Plângere contravenţională. Sentința nr. 3391/2014. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3391/2014 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 01-04-2014 în dosarul nr. 28835/211/2013
ROMÂNIA Operator de date cu caracter personal nr. 3185
JUDECĂTORIA CLUJ-N.
JUDEȚUL CLUJ
DOSAR NR. _
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 3391/2014
Ședința publică din data de 01 Aprilie 2014
Instanța formată din:
PREȘEDINTE: D. O.-M.
GREFIER: Z. R.
Pe rol fiind soluționarea acțiunii civile formulată de petenta . împotriva intimatului MUNICIPIUL CLUJ- DIRECTIA TEHNICA, SERVICIUL SIGURANTA CIRCULATIEI URBANE SI RETELE EDILITARE, având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la prima si a doua strigare a cauzei, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de catre grefierul de sedinta, după care:
Instanța, verificându-și competența, în temeiul art. 131 alin. 1 din Codul de Procedură Civilă, constată că este competentă general, material și teritorial să judece prezenta cauză, conform prevederilor articolului 94 pct. 4 din codul de procedură civilă raportat la art. 32 din OG nr. 2/2001.
Având în vedere mijloacele de probă de care petenta înțelege să se folosească pentru a-și dovedi pretențiile, anume înscrisurile existente la dosar, conform art. 238 din Codul de Procedură Civilă, instanța apreciază că nu mai este necesară estimarea duratei cercetării procesului, din moment ce litigiul poate fi tranșat chiar la acest termen de judecată, pe baza înscrisurilor depuse la dosar.
În probațiune, instanța încuviințează proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei, apreciind că acest mijloc de probă este admisibil raportat la prevederile art. 250, 255 și 265 din Codul de Procedura Civila și de natură a proba temeinicia pretențiilor deduse judecății.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat și, întrucât părțile nu sunt prezente pentru a pune concluzii pe fond, instanța declară încheiată cercetarea judecătorească și reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra plângerii contravenționale de față, constată:
Prin plângerea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 06.12.2013, sub nr._, petenta ., prin avocat cu imputernicire la fila 9 din dosar, a solicitat instanței, în contradictoriu cu intimatul MUNICIPIUL CLUJ- Directia Tehnica, Serviciul Siguranta Circulatiei Urbane si Retele Edilitare, anularea procesului-verbal de constatare a contravenției nr. 57, încheiat la data de 11.11.2013. In subsidiar, petenta a solicitat aplicarea sanctiunii avertismentului.
În esenta, in motivarea plângerii, petenta a invocat nelegalitatea procesului-verbal de contraventie pentru incalcarea prev. art. 17 din OG nr. 2/2001, din moment ce lipseste sediul contravenientei, fiind indicat, in mod gresit, nr. 20 A, in loc de nr. 20 C de pe Calea Adevarului, localitatea Oradea, sens in care a primit plicul ce continea actul atacat doar prin bunavointa unui vecin care i l-a inmanat, nefiind respectata procedura prevazuta de art. 25 din OG nr. 2/2001. A alegat petenta ca, in aceasta maniera, i s-a cauzat un prejudiciu in sensul ca, daca acel vecin nu ar fi avut bunavointa de a-i inmana plicul, nu ar fi luat cunostinta de amenda aplicata si, neplatind amenda in termenul de 15 zile prev. de lege, intimata ar fi trecut la executare silita (poprirea conturilor), blocand activitatea societatii.
Cu privire la solicitarea de aplicare a sanctiunii avertismentului, raportat la prev. art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, petenta a aratat ca nu terminase lucrarile de refacere a zonei afectate de spargeri datorita unor imprejurari obiective, independente de vointa sa, in conditiile meteorologice nefavorabile.
Plângerii i-a fost anexata copia procesului-verbal de constatare a contraventiei nr. 57/11.11.2013 (fila 4) si dovada de comunicare a actului atacat (filele 5-6).
La data de 13.01.2014, prin serviciul registratură al acestei instanțe, a fost înregistrată la dosarul cauzei întâmpinarea comunicată de către intimat (filele 14-16). Prin întâmpinare, intimatul a solicitat respingerea plângerii contravenționale și menținerea procesului-verbal de constatare a contravenției, ca fiind temeinic și legal încheiat.
Sub aspectul stării de fapt, a arătat intimatul că, la data de 11.11.2013, ora 13:00, la lucrarea de investitii fibra optica din Cluj-N., .. 5, apartinand de domeniul public, s-a constatat depasirea termenelor de executie si refacere din autorizatia de spargere nr. 1352/07.10.2013, in sensul ca, pana la data de 11.11.2013, lucrarea de refacere nu a fost inceputa, lucru ce constituie obstacol creat pe domeniul public fara acordul administratorului domeniului public din moment ce termenul de executie conform autorizatiei de spargere era 10.10._13, iar termenul pentru refacere 21.10._13.
Cu privire la susținerea petentei referitoare la nelegalitatea procesului-verbal de contraventie, intimatul a aratat ca a existat o eroare materiala cu privire la nr. administrativ la care este situat sediul petentei, insa aceasta eroare nu a produs nicio vatamare procesuala a petentei.
A apreciat intimatul că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției se bucură de prezumția de legalitate și temeinicie și face dovada deplină a situației de fapt până la proba contrară, sarcina probei revenind, conform art. 249 din Codul de Procedură Civilă, petentului.
În drept, au fost invocate prevederile OG nr. 2/2001 și OG nr. 43/1997.
Întâmpinării i-au fost anexate o . înscrisuri în probațiune (filele 17-28).
Desi i-a fost în mod legal comunicată întâmpinarea, petenta nu a formulat raspuns la intampinare.
In probatiune, instanta a administrat proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
Analizând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
În fapt, la data de 11.11.2013, ora 13:00, la lucrarea de investitii fibra optica din Cluj-N., .. 5, apartinand de domeniul public, s-a constatat depasirea termenelor de executie si refacere din autorizatia de spargere nr. 1352/07.10.2013, in sensul ca, pana la data de 11.11.2013, lucrarea de refacere nu a fost inceputa, lucru ce constituie obstacol creat pe domeniul public fara acordul administratorului domeniului public din moment ce termenul de executie conform autorizatiei de spargere era 10.10._13, iar termenul pentru refacere a fost stabilit in perioada 21.10._13. In consecinta, a fost întocmit procesul-verbal de constatare a contravenției nr. 57/11.11.2013, in temeiul art. 44 alin. 4 din OG nr. 43/1997, contraventia fiind sanctionata in baza art. 61 alin. 1 pct. b din acelasi act normativ (fila 17). Starea de fapt ce a stat la baza sanctionarii contraventionale a fost probata de catre organul constatator prin fotografiile depuse la filele 19-28 din dosar.
Intrucat procesul-verbal de contraventie a fost intocmit in lipsa contravenientului, s-a procedat la comunicarea actului prin posta, prin scrisoare recomandata cu confirmare de primire, intimatul depunand dovada indeplinirii procedurii la fila 18 din dosar, inscris din care reiese ca petenta a primit actul pe baza de semnatura, la data de 21.11.2013.
În drept, potrivit art. 44 alin. 4 din OG nr. 43/1997, se interzice blocarea sau amplasarea de obstacole de orice fel pe ampriza drumurilor publice, cu excepția cazurilor autorizate de administratorul drumului și de poliția rutieră și care vor fi semnalizate corespunzător. In temeiul art. 61 alin. 1 pct. b din acelasi act normativ, constituie contraventie si se sanctioneaza cu amenda de la 3.000 la 6.000 lei incalcarea prev. art. 44 alin. 4.
În temeiul art. 62 din OG nr. 43/1997, dispozițiile ordonantei se completează cu prevederile Ordonanței Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor. Conform art. 34 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța competentă să soluționeze plângerea contravențională, după ce efectuează demersurile procedurale care se impun, procedează la verificarea legalității și temeiniciei procesului-verbal de contravenție și hotărăște asupra sancțiunii aplicate petentului.
Sub aspectul legalității, instanța apreciază că procesul-verbal de constatare a contravenției contestat îndeplinește exigențele de legalitate prevăzute în cuprinsul art. 16 din OG nr. 2/2001, neputându-se identifica, în speță, niciunul din cauzele de nulitate prevăzute de lege.
Cu privire la sustinerea petentei in sensul incalcarii prev. art. 17 si art. 25 din OG nr. 2/2001, instanta arata ca au fost respectate prev. art. 17 din moment ce a fost indicat sediul petentei, nu exista o lipsa a indicarii acestui sediu, ci doar mentionarea eronata a nr. administrativ al cladirii: in loc de 20 C, s-a consemnat 20 A. Insa, aceasta eroare materiala nu poate conduce la aplicarea sanctiunii nulitatii absolute in baza art. 17 din OG nr. 2/2001, sens in care, pentru a fi de natura a conduce la anularea actului, petenta trebuie sa probeze existenta unei vatamari care sa nu poata fi inlaturata altfel. In acest sens, petenta a invocat prejudicierea sa cu privire la nerespectarea procedurii de comunicare a procesului-verbal de contraventie incheiat in lipsa, in sensul ca a primit actul contestat doar prin bunavointa unui vecin care i l-a inmanat. Instanta retine, totusi, ca intimatul detine o confirmare de primire pe baza de semnatura (fila 18) si imprejurarea ca acea semnatura nu apartine reprezentantului contravenientei nu poate sa-i fie imputata, fiind de competenta factorului postal verificarea identitatii destinatarului.
Oricum, cat timp petenta a primit procesul-verbal de contraventie si a avut posibilitatea de a-l contesta in termen legal, acesteia nu i-a fost cauzata nicio vatamare. Sustinerea petentei cu privire la un eventual prejudiciu pe care l-ar fi putut suferi ca urmare a promovarii unei executari silite impotriva sa fara ca societatea sa cunoasca amenda aplicata nu probeaza o vatamare in sensul legii, vatamare ce trebuie sa existe in mod efectiv, ci nu sa poata exista in viitor. Mai mult, este de notorietate faptul ca nicio executare nu poate fi inceputa fara somarea debitorului in vedere achitarii debitului, somare in cadrul careia contravenienta ar fi luat cunostinta despre sanctiunea ce i-a fost aplicata si ar fi avut posibilitatea fie sa achite amenda, fie sa o conteste, solicitand repunerea in termenul de promovare a plangerii contraventionale, in ipoteza in care nu i-ar fi fost, in mod real, comunicat procesul-verbal de contraventie, fie, chiar, sa formuleze contestatie la executare sub acest aspect. Ca atare, eroarea materiala strecurata cu privire la nr. administrativ unde se gaseste sediul petentei nu este de natura a conduce la anularea actului.
Raportat la faptul că nu se poate reține existența vreunei cauze de nulitate absolută sau relativă a procesului-verbal contestat, se va constata că forța probantă a acestuia nu a fost înlăturată, actul de sancționare bucurându-se în continuare de prezumția de legalitate și temeinicie instituită de lege în favoarea sa, având în vedere că întocmirea procesului-verbal de constatare a contravenției s-a bazat pe o faptă constatată prin propriile simțuri de către agentul constatator.
Sub aspectul temeiniciei, instanța apreciază că, deși OG nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă, instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul, după cum a reținut Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în cauza „Bosoni împotriva Franței”.
Mai mult, conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, garanțiile art. 6 al Convenției în materie penală sunt aplicabile în cadrul procedurilor având ca obiect contestarea unui proces-verbal de contravenție, precum cel de față, esențială pentru determinarea aplicabilității art. 6 din Convenție, în latura sa penală fiind analiza naturii faptei imputate și a sancțiunii corespunzătoare, conform legislației naționale în vigoare (cauza „Öztürk împotriva Germanei”).
Astfel, plângerea contravențională de față se poate, cu ușurință, circumscrie noțiunii de „acuzație în materie penală” în acord cu practica judiciară impusă de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Totuși, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare, după cum s-a reținut în cauzele „Salabiaku împotriva Franței” sau „Västberga taxi Aktiebolag și Vulic împotriva Suediei”.
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil, după cum reiese și din dispozițiile art. 31- art. 36 din OG nr. 2/2001, în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor. Sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional, astfel cum s-a arătat în cauza „A. împotriva României”.
Totodată, instanța va da eficiență considerentelor exprimate de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza “I. P. împotriva României” și reiterată în cauza „N. G. împotriva României”, hotărâri în cuprinsul cărora s-a arătat că, din moment ce sarcina probei îi revine celui care pretinde ceva în fața instanței de judecată conform dreptului național, petentul se expune în mod conștient riscului de a fi „condamnat” doar în baza elementelor de la dosar, inclusiv în temeiul procesului-verbal de contravenție, care se bucură de o prezumție de temeinicie ce ar putea fi răsturnată, dacă nu reușește să facă dovadă contrară celor reținute în cuprinsul actului de constatare și sancționare a contravenției. Esențial este ca instanțele naționale să îi ofere petentului cadrul necesar pentru a-și expune cauza în condiții de egalitate cu partea adversă, căzând exclusiv în sarcina părții responsabilitatea modalității efective în care a înțeles să uzeze de drepturile sale procedurale.
Aplicând aceste considerente la speța dedusă judecății, instanța reține că petentei i-au fost oferite mijloace pentru a proba netemeincia actului de constatare și sancționare a contravenției, aceasta a propus probe în apărarea sa, instanța administrând proba cu înscrisuri, însă petenta nu a fost în măsură să dovedească o stare de fapt necorespunzătoare adevărului ce ar justifica sancționarea sa nelegală.
Astfel, instanța are în vedere că starea de fapt retinuta de agentul constatator este una reala, din cuprinsul fotografiilor prezentate de intimat rezultand, in mod clar, intrunirea elementelor constitutive ale contraventiei, anume blocarea si amplasarea de obstacole pe ampriza drumului public, notiunea de „ampriza” fiind definita in cuprinsul art. 15 din acelasi act normativ ca reprezentand „... suprafața de teren ocupată de elemente constructive ale drumului: parte carosabilă, trotuare ...”. Mai mult, instanta arata ca nu s-a făcut dovada contrară, dovadă de natură să răstoarne prezumția de legalitate și temeinicie a procesului-verbal contestat.
Cu privire la sancțiunea aplicata petentei, amenda în cuantumul minim de 3.000 lei, instanța apreciază că aceasta sanctiune a fost corect individualizata în temeiul prevederilor OG nr. 43/1997 raportat la criteriile impuse de art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001. Intrucat, prin acțiunea sa, petenta a creat o stare de pericol pentru siguranta populatiei, încălcând scopurile urmărite de legiuitor prin instituirea OG nr. 43/1997, sancțiunea aplicata acesteia prin procesul-verbal de contravenție este pe deplin justificata. Vor fi inlaturate sustinerile petentei cu privire la depasirea termenului de executie datorita conditiilor meteorologice nefavorabile, ca fiind evident neintemeiata, fiind de notorietate imprejurarea ca, in luna noiembrie 2013, vremea a fost blanda si deosebit de calda pentru acea perioada a anului. Chiar in ipoteza in care ar fi existat, . nefavorabile alegate de petenta, instanta arata ca, in calitatea sa de profesionist, petenta trebuia sa prevada aceasta posibilitate si sa-si asume termene de executie pe care sa fie capabila sa le respecte, in caz contrar fiind nevoita sa respecte rigorile legii.
Pentru considerentele expuse mai sus, instanța urmează a respinge, ca neîntemeiată, plângerea și a menține în totalitate procesul-verbal de constatare a contravenției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge, ca neîntemeiată, plângerea contravențională formulată de către petenta ., având CUI RO_, J_, cu sediul în localitatea Oradea, Calea Adevarului, nr. 20 C, jud. Bihor în contradictoriu cu intimatul Municipiul Cluj-N.- Directia Tehnica, Serviciul Siguranta Circulatiei Urbane si Retele Edilitare, cu sediul în localitatea Cluj-N., Calea Motilor, nr. 1-3 jud. Cluj și, în consecință:
Menține în totalitate procesul-verbal de constatare a contravenției nr. 57/11.11.2013, astfel cum a fost întocmit de către Municipiul Cluj-N.- Directia Tehnica, Serviciul Siguranta Circulatiei Urbane si Retele Edilitare.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicarea hotărârii. Cererea si motivele de apel se vor depune la Judecătoria Cluj-N..
Pronunțată în ședință publică, azi, 01.04.2014.
Președinte, Grefier,
D. O.-M. Z. R.
Red. D./Dact. D.
4 ex./02.04.2014
| ← Reexaminare sanctiune contraventionala. Sentința nr. 2443/2014.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 2420/2014.... → |
|---|
