Somaţie de plată. Hotărâre din 29-03-2013, Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 29-03-2013 în dosarul nr. 17353/211/2012
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CLUJ-N.
CIVIL
Operator date cu caracter personal 3185
Dosar nr._
ORDONANȚA CIVILĂ Nr. 6126/2013
Ședința publică de la 29 Martie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. T.
Grefier A. J.
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe creditoarea . SRL în contradictoriu cu debitoarea T. C. SRL având ca obiect somație de plată.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Se constată că la data de 29.03.2013, prin serviciul fax, s-a depus de creditoare contractul de cesiune încheiat cu Orange România SA.
Instanța, în temeiul art 167 cod procedură civilă, încuviințează proba cu înscrisurile depuse la dosar .
Nemaifiind alte probe de administrat, instanța apreciază cauza în stare de judecată și în temeiul dispozițiilor art. 150 C.pr.civ., socotindu-se lămurită, declară închise dezbaterile, rămânând în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra prezentei cauze civile, instanța reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 23.07.2012, sub nr. _ , creditoarea . SRL în contradictoriu cu debitoarea ., a solicitat instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună somarea debitoarei la plata sumei de 2022,93 lei, reprezentând contravaloarea serviciilor prestate de către societatea creditoare, somarea debitoarei la plata penalităților de întârziere în cuantum de 2.022,93 lei, somarea debitoarei la plata dobânzii legale, cu acordarea cheltuielilor de judecată.
În fapt, în temeiul contractului de abonament la servicii de telefonie mobilă seria_/18.04.2007, creditoarea ORANGE ROMÂNIA SA și-a asumat obligația de a presta servicii în favoarea debitoarei. Cu toate că societatea creditoare și-a îndeplinit în mod corespunzător obligațiile contractuale, debitoarea a refuzat să-și îndeplinească obligația corelativă constând în plata facturilor emise în temeiul contractului încheiat între părți.
Dreptul de creanță al . față de societatea debitoare T. C. SRL, a fost cesionat către . SRL.
Creanța în litigiu întrunește condițiile de admisibilitate prevăzute de lege, având un caracter cert, lichid și exigibil
În drept, OG nr. 5/2001.
În probațiune, înscrisuri.
Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în valoare de 39 lei și timbru judiciar în cuantum de 3 lei (fil.1, 5, 52).
Debitoarea, deși legal citată, nu a formulat întâmpinare și nu și-a precizat poziția procesuală.
Aspecte procedurale, la termenul din data de 29.03.2013, instanța a încuviințat proba cu înscrisurile depuse la dosar.
Din analiza probelor administrate, instanța constată următoarele:
În fapt, între creditoarea ., în calitate de prestator, și debitoarea ., în calitate de client, s-a încheiat contractul de abonament la servicii de telefonie mobilă seria_/18.04.2007, având ca obiect stabilirea drepturilor și obligațiilor părților contractante cu privire la prestarea și utilizarea serviciului Orange (fil. 36-40).
Prin dispozițiile art. 10.4 și art.11, părțile au convenit faptul că, plata facturilor emise de către societatea creditoarea urma să se efectueze în termen de 14 zile calendaristice de la data emiterii facturii, sub sancțiunea suportării penalităților de întârziere în cuantum de 1% pentru fiecare zi de întârziere, calculate asupra contravalorii facturilor.
În temeiul contractului încheiat între părți, societatea creditoare a emis facturi fiscale aferente perioadei mai-iulie 2010 (fil. 10-35).
Prin contractul de cesiune de creanțe încheiat la data de 25.03.2011 între ., în calitate de cedent și . SRL, în calitate de cesionar, dreptul de creanță al societății . față de debitorul . fost cedat în favoarea societății creditoare din prezenta cauză (fil. 89-111). În ceea ce privește opozabilitatea contractului de cesiune față de debitorul cedat, instanța reține faptul că această cerință a fost adusă la îndeplinire, prin realizarea procedurii de publicitate conform Legii nr. 99/1999, prin înscrierea contractului de cesiune în Arhiva Electronică de Garanții Reale Mobiliare nr. 2011-_-BJU (fil. 48-50).
În drept, ordonanța de plată reprezintă procedura instituită de lege în favoarea creditorului în vederea realizării de bunăvoie sau prin executare silită a creanțelor certe, lichide și exigibile care reprezintă obligații de plată a unor sume de bani.
Fiind o procedură derogatorie de la dreptul comun, aplicarea sa presupune întrunirea unor cerințe cumulative după cum urmează:
a) Existența unei creanțe împotriva debitorului.
Pentru emiterea ordonanței de plată este imperativ necesar să existe o creanță deținută de creditor, a cărei obligație corelativă să constea în îndatorirea debitorului de a plăti o sumă de bani. De menționat este faptul că nu prezintă importanță izvorul obligației civilă sau comercială, având ca obiect plata unei sume de bani, în alte cuvinte nu este necesar să fie vorba despre o obligație contractuală.
În speța analizată această cerință este îndeplinită, debitul pretins constând într-o sumă de bani ce reprezintă contravaloarea creanței transmisă către societatea creditoare din prezenta cauză, în temeiul contractului de cesiune încheiat între ., în calitate de cedent și . SRL, în calitate de cesionar.
B) Caracterul cert, lichid și exigibil al creanței.
După cum se desprinde din prevederile cuprinse în art. 379 alin. 3 C.Pr.Civ., creanța este certă atunci când existența sa rezultă din înscrisul constatator, având un caracter neîndoielnic. Din prevederile aceluiași text de lege, instanța reține faptul că o creanță este lichidă atunci când valoarea acesteia este determinată prin înscrisul care o constată.
Creanța este exigibilă dacă termenul prevăzut în favoarea debitorului s-a împlinit.
Raportând aspectele de ordin teoretic mai sus expuse la situația de fapt reținută de instanță, se poate constata faptul că, în speță, creanța analizată întrunește cumulativ cele trei condiții de admisibilitate. Astfel, creanța pretinsă are un caracter cert și lichid existența și cuantumul acesteia rezultând neîndoielnic din cuprinsul facturilor emise de către societatea creditoare.
Cât privește exigibilitatea creanței, cerința este îndeplinită, termenul scadent convenit de părți fiind anterior datei introducerii prezentei cereri.
C) Existența unor înscrisuri care să facă dovada creanței
Instanța constată ca fiind îndeplinită această cerință, la dosarul cauzei fiind depus contractul și facturile care justifică creanța pretinsă de către creditoare.
Față de considerentele care preced, instanța în temeiul art. 6 alin. 1 OG nr. 5/2001, va admite cererea și va soma debitoarea la plata sumei de 2.022,93 lei reprezentând contravaloarea facturilor emise de către societatea creditoare.
Referitor la petitul privind acordarea dobânzii legale, instanța reține faptul că în conformitate cu art. 2 din OG nr. 13/2011, în cazul în care, potrivit dispozițiilor legale sau prevederilor contractuale, obligația este purtătoare de dobânzi remuneratorii și/sau penalizatoare, după caz în absența stipulației exprese a nivelului acestora de către părți, se va plăti dobânda legală aferentă fiecăreia dintre acestea. Raportând prevederile legale precitate la împrejurarea că părțile au convenit în mod expres nivelul penalităților de întârziere, instanța va respinge petitul privind acordarea dobânzii legale ca fiind neîntemeiat, și va face aplicarea prevederilor art. 1088 C.Civ. conform cărora debitorul unei obligații având ca obiect o sumă de bani poate fi obligat la plata dobânzii doar de la data cererii de chemare în judecată, cu excepția regulilor speciale în materie de comert și a situațiilor în care, potrivit legii, dobânda curge de drept.
Potrivit art. art. 1079 C.Civ. debitorul este de drept în întârziere când s-a prevăzut în mod expres că va fi în întârziere la împlinirea termenului, fără a fi necesară o notificare prealabilă, iar potrivit art. 43 C.. lichide și plătibile în bani produc dobânda de drept din di ziua când devin exigibile. Aplicând aceste prevederi legale la speța analizată, instanța va soma debitoarea la plata penalităților de întârziere în cuantum de 2.022,93 lei și va respinge petitul privind acordarea dobânzii legale ca fiind neîntemeiat.
În temeiul art. 274 C.Pr.Civ. va obliga debitoarea la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 42 lei, reprezentând taxă de timbru și timbru judiciar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
ORDONĂ
Admite în parte cererea formulată de creditoarea . SRL, cu ediul în București, .. 9-9A, sector nr. 2, în contradictoriu cu debitoarea ., cu sediul în loc. Cluj-N., ., nr. 3, . consecință:
Somează debitoarea la plata sumei de 2.022,93 lei reprezentând contravaloarea facturilor emise de către societatea creditoare.
Somează debitoarea la plata penalităților de întârziere în cuantum de 2.022,93 lei.
Respinge petitul privind acordarea dobânzii legale ca fiind neîntemeiat.
Somează debitorul la plata sumei de 42 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Fixează un termen de 10 zile de la data comunicării pentru efectuarea plății de către debitor.
Cu drept de a formula cerere în anulare pentru debitor în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțat în ședință publică, azi 29.03.2013
JUDECĂTOR GREFIER
T. C. J. A.
Red/Dact. 4 ex. TC/17.04.2013
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 4215/2013.... | Reexaminare sanctiune contraventionala. Sentința nr. 2013/2013.... → |
|---|
