Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 9815/2014. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 9815/2014 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 30-09-2014 în dosarul nr. 10796/211/2014
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CLUJ-N.
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
Operator Date cu Caracter Personal 3185
SENTINTA CIVILA NR. 9815/2014
Ședința publică din data de 30 septembrie 2014
Instanța constituită din:
JUDECĂTOR: V. I. V.
GREFIER: P. A. G.
Pe rol este soluționarea cauzei civile înaintate de reclamanta U. DE ARTĂ ȘI DESIGN CLUJ-N. în contradictoriu cu pârâtul L. L. având ca obiect cerere cu valoare redusă.
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 24.09.2014 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a dispus amânarea pronunțării hotărârii la pentru data de azi, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 21.05.2014, sub nr._, reclamanta U. de Artă și Design din Cluj-N. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul L. L. obligarea pârâtului la plata sumei de 1298,37 lei reprezentând taxă de școlarizare restantă, a sumei de 228,18 lei reprezentând penalități de întârziere calculate până la data emiterii deciziei de exmatriculare precum și la plata dobânzii legale de la data punerii în întârziere și până la plata efectivă.
În fapt, reclamanta a arătat, în esență, pârâtul a fost student al Universității de Artă și Design Cluj-N. pe bază de taxă. Între reclamantă și pârât a fost încheiat contractul de studii nr. 6232/16.10.2012 pentru anul universitar 2012-2013. Taxa de școlarizare, în cuantum de 3000 lei urma să fie achitată în 4 tranșe de câte 750 lei, la termenele stabilite prin contract. Întrucât pârâtul nu a achitat prima tranșă de școlarizare, acesta a fost exmatriculat prin Decizia rectorului nr. 258/22.01.2013, datorând taxă de școlarizare până la momentul emiterii deciziei.
A mai precizat reclamanta că dorește obligarea pârâtei la achitarea cheltuielilor de judecată constând în onorariu mediator în cuantum de 32 de lei.
În drept, au fost invocate prevederile art. 1169 N.C.civ., art. 2 OG nr. 13/2013.
Cererea este scutită de taxă de timbru, în conformitate cu dispozițiile art. 30 OUG nr. 80/2013.
În dovedirea pretențiilor sale, reclamanta a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.
La cererea de chemare în judecată au fost atașate următoarele înscrisuri: contract de studii (filele 7-8), Decizia rectorului universității (fila 9), notificare întocmită cu ocazia ședinței de informare asupra medierii, factura și chitanța aferente. (filele 12-14)
Pârâtul deși legal citat, nu a depus formularul de răspuns ori întâmpinare, conform dispozițiilor art. 1029 alin. 4 C.pr.civ.
La termenul din data de 24.09.2014, instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisuri, constând în actele depuse la dosarul cauzei.
Analizând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
La data de 16.10.2012, între părți s-a încheiat contractul de studii pentru anul universitar 2012-2013. Pârâtul L. L. urma cursurile Universității de Artă și Design, fiind student în anul 3, cu taxă. Potrivit art. IV din contract, taxa de școlarizare era în cuantum de 3.000 lei, urmând a fi achitată în 4 tranșe. Prima rată era scadentă la data de 17.12.2012. De asemenea, contractul de studii cuprindea mențiuni referitoare la taxa aferentă modulului pedagogic, cuantumul acesteia fiind de 330 lei.
Ca urmare a neexecutării obligației de a achita prima rată din taxa de școlarizare, pârâtul a fost exmatriculat prin Decizia Rectorului Universității nr. 258/22.01.2013.
Potrivit art. 4.6, în cazul în care studentul nu își îndeplinește obligația de a achita taxa de școlarizare, acesta datorează penalități în cuantum de 0.2 pe zi de întârziere calculate până la data emiterii deciziei de exmatriculare.
Art. 4.8 prevede că până la data exmatriculării, studentul datorează cuantumul taxei de școlarizare calculată până la acea dată.
În drept, instanța reține că raporturile juridice contractuale dintre părți sunt supuse dispozițiilor legale în vigoare la data nașterii lor, conform art. 3 din Legea nr. 71/2011 și art. 6 alin. 2 N.C.civ., fiind așadar reglementate prin dispozițiile Noului Cod civil.
Cu referire la dispozițiile procedurale în materie, instanța constată că raportat la momentul formulării prezentei acțiuni, respectiv 21.05.2014, sunt aplicabile în cauză dispozițiile art. 1025-1032 C.pr.civ.
Astfel, potrivit art. 1025 alin. 1 C.pr.civ. procedura cu privire la cererile de valoare redusă se aplică atunci când valoarea cererii, fără a se lua în considerare dobânzile, cheltuielile de judecată și alte venituri accesorii, nu depășește suma de 10.000 lei la data sesizării instanței.
În ceea ce privește capătul de cerere prin care s-a solicitat obligarea pârâtului la plata taxei de școlarizare, instanța apreciază că acesta este întemeiat și urmează să îl admită.
Articolul 1350 alin. 1 și 2 N.C.civ. reglementează principiul forței obligatorii a contractului, arătând că orice persoană trebuie să își execute obligațiile pe care le-a contractat iar atunci când fără justificare nu își îndeplinește această îndatorire, ea este răspunzătoare de prejudiciul cauzat celeilalte părți și este obligată să repare acest prejudiciu, în condițiile legii.
Art. 1516 alin. 2 N.C.civ. consacră dreptul creditorului la executarea integrală, exactă și la timp a obligației, conferindu-i acestuia, în ipoteza în care debitorul nu înțelege să își execute benevol obligațiile contractuale, dreptul de a solicita instanței obligarea celeilalte părți la executarea obligației.
În materia răspunderii contractuale, referitor la sarcina probei, instanța reține că creditorul trebuie doar să facă proba existenței creanței. De îndată ce a fost făcută această dovadă, neîndeplinirea obligației de către debitor se prezumă, dacă acesta nu face dovada contrară, așa cum prevede art. 1548 N.C.civ..
Reclamanta a făcut proba existenței obligației pârâtului de a achita suma de 1.298,37 lei, reprezentând taxă școlarizare calculată până la momentul emiterii Deciziei de exmatriculare precum și suma de 142,38 lei., reprezentând taxa aferentă modulului pedagogic, calculată în aceiași modalitate precum taxa de școlarizare.
De asemenea, creanța este lichidă, câtimea acesteia fiind determinată prin contractul de studii, și exigibilă, la momentul emiterii Deciziei Rectorului Universității din data de 22.01.2013.
Pentru aceste considerente, constatând că reclamanta a probat că pârâtului îi revine obligația de a achita suma de 1.298,37 lei, reprezentând taxă școlarizare și suma de 142,38 lei, reprezentând taxă modul pedagogic iar pârâtul nu a făcut proba executării, instanța urmează să admită primul capăt de cerere și să oblige pârâtul la plata în favoarea reclamantei a sumei menționate.
Referitor la petitul prin care se solicită obligarea pârâtului la plata penalităților contractuale de întârziere, instanța urmează să îl admită.
Instanța reține că clauza penala este convenția prin care părțile determină anticipat întinderea daunelor-interese pe care debitorul va fi obligat să le plătească în cazul neexecutării, executării necorespunzătoare ori cu întârziere a prestațiilor la care s-a îndatorat. Așa fiind, clauza penală apare ca un veritabil contract cu toate consecințele ce decurg din această calificare.
Părțile au stabilit prin contractul de studii că de la momentul în care obligația de plată a taxei de școlarizare devine exigibilă și până la plata ei, studentul datorează penalități de întârziere în cuantum de 0.2% pe zi.
Având în vedere aceste aspecte, instanța urmează să admită capătul de cerere referitor la penalitățile contractuale de întârziere și va obliga pârâtul la plata în favoarea reclamantei a sumei de 228,18 lei, cu titlu de penalități de întârziere aferente taxei de școlarizare și taxei pentru modulul pedagogic, până la momentul emiterii deciziei de exmatriculare.
În ceea ce privește petitul prin care s-a solicitat obligarea pârâtului la plata dobânzii legale aferente debitului de 1668,03 lei, instanța urmează să îl admită.
Instanța reține că la data de 22.01.2013, când a fost emisă decizia de exmatriculare, suma de 1668,03 lei datorată de către pârât a devenit scadentă.
Potrivit art. 1535 C.civ., în cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadență, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadență și până la momentul plății, în cuantumul prevăzut de părți sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a fi nevoie să dovedească vreun prejudiciu.
În consecință, prin simpla ajungere la scadență a creanței, se naște dreptul creditorului la daune moratorii, de la momentul exigibilității și până la momentul plății.
Reclamanta a solicitat obligarea pârâtului la plata dobânzii legale de la momentul punerii în întârziere și până la plata efectivă a debitului. Notificarea comunicată pârâtului a fost emisă în data de 05.06.2014, acordându-i-se acestuia un termen de grație de 15 zile pentru a-ș executa obligația. Deoarece la dosarul cauzei nu a fost depusă dovada comunicării notificării, instanța urmează să se raporteze la data emiterii notificării plus cele 15 zile acordate debitorului și va considera că reclamanta a solicitat obligarea pârâtului la plata dobânzii legale începând cu data de 22.06.2013.
Instanța reține că reclamanta era îndreptățită la plata dobânzii legale aferente sumei de 1668, 03 lei începând de la scadență însă a solicitat ca pârâtul să fie obligat la plata dobânzii legale doar de la data de 22.06.2013.
Având în vedere această manifestare expresă de voință precum și principiul disponibilității, consacrat de art. 22 alin. 6 N.C.pr.civ. ce prevede că Judecătorul trebuie să se pronunțe asupra a tot ceea ce s-a cerut, fără însă a depăși limitele învestirii, în afară de cazurile în care legea ar dispune altfel precum și art. 397 alin. 2 tz a II a N.C.pr.civ. ce stipulează că instanța nu poate acorda mai mult sau altceva decât s-a cerut, instanța va acorda dobânda legală aferentă sumei de 1668,03 lei începând cu data de 22.06.2013 și până la plata integrală a debitului.
Conform art. 1031 C.pr.civ., partea care cade în pretenții va fi obligată, la cererea celeilalte părți, la plata cheltuielilor de judecată. În același context, este de reținut că, potrivit art. 453 alin. (2) teza I din C. proc. civ., „Când cererea a fost admisă numai în parte, judecătorii vor stabili măsura în care fiecare dintre părți poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată.”
Reclamanta a solicitat obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată reprezentate de onorariul de mediator în cuantum de 32 de lei. Așa cum reiese din factura nr. 1/24.01.2014 și chitanța ce atestă plata acestei facturi (filele 12-13), reclamanta a achitat mediatorului un onorariu de 32 lei pentru fiecare persoană pentru care a beneficiat de ședința de informare privind medierea. În factura de la fila 13, sunt enumerate persoanele ce au făcut obiectul ședinței de mediere printre care se numără și pârâtul.
Cu titlu preliminar, instanța reține că la momentul participării reclamantei la ședința de informare, erau în vigoare dispozițiile art. 2 din Legea nr. 192/2006 privind obligativitatea participării la ședința de mediere. Cu toate acestea, potrivit art. 2 alin. 1 ind. 4 din același text normativ, serviciile prestate de către mediator în cadrul ședințelor de informare sunt gratuite, neputându-se percepe onorarii sau taxe. Raportat la aceste dispoziții, instanța nu poate reține că suma de 32 de lei, solicitată de către reclamantă cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezintă cheltuieli realizate în scop procesual din moment ce participarea la ședința de informare privind medierea era obligatorie însă legea prevedea că era gratuită.
Pentru aceste considerente, instanța urmează să respingă cererea reclamantei de obligare a pârâtului la plata cheltuielilor de judecată constând în onorariu mediator în cuantum de 32 de lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte cererea de valoare redusă formulată de reclamanta U. DE ARTĂ ȘI DESIGN CLUJ-N., CUI_, cu sediul în Cluj-N., Piața Unirii, nr. 31, jud. Cluj în contradictoriu cu pârâtul L. L., CNP_, cu domiciliul în mun. Carei, .. 34, jud. Satu-M..
Obligă pârâtul să plătească reclamantei suma de 1668,03 lei compusă din 1.298,37 lei reprezentând taxă de școlarizare restantă, 196,5 lei reprezentând penalități de întârziere la taxa de școlarizare restantă de la scadență și până la data emiterii deciziei de exmatriculare, 142,38 lei reprezentând taxă de școlarizare restantă la modulul psiho-pedagogic și 31,68 lei reprezentând penalități de întârziere la taxa de școlarizare la modul psiho-pedagogic restantă
Obligă pârâta să plătească reclamantei dobânda legală aferentă sumei de 1.668,93 lei de la data de 22.06.2013 și până la data plății integrale.
Respinge ca neîntemeiat capătul de cerere referitor la obligarea pârâtului la plata sumei de 32 de lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Executorie de drept.
Cu drept de apel care se depune la Judecătoria Cluj-N. în termen de 30 de zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 30.09.2014.
JUDECĂTOR, GREFIER
V. I. V. P. A. G.
Red./Dact./I.V.V./2 ex/15.10.2014
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 8862/2014. Judecătoria... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 2014/2014.... → |
|---|
