Anulare act. Sentința nr. 2014/2014. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2014/2014 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 05-11-2014 în dosarul nr. 10824/211/2014
R.
JUDECATORIA CLUJ N.
OPERATOR DE DATE CU CARACTER PERSONAL 3185
SECTIA CIVILA
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR._/2014
Ședinta publică din 05 noiembrie 2014
Instanța constituită din:
JUDECĂTOR: A. N.
GREFIER: C.-M. D.
Pe rol este pronunțarea asupra acțiunii civile formulate de reclamanții O. A. I. și O. A. G. în contradictoriu cu pârâta V. R. S.A., avand ca obiect anulare act.
La apelul nominal se constată lipsa reprezentanților părților.
Procedura este legal indeplinita.
S-a facut referatul cauzei de catre grefierul de sedinta, dupa care:
Mersul dezbaterilor a fost a fost consemnat inițial in incheierea de sedinta publica de la data de 15 octombrie 2014, cand instanța a amânat pronunțarea hotărârii în vederea depunerii de concluzii scrise, iar mai apoi în încheierea de ședința publică din data de 29 octombrie 2014, când instanța a amânat pronunțarea hotărârii, având nevoie de mai mult timp pentru deliberare, incheieri care fac parte integranta din prezenta hotărâre.
INSTANȚA
Deliberand, retine ca prin actiunea civila formulata de reclamantii O. A. I. si O. A. G. in contradictoriu cu parata . s-a solicitat a se constata nulitatea absoluta a clauzelor cuprinse in pct.5 lit.a din Conditiile speciale ale Conventiei de credit nr._/13.05.2008 si in ct.3.5 din Conditiile gernerale ale Conventiei de credit incheiate intre parti; a se constata nulitatea absoluta a clauzelor cuprinse in pct.8.1 lit.c si d din Conditiile generale referitoare la situatiile prevazute care determina scadenta anticipata si in art.10.2 referitoare la obligatia imprumutatului de a plati eventuale costuri suplimentare, ca fiind abuziver si eliminarea lor din Conventia de credit; a se constata nulitatea absoluta a clauzei inserate in art.3.d din Conditiile speciale ale conventiei referitoare la dreptul bancii de a modifica arbitral si unilateral rata dobanzii in caz de schimbare semnificativa a pietei monetare, ca fiind abuziva si, pe cale de consecinta, a se dispune obligarea paratei de a respecta cuantumul dobanzii de 3,99% pe an stabilita si negociata potrivit Conventiei de credit; a se dispune obligarea paratei la restituirea sumei incasate lunar cu titlul de comision de risc, de la data semnarii conventiei de credit si pana la pronuntarea hotararii judecatoresti; a se dispune obligarea paratei la plata dobanzii legale aferenta debitului mentionat; obligarea paratei la refacerea graficului de rambursare si continuarea raporturilor dintre parti cu respectarea dobanzii fixe de 3,99%pe an si excluderea clauzelor abuzive, constatate si indicate anterior si obligarea paratei la plata cheltuielilor de judecata.
In motivarea actiunii formulate de arata ca intre parti a fost incheiata Conventia de credit nr._/13.05.2008 in baza careia reclamantilor le-a fost acordat imprumutul in cuantum de 48.390 CHF pe o durata de 300 luni (25 ani), dobanda fixa stabilita fiind de 3,99% pe an. In vederea garantarii restituirii imprumutului acordat reclamantii au adus ca si garantie imobilul situat in D., ., . o ipoteca de rang I in favoarea paratei. Reclamantii arata ca art.1 din Legea nr.193/2000 prevede ca orice contract incheiat intre comercianti si consumatori trebuie sa cuprinda clauze contractuale clare, fara echivoc, pentru intelegerea carora nu sunt necesare cunostinte de specialitate. Mai mult decat atat, potrivit alin.2 din textul legal mentionat, interpretarea unei clauze, in caz de dubiu, va fi realizata in favoarea consumatorului, tocmai pentru a restabili echilibrul dintre parti. Potrivit art.4 din Legea nr.193/2000 o clauza este abuziva daca nu a fost negociata direct cu consumatorul si, prin ea insasi sau impreuna cu alte prevederi din contract, creaza in detrimentul consumatorului si contrar bunei-credinte, un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligatiile partilor. Din interpretarea acestor texte legale reiese ca o clauza contractuala nu este negociata direct cu consumatorul daca aceasta a fost stabilita fara a se da posibilitate consumatorului sa influenteze matura ei, asa cum se intampla in cazul contractelor standard preformulate. Reclamantii apreciaza ca acele clauze care fac obiectul cererii de constatare a nulitatii se incadreaza in categoria clauzelor nenegociate.
Astfel, in art.5 lit.a din Conditiile speciale ale Conventiei si in art.3.5 din Conditiile generale este cuprinsa clauza referitoare la comisionul de risc, stabilit ca valoarea de 0,22%, procent aplicat soldului creditului, platibil lunar, in zilele de scadenta, pe toata perioada de derulare a Conventiei de credit. Potrivit graficului de rambursare, acesta reprezinta cca 20% din costul total al creditului. Acest comision de risc nu prezinta o justificare rezonabila pentru a fi incasat, in contextul in care parata, pentru creditul acordat, percepe dobanda, iar existenta acestei clauze creaza un dezechilibru intre prestatiile partilor. Caracterul nejustificat este cu atat mai mare cu cat rambusrarea creditului a fost garantata urmare a grevarii imobilului proprietatea reclamantilor cu o ipoteca de rang I. In conditiile in care la pct.3.1 din Conditiile generale ale Conventiei de credit este prevazuta dobanda curenta, parata nu face altceva decat sa impuna imprumutatilor o dubla sarcina de plata a unor sume nejustificate, concomitent cu imbogatirea nejustificata a paratei. Clauzele mentionate anterior sunt preformulate, nu au fost negociate, iar consumatorul nu a fost informat cu privire la importanta si consecintele contractuale cu toate ca, potrivit art.6 lit.d din Legea nr.363/2007, aceasta obligatie ii incumba bancii. Practica abuziva a fost sanctionata in mod expres de Directiva 2008/48/CEE a Parlamentului European si a Consiliului, iar Directiva 87/102/CEE transpusa in OUG nr.50/2010 stiputeaza in mod expres, la art.36, ca, pentru creditul acordat creditorul poate percepe numai comision de analiza dosar, comision de administrare credit sau comision de administrare cont curent, compensatie in cazul rambursarii anticipate, costuri aferente asigurarilor, dupa caz, penalitati, precum si un comision unic pentru servicii prestate la cererea consumatorilor. In speta dedusa judecatii, se presteaza un serviciu legat de un asa-zis risc pe care banca si-l asuma prin inchierea contractului de credit. Comisionul de risc nu face parte nici din pretul si nici din obiectul principal al conventiei si nu se inscrie nici in dispozitiile art.9 ind.3 din OG nr.21/1992, care impun prestarea unui serviciu. Ca urmare, fiind vorba despre o clauza nejustificata si nedetaliata consumatorului, nenegociata si care creaza un prejudiciu consumatorilor, se impune a se constata caracterul abuziv al respectivei, clauze, cu consecinta obligarii paratei la restituirea sumelor incasate cu acest titlu.
Dupa . OUG nr.50/2010 parata a mentinut acest comision, redenumindu-l in mod unilateral, comision de administrare. Reclamantii si-au manifestat refuzul acestei transformari si au solicitat in repetate randuri Bancii sa elimine comisionul de risc si sa respecte dobanda fixa de 3,99% pe an.
Potrivit clauzei inserate in art.8.1 lit.c si d din Conditiile generale ale Conventiei de credit, banca, in mod nejustificat, poate sa constate scadenta anticipata in conditiile descrise superficial ca „situatii neprevazute”. Or, acest drept pe care si-l rezerva parata ii confera dreptul exclusiv de a interpreta o clauza, fapt care este contrar legii.
Clauzele cuprinse in art.10.2 din Conditiile generale sunt abuzive deoarece, in temeiul lor, parata are dreptul de a imputa consumatorilor orice suma legata de conventia de credit incheiata. Nici aceasta clauza nu a fost supusa negocierii si afecteaza, prin efectele sale, echilibrul contractual. Sumele suplimentare sunt imputate exclusiv in sarcina reclamantilor, lipsind astfel contractul de echilibrul caracteristic. Cuantumul si modul de determinare a acestor sume suplimentare ori sursa acestora sunt aspecte care subliniaza imprevizibilul la care sunt supusi reclamantii.
Clauza inclusa in art.3 lit.d din Conditiile speciale ale Conventiei incheiate incalca, in primul rand, prevederile art.8 lit.d din Legea nr.289/2004 potrivit carora felul dobanzii trebuie aratat in mod expres in cuprinsul contractului. Or, caracterul fix sau variabil al dobanzii nu rezulta nici din litera a), intitulata „rata dobanzii curente” si nici din litera d), unde se face referire la posibilitatea bancii de a modifica unilateral cuantumul dobanzii. Este evident ca partile, cel putin reclamantii, au avut convingerea ca dobanda aplicabila este fixa, astfel incat parata a dat dovada de rea-credinta incercand sa profite de lipsa de cunostinte de specialitate a consumatorului. Aceasta clauza este abuziva, astfel incat se impune ca parata sa fie obligata la recalcularea ratelor si refacerea graficului de rambursare, incepand cu data incheierii conventiei prin aplicarea dobanzii prevazute de art.3 lit.a din Conventie, in cuantum fix de 3,99% (f.3-6).
Prin intampinarea depusa la filele 28-35 din dosar parata a solicitat respingerea actiunii formulate si obligarea reclamantilor la plata cheltuielilor de judecata. In motivarea pozitiei procesuale exprimate se arata ca prevederile Legii nr.193/2000 nu sunt incidente in cauza intrucat, prin prisma conditiilor prevazute de art.4 alin.1 din legea mentionata, contractul a fost deschis negocierii cu clientii, acestia stabilind parametrii creditului si elementele Conditiilor speciale. Cu privire la Conditiile generale clientii nu au avut initiativa negocierii. Parata, prin reprezentul sau, arata ca este gresita impresia potrivit careia imprumuturile sunt acordate in baza unor formulare pe care clientii le pot accepta sau refuza, in conditiile in care, in realitate, conditiile esentiale ale creditelor de consum oferite de banca sunt maleabile, putand fi ajustate. Reclamantii au avut libertatea sa propuna sau sa ajusteze aspectele referitoare la suma imprumutata, durata acordarii imprumutului, tipul dobanzii, valuta in care se acorda impumutul, astfel incat creditul acordat sa corespunda intocmai nevoilor si resurselor clientului. Astfel, desi aveau posibilitatea sa deschida un dialog pe marginea clauzelor atacate reclamantii nu au pus in discutie niciuna dintre clauze si le-au acceptat in forma propusa si nu impusa de banca.
Banca a urmarit un scop licit si moral: acela de a desfasura o activitate comerciala, de a oferi un serviciu de larg consum si de a inregistra un profit. Banca a dat dovada de buna-credinta informand complet reclamantii cu privire la toate aspectele contractului. Nu exista un dezechilibru semnificativ avand in vedere valoarea considerabila a creditului acordat si durata indelungata a imprumutului, clauzele stipulate in favoarea Bancii fiind echilibrate cu castigul substantial realiyat de client.
Comisionul de risc reprezinta o componenta a pretului creditului, fiind inclus in D., iar, potrivit art.4 alin.2 din Directiva 93/13/CEE, aprecierea caracterului abuziv al contractului nu poate privi pretul acestuia. D. reprezinta pretul creditului, care include atat costurile colaterale, cat si cota de profit a bancii. Din perspectiva consumatorului singurul cost al creditului care prezinta interes este cel total, nivelul dobanzii anuale efective fiind determinant pentru optiunea dintre ofertele de creditare. Reclamantii au cunoscut si acceptat pretul si obiectul contractului, iar instanta nu este indreptatita sa aprecieze caracterul abuziv al acestor elemente contractuale.
Comisionul de risc reprezinta contravaloarea unui serviciu oferit in mod efectiv de banca si are drept scop acoperirea marjei de risc generata prin acordarea creditului, astfel incat nu poate fi considerat o clauza abuziva. Intreaga activitatea a bancii graviteaza in jurul elementelor de risc atrase de imprumuturile acordate, fiind esential si primordial ca serviciile de gestiune a riscului sa analizeze, sa compare si sa raporteze constant informatiile de risc si masurile propuse pentru mentinerea echilibrului economic al bancii. Comisionul de risc acopera consturile de functionare a serviciilor ce evalueaza, monitorizeaza si gestioneaza riscul bancar, avand astfel o destinatie precisa. Stipularea acestui comision nu genereaza un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligatiile partilor atata timp cat este inclus in D. si este acceptat in costul total al creditului. Banca isi asuma un risc si obligatia de gestionare a creditului, iar clientul plateste pentru aceasta. In ceea ce ptriveste garantiile reale constituite, acestea nu inlatura riscurile la care se supune banca, insasi garantia fiind supusa riscului. Este de notorietate ca valoarea de piata a imobilelor a scazut cu 30-60% incepand cu anul 2008, astfel incat garantia avuta in vedere la acordarea creditului si-a pierdut din valoare. Cu toate ca, la randul ei, banca isi asuma riscuri (acoperirea imprumuturilor contractate de banca pe piata internationala si chiar procesele intentate de diversi clienti, care dauneaza imaginii bancii), comisionul de risc perceput nu este destinat acoperirii riscului in sine, ci conturilor de monitorizare, identificare si gestionare a diferitelor situatii de risc survenite.
Comisionul de administrare nu influenteaza in nici un mod obligatiile efective de plata ale clientilor cat pretul contractual nu inregistreaza nicio majorare.
Parata apreciaza ca art.3 lit.d din Conditiile speciale, referitoare la dreptul Bancii de a reviziu structura ratei dobanzii in cazul aparitiei unor schimbari semnificative pe piata monetara nu poate fi apreciata ca fiind abuziva deoarece imprumutul a fost acordat pe o perioada lunga, de 25 ani, fiind absolut imprevizibila evolutia pietei financiare pe un interval atat de lung. Posibilitatea de ajustare a contractului in vederea echilibrarii prestatiilor este necesara si fireasca, nicidecum abuziva. Aceasta clauza poate servi, in functie de evolutia pietei monetare, oricareia dintre parti, astfel incat nu se poate sustine ca ar crea un dezechilibru consumatorilor. Este de mentionat ca Banca nu a majorat niciodata rata dobanzii depunand eforturi substantiale pentru mentinerea stabilitatii acesteia pe perioada crizei economice resimtite cel mai acut la nivelul anilor 2009-2011.
Potrivit clauzelor cuprinse in art.8.1 lit.c si d din Conditiile generale, Banca poate sa declare scadenta anticipata a imprumutului atunci cand intervine insolvabilitatea vadita a debitorului sau cand creditorul nu mai este garantat corespunzator. Aceste clauze prevad masuri reparatorii atunci cand, din perspectiva Bancii, dispare cauza contractului si sunt menite sa asigure echilibrul contractual. O astfel de clauza este stipulata cu buna-credinta, pornind de la o cauza licita si morala, aceea de a diminua prejudiciul suferit de Banca ca urmare a intervenirii unor situatii neprevazute care fac ca debitorul sa nu isi mai poata onora obligatiile de plata. Dezechilibrul semnificativ intervine atunci cand contractul isi pierde utilitatea pentru consumator, or, nu este cazul, in situatia de fata.
Parata apreciaza ca includerea clauzelor cuprinse in sectiunea 10 din Conditiile generale, care pun in sarcina clientului costurile siplimentare si neprevazute ale acordarii creditului, sunt firesti prin prisma caracterului comutativ al contractului de imprumut, clientul trebuind sa suporte cheltuielile ocazionate Bancii de acordarea creditului. In cazul de fata reclamantii nu justifica niciun interes in formularea unei astfel de cereri deoarece clauza nu a fost activata si le-a produs nicio vatamare. In lipsa unei astfel de clauze contractul ar deveni nejustificat de oneros pentru Banca, care ar fi obligata sa suporte niste costuri care, dara ar fi fost anticipate, ar fi determinat-o sa nu acorde creditul in aceleasi conditii.
In ceea ce priveste apararea de fond a reclamantilor referitoare .la introducerea unilaterala a comisionului de administrare, se arata ca, potrivit art.II alin.2 din Legea nr.288/2010, actele aditionale nesemnate de consumatori se considera ca fiind acceptate tacit si vor produce efecte in conformitate cu termenii in care au fost formulate, cu exceptia cazului in care consumatorul notifica cealalta parte in sens contrar in termen de 60 zile de la . legii. In speta dedusa judecatii, Actul aditional a fost incheiat in data de 26.08.2010, dupa . OUG nr.50/2010, comisionul de administrare fiind stipulat in conformitate cu prevederile acestui act normativ. Reclamantii nu au formulat notificari in sensul ca nu sunt de acord cu continutul actului aditional.
Intampinarea depusa de parata a fost comunicata reclamantilor in procedura prealabila judecatii, iar, in termenul prevazut de art.201 alin.2 NCPC, acestia au inregistrat la dosar raspuns la intampinare in care au aratat ca parata nu a supus negocierii toate clauzele si conditiile de acordare a creditului, clauzele care fac obiectul prezentului dosar avand un caracter nenegociat, fiind cuprinse in contractul standard preformulat. Reaua-credinta a Bancii rezulta din faptul ca a refuzat adaptarea contractului la noile prevederi legale, aduse prin OUG nr.50/2010, care a declarat abizive anumite clauze contractuale. Contrar afirmatiilor paratei, exista un dezechilibru intre prestatiile partilor, dezechilibru argumentat in motivarea cererii de chemar ein judecata.
Reclamantii arata ca s-au adresat bancii in perioada de 90 zile de adaptare a tuturor contractelor de credit la noile prevederi legislative, cu scopul de a adapta si conventia in cauza prevedrilor ordonantei, au solicitat eliminarea comisionului de risc si si-au manifestat refuzul ca acest comision de risc sa fie transformat in comision de administrare, insa Banca nu a raspuns acestor solicitari.Mai mult decat atat, Banca a impus in continuare comisione nelegale, redenumindu-le comisioane de administrare.
Parata a invocat exceptia prescriptiei dreptului la actiune. Reclamantii si-au exprimat pozitia procesuala prin raspunsul la intampinare depus la filele 42-43 din dosar. Exceptia a fost pusa in discutie si respinsa la termenul de judecata din 17 septembrie 2014 (f.53).
Din analiza inscrisurilor depuse la dosar, rezulta ca prin Conventia de credit nr._/13.05.2008 Banca V. a imprumutat reclamantilor suma de 48.390 CHF pe o durata de 300 luni cu o dobanda de 3,99% pe an, cu posibilitatea Bancii de a reviziu rata dobanzii curente in cazul aparitiei unor schimbari semnificative pe piata monetara, comunicand imprumutatului noua rata a dobanzii. Au fost stabilite penalizari si comisioane, la pct.5 lit.a din Conditiile speciale fiind mentionat comisionul de risc in cuantum de 0,22% aplicat la soldul creditului, platibil lunar, in zilele de scadenta, pe toata durata de derulare a Conventiei de credit. Potrivit planului de rambursare credit, depus in copie la filele 14-21 din dosar, cuantumul comisionului de risc, denumit comision de administrare dupa implementarea OUG nr.50/2010 potrivit mentiunile cuprinse la fila 21 din dosar, este de 18.379,53 CHF.
La momentul incheierii Conventiei de credit, pentru garantarea restituirii imprumutului acordat, reclamantii au fost de acord cu instituirea ipotecii de rang I asupra imobilului situat in D., ., . CF 7454 si avand nr.topo.4248/XV/S, asa cum reiese din mentiunile cuprinse la pct.7 lit.a din Conditiile generale ale Conventiei de credit.
Dupa . OUG nr.50/2010 Banca a comunicat reclamantilor Actul aditional referitor la modificarile survenite. Reclamantii sustin in motivarea cererii de chemare in judecata ca si-au manifestat refuzul in sensul ca acel comision de risc sa fie transformat in comision de administrare si ca au solicitat, in repetate randuri, eliminarea comisionului de risc din Conventia de credit, insa la dosar nu au depus nicio dovada in acest sens. Mai mult decat atat, reclamantii nu s-au prezentat la termenul de judecata pentru care au fost citati cu mentiunea „prezenta obligatorie” pentru adminisitrarea interogatoriului, proba solicitata de parata si incuviintata de instanta de judecata, astfel incat reprezentantul Bancii a solicitat a se face aplicarea dispozitiilor art.358 NCPC.
Potrivit art.4 din Legea nr.193/2000 o clauza este abuziva daca nu a fost negociata direct cu consumatorul si, prin ea insasi sau impreuna cu alte prevederi din contract, creeaza, in detrimentul consumatorului si contrar cerintelor bunei-credinte, un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligatiile partilor. Ca urmare, pentru a o clauza contractuala sa fie apreciata drept abuziva, trebuiesc indeplinite, in mod cumulativ, conditiile mentionate anterior.
Prin actiunea ce formeaza obiectul prezentului dosar reclamantii au solicitat a se constata caracterul abuziv si nulitatea absoluta a clauzelor prevazute la pct.5 lit.a din Conditiile speciale ale Conventiei de credit nr._/13.05.2008 si la pct.3.5 din Conditiile generale, referitoare la comisionul de risc.
Aceste clauze, privind comisionul de risc nu au fost negociate cu reclamantii, contrar sustinerilor Bancii. Acestia a avut, . a alege varianta de imprumut pentru care a optat in final, dintre formulele de creditare puse la dispozitie de Banca, referitoare la valuta in care s-a acordat imprumutul, la suma solicitata cu acest titlu sau la perioada de rambursare, insa aceste discutii nu reprezinta negocierea clauzelor contractuale, ci informari solicitate de un posibil viitor client ce au ca si rezultat luarea hotararii acestuia in ceea ce priveste solicitarea unui imprumut la o unitate bancara sau alta. Dupa luarea hotararii de catre client urmeaza etapa incheierii contractului de credit, etapa in care Banca a pus la dispozitia reclamantilor documentele standardizate denumite conditii generale, respectiv conditii speciale, documente ce sunt utilizate in relatiile comerciale cu toti clientii Bancii. Aceste documente contin clauzele contractuale, printre care si pe cea referitoare la comisionul de risc si care nu a fost supusa negocierii clientilor, ci doar semnarii de catre acestia. Simpla semnare a actelor respective nu echivaleaza cu o negociere libera, asa cum prevad dispozitiile art.1 alin.3, ale art.4 alin.1 si 6 din Legea nr.193/2000. Aceste clauze sunt apreciate ca fiind abuzive tocmai datorita imposibilitatii reclamantilor de a le influenta in vreun fel, clauze care, in concret nici nu erau cunoscute/intelese la momentul incheierii Conventiei de credit nr._/13.05.2008.
Instanta apreciaza ca buna-credinta a Bancii nu trebuie analizata prin raportare la scopul urmarit de aceasta si anume acela al inregistrarii de profit ca urmare a activitatii comerciale desfasurate, asa cum s-a mentionat in intampinarea depusa la dosar. Buna-credinta trebuie analizata prin forta de negociere a partilor, iar consumatorul are o pozitie de inferioritate fata de profesionist in ceea ce priveste puterea de negociere.
Instanta apreciaza ca prin introducerea si perceperea acestui comision de risc a fost creat un dezechilibru intre contraprestatiile partilor, contrar bunei credinte, in conditiile in care riscul contractului a fost acoperit prin constituirea unei garantii reale imobiliare, precum si prin incheierea unei polite de asigurare cesionata in favoarea bancii. Trebuie avut in vedere si faptul ca nici o clauza a contractului nu prevede obligatiile in care sumele depuse lunar cu titlul de comision de risc pot fi retinute de catre Banca si nici ce se intampla cu aceste sume in cazul in care riscul nu se produce pana la ajungerea contractului la termen ori in cazul rambursarii anticipate a imprumutului. Ca urmare, nu a fost prevazuta nici o obligatie corelativa a Bancii in conditiile in care conventia de credit cuprindea obligatia consumatorului de achitare a sumelor respective. Deasemenea, dezechilibrul creat este evidentiat si de cuantumul semnificativ al comisionului de risc, care este, potrivit graficului de rambursare, de 18.379,53 CHF, asta in conditiile in care Banca a perceput o dobanda calculata la acelasi credit acordat, precum si penalizari in caz de intarziere la plata ratelor lunare, penalizari evidentiate in pct.4 al Conditiilor speciale ale Conventiei de credit.
In aceste conditii, instanta apreciaza ca ne aflam in prezenta unei clauze abuzive in sensul art.4 alin.1 din Legea nr.193/2000 in ceea ce priveste comisionul de risc cuprins in pct.5 lit.a din Conditiile speciale ale Conventiei de credit nr._/13.05.2008 si in pct.3.5 din Conditiile generale, motiv pentru care se va constata nulitatea absoluta a respectivei clauze.
In consecinta, parata va fi obligata la restituirea in favoarea reclamantilor a sumelor incasate cu titlul de comision de risc, sume la care se va calcula dobanda legala incepand cu data achitarii fiecarei sume cu acest titlu si pana la restiturea efectiva.
Reclamantii au apreciat ca fiind abuzive clauzele cuprinse in art.10.2 din Conditiile generale, clauze referitoare la achitarea de catre consumatori a unor sume suplimentare, sume care sa compenseze Banca pentru cresterea costurilor. La alin.1 sunt mentionate ca fiind astfel de posibile costuri orice impozit sau taxa cu privire la creditele acordate sau la obligatiile Bancii de a acorda aceste credite, pentru suma principala si dobanzile acesteia sau care se refera la orice alte sume datorate, rezultand din Conventie.
Dupa cum se poate observa, aceasta clauza este inserata in Conditiile generale ale Conventiei de credit, conditii cuprinse, in fapt, pe un formular standardizat si care nu a facut obiectul negocierii dintre parti. Instanta apreciaza ca, in mod contrar bunei-credinte, Banca a stabilit in mod exclusiv in favoarea ei, posibilitatea de a precepe costuri siplimentare fara a avea vreo justificare in acest sens. Reprezentantii Bancii, la momentul acordarii creditului trebiau sa aiba in vedere toate posibilele costuri generate de acesta si nu sa stabileasca, in mod unilateral, posibilitatea de calculare a unor costuri viitoare suplimentare in sarcian consumatorilor, costuri ce nu pot si estimate de acestia. Este adevarat ca aceasta clauza nu a fost activata in cazul Conventiei de credit nr._/13.05.2008, asa cum s-a mentionat in intampinarea depusa loa dosar, insa simpla posibilitate de activare creaza un dezechilibru semnificativ consumatorilor, astfel incat sunt aplicabile dispozitiile art.4 alin.1 din Legea nr.193/2000 referitoare la existenta clauzei abuzive si, in consecinta, instanta va admite capatul de cerere avand acest obiect.
Raportat la clauzele apreciate de instanta ca fiind abuzive, instanta va dispune obligarea paratei sa refaca graficul de rambursare aferent Conventiei de credit nr._/13.05.2008 cu excluderea clauzelor abuzive constatate.
In ceea ce priveste clauzele cuprinse in pct.8.1 lit. c si d din Conditiile generale, referitoare la situatiile neprevazute care determina scadenta anticipata si cele cuprinse in art.3.d din Conditiile speciale ale conventiei, referitoare la dreptul bancii de a modifica dobanda in caz de schimbare semnificativa a pietei monetare, instanta apreciaza ca nu sunt aplicabile dispozitiile art.4 alin.1 din Legea nr.193/2000. Astfel, in Sectiunea 8 a Conditiilor generale sunt cuprinse clauzele referitoare la scadenta anticipata, iar, la pct.8.1 lit.c si d sunt cuprinse situatiile neprevazute care duc la imposibilitatea imprumutatului de a-si indeplinit obligatiile asumate sau care fac creditul sa nu mai fie garantat corespunzator. Chiar daca aceste clauze sunt cuprinse in formularul standardizat al Conditiilor generale, nefiind astfel supus negocierii directe dintre parti, nu sunt indeplinite celelalte conditii impuse de art.4 alin.1 din Legea nr.193/2000 pentru a putea califica clauza ca fiind abuziva.
Clauza nu creaza un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligatiile partilor in conditiile in care estre afectata de intervenirea unor situatii exceptionale. Aceste situatii neprevazute ar crea un dezechilibru Bancii in situatia in care executarea contractului nu ar mai putea avea loc. Este normal la imprumutatorului sa aiba in vedere si sa urmareasca solvabilitatea clientilor sai in vederea realizarii scopului pentru care a fost incheiat contractul: restituirea imprumutului si a dobanzii stabilite. Ca urmare, nu poate fi retinuta reaua-credinta a paratei cu privire la inserarea acestei clauze contractuale.
De aceleasi cauze de imprevizibilitate a fost determinata inserarea in contract a clauzei cuprinse in art.3.d din Conditiile speciale ale conventiei, referitoare la dreptul bancii de a modifica dobanda in caz de schimbare semnificativa a pietei monetare. Dupa cum se poate observa, de la momentul incheierii Conventiei de credit si pana in prezent a fost perceputa dobanda de 3,99% pe an, dobanda mentionata dealtfel si in graficul de rambursare depus la dosar. Posibilitatea de a revizui rata dobanzii curente, mentionata la pct.3 lit.d este determinata de aparitia unor schimbari semnificative pe piata monetara si este conditionata de notificarea consumatorului in acest sens. Durata indelungata a derularii contractului justifica inserarea acestei clauze in Conditiile apeciale, iar reclamantii nu au explicitat modalitatea in care Banca i-a obligat sa accepte aceste clauze ce nu sunt inserate in formularul standardizat, neprezentandu-se la termenul de judecata pentru care au fost citati cu mentiunea „prezenta obligatorie la interogator”.
Pentru considerentele prezentate, instanta apreciaza ca in situatia clauzelor cuprinse in pct.8.1 lit. c si d din Conditiile generale, referitoare la situatiile neprevazute care determina scadenta anticipata si cele cuprinse in art.3.d din Conditiile speciale ale conventiei, referitoare la dreptul bancii de a modifica dobanda in caz de schimbare semnificativa a pietei monetare, nu sunt aplicabile dispozitiile art.4 alin.1 din Legea nr.193/2000, astfel incat cererea de constatare a nulitatii absolute in ceea ce le priveste va fi respinsa.
Reclamantii au solicitat obligarea paratei la plata cheltuielilor de judecata, insa, pana la acordarea cuvantului asupra fondului cauzei, la dosar nu a fost depusa dovada acestor cheltuieli efectuate. Actiunea inregistrata beneficiaza de dispozitiile art.29 lit.f din OUG nr.80/2013, fiind scutita de la plata taxei judiciare de timbru, iar copia contractului de asistenta juridica si factura emisa in baza acestuia in ceea ce priveste onorariul avocatial achitat de catre reclamanti a fost depus la dosar doar odata cu concluziile scrise inregistrate in data de 27 octombrie 2014. Instanta a dispus incheierea dezbaterilor asupra fondului la termenul de judecata din 15 octombrie 2014, iar, potrivit art.452 NCPC partea care pretinde cheltuieli de judecata trebuie sa faca dovada existentei si intinderii lor cel mai tarziu la data inchiderii dezbaterilor asupra fondului cauzei.
In conditiile in care dovada acestor cheltuieli a fost depusa la dosar ulterior acestui moment, instanta va respinge cererea reclamantilor de acordare a cheltuielilor de judecata, acestia putand sa isi valorifice pretentiile pe cale separata.
In temeiul art.453 alin.2 NCPC reclamantii vor fi obligati la plata cheltuielilor de judecata in favoarea paratei, in cuantum de 558 lei. Pentru a acorda aceasta suma, instanta a avut in vedere urmatoarele: actiunea reclamantilor cuprinde 4 capete de cerere apreciate ca fiind principale, adica cele referitoare la clauzele contractuale a caror caracter abuziv se solicita a fi constatat. Parata a solicitat acordarea cheltuielilor de judecata constand in onorariu avocatial achitat potrivit dovezii depuse in acest sens la fila 60 din dosar. In conditiile in care instanta a admis in parte actiunea formulata, constatand caracterul abuziv cu privire la doua dintre clauzele mentionate in actiune, cheltuielile de judecata acordate paratei vor reprezenta jumatate din onorariul achitat de aceasta avocatului ce a reprezentat-o.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTARASTE:
Admite in parte actiunea civila formulata de reclamantii O. A. I. si O. A. G., cu domiciliul procesual ales in Cluj-N., ., . in contradictoriu cu parata ., cu sediul procesual ales in Cluj-N., ., . si in consecinta:
-constata caracterul abuziv al clauzelor cuprinse in pct.5 lit.a din Conditiile speciale ale Conventiei de credit nr._/13.05.2008 si in pct.3.5 din Conditiile generale, cu consecinta nulitatii absolute a clauzelor referitoare la comisionul de risc si dispune eliminarea acestora din Conventia de credit;
-obliga parata la restituirea in favoarea reclamantilor a sumelor incasate cu titlul de comision de risc, sume la care se va calcula dobanda legala incepand cu data achitarii fiecarei sume cu acest titlu si pana la restiturea efectiva;
-constata caracterul abuziv al clauzelor cuprinse in art.10.2 din Conditiile generale, cu consecinta nulitatii absolute a clauzelor referitoare la obligatia imprumutatului de a plati eventualele costuri suplimentare
-obliga parata sa refaca graficul de rambursare aferent Conventiei de credit nr._/13.05.2008 cu excluderea clauzelor abuzive constatate.
Respinge cererea reclamantilor de constatare a caracterului abuziv, cu consecinta nulitatii absolute a clauzelor cuprinse in pct.8.1 lit. c si d din Conditiile generale, referitoare la situatiile neprevazute care determina scadenta anticipata.
Respinge cererea reclamantilor de constatare a caracterului abuziv, cu consecinta nulitatii absolute a clauzelor cuprinse in art.3.d din Conditiile speciale ale conventiei, referitoare la dreptul bancii de a modifica dobanda in caz de schimbare semnificativa a pietei monetare.
Respinge cererea reclamantilor de obligarea a paratei la plata cheltuielilor de judecata.
Obliga reclamantii la plata cheltuielilor de judecata in favoarea paratei, in cuantum de 558 lei.
Cu drept de apel in termen de 30 zile de la comunicare.
Calea de atac exercitata si motivele invocate se inregistreaza la Judecatoria Cluj-N..
Pronuntata in sedinta publica din 5 noiembrie 2014.
JUDECATOR GREFIER
A. N. C.-M. D.
RED./DACT.-A.N/A.N
19.12.2014- 5 EX.
Acest document este preluat și procesat de o aplicație realizată gratuit de pentru .
Conținutul său poate fi preluat și utilizat cu citarea sursei:
| ← Reexaminare amendă judiciară. Încheierea nr. 2263/2014.... | Încuviinţare executare silită. Încheierea nr. 1755/2014.... → |
|---|
