Somaţie de plată. Hotărâre din 22-04-2013, Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 22-04-2013 în dosarul nr. 4478/211/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CLUJ-N.
SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal 3185
Dosar nr._
ORDONANȚA CIVILĂ NR. 7246/2013
Ședința publică din data de 22 aprilie 2013
Instanța constituită din:
JUDECĂTOR: M. C. F.
GREFIER: D. R. F.
S-a luat in examinare cererea de emitere a ordonanței de plata formulata de creditoarea B. & CO SRL împotriva debitoarei ..
La apelul nominal se prezintă din partea creditoarei, av. I. T. F., cu împuternicire avocațială la fila 4 din dosar, lipsa fiind debitoarea.
Procedura este legal îndeplinita.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Reprezentantul creditoarei declară că nu mai are alte cereri de formulat.
Instanța, in temeiul disp. art. 167 C.pr.civ., încuviințează proba cu înscrisurile depuse la dosar, apreciind-o ca fiind legala, verosimila, pertinenta si concludenta soluționării cauzei.
In baza art. 150 C.pr.civ., instanța constata ca la dosar sunt suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei, închide dezbaterile si acorda cuvântul pe fondul cauzei.
Reprezentantul creditoarei solicita admiterea cererii de emitere a ordonanței de plata astfel cum a fost formulată, având in vedere ca sunt îndeplinite condițiile legale cu privire la creanța, respectiv aceasta este certa, lichida si exigibila. Acesta menționează că între cele două societăți au existat raporturi comerciale și deși debitoarea solicită respingerea cererii, în finalul întâmpinării arată că nu din rea voință nu a putut fi achitată factura.
Reprezentantul creditoarei solicita, de asemenea, acordarea cheltuielilor de judecata constând in taxa judiciara de timbru, timbru judiciar și onorariu avocațial, sens în care depune la dosar factura fiscală și chitanța.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ la data de 19.02.2013 creditoarea B. & CO SRL, a solicitat emiterea unei ordonanțe de plată în temeiul dispozițiilor OUG nr. 119/2007 împotriva debitoarei .. pentru suma de 18.339, 50 lei, reprezentând contravaloarea facturii fiscale . BEN nr._/28.07.2012, obligarea debitoarei la plata dobânzii legale calculate de la data scadenței facturilor fiscale și până la plata integrală, precum și obligarea debitoarei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, creditoarea a arătat că în baza comenzii debitoarei, i-a livrat acesteia bunurile comandate, în valoare de 18.339, 50 lei, bunuri facturate conform facturii fiscale . BEN nr._/28.07.2012. Creditoarea a arătat că bunurile au intrat în posesia debitoarei, documentele purtând semnătura reprezentantului debitoarei. Totodată, creditoarea a susținut că relația comercială cu debitoarea s-a desfășurat pe o perioadă mai îndelungată, debitoarea achitând de fiecare dată facturile fiscale emise, mai puțin factura fiscală . BEN nr._/28.07.2012.
În drept, s-au invocat dispozițiile O.U.G. nr. 119/2007. S-a solicitat judecarea în lipsă în temeiul art. 242 alin. (2) C.proc.civ.
În dovedire, s-a depus la dosarul cauzei copii înscrisuri (filele 5-23).
Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 39 lei, în baza art. 3 lit.o1din Legea nr. 146/1997 și s-au depus timbre judiciare în valoare de 5 lei, conform art.3 alin. 2 din O.G. nr. 32/1995.
La data de 03.04.2013 debitoarea a depus prin serviciul registratură al instanței întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată. În motivare debitoarea a arătat că factura fiscală nu a fost acceptată de către reprezentanții săi. De asemenea, a arătat că factura fiscală a cărei plată se solicită nu este semnată de către reprezentantul societății și nu poată semnătura societății, astfel că nu se poate reține fără nici un dubiu că între creditoare și debitoare au existat raporturi contractuale de natură comercială din care a rezultat obligația debitoarei de plată a sumelor pretinse de creditoare.
Totodată, debitoarea a arătat că începând cu data de 02.08.2012 activitatea sa a fost suspendată ca urmare a începerii urmăririi penale.
În final debitoarea a arătat că relația comercială dintre cele două societăți s-a desfășurat pe o perioadă mai îndelungată, achitând de fiecare dată facturile fiscale emise și a solicitat respingerea cererii având în vedere situația firmei și faptul că nu din rea voință nu a putut fi achitată factura.
La acest termen de judecată, instanța a încuviințat și a administrat proba cu înscrisurile depuse la dosar de către creditoare.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele :
Creditoarea B. & CO SRL a emis pe numele debitoarei factura fiscală . BEN nr._/28.07.2012, reprezentând contravaloare marfă.
Cu privire la capătul de cerere principal, instanța reține că potrivit art. 2 din OUG nr. 119/2007, astfel cum a fost modificat de OUG nr. 79/2011 „prezenta ordonanță de urgență se aplică creanțelor certe, lichide și exigibile ce reprezintă obligații de plată a unor sume de bani care rezultă din contracte încheiate între profesioniști. Nu sunt incluse în sfera de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență:
a) creanțele înscrise la masa credală în cadrul unei proceduri de insolvență;
b) contractele încheiate între profesioniști și consumatori.”
Potrivit art. 379 alin. (3) C.proc.civ, creanță certă este aceea „a cărei existență rezultă din însuși actul de creanță sau și din alte acte, chiar neautentice, emanate de la debitor sau recunoscute de dânsul”. În plus, conform art. 379 alin. (4) C.proc.civ. creanța este lichidă atunci când „câtimea ei este determinată prin însuși actul de creanță sau când este determinabilă cu ajutorul actului de creanță sau și a altor acte neautentice, fie emanând de la debitor, fie recunoscute de dânsul, fie opozabile lui în baza unei dispoziții legale sau a stipulațiilor conținute în actul de creanță, chiar dacă prin această determinare ar fi nevoie de o deosebită socoteală”. Creanța este exigibilă de la data la care devine scadentă obligația de plată a sumei de bani.
Instanța reține că obligația de plată a contravalorii facturii fiscale a fost însușită de către debitoare, factura fiscală fiind emisă în baza comenzilor debitoarei.
Instanța apreciază că sunt îndeplinite condițiile cerute de art. 2 alin. (1) din OUG nr. 119/2007, creanța fiind certă, lichidă și exigibilă, reprezentantul debitoarei recunoscând că are de plata această sumă întrucât prin întâmpinare deși a susținut că factura nu este semnată și ștampilată, nu a contestat faptul că produsele facturate nu ar fi fost achiziționate, nu a contestat debitul și totodată a arătat că nu din rea voință nu a putut fi achitată factura.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 2 alin. (1), art. 10 alin. (1) din OUG nr. 119/2007, instanța va admite capătul de cerere principal și va ordona debitoarei să achite în favoarea creditoarei suma de 18.339, 50 reprezentând contravaloarea facturii fiscale . BEN nr._/28.07.2012.
Cu privire la capătul de cerere privitor la obligarea debitoarei la plata dobânzii legale calculate de la data scadenței și până la achitarea integrală a debitului, instanța reține că potrivit dispozițiilor art. 1535 alin. 1 teza I din Noul Cod Civil, “În cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadență, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadență până la momentul plății, în cuantumul convenit de părți sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu”.
Astfel, față de dispozițiile art. 1535 alin. 1 teza I din Noul Cod civil, texte legale în vigoare la data nașterii situației juridice dedusă judecății, instanța apreciază ca întemeiată solicitarea creditoarei, pe care urmează a o admite, urmând să ordone debitoarei să achite în favoarea creditoarei dobânda legală calculată la valoarea debitului principal începând cu data scadenței facturii fiscale și până la data plății integrale.
Instanța va fixa în temeiul art. 10 alin. (3) OUG nr. 119/2007 un termen pentru îndeplinirea obligației de 20 zile de la data comunicării ordonanței conform art. 10 alin. (4) OUG nr. 119/2007.
Față de prevederile art. 274 alin.(1) C.proc.civ., potrivit cărora „partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuieli de judecată”, instanța va obliga debitoarea la plata sumei de 1532 lei în favoarea creditoarei, cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxa de timbru 39 lei, timbru judiciar 5 lei și onorariu avocațial în cuantum de 1488 lei conform chitanței . nr. 432/14.02.2013.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
ORDONĂ:
Admite cererea formulata de creditoarea B. & CO SRL, cu sediul în Baia M., ., . in contradictoriu cu debitoarea .., cu sediul în Cluj-N., ., jud. Cluj și în consecință:
Ordona debitoarei sa plătească creditoarei, in termen de 20 de zile de la comunicarea prezentei ordonanțe, suma de 18.339, 50 lei reprezentând debit restant aferent facturii fiscale . BEN nr._/28.07.2012, precum si dobânda legală aferentă debitului restant calculată de la data scadenței facturii fiscale și până la data plății efective.
Obligă debitoarea să achite creditoarei suma de 1532 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Cu drept de cerere in anulare in termen de 10 zile de la comunicare pentru debitoare.
Irevocabilă pentru creditoare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 22 aprilie 2013.
JUDECĂTOR,GREFIER,
F. M. C. D. R. F.
Red./Dact./MCF./4 ex./02.05.2013
| ← Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 9114/2013.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 2013/2013.... → |
|---|
