Somaţie de plată. Hotărâre din 29-03-2013, Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 29-03-2013 în dosarul nr. 3965/211/2013
ROMANIA
JUDECATORIA CLUJ N.
SECTIA CIVILA
Operator de Date cu Caracter Personal 3185
DOSAR NR._
ORODNANȚĂ CIVILĂ NR. 6074/2013
Ședința Publică din 29 martie 2013
Instanța constituită din:
JUDECĂTOR: C.-S. N.
GREFIER: Z. E. F.
Pe rol se află soluționarea cererii de emitere a somației de plată formulată de creditoarea . în contradictoriu cu debitoarea . D. PROMOTIONS SRL.
La apelul nominal făcut în cauză, se prezintă reprezentantul creditoarei, avocat D. T., lipsă fiind restul părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care
Reprezentantul creditoarei depune la dosarul cauzei dovada achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 29 lei și timbru judiciar de 1,2 lei.
În probațiune solicită încuviințarea probei cu înscrisuri.
În temeiul art. 167 cod procedură civilă încuviințează proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei și nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acorda părților cuvântul pe fond.
Reprezentantul creditoarei solicită admiterea cererii de emitere a somației de plată astfel cum a fost formulată deoarece creanța este certă, lichidă și exigibilă. Față de nedepunerea întâmpinării solicită a se face aplicarea prevederilor art. 7 alin 4 din OUG 119/2007. Solicită obligarea debitoarei la plata cheltuielilor de judecată, constând în taxă judiciară de timbru și timbru judiciar.
Instanța, potrivit art. 150 cod procedură civilă, declară dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față având ca obiect emiterea unei ordonanțe de plată în temeiul OUG nr. 119/2007, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 14.02.2013 sub nr. de mai sus, creditoarea . a solicitat în contradictoriu cudebitoarea . D. PROMOTIONS SRL emiterea unei ordonanțe conținând somația de plată, prin care debitoarea să fie obligată să plătească suma de 324,05 lei reprezentând contravaloare marfă și la plata penalităților de întârziere în cuantum de 1% pe zi de întârziere, calculate de la data scadenței facturii și până la plata efectivă a debitului, cu cheltuieli de judecată. A mai solicitat creditoarea și judecarea cererii în lipsă.
În motivarea cererii, creditoarea a arătat că, între părți, s-au derulat relații comerciale pe parcursul anului 2011, constând în livrarea unor produse de specialitate, respectiv băuturi alcoolice, sens în care au fost emise facturile fiscale nr._/21.06.2011, nr._/28.06.2011, nr._/30.06.2011. A mai arătat creditoarea și-a îndeplinit cu bună-credință și promptitudine obligațiile de livrare a mărfii solicitate, însă debitoarea nu a înțeles să achite contravaloarea serviciilor prestate.
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile OUG 119/2007.
În probațiune, au fost depuse la dosar, în copie, următoarele înscrisuri: facturile fiscale, chitanțele ce constată plăți parțiale, fișă client, extras ONRC priv. debitoarea.
Cererea a fost legal timbrată, depunându-se la dosarul cauzei dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 39 lei și a timbrului judiciar în valoare de 3 lei.
Debitoarea, deși legal citată, nu a depus întâmpinare și nu a solicitat administrarea de probe în apărare.
La termenul din data de 29.03.2013, în temeiul art. 167 din Codul de Procedură Civilă, instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisuri, constând în actele depuse la dosarul cauzei.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În fapt, între părți s-au derulat raporturi comerciale în formă simplificată, în cadrul cărora creditoarea a livrat debitoarei produse de tipul băuturilor răcoritoare și alcoolice, sens în care a emis facturile fiscale nr._/21.06.2011, nr._/28.06.2011, nr._/30.06.2011 în cuantum de total de 364,05 lei, debitoarei revenindu-i obligația corelativă de plată a contravalorii acestor produse în condițiile stabilite pe facturile fiscale emise. În urma plăților parțiale efectuate de debitoare, aceasta înregistrează în evidențele creditoarei un debit restant în cuantum de 324,05 lei.
În drept, potrivit prevederilor art. 2 din O.U.G. nr. 119/2007, prezenta ordonanță de urgență se aplică creanțelor certe, lichide și exigibile ce reprezintă obligații de plată a unor sume de bani care rezultă din contractele comerciale, cu excepțiile prevăzut în alineatul 2 al aceluiași articol.
În speță, instanța reține că între părți a existat un acord de voințe cu privire la elementele esențiale ale vânzării-cumpărării de produse alimentare de către debitoarea . D. PROMOTIONS SRL, astfel încât în baza principiului consensualismului contractul este valabil încheiat, iar din moment ce ambele părți au calitatea de comercianți, în speță există un contract comercial, căruia îi sunt aplicabile dispozițiile OUG 119/2007.
În procedura specială reglementată de OUG 119/2007 dovada creanței pretinse de creditor se poate face prin mijlocele de probă stabilite de legea procesual civilă, în prezenta cauză, la cererea creditoarei, fiind administrată numai proba cu înscrisuri. Potrivit art. 46 Cod comercial înscrisurile ce pot servi ca mijloc de probă în raporturile comerciale sunt actele autentice, actele sub semnătură privată, facturile acceptate, corespondența, telegramele și registrele părților.
Procedând la verificarea îndeplinirii condițiilor de admisibilitate impuse de textul de lege anterior menționat referitor la creanța invocată de către creditoare, instanța constată că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege, astfel:
Sub aspectul caracterului cert al creanței, art. 379 alin. 3 din C.pr.civ. prevede că “o creanță este certă dacă existența ei rezultă din însăși actul de creanță sau și din alte acte, chiar neautentice, emanate de la debitor sau recunoscute de acesta”. Față de aceste dispoziții, instanța reține că, în cauză, creanța creditoarei în valoare de 324,05 lei rezultă cu certitudine din factura fiscală emisă, însușită de către debitoare prin semnare și ștampilare.
Sub aspectul caracterului lichid al creanței, art. 379 alin. 4 din C.pr.civ. prevede că “o creanță este lichidă atunci când câtimea ei este determinată prin însuși actul de creanță sau când este determinabilă cu ajutorul actului de creanță sau și a altor acte neautentice, fie emanând de la debitor, fie recunoscute de dânsul, fie opozabile în baza unei dispoziții legale sau a stipulațiilor conținute în actul de creanță, chiar dacă pentru această determinare ar fi nevoie de o deosebită socoteală”. În raport cu această prevedere, instanța arată că, această creanță în valoare de 324,05 lei este determinată în mod expres.
Sub aspectul caracterului exigibil al creanței, instanța arată că o creanță devine exigibilă prin ajungerea ei la scadență, astfel încât după acest moment, creditorul poate cere imediat executarea. Prin urmare, instanța reține că, obligația debitoarei de plată a facturii fiscale reprezentând contravaloarea mărfii furnizate de către creditoare a devenit scadentă la datele de facturare,.
Având în vedere întregul materialul probator, instanța reține că aspectele expuse anterior se coroborează cu prezumția de recunoaștere a creanței pretinse de către creditoare, conform art. 7 alin. 4 din O.U.G nr. 119/2007, prezumție dedusă de instanță din împrejurarea că debitoarea, deși legal citată nu a depus întâmpinare, nu a solicitat administrarea de probe în apărare și nici nu a contestat debitul în nicio formă, precum și din plățile parțiale efectuate de aceasta.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 2, art. 10 alin. 1 din OUG nr. 119/2007 și art. 969 din Codul Civil, instanța urmează a admite în parte cererea și a soma debitoarea să plătească creditoarei suma de 324,05 lei reprezentând contravaloare marfă.
Cu privire la penalitățile de întârziere, instanța va respinge acest capăt de cerere, ca neîntemeiat, pentru următoarele considerente:
Instanța apreciază că, în lipsa existenței unui contract care sa prevadă expres clauza penală, simpla mențiune a acesteia pe factura fiscală emisă și care nu poartă semnătura debitoarei nu face dovada întrunirii acordului de voința al părților potrivit dispozițiilor art.46 Cod comercial, art.969 si art.970 Cod civil.
Astfel, facturile fiscale reprezintă înscrisuri sub semnătura privată ce au rolul de a constata executarea unei operațiuni comerciale. Nu este mai puțin adevărat ca factura cuprinde mențiuni care se bazează pe actul juridic încheiat de părțile contractante, fără a se confunda cu acesta.
Factura fiscală face dovada în legătura cu existenta actului juridic si cu executarea operațiunii care constituie obiectul ei. Fundamentul emiterii facturii este raportul juridic de drept comercial, fără însa ca acest înscris sa se substituie fundamentului sau, de vreme ce factura constata numai executarea operațiunii. Factura fiscală acceptată de către destinatar face dovada în favoarea emitentului, dar numai asupra elementelor esențiale ale operațiunii, si anume: preț, cantitate de marfă, condiții de predare, recepție. Înscrierea pe factura de către emitent a unui procent de penalitate apare ca o manifestare unilaterala de voința.
Mențiunea referitoare la penalități, făcuta unilateral de creditoare pe factură, nu constituie o convenție legal făcută între părți, deoarece nu rezulta din actele dosarului ca delegatul debitoarei, care a semnat pentru primirea mărfurilor si a facturii, era abilitat sa negocieze pentru aceasta clauzele unui contract, penalitățile având caracter convențional.
Având în vedere natura convențională a penalităților de întârziere, în lipsa unui contract valabil încheiat, care sa prevadă în mod expres clauza penala, instanța nu va obliga debitoarea sa plătească creditoarei penalități de întârziere, motiv pentru care va respinge acest capăt de cerere ca neîntemeiat.
Cu privire la termenul de plată, în temeiul art. 10 alin. 3 din OUG nr. 119/2007, instanța va fixa pentru executarea obligațiilor cuprinse în dispozitivul prezentei ordonanțe, un termen de 15 zile de la comunicare.
Totodată, având în vedere soluția de admitere a acțiunii, instanța va aprecia că debitoarea este “partea care a căzut în pretenții”, motiv pentru care, în temeiul art. 274 alin. 1 și 2 din Codul de Procedura Civilă urmează a o obliga la plata către creditoare a sumei de 42 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxa judiciară de timbru și timbru judiciar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE :
Admite în parte cererea de emitere a unei ordonanțe care să conțină somația de plată formulată de către creditoarea ., cu sediul în Cluj-N., .-9, jud. Cluj, în contradictoriu cu debitoarea . D. PROMOTIONS SRL cu sediul în loc. Cluj-N., ., . și în consecință:
Somează debitoarea să plătească creditoarei, în termen de 15 zile de la comunicarea prezentei ordonanțe, suma de 324,05 lei reprezentând contravaloare marfă și
Respinge ca neîntemeiat capătul de cerere privind obligarea la plata penalităților de întârziere.
Obligă debitoarea să plătească creditoarei suma de 42 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de cerere în anulare pentru debitoare în termen de 10 zile de la comunicare.
Irevocabilă pentru creditoare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 29.03.2013.
JUDECĂTOR, GREFIER,
C.-S. N. Z. E. F.
Red.dact./CSN/ZEF/03.04.2013/4ex.
| ← Somaţie de plată. Sentința nr. 2013/2013. Judecătoria CLUJ-NAPOCA | Reexaminare sanctiune contraventionala. Sentința nr. 9363/2013.... → |
|---|
