Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 2014/2014. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2014/2014 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 21-10-2014 în dosarul nr. 10813/211/2014
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CLUJ-N.
SECȚIA CIVILĂ
OPERATOR DE DATE CU CARACTER PERSONAL 3185
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR._/2014
Ședința din camera de consiliu din data de 21.10.2014
Instanța constituită din:
P.: I. G.
GREFIER: M. M.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamanta . în contradictoriu cu pârâta S. FC C. 1907 CLUJ SA, având ca obiect cerere cu valoare redusă.
La apelul nominal făcut în ședința camerei de consiliu se constata lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită, judecarea cauzei făcându-se fără citarea părților.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Instanța, verificându-și din oficiu competența, în temeiul art. 131 alin.1 C. proc. civilă, constată că este competentă general, material și teritorial să judece prezenta cauză, prin raportare la prevederile art. 94 pct. 1 lit. j, art. 107 alin.1, art. 123 alin.1 C. proc. civilă.
În temeiul art. 258 alin.1 C. proc. civilă încuviințează pentru părți probele cu înscrisurile depuse la dosar, având în vedere că acestea întrunesc cerințele prevăzute de art. 255 C. proc. civilă.
Considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, instanța, în temeiul art. 394 alin.1 C. proc. civilă închide dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față având ca obiect cerere cu valoare redusă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr. de mai sus, la data de 21.05.2014, reclamanta . în contradictoriu cu pârâta S. FC C. 1907 CLUJ SA a solicitat obligarea acesteia din urmă la plata sumei de 4780 lei, reprezentând debit principal, precum și la plata penalităților de întârziere constând în dobânda legală, calculată de la data scadenței și până la achitarea efectivă a debitului. A mai solicitat și cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că între părți s-a încheiat la data de 27.03.2013 un contract de prestări servicii, având ca obiect executarea unor traduceri de specialitate. În conformitate cu contractul dintre părți, a început să efectueze traduceri către pârâtă, emițând facturile corespunzătoare care au fost achitate până în ultima perioada când debitoarea a început să înregistreze întârzieri la plată. Astfel, mai multe facturi nu au fost achitate: nr. 321 din 20.02.2014 în valoare de 1500 lei, nr. 334 din 07.03.2014 în valoare de 500 lei, nr. 367 din 04.04.2014, în valoare de 815 lei, nr. 379 din 16.04.2014 în valoare de 1545 lei și factura nr. 385 din 23.04.2014, în valoare de 420 lei.
A mai arătat reclamanta că facturile au fost comunicate pârâtei, care în conformitate cu art. 4 coroborat cu art. 6.2 din contractul părților, avea obligația să achite suma de 4780 lei, până la data de 10.05.2014 ( scadența era stipulată în termen de 15 zile de la primirea facturii în original).
În drept, reclamanta și-a întemeiat pretențiile pe dispozițiile art. 1025 – art. 1032 C.pr.civ., art. 1270 C. civ., precizând că nu solicită dezbaterea orală a cauzei.
În probațiune au fost anexate copii după următoarele înscrisuri:contract de prestări servicii (f.7-8), notificare cu dovada de comunicare (f.9-10), facturi fiscale (f.11-16).
Cererea a fost legal timbrată cu suma de 200 lei taxă judiciară de timbru (f.6).
Pârâta legal citat, a depus la data de 24.06.2014 întâmpinare, prin care a solicitat respingerea ca neîntemeiată a cererii de chemare în judecată (f.27-30).
În apărare a arătat, în esență, că facturile depuse în probațiune nu au fost transmise către compartimentul contabil al societății sau secretariat, înspre a fi luate la cunoștință. În aceste sens, se poate observa că pe facturi nu este trecut numele delegatului, acestea nepurtând nicio semnătură de acceptare sau primire a acestor facturi. A mai arătat că a luat la cunoștință de aceste facturi odată cu notificarea trimisă clubului, notificare emisă în data de 25.04.2014 și, având în vedere că au fost efectuate prestațiile de către prestator, că la data cererii de chemare în judecată exista un sold de 4780 lei, sold de care a aflat la data de 25.04.2014, la data de 19.06.2014 a efectuat plata sumei de 4780 lei prin OP nr. 485.
În drept, au fost invocate prevederile art. 205 C.proc. civilă, art. 411 pct. 2 C. proc. civilă.
În probațiune a depus copie de pe facturi și OP (f. 32-37).
La data de 02.07.2014 reclamanta a depus răspuns la întâmpinare, prin care a arătat că în perioada martie 2013 - aprilie 2014, facturile în original au fost predate întotdeauna odată cu traducerile efectute. Lucrurile au degenerat în luna aprilie 2014, atunci când societatea pârâtă a refuzat achitarea facturilor deja recepționate, cele din februarie, martie și aprilie 2014. În aceste condiții, alăturat notificării trimise prin avocat, a trimis și copii ale facturilor mai vechi neachitate și facturile noi în original, toate recepționate de către pârâtă la data de 25.04.2014. Deși termenul de plată era de 15 zile de la data recepției pentru fiecare factură, totuși plata s-a efectuat în data de 19.06.2014.
A mai arătat că datorită faptului că debitul principal a fost achitat, solicită în continuare penalități și cheltuieli de judecată în valoare de 1192 lei (f.42).
Instanța a încuviințat proba cu înscrisurile depuse la dosar. În suplimentarea probatoriului a solicitat pârâtei să depună extrase contabile din care să rezulte data înregistrării facturilor în contabilitate, înscrisurile solicitate fiind depuse la data de 17.10.2014, împreună cu note scrise (f.49- 56). Prin notele de ședință au arătat că facturile au fost înregistrate în funcție de data emiterii și nu de data primirii.
La data de 20.10.2014 a depus și reclamanta note scrise, prin care a arătat că fișa analitică relevă faptul că facturile emise de către ea au fost predate cu regularitate, recepționate și înregistrate imediat și în ordinea predării lor. A mai arătat faptul că societatea pârâtă are un istoric al plăților cu întârziere, dând în acest sens ca exemplu facturile emise în februarie 2014. A mai arătat că dobânzile au fost solicitate de la data scadenței fiecărei facturi și până la data de 19.06.2014, data plății debitului principal.
Instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisuri, constând în actele depuse la dosarul cauzei.
Analizând actele și materialul probator existent la dosarul cauzei, instanța reține următoarele:
În fapt, între părți s-a încheiat la data de 27.03.2013 un contract de prestări servicii, având ca obiect executarea unor traduceri de specialitate. În conformitate cu contractul dintre părți, reclamanta a efectuat traduceri, emițând facturile corespunzătoare care au fost achitate până în ultima perioada când debitoarea a început să înregistreze întârzieri la plată. Astfel, mai multe facturi nu au fost achitate: nr. 321 din 20.02.2014 în valoare de 1500 lei, nr. 334 din 07.03.2014 în valoare de 500 lei, nr. 367 din 04.04.2014, în valoare de 815 lei, nr. 379 din 16.04.2014 în valoare de 1545 lei și factura nr. 385 din 23.04.2014, în valoare de 420 lei (f. 11-16).
La data de 19.06.2014, debitul principal a fost stins prin plată, după cum rezultă din OG nr. 485 (f. 37).
În drept, sub aspectul dreptului material, instanța arată că, în speță sunt aplicabile dispozițiile noului Cod civil, raportat la data încheierii contractului de mai sus.
Având în vedere însă și data introducerii prezentei, instanța constată că, în cauză sunt aplicabile și dispozițiile art. 1025 – 1032 C.pr.civ. (Legea nr. 134/2010), conform art. I pct. 1 O.U.G. nr. 4/2013.
Astfel, potrivit art. 1025 alin. 1 C.pr.civ. procedura cu privire la cererile de valoare redusă se aplică atunci când valoarea cererii, fără a se lua în considerare dobânzile, cheltuielile de judecată și alte venituri accesorii, nu depășește suma de 10.000 lei la data sesizării instanței, iar conform art. 1026 alin. 1 C.pr.civ., reclamantul are alegerea între procedura specială reglementată de prezentul titlu și procedura de drept comun.
Potrivit art. 1270 C. civil, contractul valabil încheiat are putere de lege între părțile contractante.
În temeiul art. 1516 alin.1 creditorul are dreptul la îndeplinirea integrală, exactă și la timp a obligației, iar în temeiul art. 1516 al. 2 C. civil, „atunci când, fără justificare, debitorul nu își execută obligația și se află în întârziere, creditorul poate la alegerea sa și fără a pierde dreptul la daune-interese, dacă i se cuvin: să ceară sau după caz să treacă la executarea silită a obligației; 2. să obțină, dacă obligația este contractuală, rezoluțiunea sau rezilierea contractului ori, după caz, reducerea propriei obligații corelative; 3. să folosească, atunci când este cazul, orice alt mijloc prevăzut de lege, pentru realizarea dreptului său”.
Potrivit art. 1535 alin.1 C. civil, „în cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadență, creditorul are dreptul al daune moratorii, de la scadență până în momentul plății, în cuantumul convenit de părți sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească un prejudiciu.”
În speță, verificând îndeplinirea condițiilor de admisibilitate impuse de textul de lege anterior menționat referitor la creanța invocată de către reclamantă, prin prisma informațiilor furnizate de reclamantă conform art. 1028 C.pr.civ., instanța reține că, aceasta îndeplinește toate condițiile de admisibilitate, pârâta neîndeplinindu-și obligația de a achita la scadenta contravaloarea prestațiilor efectuate.
Cu toate acestea, în cursul procesului, pârâta a achitat debitul principal în valoare de 4780 lei, după cum rezultă din OP nr. 485 (f.37), motive pentru care capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata debitului principal a rămas fără obiect, urmând ca instanța să o respingă ca atare.
Cu privire la capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata penalităților de întârziere calculate la nivelul dobânzii legale asupra debitului principal, instanța arată că și aceasta este întemeiată, urmând să o admită. Astfel, având în vedere că părțile nu au convenit prin contract întinderea penalităților de întârziere, în cauză devin incidente prevederile art. 1535 alin.1 Cod civil, penalitățile datorate fiind la nivelul dobânzii legale. Potrivit art. 3 alin. (2) din OG nr. 13/2011, rata dobânzii legale penalizatoare se stabilește la nivelul ratei dobânzii de referință plus 4 puncte procentuale. Aceste penalități care au început să curgă de la data scadenței fiecărei facturi neachitate, și anume după 15 zile de la emitere și până la data de 19.06.2014, data la care s-a efectuat plata.
Susținerea pârâtei potrivit căreia nu ar datora penalități de întârziere, deoarece nu i s-au transmis facturile fiscale decât în momentul notificării ( 25.04.2014), nu poate fi primită. Astfel, după cum rezultă din istoricul relațiilor dintre părți, deși relațiile s-au desfășurat din luna martie 2013, nu au apărut probleme în transmiterea facturilor. Mai mult, din fișa analitică partener depusă la dosar, rezultă că facturile au fost înregistrate în ordine cronologică, fără să se fi făcut vreo mențiune cu privire la transmiterea cu întârziere a acestora, motiv pentru care instanța va considera că acestea au fost transmise pârâtei la data emiterii lor.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 1025 alin. 1, art. 1030 alin. 2 C. pr. civ., instanța va admite în parte cererea de valoare redusă formulată de reclamanta, va respinge cererea de obligare a pârâtei la plata sumei de 4780 lei, ca rămasă fără obiect ca urmare a efectuării plății, va obligă pârâta să plătească reclamantei penalități de întârziere aferente debitului de 4780 lei, constând în dobânda legală penalizatoare, de la data scadenței fiecărei facturi și până la data de 19.06.2014.
Potrivit dispozițiilor art. 1031 alin. 1 C.pr.civ., partea care cade în pretenții va fi obligată, la cererea celeilalte părți, la plata cheltuielilor de judecată.
Având în vedere, acest temei juridic, precum și împrejurarea că, reclamanta pentru a promova prezenta cerere a achitat taxa judiciară de timbru în valoare de 200 lei și onorariu avocațial în valoare de 992 lei, instanța va obliga debitoarea să plătească creditoarei suma de 1192 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte cererea formulată de către reclamanta ., cu sediul în Cluj-N., ., jud. Cluj în contradictoriu cu pârâta S. FC C. 1907 CLUJ SA, cu sediul în Cluj-N., ..23, jud. Cluj.
Respinge cererea de obligare a pârâtei la plata sumei de 4780 lei, ca rămasă fără obiect ca urmare a efectuării plății în cursul procesului.
Obligă pârâta să plătească reclamantei penalități de întârziere aferente debitului de 4780 lei, constând în dobânda legală penalizatoare, de la data scadenței fiecărei facturi și până la data de 19.06.2014.
Obligă pârâta să plătească reclamantei suma de 1192 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxa de timbru și onorariu avocațial.
Cu apel în termen de 30 de zile de la comunicare la Tribunalul Specializat Cluj.
Cererea de apel se depune la Judecătoria Cluj-N., sub sancțiunea nulității.
Pronunțată în ședință publică, azi, 21.10.2014.
JUDECĂTOR, GREFIER,
I. G. M. M.
Red/.Dact/I.G./I.G./4 ex/24.10.2014
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 2420/2014.... | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 5661/2014. Judecătoria... → |
|---|
