Somaţie de plată. Hotărâre din 17-01-2013, Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 17-01-2013 în dosarul nr. 16405/211/2012
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CLUJ-N.
Dosar nr._
ORDONANȚA CIVILĂ nr. 779/2013
Ședința publică de la 17 ianuarie 2013
Completul compus din:
JUDECĂTOR: M. G. M.
GREFIER: A. P.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe creditoarea . SRL și pe debitorul S. I., având ca obiect somație de plată.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Se constată că s-au depus la dosarul cauzei prin Serviciul Registratură din partea creditoarei, concluzii scrise.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 10 ianuarie 2013 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta sentința civilă, când instanța având nevoie de mai mult timp pentru a delibera a amânat pronunțarea pentru 17 ianuarie 2013, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra prezentei cauze civile:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Cluj-N. la data de 12.07.2012 sub numărul de mai sus, creditoarea . SRL a solicitat pe calea somației de plată, în contradictoriu cu debitorul S. I., emiterea unei ordonanțe care să cuprindă somația de plată pentru suma de 821 lei, reprezentând debit restant din factura fiscală nr._/24.08.2006, pentru suma de 15.664,68 lei, reprezentând penalități pentru întârziere de 3%/zi, calculate pentru debitul restant, începând cu data scadenței facturii fiscale, 05.09.2006 și până la data de 02.06.2008, pentru 636 zile întârziere, pentru suma de 44 lei, reprezentând cheltuieli de judecată conform aceleiași ordonanțe, precum și obligarea debitoarei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, creditoarea a arătat că între creditoare și debitorul S. I. s-a încheiat contractul de furnizare nr.1276/17.11.2004 prin care debitoarea . a achiziționat de la creditoare mărfuri pentru care s-a emis factura fiscală nr._/24.08.2006 în valoare de 821 lei, scadentă la data de 05.09.2006, iar prin ordonanța civilă nr.8538/07.07.2008, Judecătoria Cluj-N. a obligat debitoarea . să plătească în favoarea creditoarei suma de 821 lei, reprezentând debit restant evidențiat în factura fiscală . YCR nr._ din 24.08.2006, suma de 15.664,68 lei, reprezentând penalități de întârziere, calculate raportat la valoarea debitului principal, începând de la data scadenței și până la data de 02.06.2008, penalități de întârziere în procent de 3% pentru fiecare zi de întârziere, calculate raportat la valoarea debitului principal, începând cu data 03.06.2008 și până la data achitării integrale a debitului precum și suma de 44 lei, reprezentând cheltuieli de judecată. A susținut că debitoarea . nu a achitat sumele astfel datorate, motiv pentru care creditoarea a deschis dosarul execuțional nr.312/2009 al B. M. C., dar sumele restante nu au putut fi recuperate de la debitoare. A mai susținut că potrivit cap.8 din contract, debitorul S. I. și-a asumat obligații personal, în calitate de garant fidejusor, obligându-se solidar și indivizibil cu debitoarea . pe care a reprezentat-o, renunțând atât la beneficiul de diviziune cât și la cel de discuțiune în cazul urmăririi sale. A susținut de asemenea că are o creanța certă, lichidă și exigibilă împotriva celor debitorului.
În drept, creditoarea a invocat dispozițiile OUG nr.119/2007, art.969, 1084, 1652 din Codul civil și art.42, 46 din Codul comercial și Codul de procedură civilă.
Cererea a fost legal timbrată cu suma de 39 RON taxă judiciară de timbru și 6,5 RON timbru judiciar.
Pentru dovedirea cererii, creditoarea, în conformitate cu dispozițiile art. 6 alin. 2 din OUG nr.119/2007 a depus la dosar înscrisuri.
Debitorul a depus întâmpinare prin care a invocat excepția nelegalității acțiunii, susținând că litigiul a luat naștere la data de 24.08.2008, iar temeiul acțiunii este OUG nr.119/2007, lege ulterioară datei de 24.08.2006, or potrivit art.15 din Constituția României, legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile. A invocat și excepția stipulată de art.13, alin.3 din OUG nr.119/2007, susținând că creditoarea cu rea credință nu a introdus fila CEC la plată în termenul legal, urmărind obținerea penalităților și a invocat Legea nr.469/2001, act normativ abrogat. A invocat de asemenea excepția prescripției extinctive așa cum este stipulată de art.2517 din Codul civil. A invocat totodată art.4 din OUG nr.119/2007 raportat la lipsa întâmpinării. Debitorul a mai invocat excepția de litispendență raportat la dosarul civil în care s-a soluționat cererea de sechestru asigurator formulată de creditoare împotriva debitorului (f 104-107).
Verificându-și din oficiu competența, conform art. 5 alin. 4 din OUG nr. 119/2007, instanța reține că este legal sesizată cu soluționarea prezentei cauze, conform dispozițiilor art. 5 alin. 1 din OUG nr. 119/2007 raportate la cele ale art. 1 și art. 2 pct. 1 lit. a din Codul de procedură civilă, coroborate cu cele ale art. 7 din Codul de procedură civilă.
Prin încheierea de ședință din data de 10.01.2013, instanța a respins excepția de litispendență și excepția prescripției dreptului la acțiune ( f 26).
Analizând ansamblul probelor aflate la dosarul cauzei, instanța reține că între creditoare pe de o parte și . și S. I., pe de altă parte, s-a încheiat contractul de furnizare nr.1276/17.11.2004 (f 7-8) prin care debitoarea . a achiziționat de la creditoare marfa pentru care s-a emis factura fiscală . YCR nr._/24.08.2006 în valoare de 821 lei, scadentă la data de 05.09.2006, conform mențiunii inserate în cuprinsul facturii fiscale anterior indicate (f 9) și art.5 din contract. Atât contractul cât și factura au fost semnate și ștampilate de debitoarea ., iar debitorul S. I. a semnat contractul atât în calitate de administrator al ., cât și în calitate de fidejusor. Prin art.8 din contract, debitorul S. I., în calitate de fidejusor, a garantat achitarea tuturor debitelor și penalităților față de furnizor, cu toate bunurile sale mobile și imobile prezente și viitoare, obligându-se în solidar cu . și declarând în mod expres că renunță atât la beneficiul de diviziune cât și la cel de discuțiune în cazul urmăririi sale.
Prin ordonanța civilă nr.8538/07.07.2008, irevocabilă prin sentința civilă nr._/01.09.2010, Judecătoria Cluj-N. a obligat debitoarea . să plătească în favoarea creditoarei suma de 821 lei, reprezentând debit restant evidențiat în factura fiscală . YCR nr._ din 24.08.2006, scadentă la data de 05.09.2006, suma de 15.664,68 lei, reprezentând penalități de întârziere, calculate raportat la valoarea debitului principal, începând de la data scadenței și până la data de 02.06.2008, penalități de întârziere în procent de 3% pentru fiecare zi de întârziere, calculate raportat la valoarea debitului principal, începând cu data 03.06.2008 și până la data achitării integrale a debitului precum și suma de 44 lei, reprezentând cheltuieli de judecată (f 11-12).
Creditoarea a solicitat împotriva debitoarei principale ., executarea silită a ordonanței civile nr.8538/07.07.2008 a Judecătoriei Cluj-N. în dosarul execuțional nr.312/2009 al B. M. C., dar sumele restante nu au putut fi recuperate de la debitoare (f 51-89).
Potrivit dispozițiilor art.2 din OUG nr.119/2007, prezenta ordonanță de urgență se aplică creanțelor certe, lichide și exigibile ce reprezintă obligații de plată a unor sume de bani care rezultă din contracte comerciale, cu excepțiile prevăzute la aliniatul 2.
Verificând îndeplinirea condițiilor de admisibilitate impuse de textul de lege anterior menționat de către creanța invocată de creditor, instanța reține că aceasta îndeplinește în parte toate condițiile mai sus enunțate.
Instanța reține în primul rând caracterul comercial al creanței născută dintr-un raport juridic obligațional de drept comercial care s-a legat între două societăți comerciale în vederea efectuării unor acte de comerț, respectiv vânzarea unor produse în scopul obținerii de profit de către creditoare și achiziționarea lor în scopul exercitării obiectului său de activitate de către debitoarea principală.
Sub aspectul caracterului cert al creanței, instanța reține că existența ei în privința debitului principal și penalităților pentru întârziere izvorăște din contractul încheiat între părți care se coroborează cu factura fiscală . YCR nr._ din 24.08.2006, factură acceptată de debitorul principal prin semnarea și ștampilarea ei și cu ordonanța civilă nr.8538/07.07.2008 a Judecătoriei Cluj-N. care a confirmat existența creanței pretinse de creditoare în contradictoriu cu debitorul principal (f 11).
Sub aspectul caracterului lichid al creanței, instanța reține că întinderea ei în privința debitului principal și penalităților pentru întârziere este clar determinată atât în cuprinsul facturii fiscale din litigiu cât și în cuprinsul ordonanței civile nr.8538/07.07.2008 a Judecătoriei Cluj-N..
Sub aspectul exigibilității creanței, instanța reține că ea rezultă din art.5 al contractului de furnizare din litigiu și din ordonanța civilă nr.8538/07.07.2008 a Judecătoriei Cluj-N. care a reținut scadența obligației.
Apărărilor debitorului, instanța nu le va putea conferi eficiență juridică întrucât OUG nr.119/2007 cuprinde norme de drept procedural, iar nu de drept material, fiind așadar de imediată aplicare, or cererea de chemare în judecată a fost formulată ulterior intrării în vigoare a acestui act normativ, întrucât art.13, alin.3 din OUG nr. 119/2007 este străin de apărările pârâtului, iar art.3, alin.3 din acest act normativ vizează alte ipoteze, întrucât Legea nr.469/2002 a fost abrogată doar la data de 03.07.2009, așadar ulterior emiterii facturii fiscale din litigiu, care intră prin urmare sub incidența ei și întrucât fila CEC pe care a pretins debitorul că ar fi predat-o creditoarei este incertă sub aspectul datoriei pentru stingerea căreia a fost emisă, iar data emiterii ei nu coincide cu data scadenței obligației din litigiu.
În privința sumei de 44 lei, reprezentând cheltuieli de judecată stabilite în sarcina debitoarei principale prin ordonanța civilă nr.8538/07.07.2008 a Judecătoriei Cluj-N., instanța reține că debitorul S. I. nu a garantat și plata cheltuielilor de judecată suportate de creditoare pentru recuperarea creanței, că din cuprinsul contractului încheiat între părți nu izvorăște o asemenea obligație în sarcina fidejusorului și că obligația de plată a cheltuielilor de judecată s-a născut în sarcina debitoarei principale nu din contractul anterior menționat, ci din procesul în care s-a pronunțat ordonanța civilă nr.8538/07.07.2008 a Judecătoriei Cluj-N..
În consecință, în temeiul articolului 10 aliniatul 1 din OUG nr. 119/2007, coroborate cu cele ale articolului 969 din Codul civil și 43 din Codul comercial, instanța va admite cererea doar în parte și va soma pe debitor să plătească în favoarea creditoarei suma de 821 lei, reprezentând valoarea produselor livrate de creditoare în favoarea debitoarei principale, evidențiate în factura fiscală . YCR nr._ din 24.08.2006, suma de 15.664,68 lei, reprezentând penalități de întârziere, calculate raportat la valoarea debitului principal, începând de la data scadenței și până la data de 02.06.2008, dar va respinge cererea prin care creditoarea a solicitat obligarea debitorului la plata sumei de 44 lei, reprezentând cheltuieli de judecată acordate prin ordonanța civilă nr.8538/07.07.2008 pronunțată în dosarul civil nr._ al Judecătoriei Cluj-N..
Sub aspectul cheltuielilor de judecată, în drept, potrivit dispozițiilor articolului 276 din Codul de procedură civilă, când pretențiile fiecărei părți au fost încuviințate numai în parte, instanța va aprecia în ce măsură fiecare din ele poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată, putând face compensarea lor, iar în fapt, cererea formulată de reclamantă a fost admisă doar în parte, situație în care din punct de vedere teoretic, reclamanta ar fi îndreptățită și la recuperarea cheltuielilor de judecată în măsura apreciată de instanță, raportat la proporția în care i-a fost admisă cererea. Prin prisma acestor dispoziții legale, instanța apreciază că reclamanta este îndreptățită la recuperarea integrală a cheltuielilor de judecată pe care a dovedit că le-a suportat în prezenta cauză și pentru că în concret, reclamanta a dovedit plata cheltuielilor de judecată pentru taxele de timbru și pentru onorariul de avocat conform chitanței nr.169/13.12.2012 emisă de avocat N. V.D (f 24), instanța va obliga pe debitor să plătească în favoarea creditoarei cu titlu de cheltuieli de judecată, suma de 45,5 RON, reprezentând valoarea taxelor de timbru și suma de 100 lei, reprezentând onorariu de avocat.
În temeiul dispozițiilor articolului 10, aliniatul 3 din OUG nr.119/2007, instanța va fixa pentru executarea obligațiilor cuprinse în dispozitiv, termenul de 20 zile de la comunicarea prezentei ordonanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
ORDONĂ :
Admite în parte cererea de chemare în judecată formulată de creditoarea . SRL, cu sediul în Cluj-N., ., jud.Cluj, în contradictoriu cu debitorul S. I., cu sediul în localitatea Iaslovat, ., jud.Suceava și în consecință:
1.Somează pe debitor să plătească în favoarea creditoarei suma de 821 lei, reprezentând valoarea produselor livrate de creditoare în favoarea debitorului evidențiate în factura fiscală . YCR nr._ din 24.08.2006.
2.Somează pe debitor să plătească în favoarea creditoarei suma de 15.664,68 lei, reprezentând penalități de întârziere, calculate raportat la valoarea debitului principal, începând de la data scadenței și până la data de 02.06.2008
3.Respinge cererea prin care creditoarea a solicitat obligarea debitorului la plata sumei de 44 lei, reprezentând cheltuieli de judecată acordate prin ordonanța civilă nr.8538/07.07.2008 pronunțată în dosarul civil nr._ al Judecătoriei Cluj-N..
4.Obligă pe debitor să plătească în favoarea creditoarei cu titlu de cheltuieli de judecată, suma de 45,5 RON, reprezentând valoarea taxelor de timbru și suma de 100 lei, reprezentând onorariu de avocat
Fixează termenul de 20 zile de la comunicarea prezentei ordonanțe pentru executarea obligațiilor cuprinse în dispozitiv.
Cu drept la cerere în anulare pentru debitor, în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 17 ianuarie 2013.
JUDECĂTOR GREFIER
M. M. G. P. A.
Red./Dact 25.05.2012
MMG
| ← Pretenţii. Încheierea nr. 2254/2013. Judecătoria CLUJ-NAPOCA | Somaţie de plată. Hotărâre din 03-06-2013, Judecătoria... → |
|---|
