Somaţie de plată. Hotărâre din 05-07-2013, Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 05-07-2013 în dosarul nr. 3543/211/2013
Operator de Date cu Caracter Personal - 3185
ROMÂNIA
JUDECǍTORIA CLUJ-N.
Dosar nr._
Ordonanța civilă nr._
Ședința publică din 05.07.2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: D. G. R.
GREFIER: F. C.
Pe rol soluționarea cauzei civile privind pe creditoarea S.C. M. S. S.R.L. și pe debitoarea S.C. N. ..L., având ca obiect ordonanță de plată.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părtile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța, în temeiul art.167 alin.1 C. proc. civ. și apreciind că proba cu înscrisurile depuse la dosar de către creditoare este pertinentă, concludentă și utilă pentru justa soluționare a cauzei, o încuviințează ca atare.
Totodată, constatând cauza ca fiind în stare de judecată, o reține spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ /11.02.2013, creditoarea S.C. M. S. S.R.L. a solicitat pronunțarea unei ordonanțe de plată privind creanța pe care o are asupra debitoarei S.C. N. ..L., și anume suma de 9231,99 lei reprezentând contravaloare marfă livrată și rămasă neachitată, precum și penalitățile de întârziere aferente, în cuantum de 1% pentru fiecare zi de întârziere, calculate de la data scadenței facturilor fiscale și până la data achitării debitului principal; totodată, a solicitat și acordarea cheltuielilor de judecată ocazionate de acest proces.
În motivarea cererii, creditoarea a arătat, în esență, că în cadrul relațiilor comerciale desfășurate între părți i-a vândut debitoarei diverse mărfuri, sens în care au fost emise mai multe facturi fiscale, în valoare totală de 9231,99 lei, care nu au fost achitate de către debitoare.
În drept, au fost invocate disp. O.G. nr.5/2001, art.274 C. proc. civ.
Prin întâmpinarea depusă la filele 21, 22 din dosar debitoarea a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune al creditoarei în ceea ce privește suma de 3070,20 lei, aferentă facturii fiscale MST0011957/26.11.2008; pe fondul cauzei, a solicitat respingerea cererii creditoarei, ca neîntemeiată.
În motivare, a arătat că facturile fiscale depuse la dosar de către partea adversă nu au fost emise în baza unui contract de prestări servicii valabil acceptat de părți. Având în vedere că livrarea acestor mărfuri nu se regăsește în evidențele sale, nu recunoaște prestarea acestui serviciu.
În opinia sa, în cauză nu sunt îndeplinite condițiile impuse de O.G. nr.5/2001, întrucât creanța pretinsă de către creditoare nu este certă, lichidă și exigibilă. De asemenea, nu sunt îndeplinite condițiile impuse de O.G. nr.5/2001 nici cu privire la penalitățile de întârziere solicitate de creditoare, în cuantum de 1% pe zi de întârziere.
În drept, au fost invocate disp. O.G. nr.5/2001, art.2500 și urm. N.C.C.
Prin răspunsul la întâmpinare depus la filele 26 - 29 din dosar creditoarea a solicitat respingerea excepției prescripției extinctive invocată de către debitoare prin întâmpinare, ca neîntemeiată, arătând că în data de 20.01.2010 debitoarea a achitat, cu ordinul de plată nr.SP_, suma de_ lei din cuantumul soldului debitor înregistrat în luna decembrie 2009, în valoare totală de_,89 lei. Conform legii contabilității, în cazul în care nu este specificat pentru care dintre facturi se face plata, suma achitată se scade din facturi în ordine cronologică, adică din cele mai vechi până la ultimele. Astfel, au fost operate în contabilitate în ordine cronologică mai multe facturi fiscale emise în cursul anului 2008, printre care și factura fiscală MST0011957/26.11.2008, în valoare de 3070,20 lei, care a fost achitată parțial. Din această factură a rămas o diferență de achitat în sumă de 2928,52 lei.
De asemenea, creditoarea a mai arătat că facturile fiscale ce fac obiectul prezentei cereri de somație de plată au fost recunoscute de către debitoare prin semnarea acestora de către reprezentanții săi care au ridicat marfa, precum și prin plățile efectuate din contravaloarea acestor facturi.
În cauză, instanța a administrat proba cu înscrisuri.
Analizând actele dosarului, instanța reține următoarele:
Potrivit facturilor fiscale depuse la filele 7 - 11 din dosar, în perioada noiembrie 2008 - iunie 2010 creditoarea i-a livrat debitoarei diverse produse în valoare totală de_,07 lei; facturile fiscale în discuție au fost semnate de primire de către delegații debitoarei.
Examinând în mod prioritar excepția prescripției extinctive a dreptului material la acțiune al creditoarei în ceea ce privește contravaloarea facturii fiscale . MST nr._/26.11.2008, invocată de către debitoare prin întâmpinare și unită cu fondul cauzei, instanța o apreciază ca fiind neîntemeiată, având în vedere disp. art.16 alin.1 lit.a din Decretul nr.167/1958 - care instituie drept cauză de întrerupere a cursului prescripției extinctive recunoașterea dreptului a cărui acțiune se prescrie, făcută de cel în folosul căruia curge prescripția - precum și cele arătate de către creditoare prin răspunsul la întâmpinare, privind plata parțială din contravaloarea facturii fiscale în discuție efectuată de către debitoare prin ordinul de plată nr.SP_/20.01.2010 (ca urmare a imputației plății realizată de creditoare), coroborate cu mențiunile olografe din cuprinsul extrasului de cont pentru perioada 20.01.2010/20.01.2010 emis de Banca Românească S.A., conform cărora prin ordinal de plată mai sus menționat a fost achitată suma de 141,68 lei din contravaloarea facturii fiscale . MST nr._/26.11.2008 (fila 34) - aspecte necontestate de către debitoare.
Pe fondul cauzei, instanța apreciază ca fiind neîntemeiate apărările debitoarei conform cărora facturile fiscale invocate de partea adversă nu ar fi fost acceptate de către ea, întrucât nu au fost semnate de un reprezentant legal al său, având în vedere că facturile fiscale în litigiu au fost semnate de către angajații săi, iar potrivit disp. art.393 C. . la data emiterii acestora - patronul răspunde de faptele prepusului și de obligațiunile contractate de el, în limitele însărcinării ce i-a dat; de asemenea, potrivit art.394 alin.1 C. . poate fi și tacit, iar conform art.395 din același cod, mandatul tacit al prepusului se prezumă a fi general față de terți și cuprinde toate actele necesare exercițiului comerțului pentru care este dat, iar patronul nu poate opune terților vreo restricțiune a mandatului tacit, dacă nu probează că aceștia o cunoșteau în momentul contractării obligațiunii. Din cuprinsul art.392 C. . este acela care este însărcinat cu comerțul patronului sau, fie în locul unde acesta îl exercita, fie în alt loc, iar potrivit art.396 C. . în mod valabil patronul, prepusul este totdeauna dator a trata în numele patronului și să arate în subsemnătura sa, pe lângă numele și prenumele sau propriu, numele și prenumele sau firma patronului.
Prin urmare, având în vedere dispozițiile legale mai sus menționate, precum și cele ale art.46 C. . comerciale se probează, între altele, și prin facturi acceptate, instanța apreciază că în speță s-a făcut dovada existenței unui raport juridic obligațional, raport din care derivă creanța principală pretinsă de creditoare.
Pe cale de consecință, ținând cont și de regula potrivit căreia în materia răspunderii civile contractuale debitorului îi incumbă sarcina dovedirii îndeplinirii propriilor obligații - iar debitoarea în speță nu a făcut nicio probă în acest sens, astfel cum prevăd disp. art.129 alin.1 teza finală C. proc. civ. - instanța constată că aceasta, deși a beneficiat de livrarea de produse efectuată de către creditoare, până în prezent nu a achitat integral contravaloarea acestora.
Față de considerentele mai sus expuse și de disp. art.969 - 970 C. civ. (potrivit cărora obligațiile contractuale legal asumate au putere de lege între părțile contractante) și având în vedere și îndeplinirea în cauză a cerințelor speciale prevăzute de disp. art.1 din O.G. nr.5/2001 pentru admisibilitatea unei cereri pe calea somației de plată (respectiv existența unei creanțe certe, lichide și exigibilă care să fie constatată printr-un înscris ce emană, a fost recunoscut sau, după caz, este opozabil debitorului), instanța apreciază că pretențiile creditoarei referitoare la suma de 9231,99 lei reprezentând contravaloarea produselor neachitate de către debitoare sunt în mod evident întemeiate.
Cât privește însă pretenția accesorie referitoare la penalitățile de întârziere aferente debitului principal, în cuantum de 1% pentru fiecare zi de întârziere, în condițiile în care între părți nu a fost încheiat un contract în formă scrisă care să conțină și o prevedere referitoare la penalitățile de întârziere, instanța consideră că în speță nu s-a făcut dovada existenței unei clauze penale prin care debitoarea să-și fi asumat obligația de a suporta penalități de întârziere pentru nerespectarea termenelor de plată prevăzute în cuprinsul facturilor fiscale în litigiu, motiv pentru care va respinge acest capăt de cerere ca neîntemeiat.
Având în vedere și disp. art.274 C. proc. civ., precum și taxa judiciară de timbru și timbrul judiciar achitate de creditoare,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTǍRǍȘTE
Respinge excepția prescripției extinctive a dreptului material la acțiune al creditoarei în ceea ce privește contravaloarea facturii fiscale . MST nr._/26.11.2008, ca neîntemeiată.
Admite în parte cererea formulată de creditoarea S.C. M. S. S.R.L., cu sediul în C., ., jud. D., în contradictoriu cu debitoarea S.C. N. ..L., cu sediul în Cluj-N., ..19, jud. Cluj.
Somează debitoarea la plata către creditoare, în termen de 10 zile de la data comunicării prezentei ordonanțe, a sumei de 9231,99 lei, reprezentând contravaloarea mărfii livrate conform facturilor fiscale anexate cererii și rămasă neachitată.
Respinge petitul accesoriu referitor la penalitățile de întârziere, ca neîntemeiat.
Cu drept de cerere în anulare pentru debitoare, în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 05.07.2013.
PREȘEDINTE GREFIER
D. G. R. F. C.
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 3003/2013.... | Reexaminare sanctiune contraventionala. Sentința nr. 4320/2013.... → |
|---|
