Plângere contravenţională. Sentința nr. 9762/2014. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 9762/2014 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 29-09-2014 în dosarul nr. 11503/211/2014
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CLUJ-N.
OPERATOR DE DATE CU CARACTER PERSONAL 3185
DOSAR CIVIL NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 9762/2014
Ședința Publică din 29.09.2014
INSTANȚA constituită din:
PREȘEDINTE: I. G. D.
GREFIER: A. P.
S-a luat spre examinare pronunțarea hotărârii în cauza civilă formulată de petentul PUNTEAȘ T. H. împotriva proceselor verbale de constatare și sancționarea contravenției . nr._ încheiat la data de 14.05.2013, CP nr._ încheiat la data de 13.05.2014, CP nr._ încheiat la data de 13.05.2014 de către intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI CLUJ], în litigiul având ca obiect plângere contravențională.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul ședință.
Se constată că mersul dezbaterilor și concluziile puse de părți au fost consemnate în încheierea ședinței publice din data de 17.09.2014, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._, petentul P. T. H., în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI CLUJ, a solicitat instanței să dispună anularea ca netemenic și nelegal a proceselor verbale de contravenție . nr._/14.05.2014, CP nr._/13.05.2014CP nr._/13.05.2014, CP nr._/13.05.2014.
În motivare petentul a arătat că a oprit în stația de taxi cu intenția de a cumpăra un buchet de flori, fiind interpelat de un polițist care i-a cerut să se legitimeze și să facă dovada omologării foliilor aplicate pe geamurile mașinii.
Ulterior i-au fost comunicate acasă patru procese verbale de constatare a contravenției.
Raportat la acest aspect petentul a precizat că au fost încălcate dispozițiile art. 20 din OG nr. 2/2001 în sensul că deși faptele contravenționale au fost constatate cu aceeași ocazie s-au întocmit patru acte diferite.
A mai arătat că procesele verbale contestate nu cuprind toate împrejurările în care au fost săvârșite faptele, agentul constatator nearâtând în ve fel faptele suvârșite sunt grave sau au pricinuit pagube.
A mai arătat că procesele verbale nu au fost semnate de un martor care să ateste refuzul său de a semna, fapt neadevărat de altfel, în condițiile în care agentul constatator nu a dorit nici un moment să-i comunice actele sancționatorii.
Petentul a precizar că nu a refuzat să se legitimeze acest fapt rezultând din faptul că în actul de control au fost trecute datele sale. Totodată nu au fost menționate indicațiile pe care a refuzat să le respecte. Cu privire la staționare a arătat că a staționat doar un minut fiind posibil ca în zonă să fire interzisă staționarea.
In drept, petentul a invocat prevederile OG nr. 2/2001.
În probațiune petentul a depus o . înscrisuri (f. 5-17) și a solicitat adminsitrarea probei testimoniale.
Plângerea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 lei (f.5).
Prin întâmpinarea depusă la filele 20-21 intimatul a solicitat respingerea plângerii contravenționale și menținerea procesului verbal contestat ca fiind legal și temeinic.
În motivare intimatul a arătat că procesul verbal contestat cuprinde toate elementele prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 16 și 17 din OG nr.2/2001.
Totodată, sub aspectul temeiniciei, a mai arătat că sancțiunea contravențională a fost aplicată în limitele prevăzute de lege, cu respectarea art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, raportat la fapta contravențională săvârșită, gradul de pericol social și circumstanțele personale ale petentului.
A mai precizat că fapta contravențională a fost constată de agentul constatator cu propriile simțuri, astfel că actul sancționator se bucură de prezumția de legalitate și temeinicie până la proba contrară.
În drept a invocat dispozițiile Codului de Procedură civilă, ale OG nr. 2/2001, ale OUG nr. 195/2002, Legea nr. 61/1991.
În cauză instanța a încuviințat și a administrat proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei, precum și proba testimonială cu audierea martorului T. A. (f.40).
Analizând probele administrate în cauză, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal . nr._/14.05.2014 (fila 6) întocmit de agentul constatator P. A. din cadrul IPJ Cluj – Poliția Municipiului Cluj N., petentul Punteaș T. H. a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 1000 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 2 pct. 1 din Legea nr. 61/1991 și sancționate de 3 lit. b din același act normativ, reținându-se că, la data de 13.05.2014, orele 17.10, în timp ce se afla pe . dreptul imobilului nr. 165, a adresat organelor de poliție și jandarmerie cuvinte și expresii jignitoare, având o atitudine sfidătoare la adresa acestora, nerecunoscându-le autoritate, lezând demnitatea și onoarea autorității de stat.
Prin procesul-verbal . nr._/13.05.2014 (fila 7), petentul a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 255 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 142 din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002 și sancționate de 99 alin. 2 raportat la art. 108 alin. 1 pct. 8 din OUG nr. 195/2002, reținându-se că, la data de 13.05.2014, orele 17.05, în timp ce se afla la volanul autoturismului Dacia L. cu numărul de înmatriculare_, a oprit în mod voluntar, fiind singur în autoturism, pe . dreptul imobilului cu nr. 163, în zona de acțiune a indicatorului ”Oprirea interzisă”.
Prin procesul-verbal . nr._/13.05.2014 (fila 8), petentul a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 680 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 108 alin. 1 lit. c pct. 2 din OUG nr. 195/2002 și sancționate de 101 alin. 2 din același act normativ, reținându-se că, la data de 13.05.2014, orele 17.05, în timp ce se afla la volanul autoturismului Dacia L. cu numărul de înmatriculare_, a circulat pe . dreptul imobilului cu nr. 163, și a refuzat înmânarea documentelor personale și ale autoturismului, totodată, a refuzat să permită verificarea autoturismului.
Prin procesul-verbal . nr._/13.05.2014 (fila 9), petentul a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 425 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 31 lit. a din OUG nr. 195/2002 și sancționate de 100 alin. 3 lit. f din același act normativ, reținându-se că, la data de 13.05.2014, orele 17.15, în timp ce se afla la volanul autoturismului Dacia L. cu numărul de înmatriculare_, a oprit în mod voluntar pe .. 163, fără a asculta indicațiile polițistului, respectiv cele de a nu se urca în autoturism și a nu se pune în mișcare cu autoturismul, petentul făcând exact invers.
Procesele verbale nu au fost semnate de către petent, iar la rubrica ”martor asistent”, agentul constatator a consemnat ”nu s-a implicat nimeni”.
Fiind învestită, potrivit dispozițiilor art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu verificarea legalității și temeiniciei proceselor verbale, instanța constată următoarele:
Sub aspectul legalității, instanța apreciază că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 17 din O.G. nr. 2/2001 referitoare la mențiunile obligatorii ce trebuie prevăzute sub sancțiunea nulității și care pot fi invocate și de instanță din oficiu. Astfel, procesul-verbal cuprinde numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită și data comiterii acesteia precum și semnătura agentului constatator.
Referitor la susținerea petentului privind încălcarea art. 19 alin. 1 din OG nr. 2/2001, instanța reține că, potrivit acestui text legal, ”procesul verbal se semnează pe fiecare pagină de agentul constatator și de contravenient. În cazul în care contravenientul nu se află de față, refuză sau nu poate să semneze, agentul constatator va face mențiune despre aceste împrejurări, care trebuie să fie confirmate de cel puțin un martor. În acest caz, procesul verbal va cuprinde și datele personale din actul de identitate al martorului și semnătura acestuia”. Astfel, în situația în care contravenientul refuză să semneze procesul verbal, fapt menționat și în speță de către agentul constatator, art. 19 alin. 1 OG nr. 2/2001 impune o cerință suplimentară, respectiv prezența unui martor la momentul întocmirii procesului verbal, care să ateste împrejurarea care justifică lipsa semnăturii contravenientului. Totuși, alin. 3 stabilește că procesul verbal este întocmit în mod valabil și în lipsa semnăturii unui martor, în acest caz existând obligația agentului constatator de a preciza motivele care au condus la încheierea procesului verbal în acest mod.
Examinând mențiunile proceselor verbale întocmite în cauză, instanța constată că petentul a refuzat semnarea proceselor verbale, dar această împrejurare nu a fost confirmată de vreun martor-asistent. Cu toate acestea, agentul constatator a indicat motivul care a condus la încheierea procesului verbal în acest mod, precizând că persoanele de la fața locului au refuzat calitatea de martori, astfel încât condițiile formale instituite de art. 19 din OG nr. 2/2001 au fost respectate.
În ceea ce privește nelegalitatea proceselor-verbale datorită lipsei descrierii corespunzătoare a faptelor, instanța reține că în cadrul proceselor-verbale de contravenție au fost menționate data și locul faptei, datele de identificare ale autovehiculului condus de către petent, respectiv acțiunile acestuia, fiind astfel cuprinse toate elementele necesare pentru identificarea contravențiilor reținute și încadrarea acestora în textul legal care le sancționează. Astfel, în cauză nu este vorba despre o simplă reproducere a textelor legale care reglementează ca și contravenții faptele comise de petent, ci agentul constatator a procedat la menționarea elementelor constitutive ale faptelor reținute în sarcina petentului.
Referitor la încălcarea prevederilor art. 20 din OG nr. 2/2001, potrivit cărora, dacă o persoană săvârșește mai multe contravenții constatate în același timp, de către același agent constatator, se încheie un singur proces verbal, instanța precizează că, deși în speță au fost încheiate patru acte de constatare, petentul nu poate justifica vreo vătămare sub acest aspect. De altfel, ar fi fost imposibil pentru agentul constatator să consemneze în cuprinsul unui singur proces verbal toate cele patru fapte reținute în sarcina petentului în momentul constatării acestora, datorită dimensiunilor reduse ale formularului procesului verbal.
Sub aspectul temeiniciei, plecând de la prevederile art. 47 din O.G. nr. 2/2001, care fac trimitere la prevederile Codului de procedură civilă, instanța, având în vedere și prevederile art. 270 Cod procedură civilă, reține că procesul-verbal legal întocmit face dovada până la proba contrarie, iar, în virtutea art. 249 din Codul de procedură civilă, pentru a dovedi o situație contrară celei reținute în procesul-verbal, sarcina probei revine celui care contestă realitatea consemnărilor din procesul-verbal.
Procesul-verbal de constatare a contravenției, are, așadar, în măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului constatator, forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului, cât timp acesta din urmă nu este în măsură să prezinte o probă contrară. A conferi forță probantă unui înscris nu echivalează cu negarea prezumției de nevinovăție, ci poate fi considerată o modalitate de stabilire legală a vinovăției, în sensul art. 6 alin. 2 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor și libertăților fundamentale.
Astfel, în cauzele I. P. contra României și N. G. contra României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reținut că prezumțiile sunt permise de Convenție, dar nu trebuie să depășească limitele rezonabile ținând seama de gravitatea mizei și prezervând drepturile apărării, de unde rezultă faptul că nici prezumția de nevinovăție și nici prezumția de veridicitate a procesului-verbal de contravenție nu au caracter absolut, în același sens pronunțându-se Curtea și în Hotărârea pronunțată în cauza Salabiaku contra Franței.
Forța probantă a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă, instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni contra Franței).
Mai mult, instanța apreciază că raportat la prevederile O.G. nr. 2/2001, care constituie dreptul comun aplicabil în materie contravențională, prezumția de veridicitate de care beneficiază procesul-verbal este justificată prin necesitatea de sancționare a unor fapte cu o frecvență mare și de asemenea, se încadrează în limite rezonabile având în vedere caracterul acesteia de prezumție relativă precum și garanțiile instituite de art. 16 și art. 17 din O.G. nr. 2/2001.
Totodată, persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil, conform art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001, în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional.
Prin urmare, în cauză sunt incidente prevederile art. 249 Cod procedură civilă, potrivit cărora cel care face o propunere înaintea judecății trebuie să o și dovedească, astfel încât, petentul care contestă cele reținute în cuprinsul procesului-verbal trebuie să facă dovada unei alte situații de fapt decât cea reținută în sarcina sa, însă, în prezenta cauză, instanța constată faptul că petentul nu a făcut o asemenea dovadă.
Astfel, potrivit art. 142 alin. 1 lit. a din RAOUG 195/2002, ”se interzice oprirea voluntară a vehiculelor în zona de acțiune a indicatorului ”Oprirea interzisă”, iar, în ceea ce privește sancțiunea incidentă în cazul nerespectării acestor prevederi, instanța precizează că, potrivit art. 99 alin. 2, coroborat cu art. 108 alin. 1 lit. a pct. 8 din OUG nr. 195/2002, constituie contravenție și se sancționează cu 2-3 puncte-amendă și 2 puncte de penalizare oprirea neregulamentară.
De asemenea, conform art. 108 alin. 1 lit. c pct. 2 din OUG nr. 195/2002, coroborat cu art. 101 alin. 2, constituie contravenție și se sancționează cu 6-8 puncte-amendă și 4 puncte de penalizare refuzul înmânării actului de identitate, permisului de conducere, certificatului de înmatriculare sau de înregistrare a celorlalte documente prevăzute de lege, la cererea polițistului rutier, precum și refuzul de a permite verificarea vehiculului.
Fapta de nerespectare a semnalelor, indicațiilor și dispoziților polițistului rutier aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu, constituie contravenția prevăzută de art. 100 alin. 3 lit. f din O.U.G. nr. 195/2002, și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni (4-5 puncte amendă) și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile.
În conformitate cu art. 2 pct. 1 din Legea nr. 61/1991, constituie contravenție săvârșirea în public de fapte, acte sau gesturi obscene, proferarea de injurii, expresii jignitoare sau vulgare, amenințări cu acte de violență împotriva persoanelor sau bunurilor acestora, de natură să tulbure ordinea și liniștea publică sau să provoace indignarea cetățenilor ori să lezeze demnitatea și onoarea acestora sau a instituțiilor publice. De asemenea, art. 3 pct. 1 lit. b prevede că această faptă se sancționează cu amendă cuprinsă între 200 lei și 1000 lei.
Chiar dacă petentul a contestat veridicitatea celor reținute în sarcina sa, instanța constată că atât timp cât procesul-verbal de contravenție face dovada până la proba contrară, petentului îi revenea obligația de a demonstra o situație de fapt contrară celei reținute în procesul-verbal de contravenție.
Referitor la faptele reținute, martorul T. A. (fila 40) a precizat că, în timp ce aștepta în stația de autobuz de pe .-a văzut pe amicul său, petentul Punteaș T. coborând din autoturismul Dacia L. cu numărul de înmatriculare_, însă, înainte să se apropie de el, a observat că acesta a înmânat o . acte unui agent constatator, care a consemnat ceva într-o mapă și a restituit actele. Ulterior, petentul a urcat în autoturismul său și a plecat. Martorul a declarat că nu își amintește să fi fost vreo altercație între petent și agentul constatator.
Instanța constată că, dintre contravențiile reținute în sarcina petentului, martorul a confirmat fapta de oprire a autoturismului, menționând că agentul constatator a venit abia după ce petentul a oprit mașina și nu a oferit detalii referitoare la contravenția consemnată în procesul verbal . nr._/13.05.2014, privind nerespectarea indicațiilor agentului de circulație.
În ceea ce privește celelalte două contravenții, deși martorul a declarat că l-a văzut pe petent înmânându-i o . acte agentului constatator, și nu a observat vreo discuție sau altercație între acesta și agentul constator, instanța reține că, potrivit declarației sale, martorul se afla la o distanță de 15-20 m față de locul în care oprise petentul, astfel încât, pe de o parte, nu a putut preciza natura actelor înmânate organului de poliție, iar, pe de altă parte, date fiind condițiile în care a avut loc discuția dintre petent și agent, pe un bulevard intens circulat, la o oră de vârf, ar fi fost dificil pentru martor să audă conținutul acestei discuții.
Pentru aceste considerente, instanța apreciază că această depoziție nu constituie prin sine o dovadă suficientă pentru răsturnarea prezumției de veridicitate de care se bucură actele încheiate de agentul constatator.
Astfel, deși petentul a contestat temeinicia proceselor verbale, atât timp cât acesta nu a demonstrat o situație de fapt contrară celei reținute în procesele-verbale de contravenție pe baza mijloacelor de probă reglementate de Codul de procedură civilă, instanța reține că procesele-verbale îndeplinesc și condiția de temeinicie.
Cât privește individualizarea sancțiunii ce i-a fost aplicată petentului, instanța reține că potrivit art. 21 din O.G. nr. 2/2001, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal contestat.
Astfel, instanța apreciază că a fost respectată regula proporționalității între faptele comise și sancțiunea aplicată, această proporționalitate fiind una dintre cerințele impuse prin jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în materia aplicării oricăror măsuri restrictive de drepturi (cauza Handyside împotriva Marii Britanii si Muller împotriva Elveției) și că, față de conținutul juridic al faptelor, și circumstanțele personale ale contravenientului, care nu se află la prima abatere de la regimul circulației rutiere (conform istoricului contravențional de la filele 21), modul de săvârșire – unu cumul de fapte contravenționale sancțiunea contravențională a amenzii, aplicată prin procesele verbale . nr._/13.05.2014, CP nr._/13.05.2014, CP nr._/13.05.2014 a fost corect individualizată, neimpunându-se adaptarea acesteia sau înlocuirea cu sancțiunea avertismentului.
Referitor la sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 de zile, instanța reține că aceasta a fost aplicată în conformitate cu dispozițiile art. 100 alin. 3 lit. f OUG 195/2002 care prevăd că în cazul nerespectării semnalelor, indicațiilor și dispoziților polițistului rutier aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu se aplică pe lângă amenda prevăzută în clasa II de sancțiuni și sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile. Totodată, luând în considerare și prevederile art. 96 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 potrivit cărora sancțiunile contravenționale complementare au ca scop înlăturarea unei stări de pericol și preîntâmpinarea săvârșirii altor fapte interzise de lege și se aplică prin același proces-verbal prin care se aplică și sancțiunea principală a amenzii sau avertismentului, instanța apreciază că a fost respectat criteriul proporționalității întrucât o astfel de măsură are menirea de a le atrage acestora atenția asupra imperiozității respectării regulilor de circulație.
În ceea ce privește procesul verbal . nr._/14.05.2014 instanța apreciază că principiul disponibilității nu a fost respectat din moment ce s-a aplicat o amendă contravențională stabilită la limita maximă permisă de lege.
Pentru început, instanța reține că, potrivit art. 7 alin. 3 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, avertismentul se poate aplica și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede această sancțiune.
Având în vedere criteriile de individualizare a sancțiunii stabilite de art. 21 din OG nr. 2/2001, instanța precizează că deși petentul nu a făcut dovada că nu au fia dresat organelor d epoliție cuvinte și expresii jignitoare, întrucât martorul audiat în cauză a arătat că nu a putut sesiza o altercație existentă între petent și agenții constatatori, astfel că atitudinea petentului nu a fost de natură a fi percepută de căre celelalte persoane prezente ca fiind una sfidătoare aducând o atingere gravă onoarei și demnității agenților constatori, astfel cum aceștia au consemnat în cuprinsul proecsului verbal.
În aceste împrejurări, instanța apreciază că sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 1000 lei este una excesivă, fiind suficientă aplicarea unui avertisment petentului, raportat la elementele de individualizare stabilite de art. 21 din OG nr. 2/2001, motiv pentru care instanța va dispune înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale în cuantum de 1000 lei cu sancțiunea avertismentului, cu consecința exonerării petentului de obligația de plată a acestei amenzi.
Pe de altă parte, referitor la sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 de zile, instanța reține că aceasta a fost aplicată în conformitate cu dispozițiile art. 100 alin. 3 lit. b OUG 195/2002 care prevăd că în cazul neacordării de prioritate pietonilor angajați în traversarea străzii se aplică pe lângă amenda prevăzută în clasa II de sancțiuni și sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile. Totodată, luând în considerare și prevederile art. 96 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 potrivit cărora sancțiunile contravenționale complementare au ca scop înlăturarea unei stări de pericol și preîntâmpinarea săvârșirii altor fapte interzise de lege și se aplică prin același proces-verbal prin care se aplică și sancțiunea principală a amenzii sau avertismentului, instanța apreciază că a fost respectat criteriul proporționalității întrucât una dintre cauzele celor mai multe accidente de circulație este ignorarea de către conducătorii auto a obligațiilor privind acordarea de prioritate pietonilor iar o astfel de măsură are menirea de a le atrage acestora atenția asupra imperiozității respectării regulilor de circulație.
Pentru motivele expuse anterior, instanța va admite în parte plângerea contravențională formulată de către petentul P. T. H. și va dispune modificarea procesului verbal de constatare a contravenției . nr._/14.05.2014 în sensul înlocuirii sancțiunii amenzii contravenționale aplicată în cuantum de 1000 lei cu sancțiunea avertismentului, menținând celelalte dispoziții ale procesului verbal de constatare a contravenției . nr._/14.05.2014 ca fiind legale și temeinice și tot astfel și procesele verbale de constatare a contravenției . CP nr._/13.05.2014CP nr._/13.05.2014, CP nr._/13.05.2014.
Față de prevederile art. 453 Cod procedură civilă și având în vedere principiul disponibilității care guvernează procesul civil, instanța urmează a lua act de faptul că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte plângerea contravențională formulată de către petentul PUNTEAȘ T. H., cu domiciliul în Cluj N., .. 3, ., CNP:_, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI CLUJ, CUI:_, cu sediul în Cluj N., ., județul Cluj, împotriva proceselor-verbale de constatare a contravenției . nr._/14.05.2014, CP nr._/13.05.2014CP nr._/13.05.2014, CP nr._/13.05.2014.
Modifică procesul verbal de constatare a contravenției . nr._/14.05.2014 în sensul înlocuirii sancțiunii amenzii contravenționale aplicată în cuantum de 1000 lei cu sancțiunea avertismentului.
Menține celelalte dispoziții ale procesului verbal de constatare a contravenției . nr._/14.05.2014 ca fiind legale și temeinice.
Menține procesele verbale de constatare a contravenției . CP nr._/13.05.2014CP nr._/13.05.2014, CP nr._/13.05.2014 ca fiind legale și temeinice.
Ia act că părțile nu au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare. Cererea de apel se depune la Judecătoria Cluj N..
Pronunțată în ședință publică, azi 29.09.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
I. G. D. A. P.
4 ex/08.05.2015
Red.I.G.D.
Tehnored. I.G.D.
| ← Încuviinţare executare silită. Încheierea nr. 1755/2014.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 4511/2014.... → |
|---|
