Revendicare imobiliară. Sentința nr. 9195/2013. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 9195/2013 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 06-06-2013 în dosarul nr. 30244/211/2012
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CLUJ-N.
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
Operator de date cu caracter personal 3185
SENTINȚA CIVILĂ NR. 9195/2013
Ședința publică din 6 iunie 2013
Instanța constituită din:
JUDECĂTOR: I. V.
GREFIER: B. S.
Pe rol fiind pronuntarea hotararii in dosarul nr._ inaintat de reclamanta S. D. M., in contradictoriu cu pârâtii B. I. și B. E., avand ca obiect revendicare imobiliară.
La apelul nominal facut in cauza se constata lipsa partilor.
Procedura este legal indeplinita.
S-a facut referatul cauzei, dupa care se constata ca dezbaterea in fond a cauzei a avut loc in sedinta publica din 16 MAI 2013, cand partile prezente au pus concluzii pe fondul cauzei, conform incheierii din acea zi, incheiere ce face parte integranta din prezenta hotarare. Instanța a amânat pronunțarea hotărârii pentru data de 23 mai, 30 mai și 6 iunie 2013.
I N S T A N T A
Prin cererea inregistrata la data de 20 12 2012 reclamanta S. D. M. a chemat in judecata pe piritii B. I. și B. E. solicitind instantei pronuntarea unei sentinte prin care sa se dispuna obligarea pârâtilor să recunoască dreptul de proprietate al reclamantei asupra apartamentului nr. 5, situat în mun. Cluj-N., . G. nr. 65, jud. Cluj, cu nr top_/1/V, cu p.i.c. înscrise în CF col._ Cluj-N., să fie obligată pârâta să predea reclamantei în deplină proprietate și posesie imobilul amintit, cu evacuarea pârâtei din imobil si obligarea paratei la plata cheltuielilor de judecata.
In motivare, reclamanta a aratat este mostenitoarea defunctei E. A. M. Cupsa, proprietara tabulara a imobilului inscris in CF nr. 8553 Cluj nr. top._/1 si_/2, imobil situat în Cluj-N., . G. nr. 65 Acest imobil a fost preluat de Statul R. de la proprietara tabulara prin nationalizare in baza Decretului nr. 92/1950, acesta avind 7 apartamente . Desi reclamanta a revendicat acest imobil in baza Legii nr. 112/1995, Statul R. a instrainat 5 dintre apartamente, avand destinatia de locuinta, in favoarea chiriasilor printre care se numara si paratii Cererea de restituire in natura a reclamantei a fost admisa doar in parte, cu privire la apartamentele nr. 6 si 7, pentru restul propunandu-se acordarea de despagubiri. Dupa . Legii nr. 10/2001, reclamanta a formulat notificare pentru restituirea in natura a intregului imobil. Concomitent a inregistrat pe rolul instantei de judecata competente dosarul nr. 9605/2002 prin care a solicitat sa se constate preluarea abuziva a imobilului de catre stat, restabilirea situatiei de CF, constatarea nulitatii absolute a contractelor de vanzare cumparare incheiate in temeiul Legii nr. 112/1995. Prin Sentinta civila nr. 7654/2003 a Judecatoriei Cluj N., ramasa irevocabila, s-a constatat ca imobilul a fost preluat fara titlu valabil de catre Statul R., dar s-a respins cererea de anulare a contractelor de vanzare cumparare, retinandu-se ca cumparatorii au fost de buna credinta. Ulterior ,reclamanta a formulat o noua actiune inregistrata sub nr._ pe rolul Tribunalului Cluj prin care a solicitat anularea contractelor de vanzare cumparare incheiate in temeiul Legii nr. 112/1995 care a fost respinsa ca urmare a admiterii exceptiei autoritatii de lucru judecat.
Reclamanta a aratat ca titlul acesteia este preferabil in raport cu titlul de proprietate al paratei care a fost dobandit de la un neproprietar. De asemenea, faptul ca reclamanta a uzat de procedura prevazuta de Legea nr. 10/2001 nu reprezinta un impediment pentru analizarea actiunii in revendicare intemeiate pe dreptul comun, astfel cum s-a hotarat in Decizia nr. 33/2008 a ICCJ si in jurisprudenta CEDO.
Piritii prin intimpinarea formulata f 62 s-au opus admiterii cererii invocind exceptia inadmisibilitatii si a autoritatii de lucru judecata
Din probele dosarului instanta retine urmatoarele
Reclamanta este mostenitoare a fostei proprietare tabulare a imobilului situat in mun. Cluj-N., . G. nr. 65, jud. Cluj, preluat de Statul R. in baza Decretului de nationalizare nr. 92/1950,
Aceasta a formulat initial o cerere de restituire in natura in baza Legii nr. 112/1995. Aceasta cerere a fost solutionata irevocabil prin Decizia civila nr. 1334/A/2000 a Tribunalului Cluj in sensul restituirii in natura a doua apartamanete (nr. 6 si 7) si acordarea de despagubiri pentru restul apartamentelor
Dupa . Legii nr. 10/2001, reclamanta a uzat de procedura administrativa prealabila, formuland notificare prin care a solicitat restituirea in natura a intregului imobil Prin Decizia nr._/2006 a Primarului Municipiului Cluj N. s-a admis in parte notificarea reclamantei, in sensul ca s-a dispus retituirea in natura a terenului in suprafata de 596 mp reprezentand curtea imobilului situat in mun. Cluj-N., . G. nr. 65, jud. Cluj, iar pentru apartamentele nr. 1-5 instrainate in baza Legii nr. 112/1995 s-a propus acordarea de despagubiri.
Prin actiunea civila inregistrata pe rolul Judecatoriei Cluj N. sub nr. 4064/2003, reclamanta a solicitat in contradictoriu cu paratii Statul R. prin Consiliul Local al Municipiului Cluj N., . proprietarii apartamentelor nr. 1-5 pronuntarea unei hotarari prin care sa se constate ca imobilul in litigiu a fost preluat fara titlu, sa se dispuna restabilirea situatiei de cartea funciara in sensul reinscrierii dreptului de proprietate al fostei proprietare tabulare, sa se dispuna anularea contractelor de vanzare cumparare incheiate in temeiul Legii nr. 112/1995,sa fie obligati paratii sa recunoasca dreptul de proprietate al reclamantei asupra imobilului in litigiu. Prin Sentinta civila nr. 7654/2003 a Judecatoriei Cluj N., ramasa irevocabila, a fost respinsa cererea formulata de catre reclamanta
In cauza, instanta retine ca reclamanta prin formularea unei actiuni in revendicare prin comparare de titluri intemeiate pe dreptul comun urmareste sa intre in stapanirea de fapt si de drept a apartamentului nr. 5 situat in mun. Cluj-N., . G. nr. 65, jud. Cluj, apartament instrainat in favoarea paratilor in temeiul Legii nr. 112/1995, in conditiile in care cererile sale de restituire in natura formulate in temeiul Legii nr. 112/1995 si ale Legii nr. 10/2001 au fost respinse.
Instanta apreciaza ca o astfel de actiune este neintemeiata prin prisma dispozitiilor Deciziei nr. 33/2008 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie data in solutionarea recursului in interesul legii. Astfel, din considerentele acestei decizii, reiese ca instanta suprema s-a pronuntat asupra a doua probleme de drept aparute in practica instantelor de judecata, prima cu privire la existenta unei opțiuni între aplicarea legii speciale, care reglementează regimul imobilelor preluate abuziv în perioada de referință, Legea nr. 10/2001, și aplicarea dreptului comun în materia revendicării, și anume Codul civil, iar a doua cu privire la raportul dintre legea internă, respectiv Legea nr. 10/2001 și Convenția europeană a drepturilor omului. Cu privire la prima problema, care este aplicabila si litigiului de fata, instanta suprema a retinut ca ” de principiu, persoanele cărora le sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 10/2001 nu au posibilitatea de a opta între calea prevăzută de acest act normativ și aplicarea dreptului comun în materia revendicării, respectiv dispozițiile art. 480 din Codul civil. Cu atât mai mult, persoanele care au utilizat procedura Legii nr. 10/2001 nu mai pot exercita, ulterior, acțiuni în revendicare având în vedere regula electa una via și principiul securității raporturilor juridice consacrat în jurisprudenta CEDO (Cauza Brumărescu contra României - 1997 ș.a.)”.
In acord cu considerentele Deciziei nr. 33/2008 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, instanta retine ca reclamanta a uzat de procedura speciala reglementata de Legea 10/2001, cererea sa de restituire in natura a apartamentului in litigiu fiind respinsa in mod irevocabil de catre instanta, in consecinta reclamanta nu mai poate uza de procedura de drept comun a revendicarii pentru a optine restituirea in natura a apartamentului, deoarece in felul acesta s-ar nesocoti principiul securitatii raporturilor juridice. Astfel titlul de proprietate al paratilor recunoscut irevocabil prin Sentinta civila nr. 7654/2003 a Judecatoriei Cluj N. ar putea fi readus din nou in discutie in cadrul unui nou litigiu in care reclamanta ar urmari aceeasi finalitate, insa urmand proceduri diferite.
Pe de alta parte, instanta retine ca prin Decizia nr._/2006 a Primarului Municipiului Cluj N. s-a admis in parte notificarea reclamantei si s-a propus, printre altele, acordarea de despagubiri pentru apartamentul nr. 5 instrainat paratilor in baza Legii nr. 112/1995. Invocand caracterul iluzoriu al masurilor reparatorii prin echivalent prevazute de Legea nr. 10/2001, reclamanta justitifica temeinicia actiunii in revendicare intemeiate pe dreptul comun.
Sub acest aspect, în ceea ce privește măsurile reparatorii prin echivalent prevăzut de Legea nr. 10/2001, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 247/2005, instanta retine ca . sa, Curtea Europeana a Drepturilor Omului, a statuat in mod constant ca Fondul "Proprietatea" după cotarea acestuia la Bursă, nu funcționează în prezent într-un mod susceptibil să ducă la acordarea efectivă a unei despăgubiri ceea ce a dus la condamnarea statului român pentru încălcarea art. 1 din Protocolul nr. 1, reținându-se că a avut loc o lipsire de proprietate, combinată cu absența unei despăgubiri adecvate.
Problema care se pune insa este aceea dacă prioritatea Convenției poate fi dată și în cadrul unei acțiuni în revendicare întemeiate pe dreptul comun, respectiv trebuie stabilit dacă o astfel de acțiune poate constitui un remediu efectiv, care să acopere, până la o eventuală intervenție legislativă, neconvenționalitatea unor dispoziții ale legii speciale, astfel cum se pretinde in prezenta cauza.
Sub acest aspect, trebuie retinut ca instanta europeana europeană a stabilit că exigențele art. 1 din Protocolul nr. 1 și principiul securității raporturilor juridice trebuie respectate atât în cazul fostului proprietar, cât și în cel al cumpărătorului de bună-credință.
Ca urmare, atunci când există neconcordanțe între legea internă și Convenție, trebuie să se verifice pe fond dacă și pârâtul în acțiunea în revendicare nu are, la rândul său, un bun în sensul Convenției ca de exemplu o hotărâre judecătorească anterioară prin care i s-a recunoscut dreptul de a păstra imobilul. Cu alte cuvinte, instanta europeana a retinut ca desi obiectivul general al legilor de restituire este unul legitim, prin aplicarea acestuia nu trebuie sa se creeze noi neajunsuri disproporționate. În acest scop, legislația trebuie să facă posibilă luarea în considerare a circumstanțelor particulare ale fiecărei cauze, astfel încât persoanele care au dobândit bunuri cu bună-credință să nu fie puse în situația de a suporta responsabilitatea, care aparține în mod corect statului, pentru faptul de a fi confiscat cândva aceste bunuri (Cauza R. contra României). De asemenea, in analiza unei astfel de actiuni in revendicare nu trebuie ignorat nici principiul securității raporturilor juridice, care înseamnă, între altele, că o soluție definitivă a oricărui litigiu nu trebuie rediscutată (Cauza Brumărescu contra României). Ca atare, din cauza inconsecvenței și deficiențelor legislative, precum și a eventualelor litigii anterior soluționate, nu este exclus ca într-o astfel de acțiune în revendicare ambele părți să se poată prevala de existența unui bun în sensul Convenției, instanțele fiind puse în situația de a da preferabilitate unuia în detrimentul celuilalt, cu observarea, în același timp, a principiului securității raporturilor juridice. Într-o atare situație, soluția ar avea efectul privării uneia dintre părți de un bun în sensul Convenției, ceea ce va însemna ca nu statul să suporte consecințele adoptării unor norme legale neconforme cu Convenția, ci un particular. Or in reglementarea acestei situatii, desi privarea de bun în absența oricărei despăgubiri constituie, o încălcare a art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenție, chiar din jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului reiese că, atunci când statul nu mai poate să restituie imobilul în natură, iar măsurile reparatorii prin echivalent prevăzute de legea internă sunt încă iluzorii, urmează să se plătească reclamantului despăgubiri bănești.
Pentru aceste considerente, retinand ca in cadrul actiunii in revendicare de fata, ambele parti se prevaleaza de un bun in sensul art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenție, iar prin admiterea prezentei cereri parata ar fi privati de dreptul sau de proprietate, desi acesta a fost recunoscut in mod irevocabil ca fiind valabil printr-o hotarare judecatoreasca prin care s-a stabilit ca parata a fost cumparator de buna-credinta, instanta urmeaza sa respinga actiunea
Aceasta nu inainte de a se pronunta asupra exceptiei autoritatii de lucru judecat care se va respinge in conditiile in care in considerentele sentintei civile nr. 7654/2003 a Judecatoriei Cluj N. instanta retine ca . solicitat printre altele obligarea paratilor,, sa recunoasca dreptul de proprietate al reclamantei asupra imobilului in litigiu. Cu toate acestea, insa, instanta investita cu acest capat de cerere nu l-a analizat pe fond, rezumandu-se sa retina ca o astfel de cerere este inadmisibila dupa aparitia Legii nr. 10/2001.
In ceea ce priveste sentinta civila nr 324/2007 a TRIBUNALULUI CLUJ desi s-a solicitat in contradictoriu cu piritii sa se recunoasca dreptul de proprietate al reclamantei deoarece temeiul de drept al acelei cereri a fost LEGEA 10/2001 diferit deci de prezentul
In legatura cu exceptia inadmisibilitatii invocata ,ea desi apare ca fiind practic o problema de fond ,respingerea acesteia se impune ,practic se deduce din considerentele de mai sus respectiv raportat la faptul ca in principiu decizia 33/2008 a ICCJ nu exclude actiunea in revendicare analiza concreta urmind a se face pe fond
In baza art. 274 C.p.c., retinand culpa procesuala a reclamantei urmeaza sa o oblige la plata de cheltuieli de judecata in favoarea paratei in cuantum de 1200 lei, onorar de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge exceptia autoritatii de lucru judecat
Respinge exceptia inadmisibilitatii .
Respinge cererea formulată de reclamanta S. D. M., cu domiciliul procesual ales la cab. Av. Gioarsă A., în Cluj-N., .. 4, ., in contradictoriu cu pârâtii B. I. și B. E., cu domiciliul procesual ales la cab. Av. L. M., în Cluj-N., Calea Dorobanților, nr. 25, .
Obliga reclamantii sa plateasca piritilor suma de 1.200 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata.
Cu drept de apel in termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 6.06.2013.
JUDECATOR GREFIER
I. V. B. S.
Red/DactIV/24 07 2013
| ← Anulare act. Sentința nr. 2489/2013. Judecătoria CLUJ-NAPOCA | Grăniţuire. Sentința nr. 2013/2013. Judecătoria CLUJ-NAPOCA → |
|---|
