prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 16 și art. 17 din O.G. nr. 2/2001, iar agentul constatator a respectat dispozițiile art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001 aplicând sancțiunea în limitele prevăzute de actul normativ, raportat la gradul de pericol social al faptei, împrejurările în care aceasta a fost săvârșită, modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, scopul urmărit și circumstanțele personale ale contravenientului. Intimatul a mai arătat că procesul verbal se bucură de o prezumție de legalitate, făcând dovada până la proba contrară, în acest sens pronunțându-se Curtea Constituțională prin Deciziile nr. 197/2003 și nr. 259/2007. (f. 23-24).
De asemenea a mai depus și istoricul contravențional al petentului (f.24).
În data de 15.03.2013 a mai depus o adresă prin care s-a dat răspuns solicitării instanței (f.29), prin care a arătat că fapta contravențională nu a fost constatată prin înregistrare video. De asemenea, a mai arătat că agenții de poliție nu își desfășoară activitatea zilnică de constatare și sancționare a contravențiilor în baza unui ordin de serviciu și în temeiul art. 26 alin.1 pct. 10 și 18, art. 28 alin.1 din Legea nr.218/2002 privind organizarea și funcționarea Poliției Române, precum și în temeiul art. 2 alin.1 din Legea nr.360/2002 privind statutul polițistului.
În drept, intimatul a invocat prevederile art. 115 - 118 C.pr.civ.
Instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisurile depuse de părți.
Analizând actele și materialul probatoriu existent la dosarul cauzei, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal . nr._ încheiat la data de 20.09.2012 de INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI CLUJ-POLIȚIA MUNICIPIULUI CLUJ-N., petentul a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 280 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzută și sancționată de art. 100 alin. 3 lit. d din O.U.G. nr. 195/2002, privind circulația pe drumurile publice, republicată, cu modificările ulterioare, reținându-se în sarcina acestuia că la data de 20.09.2012, ora 06:55, a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare_, pe ., în spre P-ța A. I. și la intersecția cu . pătruns în intersecție pe culoarea roșie a semaforului. De asemenea vorbea la telefon fără a folosi dispozitivul „mâini libere”, faptă prevăzută și sancționată de art. 108 alin.1 lit. a pct. 2 din OUG nr.195/2002, fiind sancționat cu amendă contravențională în valoare de 140 lei.
Potrivit art. 100 alin. 3 lit. d din O.U.G nr. 195/2002, republicată, cu modificările ulterioare, constituie contravenție și se sancționează cu amendă prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni „nerespectarea semnificației culorii roșii a semaforului”.
Potrivit art. 108 alin.1 lit. a pct.2 din OUG nr. 195/2002, savarsirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a uneia sau mai multor contravenții atrage, pe lângă sancțiunea amenzii, si aplicarea unui număr de puncte de penalizare, după cum urmează: 2. folosirea telefoanelor mobile in timpul conducerii, cu excepția celor prevăzute cu dispozitive de tip "mâini libere";
Procesul verbal a fost încheiat în prezența petentului, care a semnat procesul verbal, menționându-se la rubrica obiecțiuni că, petentul nu este de acord cu procesul-verbal.
Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._, încheiat de către intimat la data de 20.09.2012, instanța constată că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
Întrucât în speță nu se poate reține existența vreunei cauze de nulitate absolută a procesului-verbal contestat, instanța constată că forța probantă a acestuia nu a fost înlăturată, el bucurându-se în continuare de prezumția de legalitate și temeinicie instituită de lege în favoarea sa.
În ceea ce privește apărarea formulată de către petent în sensul lipsei ordinului de serviciu a agentului constatator, instanța arată că aceasta nu este întemeiată, deoarece agenții de poliție nu își desfășoară activitatea zilnică în baza unui ordin de serviciu ci în temeiul legii, mai exact: în temeiul art. 26 alin. 1 pct. 10 din Legea nr. 218/2002, privind organizarea și funcționarea Poliției Române, conform căruia, Poliția Română constată contravențiile și aplică sancțiuni contravenționale, potrivit legii; în temeiul art. 28 alin.1 din același act normativ conform căruia „în îndeplinirea activităților specifice, polițistul are competența teritorială corespunzătoare unității de poliție din care face parte”; în temeiul art. 2 alin. 1 din Legea nr.360/2002, privind statutul polițistului, potrivit căruia „ polițistul este învestit cu exercițiul autorități publice, pe timpul și în legătură cu îndeplinirea atribuțiilor de serviciu, în limitele competențelor stabilite prin lege”.
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).
În analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile O.U.G. nr. 195/2002 au drept scop asigurarea desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private.
Instanța arată că, deși petentul a avut posibilitatea de a propune administrarea unor mijloace de probă în favoarea sa, acesta nu și-a exercitat acest drept.
Cu toate că petentul a contestat temeinicia procesului-verbal, susținând că a intrat în intersecție pe culoarea galbenă a semaforului electric, instanța arată că acesta nu a prezentat o explicație rațională motivului pentru care agentul ar fi întocmit procesul-verbal cu consemnarea unei situații nereale, pentru a se ridica un dubiu cu privire la obiectivitatea acestuia. Mai mult, instanța arată că, așa cum a declarat petentul, a auzit semnalele sonore ale mașinii poliției, care se afla în spatele său, și a tras autovehiculul pe dreapta pentru a face loc acesteia să treacă. Autospeciala poliției a oprit însă în fața sa și agentul constatator a procedat la verificarea acestuia. Or, dacă autospeciala poliției se afla în misiune și folosea semnalele acustice pentru a se deplasa la vreun eveniment acesta nu ar fi oprit în fața petentului pentru a-l sancționa ( pentru motivul că ar fi trecut pe culoarea roșie a semaforului), chiar dacă ar fi trecut pe această culoare – pentru a-i permite autospecialei trecerea spre eveniment. Din declarația martorului rezultă tocmai faptul că aceasta și-a folosit semnalele acustice pentru a trece de intersecția în care petentul a intrat pe culoarea roșie a semaforului, în scopul de a-l opri și legitima.
Instanța reține că a fost înlăturată prezumția de nevinovăție de care se bucură petentul și procesul-verbal contestat a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale, fiind legal și temeinic.
În ceea ce privește cea de a doua faptă, instanța arată că nu este suficient ca petentul să depună la dosar un manual de utilizare al instalației bluetooth pentru autovehicule marca Ford, pentru a face dovada că nu a vorbit la telefon, cu atât mai mult cu cât din înscrisurile depuse la dosar nu rezultă nici măcar faptul că acea documentație se referă la autoturismul condus de către petent. Condiția ca autoturismul condus de către petent să fie dotat cu instalație „mâini libere” este o condiție necesară pentru efectuarea convorbirilor în timpul conducerii în mod legal, dar nu și suficientă, deoarece și aparatul de telefon trebuie să fie dotat cu instalație bluetooth, apoi ca cele două dispozitive să fie conectate, etc. Nici susținerea petentului că nu poate să producă probe în sensul că nu a vorbit la telefon nu poate fi primită de către instanță, deoarece acesta putea să depună la dosar listing de convorbiri, având în vedere că în procesul-verbal este cosemnată data și ora săvârșirii contravenției. Această posibilitate i-a fost oferită petentului de către instanță, acesta invocând faptul că intimatul este cel care trebuie să dovedească existența faptelor. Or, așa cum deja s-a arătat, conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga Taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Cât privește individualizarea sancțiunii ce i-a fost aplicată petentului, instanța reține că potrivit art. 21 din O.G. nr. 2/2001, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul verbal contestat.
În ceea ce privește cuantumul amenzii, respectiv 280 lei respectiv 140 lei, instanța apreciază că acestea au fost aplicate în cuantumul stabilit de către legiuitor, cu respectarea dispozițiilor legale anterior menționate și a art. 98 și art. 99 din O.U.G. nr. 195/2002, sancțiunea fiind proporțională faptei săvârșite și gradului de pericol social, ținând seama că este vorba de cuantumul minim al amenzii, în ambele cauze, neimpunându-se astfel înlocuirea cu sancțiunea avertismentului. Mai mult, în ceea ce privește persoana contravenientului instanța reține că în cursul anului 2012, înainte de această sancțiune, petentului i-au mai fost aplicate două sancțiuni contravenționale în luna mai și în luna iunie (f.24).
Față de cele de mai sus, în temeiul art. 34 și următoarele din O.G. nr. 2/2001, instanța va respinge ca netemeinică plângerea contravențională formulată de petentul N. C. împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ încheiat la 20.09.2012 de către organul constatator I.P.J. Cluj pe care îl va menține în întregime împreună cu sancțiunea aplicată prin acesta.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca neîntemeiată plângerea formulată de petentul N. C., cu domiciliul în Baia-M., ..5, . în contradictoriu cu intimatul IPJ Cluj, cu sediul în Cluj-N., T., nr.27, jud. Cluj.
Menține procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/20.09.2012 încheiat de către intimat.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din data de 19.03.2013.
JUDECĂTOR, GREFIER,
I. GAGAADRIANA-M. F.
Red.Dact/I.G./2 ex/22.03.2013
| ← Reexaminare sanctiune contraventionala. Sentința nr. 9312/2013.... | Reexaminare sanctiune contraventionala. Sentința nr. 5310/2013.... → |
|---|
