Somaţie de plată. Sentința nr. 2013/2013. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2013/2013 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 24-10-2013 în dosarul nr. 20017/211/2013
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal 3185
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CLUJ-N.
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚĂ CIVILĂ Nr._/2013
Ședința publică de la 24.10.2013
Completul constituit din
JUDECĂTOR: M. I.
GREFIER: A. M. M.
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind pe creditoarea ..R.L. în contradictoriu cu debitoarea . SRL, având ca obiect ordonanță de plată.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru creditoarea lipsă, consiliera juridică P. S., cu împuternicire la dosar fila 26, lipsă fiind debitoarea.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Instanța, procedând la verificarea competenței sale potrivit art. 131 al. 1 C.pr.civ., constatǎ, în baza art.1015 raportat la art. 94 pct. 1 lit. j) C.pr.civ., că este competentă general și material să soluționeze prezenta cauză.
Reprezentanta creditoarei depune la dosarul cauzei extras de cont(f.27), ce atestă efectuarea plăților de către debitoare, în cuantum de 2157,60 lei, printr-un ordin de plată.
Instanța, în temeiul art. 255 alin. 1din C.pr.civ., acordă cuvântul reprezentantei creditoarei în probațiune.
Reprezentanta creditoarei solicită încuviințarea probei cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
Instanța, în temeiul art. 255 alin.1 și art. 258 alin.1 C.pr.civ.. încuviințează pentru creditoare proba cu înscrisurile depuse la dosar.
Reprezentanta creditoarei susține faptul că renunță la petitul unu din cererea introductivă și învederează instanței că își mențin capătul de cerere cu privire la penalitățile de întârziere și totodată solicită cheltuieli de judecată.
Reprezentanta creditoarei susține că raportat la întâmpinarea depusă de către debitoare, se impune obligarea debitoarei la plata penalităților de întârziere și a cheltuielilor de judecată, chiar dacă debitoarea și-a recunoscut pretențiile la primul termen de judecată, aceasta nefiind exonerată de la plata acestora.
Reprezentanta creditoarei solicită obligarea debitoarei la achitarea cheltuielilor de judecată reprezentând taxa judiciară de timbru și cheltuielile ocazionate de procedura comunicării somației, respectiv a penalităților de întârziere de la data scadenței și până la data înregistrării acțiunii.
Instanța, în temeiul art. 394 alin.1 C.pr.civ., declară închisă etapa dezbaterilor, rămânând în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de fațǎ, constatǎ urmǎtoarele:
Prin cererea înregistratǎ pe rolul Judecǎtoriei Cluj N. la data de 26.08.2013 sub nr._, creditoarea ., cu sediul în Cluj N., ., jud. Cluj, înregistratǎ la O. R. C. sub nr. J_, C. RO_, a solicitat instanței, în contradictoriu cu debitoarea . SRL, cu sediul în P., ., jud. Iași, înregistratǎ la O. R. C. sub nr. J_, CUI RO_, sǎ dispunǎ obligarea acesteia din urmǎ la plata sumei de 2479,08 lei, din care 2157,60 lei reprezintǎ contravaloarea serviciilor publicitare prestate, iar 321,48 lei penalitǎțile de întârziere calculate de la data scadenței obligației de platǎ și pânǎ la înregistrarea cererii, respectiv a penalitǎților de întârziere în continuare, pânǎ la plata integralǎ, precum și a cheltuielilor de judecatǎ ocazionate de soluționarea litigiului.
În motivarea demersului sǎu procesual, creditoarea a indicat, în esențǎ, cǎ în baza contractului nr. 219 din data de 19.12.2012, au fost prestate debitoarei servicii materializate prin publicarea inseratului publicitar al acesteia în harta pliatǎ a municipiului P., contravaloarea acestora fiind stabilitǎ prin art. 3 din convenția încheiatǎ, prețul urmând a fi achitat în termen de 15 zile de la data emiterii facturii de către creditoare, factură ce a fost acceptatǎ de cǎtre debitoare. În condițiile în care serviciile asumate au fost prestate, iar termenul de platǎ stabilit s-a împlinit fără ca prețul să fi fost achitat, creditoarea a apreciat cǎ deține o creanțǎ certǎ, lichidǎ și exigibilǎ, ce justificǎ obligarea debitoarei la platǎ.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 1013 - 1024 din C. proc. civ., ale art. 453 și 662 din C. proc. civ., respectiv prevederile Codului civil și legislația aplicabilǎ contractelor încheiate între profesioniști.
În susținerea pretențiilor sale, creditoarea a anexat cererii formulate un set de înscrisuri ( f. 5 - 18 ).
Cererea formulatǎ a fost legal timbratǎ, fiind anexatǎ chitanța ce atestǎ plata taxei judiciare de timbru în sumǎ de 200 lei ( f. 4 ).
Debitoarea, legal citatǎ, a formulat întâmpinare la data de 18.10.2013 ( f. 23 ), prin care a învederat instanței că a achitat în totalitate suma de 2157,60 lei pretinsă de către reclamanta creditoare, motiv pentru care a solicitat a se constata împrejurarea că cererea pentru emiterea ordonanței de plată a rămas fără obiect și, în consecință, față de recunoașterea debitului și achitarea sa până la primul termen de judecată, să se dispună respingerea capătului de cerere privitor la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea poziției sale procesuale, debitoarea a anexat ordinul de plată ce atestă achitarea debitului principal pretins de către societatea creditoare ( f. 24 ).
La termenul de judecată din data de 24.10.2013, creditoarea și-a modificat cererea, în sensul că a învederat instanței că renunță la petitul întâi referitor la debitul principal, solicitând plata penalităților de întârziere în cuantum de 321,48 lei calculate de la data scadenței obligației și până la înregistrarea cererii, precum și a cheltuielilor de judecată constând în taxa judiciară de timbru și cheltuielile ocazionate de procedura comunicǎrii somației.
În baza art. 255 alin. (1) raportat la art. 258 alin. (1) din C. proc. civ., instanța a încuviințat pentru părți proba cu înscrisurile depuse la dosar.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Astfel cum rezultă din contractul nr. 219 din data de 19.12.2012 ( f. 5 ), între părțile litigiului de față s-au derulat raporturi materializate prin prestarea de cǎtre creditoare a unor servicii în favoarea debitoarei, respectiv publicarea inseratului societǎții debitoare, conform machetei furnizate, în harta pliatǎ a municipiului P., într-un tiraj de minim 5000 bucǎți, potrivit art. 2 al convenției perfectate ( f. 5 ).
Pe de altǎ parte, trebuie reținut cǎ, potrivit art. 3 din contract ( f. 5 ), debitoarea și-a asumat obligația de a plǎti prețul negociat de 1740 lei + TVA, reprezentând contravaloarea serviciilor prestate, în termen de 15 zile de la emiterea facturii de cǎtre societatea creditoare, în urma apariției pe piață a hărților. Totodatǎ, este de relevat cǎ pǎrțile au convenit și o clauzǎ penalǎ, stabilind cǎ, în ipoteza neachitǎrii la termen a sumei reprezentând prețul serviciului prestat, vor fi datorate penalitǎți de 0,1% pentru fiecare zi de întârziere, dupǎ cum se poate observa din cuprinsul art. 3 din același contract ( f. 5 ).
În condițiile în care societatea creditoare și-a îndeplinit obligația asumatǎ prin contractul încheiat cu debitoarea, prestând serviciile la care s-a angajat ( f. 10 - 14 și 18 ), totuși debitoarea nu a efectuat plata la termenul stabilit, respectiv 30.03.2013, deși factura AR-_/15.03.2013, emisǎ de cǎtre creditoare pentru suma de 2157,60 lei reprezentând contravaloarea serviciilor publicitare prestate, a fost asumatǎ de cǎtre debitoare prin semnǎturǎ și ștampilǎ ( f. 9 ).
Cu toate acestea, după cum se poate observa din cuprinsul ordinului de plată nr. 529 din 04.10.2013 și al extrasului de cont depus de către societatea creditoare ( f. 24 și 27 ), ulterior introducerii cererii de chemare în judecată debitoarea a achitat debitul principal de 2157,60 lei reprezentând prețul serviciilor prestate, conform contractului nr. 219 din data de 19.12.2012 ( f. 5 ) și facturii AR-_/15.03.2013 ( f. 9 ).
Potrivit art. 1013 alin. (1) din C. proc. civ., dispozițiile ce reglementează procedura specială a ordonanței de plată se aplică creanțelor certe, lichide și exigibile constând în obligații de plată a unor sume de bani care rezultă dintr-un contract civil, inclusiv din cele încheiate între un profesionist și o autoritate contractantă, constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însușit de părți prin semnătură ori în alt mod admis de lege, prin alin. (2) din cadrul aceluiași articol legiuitorul stabilind creanțele care nu sunt incluse în sfera de aplicare a dispozițiilor art. 1013 și urm. din C. proc. civ., respectiv cele înscrise la masa credală în cadrul unei proceduri de insolvență. Așadar, față de prevederile anterior redate, se poate lesne observa că trei sunt condițiile care trebuie să fie îndeplinite pentru ca procedura specială să își găsească aplicare: să existe o creanță constând într-o obligație de plată a unei sume de bani, creanța pretinsă să prezinte caracter cert, lichid și exigibil și, în fine, creanța să rezulte dintr-un contract civil, constatat printr-un înscris ori determinată potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, care este însușit de părți prin semnătură ori printr-un alt mod admis de lege.
În ce privește cauza de față, instanța constată că prima dintre cerințele mai sus enunțate este întrunită, câtă vreme nu poate fi negată împrejurarea că societatea creditoare deține o creanță constând în obligația de plată a unei sume de bani, obligație la care este ținutǎ debitoarea. Astfel, s-a evidențiat mai sus că între părțile litigiului s-au derulat relații contractuale în temeiul cărora s-au prestat servicii de publicitate materializate prin inserarea unei machete a debitoarei în hǎrțile realizate de cǎtre creditoare, or trebuie observat că obligația principală a beneficiarului în contractul de antreprizǎ de servicii, în sensul art. 1851 alin. (1) din C. Civ., obligație asumatǎ de cǎtre debitoare, este aceea de a achita prețul stabilit, potrivit art. 1854 alin. (1) din C. Civ. Mai mult decât atât, obligația de platǎ a prețului a fost asumată de cǎtre debitoare, potrivit art. 3 din contract ( f. 5 ), iar factura AR-_/15.03.2013, emisǎ în derularea raporturilor dintre pǎrți, a fost însușitǎ în mod expres de cǎtre debitoare prin semnǎturǎ și ștampilǎ ( f. 9 ). În ce privește penalitǎțile de întârziere pretinse de cǎtre reclamantǎ, în sumă de 321,48 lei, instanța observǎ cǎ acestea au fost asumate de cǎtre debitoare, potrivit art. 3 din convenția perfectatǎ ( f. 5 ), acestea fiind datorate ca urmare a neachitǎrii la termen a prețului, potrivit art. 1270 alin. (1) raportat la art. 1538 alin. (1) și 1539 din C. Civ.
În al doilea rând, creanța pe care societatea creditoare o pretinde prezintă caracter cert, lichid și exigibil în sensul art. 662 alin. (2), (3) și (4) din C. proc. civ. Astfel, relativ la natura sa certă, instanța apreciază că existența neîndoielnică a creanței rezultă, neechivoc, atât în privința debitului principal, cât și a penalitǎților de întârziere aferente, din cuprinsul contractului nr. 219 din data de 19.12.2012 ( f. 5 ) și a facturii AR-_/15.03.2013, emisă de cǎtre creditoare în baza acestuia ( f. 9 ), debitoarea asumându-și obligația, potrivit art. 3 din contract ( f. 5 ), de a achita integral și la termen contravaloarea serviciilor prestate, în caz contrar urmând a datora penalitǎți, în condițiile art. 3 din contract ( f. 5 ). Relativ la natura lichidă a creanței, instanța observă că cerința impusă de art. 662 alin. (3) din C. proc. civ. se referă la împrejurarea că obiectul creanței este determinat sau există suficiente elemente care permit stabilirea sa, or în prezenta cauză nu poate fi negat că, atât prin contractul intervenit între pǎrți ( f. 5 ), cât și prin factura AR-_/15.03.2013 eliberatǎ de cǎtre reclamanta creditoare ( f. 9 ), obiectul creanței a fost precis determinat, fiind în discuție un debit principal de 2157,60 lei, iar în privința penalitǎților de întârziere, cuantumul acestora, respectiv 321,48 lei, a fost determinat prin raportare la conținutul clauzei penale stipulatǎ în art. 3 din contract ( f. 5 ), ținând seama de nivelul procentual al penalitǎților, anume 0,1% pentru fiecare zi de întârziere, de suma asupra cǎreia au fost aplicate, adică 2157,60 lei și de data scadenței obligației, respectiv 30.03.2013, acestea fiind calculate până la momentul înregistrării cererii de chemare în judecată. În fine, creanța pretinsă de către societatea creditoare este exigibilă în sensul art. 662 alin. (4) din C. proc. civ., obligația de platǎ fiind scadentǎ la data care a fost indicatǎ în cuprinsul facturii AR-_/15.03.2013 ( f. 9 ), anume 30.03.2013, de la același moment fiind datorate și penalitǎțile de întârziere aferente debitului principal, conform clauzei penale inseratǎ în art. 3 din contract ( f. 5 ).
În al treilea rând, instanța apreciază ca fiind întrunită și cea de-a treia condiție enunțată, câtă vreme creanța pretinsă de către societatea creditoare rezultă, fără îndoială, dintr-un contract constatat printr-un înscris și însușit de părți prin semnătură, fiind vorba despre contractul nr. 219 din data de 19.12.2012, în temeiul căruia creditoarea a prestat servicii specifice debitoarei ( f. 5 ) și despre factura AR-_/15.03.2013, emisǎ în baza acestuia ( f. 9 ).
Concluzionând, este de reținut că cerințele impuse de art. 1013 alin. (1) din C. proc. civ. sunt îndeplinite în cauza de față, însă pretențiile creditoarei sunt doar în parte întemeiate, după cum s-a arătat mai sus. Astfel, este de reținut că debitoarea și-a îndeplinit obligația de plată a prețului serviciilor de care a beneficiat, în sumă totală de 2157,60 lei, așa cum rezultă din cuprinsul ordinului de plată nr. 529 din 04.10.2013 și al extrasului de cont depus la dosar de către societatea creditoare ( f. 24 și 27 ), așadar ținând seama de împrejurarea că debitul principal a fost integral achitat, capătul de cerere referitor la obligarea debitoarei la plata sa urmează a fi respins ca rămas fără obiect. În acest context, este de menționat că, deși creditoarea a învederat că înțelege a renunța la judecata petitului privitor la obligarea debitoarei la achitarea contravalorii serviciilor prestate, totuși această manifestare de voință nu a putut determina constatarea, de către instanță, a renunțării la judecată din perspectiva menționată întrucât, pe de o parte, nu sunt întrunite condițiile stabilite de art. 406 alin. (4) din C. proc. civ. referitoare la acordul debitoarei la renunțare, în contextul în care aceasta nu s-a înfățișat la primul termen de judecată și nici cauza nu a fost amânată pentru ca debitoarea să își exprime poziția față de cererea de renunțare și, pe de altă parte, însăși debitoarea a precizat că, debitul principal fiind achitat, solicită a se constata împrejurarea că cererea creditoarei a rămas fără obiect ( f. 23 ).
În ce privește penalitățile de întârziere aferente debitului principal, în sumă de 321,48 lei, calculate de la data scadenței, respectiv 30.03.2013 ( f. 9 ) și pânǎ la înregistrarea cererii, în cuantum de 0,1% pentru fiecare zi de întârziere, pretinse de către reclamanta creditoare în urma modificării cererii la primul termen de judecată, instanța apreciază că acestea sunt justificate față de neplata la termen a prețului serviciilor prestate, fiind datorate în temeiul clauzei penale inserată în art. 3 din contract ( f. 3 ), potrivit art. 1270 alin. (1) raportat la art. 1538 alin. (1) și 1539 din C. Civ. În consecință, clauza penală fiind activată ca urmare a neîndeplinirii la scadență a obligației de plată și fiind îndeplinite cerințele stabilite de art. 1013 alin. (1) din C. proc. civ., după cum s-a evidențiat anterior, conform art. 1021 alin. (2) din C. proc. civ., instanța va dispune obligarea debitoarei la achitarea penalităților de întârziere în sumă de 321,48 lei, fixând totodată un termen de plată de 10 de zile de la comunicare, potrivit art. 1021 alin. (3) din C. proc. civ.
În temeiul art. 453 alin. (1) din C. proc. civ., Partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată, iar conform art. 451 alin. (1) din C. proc. civ., în cuantumul cheltuielilor de judecată se includ taxa judiciarǎ de timbru, precum și orice alte cheltuieli necesare pentru buna desfǎșurare a procesului. În același context, este de reținut că, potrivit art. 453 alin. (2) teza I din C. proc. civ., Când cererea a fost admisă numai în parte, judecătorii vor stabili măsura în care fiecare dintre părți poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată, iar conform art. 454 din C. proc. civ., Pârâtul care a recunoscut, la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate, pretențiile reclamantului nu va putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecată, cu excepția cazului în care, prealabil pornirii procesului, a fost pus în întârziere de către reclamant sau se afla de drept în întârziere. Dispozițiile art. 1522 alin. (5) din Codul civil rămân aplicabile.
Referitor la cauza de față, este de reținut mai întâi că, deși debitoarea a achitat, până la primul termen de judecată, contravaloarea serviciilor prestate de către creditoare, recunoscând așadar pretențiile sale, totuși va putea fi obligată la plata cheltuielilor de judecată, potrivit art. 454 din C. proc. civ., întrucât se afla de drept în întârziere în ce privește achitarea prețului, anterior promovării cererii de chemare în judecată, conform art. 1523 alin. (1) lit. d) din C. Civ., obligația în discuție fiind contractată de către debitoare în exercițiul activității unei întreprinderi. În al doilea rând, este de reținut că acțiunea formulată urmează a fi admisă numai în parte, ținând seama de plata efectuată de către debitoare și respingerea, în consecință, a capătului de cerere privitor la achitarea contravalorii serviciilor prestate. Cu toate acestea, nu poate fi omisă împrejurarea că debitoarea se află în culpă procesuală, de vreme ce nu și-a executat la termen obligația de plată a prețului serviciilor de care a beneficiat, achitarea contravalorii acestora intervenind doar dupǎ data introducerii cererii de chemare în judecatǎ. Prin urmare, ținând seama de aspectul că debitoarea se află de drept în întârziere, după cum s-a arătat anterior, precum și de caracterul indivizibil al cheltuielilor pretinse, respectiv taxa judiciară de timbru în cuantum fix de 200 lei ( f. 4 ) și cheltuielile ocazionate de procedura comunicǎrii somației, în sumă de 24,90 lei ( f. 17 ), instanța apreciază că este justificată plata integrală de către debitoare a cheltuielilor de judecată ocazionate de soluționarea cauzei, sens în care va dispune obligarea acesteia la plata către societatea creditoare a sumei de 224,90 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte cererea formulată de către creditoarea ., cu sediul în Cluj N., ., jud. Cluj, înregistratǎ la O. R. C. sub nr. J_, C. RO_, în contradictoriu cu debitoarea . SRL, cu sediul în P., ., jud. Iași, înregistratǎ la O. R. C. sub nr. J_, CUI RO_.
Respinge ca rămas fără obiect capătul de cerere referitor la obligarea debitoarei la plata sumei de 2157,60 lei cu titlu de contravaloare a serviciilor publicitare prestate.
Obligǎ debitoarea sǎ achite creditoarei suma de 321,48 lei cu titlu de penalitǎți de întârziere aferente debitului principal, în cuantum de 0,1% pentru fiecare zi de întârziere, calculate de la data scadenței, respectiv 30.03.2013 și pânǎ la data înregistrării cererii.
Obligǎ debitoarea sǎ achite creditoarei cheltuieli de judecatǎ în cuantum de 224,90 lei, din care 200 lei reprezintă taxa judiciarǎ de timbru, iar 24,90 lei cheltuieli ocazionate de procedura comunicǎrii somației.
Fixeazǎ termen de platǎ de 10 zile de la data comunicǎrii prezentei sentințe.
Executorie.
Cu drept la cerere în anulare în termen de 10 zile de la comunicare pentru debitoare, cererea în acest sens urmând a fi depusǎ la Judecǎtoria Cluj N..
Pronunțatǎ în ședințǎ publicǎ, azi, 24.10.2013.
JUDECĂTOR, GREFIER,
M. I. A. M. M.
Red. / Tehn. MI
30.10.2013 - 4 ex.
| ← Acţiune în constatare. Încheierea nr. 2013/2013. Judecătoria... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 2013/2013.... → |
|---|
