Somaţie de plată. Sentința nr. 6957/2013. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6957/2013 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 17-04-2013 în dosarul nr. 29413/211/2012
ROMANIA
JUDECATORIA CLUJ N.
OPERATOR DE DATE CU CARACTER PERSONAL 3185
SECTIA CIVILA
DOSAR NR._
SENTINTA CIVILA NR. 6957/2013
Sedinta publica din 17 aprilie 2013
Instanta constituita din:
JUDECATOR: A. M. P.
GREFIER: I. M. V.
S-a luat in examinare actiunea civila formulata de creditoarea STONAGE HQ SRL in contradictoriu cu debitorul A. C. MONTAJ MUNTENIA A.G. SRL, avand ca obiect somatie de plata.
S-a facut referatul cauzei de catre grefierul de sedinta, dupa care, mersul dezbaterilor fiind consemnat in incheierea de sedinta din 10 aprilie 2013.
I N S T A N T A
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea formulată și înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 12 decembrie 2013, creditoarea . a solicitat, în contradictoriu cu debitoarea . MUNTENIA AG SRL, emiterea unei ordonanțe prin care debitoarea să fie somată să achite suma de 4.348,20 lei, cu titlu de debit principal, reprezentând contravaloare marfă, la care se adaugă penalități de întârziere în cuantum de 3,282,99 lei, calculate în procent de 0.1%, de la data scadenței fiecărei facturi până la data prezentei, și, în continuare, până la plata efectivă a debitului, precum și obligarea debitoarei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, creditoarea a arătat că între părți s-au desfășurat relații comerciale, constând in furnizarea către debitoare de produse, încheindu-se contractul nr. 641/14.09.2010. În temeiul acestuia s-au emis facturi fiscale, pe care debitoarea le-a achitat doar parțial, rămânând de plată suma de 4.348,20 lei.
De asemenea, a precizat că, potrivit art. 4.2 din contract, facturile nereturnate în termen de 5 zile de la data primirii lor sunt considerate ca acceptate la plată de către debitoare, și că, pentru întârzierea la plată, conform art. 7.2.4 din contract, debitoarea datorează penalități de întârziere in valoare de 0,1% pe zi.
În drept, au fost invocate disp. art. 379 și art. 274 Cod pr. civ., art. 43 și 46 din Codul comercial precum și disp. OUG 119/2007.
Cererea a fost legal timbrată cu 39 lei taxă judiciară de timbru și 3 lei timbru judiciar.
În probațiune, au fost depuse la dosar următoarele înscrisuri: contract (f. 11-15), fișă analitică (f. 20), facturi fiscale (f. 16-19).
Debitoarea a formulat întâmpinare, prin care a arătat că facturile fiscale nu sunt semnate sau ștampilate, nefiind deci acceptate la plată, și, totodată, aceste facturi nu corespund cu produsele livrate în baza contractului. A mai menționat că societatea creditoarea a încasat un bilet la ordin care îi fusese predat ca garanție, deși nu era îndreptățită să facă acest lucru.
Creditoarea a depus răspuns la întâmpinare, prin care a arătat că debitoarea și-a însușit în mod expres obligația de plată a facturilor fiscale prin semnarea contractului dintre părți, ea fiind cea care trebuie să probeze că a returnat facturile în termen de 5 zile de la primirea lor. De asemenea, debitoarea a recunoscut debitul, tocmai prin susținerea că obligația sa de plată s-a stins prin încasarea acelui bilet la ordin de către creditoare.
Debitoarea a depus la dosar extras de cont, care face dovada încasării de către creditoare a unui bilet la ordin în cuantum de 9.938,60 lei. De asemenea, debitoarea a depus concluzii scrise, prin care a reiterat cele învederate în cuprinsul întâmpinării.
La termenul din 10 aprilie 2013, instanța, în temeiul art. 167 C.proc.civ., a încuviințat proba cu înscrisurile depuse la dosar, apreciind că aceasta este legală, verosimilă, pertinentă și concludentă pentru soluționarea cauzei.
Analizând actele cauzei civile de față, instanța reține următoarele:
În fapt, între părți s-au desfășurat relații comerciale, constând in furnizarea către debitoare de produse, încheindu-se contractul nr. 641/14.09.2010. În temeiul acestuia s-au emis facturi fiscale (f. 16-19), pe care debitoarea le-a achitat doar parțial, rămânând de plată suma de 4.348,20 lei.
În drept, potrivit art. 2 din OUG nr. 119/2007, procedura emiterii ordonanței de plată se aplică creanțelor certe, lichide și exigibile ce reprezintă obligații de plată a unor sume de bani care rezultă din contracte încheiate între profesioniști.
În speță, instanța constată că facturile fiscale atașate la dosar (f. 16-19) au fost acceptate de către debitoare, în baza art. 4.2 din contract, conform căruia facturile nereturnate în termen de 5 zile de la data primirii lor sunt considerate ca acceptate la plată de către debitoare, făcând astfel dovada raporturilor convenționale dintre părți, inclusiv a obligației debitoarei de a achita creditoarei suma de 4.348,20 lei, reprezentând contravaloarea produselor livrate și neachitate până în prezent. Debitoarea a contestat caracterul cert al creanței, arătând că facturile fiscale antemenționate nu au fost semnate și ștampilate, nefiind deci acceptate la plată, iar dispozițiile contractuale cu privire la considerarea lor ca acceptate în cazul nereturnării lor în termen de 5 zile nu au valoare, deoarece creditoarea nu poate proba că facturile nu i-au fost returnate. Cu privire la aceste aserțiuni ale debitoarei, instanța reține că potrivit art. 969 C. civ. convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante, iar potrivit art. 1169 C. civ. cel ce face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească. Așadar, debitoarea este cea care trebuia să demonstreze veracitatea susținerilor sale în ceea ce privește returnarea facturilor fiscale către creditoare, pe care prin semnarea contractului nr. 641/14.09.2010 s-a obligat să le plătească dacă nu le contestă în termen de 5 zile, lucru pe care nu l-a făcut.
De asemenea, creanța pretinsă de către creditoare a fost contestată de către debitoare, invocându-se faptul că aceste facturi nu corespund cu produsele comandate și livrate. Bineînțeles că simpla invocare de către debitor a unor apărări de fond nu conduce de plano la respingerea acțiunii, decât în situația în care creditoarea nu ar putea proba existența unei creanțe certe și lichide astfel cum prevede art. 379 C.proc.civ.
Raportat la acestea, instanța apreciază că susținerile debitoarei nu sunt sprijinite de niciun mijloc de probă, astfel că această creanță este certă, lichidă și exigibilă, existența ei rezultând din facturile fiscale antemenționate, coroborate cu contractul nr. nr. 641/14.09.2010, obligația de plată având ca obiect o sumă de bani pretinsă ca echivalent al produselor livrate, iar scadența lor fiind stabilită de art. 4 pct. 1 din contract, anume la 1 zi de la data emiterii.
De asemenea, în ceea ce privește suma încasată de către creditoare ca urmare a valorificării Biletului la ordin ce îi fusese predat de către debitoare ca garanție, instanța reține din analiza extrasului de cont (f. 73) și a fișei analitice de partener că această sumă, în cuantum de 9.938,60 lei, nu este inclusă în debitul solicitat de către creditoare pe calea acestei acțiuni, astfel încât motivele și temeiul încasării sale exced obiectului acestei cauze.
În ceea ce privește penalitățile de întârziere, instanța reține că, în baza art. 7.2.4 din contract, debitoarea datorează suma de 3,282,99 lei, calculată în procent de 0.1% de la data scadenței fiecărei facturi până la data de 12 decembrie 2012, și, în continuare, până la plata efectivă a debitului.
Față de cele reținute în fapt și în drept, în temeiul art. 10 și art. 2 din OUG. nr. 119/2007 raportat la art. 969 alin. 1 și art. 43 din Codul comercial, instanța va admite cererea formulată de creditoare și va soma debitoarea să achite creditoarei suma de 4.348,20 lei, reprezentând contravaloarea produselor furnizate, precum și penalitățile de întârziere antemenționate.
Cât privește termenul de plată, în temeiul art. 10 alin. 3 din OUG 119/2007, instanța va stabili ca acesta să fie de 10 de zile de la comunicarea prezentei hotărâri.
Reținând culpa procesuală a debitoarei în promovarea prezentei acțiuni, în temeiul art. 274 C.proc.civ., va obliga debitoarea la plata către creditoare a sumei de 442 lei, reprezentând cheltuieli de judecată, din care suma de 400 de lei-onorariu avocațial, 39 de lei reprezintă taxa de timbru și 3 lei timbru judiciar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite cererea pentru emiterea ordonanței de plată formulată de creditorul ., cu sediul procesual ales în Cluj-N., Calea Florești, nr. 77, ., în contradictoriu cu debitorul . MUNTENIA AG SRL, cu sediul în Pitești, ., ., și în consecință:
Obligă pe debitor să plătească creditorului suma de 4.348,20 lei, reprezentând debit neachitat, și la plata sumei de 3,282,99 lei, cu titlu de penalități de întârziere, calculată în procent de 0.1% de la data scadenței fiecărei facturi până la data de 12 decembrie 2012, precum și, în continuare, până la plata efectivă a debitului, în termen de 10 de zile de la data comunicării prezentei ordonanțe.
Obligă debitorul la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 442 lei în favoarea creditorului.
Cu drept de cerere în anulare pentru debitor, în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17.04.2013.
JUDECĂTOR,GREFIER,
A. M. P. I. M. V.
Red./Dact. A.M.P./4 ex./07.05.2013
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 6016/2013.... | Reexaminare sanctiune contraventionala. Sentința nr. 9386/2013.... → |
|---|
