Anulare act. Sentința nr. 2014/2014. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2014/2014 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 31-10-2014 în dosarul nr. 13836/211/2014
ROMANIA
JUDECATORIA CLUJ N.
SECTIA CIVILA
Operator de Date cu Caracter Personal 3185
DOSAR NR._
Disjuns din dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR._/2014
Ședința Publică din 31 octombrie 2014
Complet constituit din :
JUDECATOR: C.-S. N.
GREFIER: Z. E. F.
Pe rol se află pronunțarea hotărârii in dosarul civil cu numărul mai sus menționat, privind acțiunea civilă formulată de către reclamanta S. R. în contradictoriu cu pârâta . SRL, având ca și obiect anulare act.
La apelul nominal făcut în cauză, se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită.
Se face referatul cauzei, după care.
Instanța constantă că dezbaterile pe fondul cauzei au avut loc în ședința publică din 10 octombrie 2014, când părțile prezente au pus concluzii pe fondul cauzei conform încheierii de ședință din acea zi, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față,
Reține că prin cererea reconvențională formulată în dosarul nr._ reclamanta reconvențională S. (O.) R. a solicitat în contradictoriu cu pârâta reconvențională E. K. ROMÂNIA SRL să se constate caracterul abuziv al clauzei cuprinse în art. 11 din contractul nr._/17.05.2005, și a clauzei nr. 14.2 din același contract, cu cheltuieli de judecată.
Cererea reconvențională formulată în cadrul cererii cu valoare redusă introdusă de E. K. ROMÂNIA SRL a fost disjunsă, formându-se dosarul nr._, dosarul nr._ fiind suspendat în temeiul art. 413 alin. 1 pct. 1 NCPC până la soluționarea definitivă a prezentului dosar, f. 65
În motivarea cererii reconvenționale s-a arătat că clauzele cuprinse în contractul încheiat cu pârâta sunt abuzive, constituie un abuz împotriva intereselor sale economice și o încălcare a drepturilor consumatorului, conform art. 1, art. 4 din Legea nr. 193/2000, iar contractul încheiat este unul de adeziune, nu a avut posibilitatea de a negocia nici una din clauzele contractului, întregul contract fiind impus de Orange România SA.
În drept, au fost invocate dispozițiile Legii nr. 193/2000, Legea nr. 296/2004 privind codul consumului, Legea nr. 161/2010.
În probațiune, au fost depuse înscrisuri.
Prin întâmpinarea formulată de pârâta reconvențională E. K. ROMÂNIA SRL, aceasta a solicitat respingerea cererii reconvenționale, arătând că reclamanta a acceptat și și-a însușit condițiile generale aferente contractului prin semnarea fără obiecțiuni a contractului încheiat. Nu există un dezechilibru în sensul Legii nr. 193/2000.
În drept, au fost invocate dispozițiile Legii nr. 193/2000, art. 1031 NCPC.
Instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
Analizând cererea de chemare în judecată precum și probatoriul administrat în cauză, instanța reține următoarele:
În fapt, la data de 17.05.2005 între . și reclamanta reconvențională S. (O.) R. s-a încheiat contractul cu nr._/17.05.2005 având ca obiect prestarea de servicii de telefonie mobila in favoarea acesteia din urmă, fiind emise facturi fiscale, JAE_/23.08.2011 si JAE_/23.07.2011 din al căror cuantum a rămas de plată suma de 1519,98 lei. La această sumă, au fost calculate penalități conform art. 11 din contract până la concurența cu debitul principal, iar apoi dobânzi legale conform OG 9/2000 și ulterior conform OG 13/2011.
Prin condițiile generale anexate contractului, creditoarea s-a obligat să presteze servicii, iar debitorul s-a obligat să plătească tariful pentru aceste servicii, în termen de cel mult 14 zile de la emiterea facturilor de către creditoare, iar în caz de întârziere în efectuarea plății, să plătească penalități în cuantum de 1 % pe zi de întârziere.
Între Orange Romania SA și E. K. ROMANIA SRL au încheiat un contract de cesiune de creanță prin care Orange Romania a cesionat și creanța avută față de debitorul din prezenta cauză. Potrivit extrasului din Arhiva Electronică de Garanții Reale imobiliare instanța constată că s-a notat creanță avută față de reclamanta reconvențională S. (O.) R., îndeplinind astfel condiția opozabilității cesiunii.
Analizând clauza cuprinsă în art. 11 din contractul nr._/17.05.2005, relativ la penalitǎțile de întârziere, instanța observǎ cǎ potrivit clauzei 11 din condițiile contractuale, pârâtul datoreazǎ penalitǎți în cuantum de 1 % pentru fiecare zi de întârziere în cazul depǎșirii termenelor de platǎ convenite.
Instanța constată de asemenea că beneficiarul este persoana fizică și că în raporturile încheiate de o societate cu o persoana fizică cuantumul dobânzii penalizatoare stabilit prin contract nu poate depăși cu mai mult de jumătate dobânda penalizatoare legală. Având în vedere momentul la care s-a încheiat contractul între părți, respectiv la care reclamanta reconvențională în calitate de beneficiar și-a asumat obligația de a plăti 1% pe zi de întârziere în cazul neexecutării la timp la obligației de plată a facturilor, adică în 11.08.2011, instanța constată că sunt aplicabile dispozițiile OG 9/2000 privind nivelul dobânzii legale.
Potrivit 5 din OG 9/2000 „In raporturile civile dobânda nu poate depăși dobânda legală cu mai mult de 50% pe an.” iar potrivit art. 9 din același act normativ „In raporturile civile obligația de a plăti o dobânda mai mare decât cea stabilita in condițiile prezentei ordonanțe este nula de drept.
Având în vedere aceste repere precum și premisă acestei discuții raportat la calitatea de consumator-persoana fizică a reclamantei reconvenționale S. (O.) R., instanța constată că dobânda stabilită prin clauza art.11 din Contractul nr._/17.05.2005 însumează o dobândă pe an mai mare decât dobânda legală.
Conform rapoartelor statistice oferite de BNR în anul 2011, dobânda legală de referința a fost de 6,25 % pe an (mai, data la care s-a încheiat prezentul contract) așadar la acest procentaj (redus cu 20%, debitorul nefiind comerciant) ne vom raporta pentru verificarea valabilității clauzei contractuale de stabilire a dobânzii penalizatoare ( a se vedea: http://www.bnro.ro/Raport-statistic- 606.aspx ).
Din compararea celor două valori reiese cu ușurință că penalitățile stabilite cu titlu de dobânda penalizatoare depășesc cu mult cuantumul dobânzii maxim admise în raporturile civile astfel: 6,25-20%(6,25)=5+½(5)=7,5 aceasta fiind dobânda maxim admisă în raporturile în care debitorul nu este comerciant iar dobânda în litigiu depășește dobânda maxim admisă prin art.5 din OG 9/2000.
În aceste condiții, în temeiul art. 9 din OG 9/2000, instanța va constata nulitatea absolută a clauzei prin care s-au stabilit penalitățile de întârziere.
În ceea ce privește clauza prevăzută la art. 14.2 din contractul nr. nr._/17.05.2005, instanța reține că aceasta vizează cazul în care clientul denunță contractul înainte de perioada minimă contractuală, caz în care va fi obligat la plata despăgubirii către Orange constând în contravaloarea abonamentului contractat înmulțit cu numărul de luni rămase până la expirarea perioadei minime contractuale. Instanța reține că stipularea unor despăgubiri pentru cazul în care contractul este denunțat anterior expirării perioadei minime pentru care a fost încheiat contractul nu contravine dispozițiilor imperative ale Legii nr. 193/2000, care în art. 4 prevede că o clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul va fi considerată abuzivă dacă prin ea însăși sau prin alte prevederi din contract creează în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei credințe un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților. Practic consumatorul nu este obligat la plata unor sume disproporționat de mari în cazul neîndeplinirii obligațiilor contractuale.
În speță, chiar dacă din modul de redactare al contractului rezultă că acesta este un contract de adeziune, debitorul neavând nici un rol activ în negocierea clauzelor, nu reiese în mod evident că se creează pentru debitor un dezechilibru semnificativ în cazul clauzei de la pct. 14.2 din contract, atâta timp cât modalitatea de calcul a despăgubirii nu este echivocă și nici variabilă și nici lăsată la libera apreciere a Orange Romania SA. Clauza conține dispoziții clare, transparente și previzibile.
Față de cele expuse, instanța urmează să admită în parte cererea reconvențională formulată reclamanta reconvențională S. (O.) R. în contradictoriu cu pârâta reconvențională E. K. ROMÂNIA SRL și să constate nulitatea absolută a clauzei prin care s-au stabilit penalitățile de întârziere prevăzută la art. 11 din contractul nr._/17.05.2005 încheiat între reclamanta reconvențională și ORANGE ROMÂNIA SA, respingând ca neîntemeiat celălalt capăt de cerere.
Potrivit art. 453 alin. (1) din C. proc. civ., Partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată. În consecință, cum pârâta reconvențională E. K. ROMÂNIA SRL a căzut în pretenții, cererea urmând a fi admisă in parte instanța va obliga pârâta sǎ achite reclamantei suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, constând în onorariu avocațial achitat cu chitanța nr. 65/11.09.2014.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte cererea reconvențională formulată de reclamanta reconvențională S. (O.) R., cu domiciliul în loc. Cluj-N., ., ., ., în contradictoriu cu pârâta reconvențională E. K. ROMÂNIA SRL, cu sediul în București, .. 10A, sector 2, și în consecință:
Constată nulitatea absolută a clauzei prin care s-au stabilit penalitățile de întârziere prevăzută la art. 11 din contractul nr._/17.05.2005 încheiat între reclamanta reconvențională și ORANGE ROMÂNIA SA.
Respinge celălalt capăt de cerere.
Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, ce se va depune la Judecătoria Cluj-N..
Pronunțată în ședință publică, azi, 31.10.2014.
JUDECĂTOR, GREFIER,
C.-S. N. Z. E. F.
Red./Dact./CSN/4 ex./07.01.2015
| ← Încuviinţare executare silită. Încheierea nr. 6117/2014.... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 2014/2014. Judecătoria... → |
|---|
