Somaţie de plată. Hotărâre din 25-03-2013, Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 25-03-2013 în dosarul nr. 26230/211/2012
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CLUJ-N.
SECȚIA CIVILĂ
OPERATOR DE DATE CU CARACTER PERSONAL - 3185
Dosar nr._
ORDONANȚA CIVILA NR. 5765/2013
Ședința publica din data de 25 martie 2013
Instanța constituita din:
JUDECĂTOR: M. L.
GREFIER: C. S.
Pe rol fiind soluționarea acțiunii formulate de creditoarea . SRL în contradictoriu cu debitoarea ., având ca obiect emiterea unei ordonanțe de plată în temeiul dispozițiilor OUG 119/2007.
La apelul nominal făcut în ședința publică, prezintă pentru creditoare, av. C. I. T. și pentru debitoare, av. A. G..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care,
Reprezentanta creditoarei depune la dosarul cauzei, în ședință publică, copii lizibile de pe înscrisurile depuse la termenul anterior de judecată și arată că nu are alte cereri de formulat sau probe de propus
Reprezentanta debitoarei arată că a lecturat înscrisurile depuse și că se contestă semnătura și ștampila de pe înscrisul depus la dosarul cauzei la fila 49 care poartă ștampila pe care o folosesc angajații la recepția mărfii. Arată că nu are alte cereri de formulat sau probe de propus și solicită acordarea cuvântului pe fondul cauzei.
Instanța, nefiind excepții de invocat și cereri în probațiune de formulat în temeiul art. 167 alin.1 C.pr.civ. încuviințează proba cu înscrisurile aflate la dosar si declară închisă faza probatorie si acorda cuvantul pe fond.
Având cuvântul pe fond, reprezentanta creditoarei solicită admiterea cererii astfel cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată reprezentând taxa judiciară de timbru și timbru judiciar. Susține că între părți există încheiate două contracte și că factura nr. 277 a fost achitată parțial, plată care reiese din ordinul de plată depus la dosar. Din notificarea depusă rezultă că există un rest de plată, necontestat la momentul notificării de către debitoare. Mai mult, plata parțială efectuată echivalează cu o recunoaștere a debitului.
Având cuvântul pe fond, reprezentanta debitoarei solicita instanței respingerea cererii formulată de către creditoare pentru motivele susținute în întâmpinare, fără cheltuieli de judecată Susține că societatea creditoare s-a obligat ca în termen de 4 săptămâni să livreze mocheta, obligație pe care nu a îndeplinit-o. În ceea ce privește plata efectuată, susține recunoașterea debitului în limita plății parțiale făcute.
Instanța, în temeiul disp. art. 150/Cod.pr.civ., declară închise dezbaterile, iar cauza fiind in stare de judecată o reține în pronunțare.
INSTANȚA
Constata ca:
Prin cererea inregistrata pe rolul instantei sub nr. de mai sus creditoarea . SRL, in contradictoriu cu debitoarea ., a solicitat emiterea unei ordonante de plata prin care sa fie somata debitoarea sa-i achite suma de 6.122,59 lei, reprezentând debit si a penalităților de întârziere în cuantum de 0,5% pe zi de întârziere până la achitarea integrală a debitului,cu cheltuieli de judecata.
In motivarea cererii s-a aratat ca la data de 06.06.2012 între creditoare, în calitate de vânzător - prestator și ., în calitate de cumpărător - beneficiar s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare și prestări servicii (montaj) nr. 254/06.06.2012, având ca obiect principal vânzarea unor produse (mochetă), iar ca obiect secundar executarea montajului de pardoseli cu materialele vândute, in baza caruia au fost emise factura fiscala nr. 227/02.04.2012, în valoare de 6.200,81 lei, achitată integral la data de 03.04.2012 prin OP nr. 0104/03.04.2012 si factura fiscala nr. 277/18.06.2012, în valoare de 10.122,59 lei, achitată parțial la data de 20.06.2012, când debitorul a achitat suma de 4.000 lei prin OP nr. 0166/20.06.2012, rămânând un rest neachitat în cuantum de 6.122,59 lei, pe care creditoarea îl pretinde prin prezenta ordonanță de plată.
Se mai arata ca factura sus-mentionata a fost acceptată la plată, atât în mod expres, prin semnarea de primire și prin semnarea contractului de vânzare-cumpărare și prestări servicii (montaj) nr.754/06.06.2012, cât și în mod tacit, prin plata parțială, ceea ce echivalează cu recunoașterea debitului, insa, deși factura este scadentă, debitoarea nu a înțeles să își respecte în totalitate obligațiile de plată.
Referitor la penalitatile de intarziere pretinse, creditoarea a aratat ca temeiul acestora il constituie dispozitiile art. 5.3 din contractul incheiat intre parti, conform carora, în cazul în care cumpărătorul - beneficiar întârzie plata facturilor, va fi obligat la plata unor penalități de 0,5% pentru fiecare zi calendaristică de întârziere, până la achitarea integrală, calculate la valoarea totală a sumelor neachitate, penalitățile putând depăși valoarea debitului, condiții in care se solicita obligarea debitoarei la plata penalităților de întârziere în cuantum de 0,5% pe zi de întârziere până la achitarea integrală a debitului.
Sub aspectul competentei instantei investite, creditoarea a aratat ca potrivit disp. art. 11.1 din contract „eventualele litigii care s-ar putea ivi în legătură cu acest contract vor fi soluționate pe cale amiabilă, iar dacă părțile nu cad de acord, vor fi soluționate de către instanțele de judecată competente de la sediul vânzătorului prestator din momentul introducerii cererii de chemare în judecată".
In drept, au fost invocate prevederile O.U.G. nr.119/2007, art. 274 Cod proc. civ.
In probațiune, la dosarul cauzei au fost depuse contractul de vânzare - cumpărare și prestări servicii (montaj) nr. 254/06.06.2012; factura fiscala nr. 227/02.04.2012; OP nr. 0104/03.04.2012; factura fiscala nr. 277/18.06.2012; OP nr. 0166/20.06.2012; fișa analitică a . (f. 7—23).
Prin intampinarea formulata in cauza, debitoarea a solicitat respingerea cererii de emitere a ordonanței de plată, cu motivarea ca nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 2 alin. 1 din O.U.G. nr.119/2007, în speță nefiind vorba despre o creanță certă, ceea ce atrage și lipsirea de caracterul exigibil al acesteia (f.24-25).
In motivarea intampinarii s-a arata ca intre parti a fost încheiat contractul de vânzare-cumpărare și de prestări servicii nr.219/02.04.2012, prin care societatea creditoare s-a obligat să livreze și să monteze, în termen de 4 săptămâni de la semnarea acestui contract, mocheta aleasă de debitoare. Contractul menționat de către creditoare în cererea sa nu a fost semnat de debitoare, raporturile juridice dintre părți desfășurându-se în baza contractului nr. 219/02.04.2012, semnat de către debitoare. In legătură cu cel de-al doilea contract, invocat de creditoare, acesta a fost redactat de către aceasta ulterior, dorind să modifice condițiile contractuale, însă debitoarea nu si-a dat consimțământul în acest sens. Astfel, având în vedere că nu există un consimțământ valabil exprimat, contractul nr. 254/06.06.2012 nu îndeplinește condițiile de fond pentru a-și putea produce efectele, nefiind realizat un acord de voințe al părților. Facturile au fost emise de către creditoare în baza contractului, cu titlu general, nefiind precizat numărul acestuia. Apreciaza debitoarea ca, atâta timp cât nu si-a asumat clauzele celui de-al doilea contract, raporturile juridice dintre parti rămân supuse contractului nr. 219/02.04.2012, valabil încheiat. Mai mult, societatea creditoare nu și-a respectat nici obligațiile asumate prin contractul inițial, iar impunerea unor noi obligații în sarcina debitoarei, printr-un nou contract, este un abuz din partea acesteia.
Se mai arata ca societatea creditoare nu și-a îndeplinit la timp obligațiile contractuale asumate, iar la data când a binevoit să își execute prestația, a făcut-o în mod necorespunzător. Astfel, după ce a trecut termenul de 4 săptămâni prevăzut în contract, debitoarea a contactat societatea creditoare, care, de fiecare dată, profitând de buna credință a debitoarei, a amânat executarea contractului. In tot acest timp, debitoarea a fost prejudiciată, nefiind în masura să îsi exercite obiectul de activitate și pierzând astfel clienți importanți, cu precizarea ca mocheta respectivă era necesară pentru amenajarea camerelor ce urmau să fie date clienților în regim hotelier, iar neexecutarea obligațiilor asumate de către creditoare a obligat debitoarea sa anuleze rezervările făcute și să piarda sume importante de bani.
Debitoarea sustine ca toată această tergiversare a executării contractului s-a prelungit pe durata a două luni de zile. Când, într-un final, petenta a binevoit să se prezinte pentru a monta mocheta, debitoarea a avut parte de o altă dovadă de rea-credință, mocheta adusă nefiind cea comandată, dar având în vedere timpul îndelungat scurs fără a putea să-si exercite obiectul de activitate, debitoarea a acceptat montarea acesteia, desi era de o calitate inferioara celei comandate. Chiar și așa, având în vedere faptul că societatea creditoare s-a angajat să-i livreze o mochetă profesională, de uz intens, personalizată ca formă și culoare și că, în schimb, a livrat o mochetă de uz casnic, debitoarea a fost prejudiciată în urma acestor raporturi contractuale, motiv pentru care intelege sa conteste creanța pretinsă de creditoare și considera că sumele achitate până acum sunt mai mult decât suficiente pentru a se considera că si-a executat obligațiile contractuale asumate.
S-a mai aratat ca potrivit art. 1073/C.civ., creditorul este îndreptățit să dobândească îndeplinirea exactă a obligației. In speță, debitoarea, avea dreptul să i se predea întocmai bunul asupra căruia a convenit, dar debitoarea acestei obligații de predare, creditoarea, nu i-a predat un bun conform stipulațiilor contractuale. Acceptarea de către debitoare a unui alt bun, de calitate inferioară, nu poate să conducă la o majorarea a prestației, ci doar la reducerea acesteia. Prin achitarea avansului în valoare de 6.200,81 lei și a sumei de 4.000 lei, pretinsă în baza facturii nr.277/18.06.2012, debitoarea apreciaza că si-a îndeplinit obligația reciprocă asumată prin contract, având în vedere predarea neconformă din punct de vedere calitativ și întârzierea în executarea prestațiilor.
Debitoarea mai arata ca in conformitate cu art. 2 alin. 1 din O.U.G. 119/2007, emiterea unei ordonanțe de plată se va putea face doar în situația în care e vorba de creanțe certe, lichide și exigibile. Or, o creanță este certă doar atunci când ea este neîndoielnică, iar având în vedere neexecutarea contractului de către creditoare, în speță nu se poate vorbi de o creanță certă, cu atât mai mult cu cat înțelege să conteste această creanță în temeiul excepției de neexecutare a contractului, al cărei fundament juridic il reprezinta interdependența obligatiilor reciproce specifice contractelor sinalagmatice, dupa cum este si cazul contractului dintre creditoare si debitoare.
In drept, au fost invocate prevederile art. 2 alin. 1 din OUG 119/2007, art. 1073 si art. 1320 C.civ.
In probațiune, la dosarul cauzei au fost depuse contractul de vânzare - cumpărare și prestări servicii (montaj) nr. 219/02.04.2012; Anexa nr.1/02.04.2012 la contract (f.27-30).
Deliberand, instanta retine urmatoarele:
Potrivit disp. art. 2 din OUG nr. 119/2007 actualizata, procedura reglementata prin acest act normativ se aplica creantelor certe, lichide si exigibile ce reprezinta obligatii de plata a unor sume de bani ce rezulta din contracte incheiate intre profesionisti.
In conditiile art. 379 alin. 3/C.pr.civ. creanta certa este aceea a carei existenta rezulta din insusi actul de creanta sau si din alte acte, chiar neautentice, emanate de la debitor sau recunoscute de acesta, iar potrivit disp. alin. 4 din acelasi text de lege, creanta este lichida atunci cand catimea ei este determinata prin insusi actul de creanta sau cand este determinabila cu ajutorului actului de creanta sau si a altor acte neautentice, fie emanand de la debitor, fie recunoscute de acesta, fie opozabile lui in baza unei dispozitii legale sau a stipulatiilor continute in actul de creanta.
Rezulta așadar ca pentru admisibilitatea cererii de emitere a unei ordonante in conditiile OUG nr. 119/2009 se cer întrunite câteva condiții si anume: creanța sa fie certa, lichida si exigibila si sa reprezinte obligația de plata a unei sume de bani rezultând dintr-un contract incheiat intre profesionisti.
In speta, debitul in litigiu este pretins in temeiul contractului incheiat intre parti si al facturii fiscale nr. 277/18.06.2012 emisa de creditoare in temeiul acestui contract, ambele inscrisuri sus-mentionate fiind insusite de catre debitoare sub semnatura, insa prin intampinarea pe care a formulat-o in cauza, debitoarea a invocat o veritabila exceptie de neexecutare a contractului de catre creditoare, iar pentru transarea acestei chestiuni se impune cercetarea pe fond a raporturilor existente intre parti, ceea ce implica administrarea unor probe ce nu sunt compatibile cu procedura urgenta a ordonantei de plata, fiind necesara declansarea procedurii de drept comun.
Asa fiind, instanta apreciaza ca in speta nu s-a dovedit existenta unei creante certe, lichide si exigibile, astfel ca nu sunt indeplinite cerintele prevazute de lege pentru a se emite ordonanta de plata si in consecinta va respinge cererea formulata in acest sens de catre creditoare ca fiind nefondata.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge cererea formulata de creditoarea . SRL, cu sediul în Cluj-N., ., nr. 24, jud. Cluj, in contradictoriu cu debitoarea ., cu sediul în localitatea Marghita, ., jud. Bihor.
Ia act de faptul ca debitoarea nu a solicitat cheltuieli de judecata.
Irevocabila.
Pronuntata in sedinta publica din data de 25.03.2013.
JUDECĂTOR GREFIER
M. LAZĂRCARMEN S.
Red. L.M./Tehnored. L.M./4 ex.
| ← Actiune in raspundere delictuala. Sentința nr. 2013/2013.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 6746/2013.... → |
|---|
