Somaţie de plată. Încheierea nr. 2013/2013. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Încheierea nr. 2013/2013 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 08-07-2013 în dosarul nr. 24560/215/2012
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CLUJ-N.
SECȚIA CIVILĂ
OPERATOR DE DATE CU CARACTER PERSONAL - 3185
DOSAR NR._
ÎNCHEIEREA CIVILĂ NR._/2013
Ședința publică din data de 08.07.2013
Instanța este constituită din:
PREȘEDINTE: I. A. B.
GREFIER: Ș. N.
S-a luat spre examinare cererea de emitere a unei ordonanțe de plată în temeiul OUG nr. 119/2007 formulată de creditoarea . în contradictoriu cu debitorii . și A. A..
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă reprezentantul debitorului A. A., avocat Godorogea D. L., cu împuternicire la fila 19 din dosar, lipsă fiind restul părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Instanța constată că, la data de 29.05.2013, prin Serviciul Registratură, creditoarea a depus la dosar note de ședință. De asemenea, la data de 11.06.2013, debitoarea ., prin lichidator judiciar H & B Insolv SPRL, a depus la dosar o cerere de suspendare a cauzei în temeiul art. 36 din Legea nr. 85/2006, însoțită de un set de înscrisuri în probațiune.
Reprezentantul debitorului solicită suspendarea prezentei cauze cu privire la debitoarea ., prin lichidator judiciar H & B Insolv SPRL, întrucât cererea este întemeiată, împotriva debitoarei deschizându-se procedura insolvenței.
Instanța pune în discuția reprezentantului debitorului necesitatea disjungerii cererii de chemare în judecată formulată în contradictoriu cu debitoarea ., prin lichidator judiciar H & B Insolv SPRL, întrucât pentru aceasta sunt îndeplinite condițiile de suspendare a cauzei în temeiul art. 36 din Legea nr. 85/2006.
Reprezentantului debitorului arată că nu se opune dispozițiilor instanței.
Instanța, apreciind că sunt îndeplinite condițiile de suspendare a cauzei în temeiul art. 36 din Legea nr. 85/2006, dispune disjungerea cererii de chemare în judecată formulată în contradictoriu cu debitoarea ., prin lichidator judiciar H & B Insolv SPRL, formarea unui nou dosar cu nr._/211/2013 și suspendarea acestui dosar în baza art. 36 din Legea nr. 85/2006.
Apoi, pune în discuția reprezentantului debitorului excepția tardivității precizării cererii reconvenționale, invocată de către creditoare prin notele de ședință.
Reprezentantul debitorului solicită respingerea excepției, întrucât, termenul din 18.01.2013 a fost prima zi de înfățișare pentru Judecătoria C., termen la care și-a declinat competența, iar în temeiul art. 159¹ alin. 4 C.pr.civ. se constată că prima zi de înfățișare este cea în fața instanței competente, respectiv la termenul din data de 22.04.2013, termen la care Judecătoria Cluj-N. și-a stabilit competența pentru soluționarea prezentei cauze și la care părțile au fost legal citate.
Instanța va respinge, ca neîntemeiată, excepția tardivității introducerii precizării cererii reconvenționale, invocată de către creditoare prin notele de ședință, apreciind ca prima zi de înfățișare la care părțile au fost legal citate în fața instanței competente este termenul din data de 22.04.2013.
Apoi, pune în discuția reprezentantului debitorului excepția prescripției dreptului la acțiune.
Reprezentantul debitorului arată că prin invocarea acestei excepții, creditoarea se referă la faptul că precizarea cererii reconvenționale a fost depusă după împlinirea termenului de prescripție. Solicită respingerea excepției întrucât debitorul a invocat nulitatea clauzei de fidejusiune la termenul din data de 18.01.2013, iar la termenul din data de 22.04.2013, doar a precizat cererea din 18.01.2013, iar potrivit creditoarei, termenul de prescripție s-ar fi împlinit la data de 18.03.2013.
Instanța va respinge, ca neîntemeiată, excepția prescripției dreptului la acțiune, apreciind ca acțiunea a fost legal introdusă la data de 18.01.2013.
Apoi, la interpelarea instanței, reprezentantul debitorului arată că nu mai are alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat.
Nefiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, instanța acordă cuvântul pe aspectul propunerii de probe.
Reprezentantul debitorului arată că modul în care s-a semnat contractul a supus debitorul unui grad de incertitudine întrucât acestuia i-a fost prezentat un contract tip, raportat la modul în care era redactat și la faptul că în contract era indicată doar societatea, contractul fiind și redactat doar în 2 exemplare. Solicită încuviințarea probei testimoniale cu audierea a 2 martori, angajați ai societății creditoare care cunosc situația de fapt, sens în care depune la dosar un înscris cu adresa martorilor.
Instanța aduce la cunoștința reprezentantului debitorului faptul că obiectul prezentei cauze este emiterea unei ordonanțe de plată, iar proba testimonială nu este admisibilă în cazul procedurii simplificate a ordonanței de plată. De asemenea, aduce la cunoștința acestuia, faptul că cererea reconvențională este întemeiată pe dispozițiile dreptului comun și nu pe dispozițiile ordonanței de plată.
Reprezentantul debitorului învederează instanței că cererea reconvențională are un caracter independent, sens în care se impune disjungerea acesteia și judecarea separată.
Instanța va admite cererea de disjungere a cererii reconvenționale formulată de către reprezentantul debitorului, sens în care dispune disjungerea și formarea unui dosar separat, cu număr distinct, nr._/211/2013, dosar în care se va discuta cererea reconvențională formulată de debitor.
Cu privire la acțiunea principală, având ca obiect somație de plată, reprezentantul debitorului arată că nu mai are alte probe și solicită încuviințarea probei cu înscrisurile depuse la dosar.
Instanța, în temeiul art. 167 alin. 1 C.pr.civ., încuviințează proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei, apreciind-o ca fiind utilă, pertinentă și concludentă pentru justa soluționare a cauzei.
Nemaifiind cereri de formulat ori probe de administrat, instanța apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri judiciare.
Reprezentantul debitorului solicită respingerea cererii de emitere a ordonanței de plată.
În temeiul art. 150 C.pr.civ. instanța, socotindu-se lămurită, declară dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului D. sub nr._/63/2012 la data 30.07.2012, creditoarea . a solicitat în contradictoriu cu debitorii . și A. A. emiterea unei ordonanțe de plată, prin care debitorii să fie obligați la plata sumei de 411.130,13 lei reprezentând debit neachitat.
În motivare, a învederat, în esență, că a furnizat debitoarei . facturilor atașate cererii, care nu au fost achitate.
În drept, s-au invocat prevederile art. 2, art. 3 și art. 5 din OUG nr. 119/2007.
Cererea a fost timbrată cu taxă judiciară de timbru în sumă de 39 lei și timbre judiciare în valoare de 0,3 lei.
În dovedire, s-au anexat înscrisuri (filele 4 – 18).
Prin Sentința civilă nr. 390/2012 pronunțată de Tribunalul D. la data de 13.09.2012 în dosarul nr._/63/2012 s-a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului D. și s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei C..
La data de 13.09.2012, debitorii . și A. A. au depus întâmpinare, prin care au solicitat respingerea cererii, creanța creditoarei nefiind certă.
La termenul din data de 07.11.2012, în fața Judecătoriei C. debitorii . și A. A. au depus note de ședință - filele 5 – 6, prin care au solicitat respingerea cererii creditoarei pentru neîndeplinirea condițiilor imperative impuse de OUG nr. 119/2007.
În probațiune, a depus înscrisuri (filele 9 – 12).
La termenul din data de 18.01.2013, debitorul A. A. a depus întâmpinare – filele 20 – 22, prin care a invocat pe cale de excepție, excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei C., iar pe fond, a soliciatt respingerea cererea ca inadmisibilă.
În motivare, a susținut că, în cauză sunt incidente prevederile art. 5 C.pr.civ., iar ca urmare a abrogării art. 10 pct. 4 C.pr.civ., competența de soluționare a cauzei revine Judecătoriei Cluj-N., instanța de la domiciliul pârâtului.
Pe fond, a susținut că, clauza de fidejusiune inserată în contractul de vânzare – cumpărare încheiat între părți, este nulă, pentru eroarea viciu de consimțământ existentă la momentul încheierii convenției dintre părți, dar și abuzivă și nelegală.
În drept, s-au invocat prevederile OUG nr. 119/2007, art. 115 și urm. C.pr.civ.
Prin Sentința civilă nr. 819/2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._/36/2012 s-a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei C. și s-a declinat competența de soluționare a prezentei cauze în favoarea Judecătoriei Cluj-N..
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Cluj-N. la data de 26.02.2013 sub nr._, iar la termenul din data de 22.04.2013, debitorul A. A. a depus precizare a cererii reconvenționale – filele 8 – 9, prin care a solicitat anularea clauzei de fidejusiune prevăzută de art. 19 și 20 din contractul de vânzare – cumpărare dintre părți, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, a arătat că actul juridic încheiat cu creditoarea este lovit de nulitate întrucât a avut o falsă reprezentare a realității la momentul încheierii contractului, a semnat contractul în grabă datorită altor obligații comerciale pe care le avea la momentul respectiv, clauza de fidejusiune nefiind asumată în mod expres de către el, ci în virtutea calității sale de reprezentant legal al debitoarei ..
În drept, s-au invocat prevederile art. 953, art. 954 C.civ., art. 115 și urm., art. 119 alin. 3 și art. 132 C.pr.civ.
La data de 27.05.2013, prin Serviciul Registartură, creditoarea a depus note de ședință – filele 14 – 17, prin care a invocat excepția tardivității cererii reconvenționale, precum și excepția prescripției dreptului la acțiunea în anularea clauzei de fidejusiune.
La data de 11.06.2013, debitoarea . a depus cerere de suspendare a cauzei în baza art. 36 din Legea nr. 85/2006 și a atașat în probațiune înscrisuri – filele 31 – 36.
La acest termen de judecată, instanța a disjuns cererea de chemare în judecată formulată în contradictoriu cu debitoarea ., prin lichidator judiciar H & B Insolv SPRL, și a format un dosar nou cu nr._/211/2013, în care a dispus suspendarea cauzei în baza art. 36 din Legea nr. 85/2006, precum și cererea reconvențională formulată de debitorul A. A. și a format un nou dosar cu nr._/211/2013, cu termen de judecată în data de 16.09.2013. Tot la acest termen de judecată, instanța a respins, ca neîntemeiate, excepțiile invocate de creditoare.
În cauză, instanța a încuviințat și a administrat proba cu înscrisurile depuse la dosar.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Creditoare a încheiat cu debitorii contractul de vânzare – cumpărare fitofarmacie nr. 191, din data de 18.03.2010 (filele 7 – 8) și a emis în baza acestuia facturile de la filele 9 – 17 din dosarul Tribunalului D..
Potrivit prevederilor art. 2 din O.U.G. nr. 119/2007, prezenta ordonanță de urgență se aplică creanțelor certe, lichide și exigibile ce reprezintă obligații de plată a unor sume de bani care rezultă din contractele comerciale, cu excepțiile prevăzute în alineatul 2 al aceluiași articol.
Din analiza actului normativ de care creditoarea a înțeles să se prevaleze rezultă că domeniul de aplicare este limitat la creanțele necontestate de debitor. Astfel, în art. 9 din O.U.G. nr. 119/2007 se prevede că, sub sancțiunea decăderii, debitorul poate contesta creanța prin întâmpinare, iar instanța este obligată să verifice dacă această contestație este întemeiată.
De altfel, în art. 5 din Directiva 2000/35/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 29 iunie 2000, în baza căreia a fost transpusă O.U.G. nr. 119/2007, se stipulează obligația statelor membre de a garanta obținerea titlului executoriu, cu condiția ca datoria sau aspectele procedurii să nu fie contestate. Prin urmare, întreaga procedură a emiterii ordonanței de plată în baza O.U.G. nr. 119/2007 este instituită pentru recuperarea creanțelor necontestate.
În cauză, instanța constată că, creanța pretinsă de către creditoare a fost contestată de către debitor, prin întâmpinarea depusă la data de 18.01.2013, iar contestația debitorului este întemeiată.
Astfel, potrivit art. 379 alin. 3 din C.pr.civ. o creanță este certă dacă existența ei rezultă din însăși actul de creanță sau și din alte acte, chiar neautentice, emanate de la debitor sau recunoscute de acesta.
Prin întâmpinare, debitorul a solicitat instanței respingerea cerererii de emitere a ordonanței de plată pentru lipsa caracterului cert al creanței prin raportare la plățile efectuate, contestând chiar titlul în baza căruia creditoarea a solicitat plata creanței, datorită invalidității/nulității clauzei de fidejusiune, respectiv a art. 19 și art. 20 din contractul de vânzare – cumpărare încheiat, pentru viciul de consimțământ al erorii. A mai susținut că, la momentul semnării contractului, acesta i-a fost prezentat de un reprezentant al creditoarei, l-a semnat în grabă, lucru de care a profitat creditoarea pentru a-l induce în eroare și a-l forța în mod indirect să se oblige personal la îndeplinirea obligațiilor contractuale. A mai invocat caracterul abuziv al clauzei de fidejusiune stipulată în contract, precum și nelegalitatea acesteia, având în vedere că nu a fost asumată în mod expres de către fidejusor într-o rubrică separată, iar semnătura sa nu apare în contract decât o singură dată, când a semnat în calitate de reprezentant al debitoarei ..
Instanța apreciază că o creanța este certă atunci când existența ei este neîndoielnică, ori, în speță, creanța pretinsă de către creditoare nu are caracter cert. Din analiza înscrisurile depuse la dosar și a contestației formulată de debitor, instanța constată existența unor aspecte ce necesită abordarea fondului raporturilor juridice stabilite între părți, aspecte care vizează validitatea clauzelor asumate de părți prin încheierea contractului de vânzare - cumpărare, fapt care contravine procedurii simplificate a ordonanței de plată, soluția urmând a fi cea de respingere a cererii.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 9 alin. 3 din O.U.G. nr. 119/2007, instanța va respinge ca neîntemeiată cererea creditoarei formulată în contradictoriu cu debitorul A. A. având ca obiect ordonanță de plată.
În baza art. 274 alin. 1 C.pr.civ., instanța va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge, ca neîntemeiată, cererea de emitere a ordonanței de plată formulată de creditoarea ., cu sediul în C., ., jud. D., în contradictoriu cu debitorul A. A., cu domiciliul procesual ales în Cluj-N., .. 128, jud. Cluj, prin avocat Godorogea D. L..
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, data de 08.07.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
B. I. A. N. Ș.
Red./Dact. B.I.A. 25.07.2013/2 ex.
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 9234/2013.... | Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... → |
|---|
