Contestaţie la executare. Sentința nr. 2014/2014. Judecătoria CLUJ-NAPOCA

Sentința nr. 2014/2014 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 02-12-2014 în dosarul nr. 8351/211/2014

Dosar nr._

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA CLUJ-N.

CIVIL

SENTINTA CIVILA Nr._/2014

Ședința publică de la 02 Decembrie 2014

Completul compus din:

PREȘEDINTE R. V. T.

Grefier I. M. S.

Pe rol este pronunțarea contestației la executare înaintata de contestoarea R. M., in contradictoriu cu intimata S.C. S. M. IFN S.A.

La apelul nominal făcut in cauza se constata lipsa partilor.

Procedura este legal îndeplinita.

S-a facut referatul cauzei de către grefierul de ședința după care:

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 18.11.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea data, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 25.11.2014, respectiv pentru astazi, 02.12.2014.

INSTANȚA

Deliberând asupra cauzei civile de față având ca obiect contestație la executare, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 18.04.2014, pe rolul acestei instanțe, sub nr. de mai sus, contestatoarea R. M. a solicitat în contradictoriu cu intimata S. M. IFN SA:

- să se constate ca suma urmărita in temeiul Contractului de Leasing Financiar nr. 838/27.07.2011 nu este datorata, prevederile din cap. ”Plata si intarzierile de plata” prin care ”ratele de leasing ramase de achitat la momentul rezilierii contractului de leasing din cauza utilizatorului se considera scadente in totalitate reprezentand daune interese datorate de utilizator, finantatorului” din contract fiind nelegale (abuzive),

- să se anuleze adresa de infiintare a popririi nr. 104/2014 din data de 09.04.2014 si toate formele de executare silita efectuata in dosarul nr. 104/2014 al B. S. D. M.,,

-obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecata.

În motivarea cererii, contestatoarea a arătat că are calitatea de girant in cadrul Contractului de leasing financiar nr. 838/27.07.2011, incheiat intre fostul sau sot R. S. P. si intimata, avand ca obiect un autoturism marca VW Golf, fabricat in anul 2001, in valoare de 2.822,58 lei, valoarea totala a contractului de leasing fiind la data semnarii 3442,57 euro, respectiv 14.768,62 lei. A sustinut că la data incheierii contractului a achitat suma de 987,90 euro cu titlu de avans si suma de 1.890,15 euro cu titlu de valoare reziduala, ramanand de achitat 1890,15 euro.

A sustinut că nu cunoaste cu exactitate modul in care s-au efectuat platile insa cunoaste cu certitudine că a achitat mai multe rate dar in final nu a mai achitat iar autoturismul a fost recuperat de către intimata. A mai arătat că, desi intimata a incasat mare parte din pret si a recuperat autovehiculul a inteles să solicite executarea silita a sa, in calitate de girant pentru aproape toata suma autovehiculului, respectiv_,87 lei, pentru care s-a infiintat poprire asupra salariului sau de invatatoare in cadrul Scolii Generale ”G. Silasii” Beclean.

Contestatoarea a sustinut că executarea silita pornita impotriva sa este nelegala si profund prejudiciabila pentru ea care după divort a ramas cu doi copii minori in intretinere, singurul venit fiind cel de invatatoare.

A sustinut că suma urmarita nu este certa deoarece conform prevederilor contractuale in cazul intarzierii in plata ratelor cu mai mult de 60 de zile contractul este reziliat de drept. Raportand aceasta prevedere la faptul că autovehiculul a fost recuperat doar in cursul anului trecut se deduce că utilizatorul a achitat ratele aproximativ 2 ani, prin urmare contravaloarea acestora se impune a fi dedusa din suma doatorata de ea.

A invocat beneficiul de diviziune si cel de discutiune sustinand ca ea este doar girant in contractul de leasing impunandu-se recuperarea debitului mai intai de la utilizator si doar in subsidiar de la ea si impartirea debitului intre ea si utilizator.

A invocat caracterul abuziv al prevederilor privind daunele interese din contract: ”ratele de leasing ramase de achitat la momentul rezilierii contractului de leasing din cauza utilizatorului se considera scadente in totalitate reprezentand daune interese datorate de utilizator, finantatorului”. Astfel, desi intimata a recuperat autovehiculul obiect al contractului de leasing si ratele restante, conform acestei clauze, a solicitat executarea silita pentru plata tuturor ratelor de leasing ramase de achitat din valoarea contractului, prevederi care sunt abuzive si contrare legii, prin prisma prevederilor Legii 193/2000 rap. la art. 970 alin. 2 Cod Civil.

A sustinut că prevederile contractului de leasing nu au facut obiectul unei negocieri ci ea doar a aderat la acesta, fiind vorba de un tipizat impus beneficiarilor de leasing. A sustinut că posibilitatea aprecierii cu privire la caracterul abuziv al unor clauze a fost recunoscut nu doar de jurisprudenta interna ci si de CJUE.

In drept a invocat prev. art. 678, 711,713 alin. 3, 715 NCPC, art. 117 alin. 2 din OUG 99/2006, OUG 99/2006, art. 75 si urm. si pct. 6,13,14,43 din anexa la Legea nr. 296/2004, art. 4,7,14,75,79,80 si anexa pct. b si i din Legea nr. 193/2000 si art. 3 si 4 din Directiva nr. 87/102/CEE, art. 29 alin. 1 lit. f din OUG 80/2013.

In probatiune a depus inscrisuri (f.7-23) si a solicitat efectuarea unei expertize contabile care să determine valoarea creantei.

Actiunea a fost legal timbrata cu taxa de timbru de 894 lei (f.9).

La data de 26.05.2014 intimata a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestatiei.

In motivare a arătat că utilizatorul R. S. P. nu a achitat sumele datorate la scadenta motiv pentru care a declarat reziliat contractul de leasing nr. 838/27.07.2011 si a demarat procedura executarii silite in vederea recuperarii autoturismului si a sumelor de bani inca din anul 2012. A sustinut că autoturismul a fost recuperat numai la data de 14.01.2014 conform procesului verbal incheiat de B. S. D. M. in dosarul de executare nr. 562/2012 si a procedat la instituirea popririi pe veniturile debitorului insa nu a recuperat nimic din suma datorata.

In privinta sumei datorate a sustinut că utilizatorul a achitat suma de 21.451,89 lei din suma de 35.367,76 lei, ramanad un debit de 13.915,87 lei, conform situatiei anexate. A mai arătat că valoarea contractului este de 14.768,62 lei plus TVA, adica 18.313,10 lei, contrar sustinerilor contestatoarei.

In privinta exceptiei beneficiului de discutiune ridicata de contestatoare a sustinut că obligatia contestatoarei ca fideiusor este una accesorie, subsidiara, care urmeaza soarta obligatiei principale. A arătat că potrivit art. 1664 C. Civil pentru a invoca exceptia beneficiului de discutiune fideiusorul trebuie să indice creditorului bunurile debitorului principal care pot fi urmarite si sa avanseza cheltuielile necesare urmaririi acestor bunuri, lucru pe care contestatoarea nu l-a facut.

Cu privire la exceptia beneficiului de diviziune ridicata de reclamanta a solicitat respingerea acesteia pe motiv că in speta nu exista alti fideiusori inafara de contestatoare, nefiind indeplinite conditiile art. 1667 C. Civil.

Intimata a arătat că potrivit art. 712 NCPC nu se poate analiza in contestatia la executare motivele referitoare la clauzele abuzive deoarece contestatoarea avea o alta cale procesuala specifica pentru desfiintarea lor.

A sustinut că in mod gresit contestatoarea a retinut că a solicitat executarea silita pentru intreaga valoare a contractului si a declarat scadente in totalitate ratele de leasing ramase de achitat deoarece duma de 13.915,87 lei este compusa din rate restante de 5243,82 lei, dobanda de 829,39 lei, penalitati de 6806,98 lei și TVA de 1035,67 lei, iar incepand cu luna ianuarie 2014, cand a recuperat autoturismul nu a mai emis facturi.

În probațiune a depus înscrisuri (f.32-40) si a arătat că se opune probei cu expertiza contabila considerand suficiente documentele contabile depuse.

La data de 18.06.2014 contestatoarea a depus raspuns la intampinare prin care a arătat că intimata a recunoscut faptul ca a facurat o suma mai mare decat contractul. A sustinut că suma de 17.053 lei facturata in plus nu se poate justifica prin penalitati pentru neplata la termen avand in vedere că intimata a sustinut ca a demarat procedura executarii silite inca din anul 2012, ceeea ce inseamna că in anul 2012 contractul a fost reziliat.

Contestatoarea a sustinut că intimata recunoaste că, desi contractul nu a fost dus la bun sfarsit, utilizatorul a achitat suma de 21.451,89 lei, cu cca 4000 lei peste valoarea contractului.

In privinta beneficiului de diviziune si discutiune a arătat că aparările intimatei sunt corecte, insa aceasta a omis sa precizeze că nu a făcut dovada faptului că ar fi incercat urmarirea reala a obligatului principal, ci nu doar una formala.

La data de 03.07.2014 B. S. D. M. a depus copia dosarului executional nr. 104/2014 (f.50-73).

In sedinta din data de 07.10.2014 intimata a depus note de sedinta prin care a arătat că din eroare in intampinarea depusa a indicat sume inexate, fisa contabila depusa referindu-se la totalul rulajului unde se inregistreaza si alte operatiuni de transfer ci nu numai facturi/plati efectuate. A sustinut că la data incheierii contractului valoarea totala a contractului a fost 4443,79 euro reprezentand valoare auto cu TVA de 3500 euro, comision cu TVA de 175 euro si dobanda cu TVA de 768,79 euro. A arătat că debitorul a achitat suma de 1400 euro ramanad de achitat 3043,79 euro, din care s-a facturat pana la data de 31.12.2013 in valoare de 2451,77 euro. Din aceasta suma utilizatorul a achitat suma de 12.819,58 lei, in aceasta suma fiind inclusi cei 1400 euro achitati la incheierea contractului. A arătat că au ramas de achitat suma de 13.915,87 lei care se compune din rate facturate si neincasate de 6292,88 lei, dobanzi de 1028,44 lei și penalitati de intarziere de 6594,55 lei.

In privinta rezilierii contractului a arătat că utilizatorul a factut plati volunatare după data cererii de executare silita (data de 23.11.2012), in data de 09.01.2013 (suma de 1000 lei) si in data de 31.05.2013 (suma de 500 lei) pe care ea le-a acceptat, motiv pentru care partile contractuale au considerat de comun acord sa renunte la clauza privind rezilierea de drept a contractului, continuand executarea lui.

La data de 13.10.2014 intimata a depus o justificare a debitului (f.88-141).

La data de 30.10.2014 contestatoarea a depus raspuns la notele de sedinta prin care a arătat că prin notele de sedinta parata sustine alte sume decat cele pevazute in contractul de leasing (comision, dobanzi) si că suma achitata de utilizator este 21.451,89 lei ci nu 12.819,58 lei cum sustine intimata, lucru care rezulta din inscrisul ”Situatie documente beneficiari pe tertul 1359 R. S. P.”, inscris care emana de la intimata.

A sustinut că teoria intimatei privind tacita continuare a contractului nu poate fi admisa avand in vedere că odata ce se solicita executarea silita se declara scadente toate obligatiile stabilite in baza acestui contract. A mai arătat că repunerea in functiune a contractului care a incetat prin punerea in executare, nu se putea face decat printr-un act aditional ori nou contract care să fie in mod expres asumat de parti, inclusiv de ea.

In privinta constatarii, pe cale incidentala, a caracterului abuziv a unor clauze contractuale a sustinut că aceasta posibilitate a instantei se regaseste atat in jurisprudenta interna cat si in jurisprudenta CJUE.

Instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisuri, constând în actele depuse la dosarul cauzei.

Analizând actele și materialul probator existent la dosarul cauzei, instanța reține următoarele:

Prin Incheierea Civila nr. 3239/27.03.2014 pronuntata de Judecatoria Cluj-N. in dosarul nr._ instanta a încuviintat executarea silita impotriva contestatoarei R. M. in temeiul titlului executoriu –Contract de leasing financiar nr. 838/27.07.2011, pentru suma de 13.915,87 lei, plus cheltuieli de executare, contract in care contestatoarea are calitatea de girant a obligatiilor utilizatorului R. S. P..

Prin incheierea data de B. S. D. M. in dosarul de executare nr. 104/2014 s-au stabilit cheltuieli de executare de 1.850 lei, care adaugandu-se la debit rezulta suma de 15.765,87 lei.

Prin adresa din data de 04.04.2014 B. S. D. M. a dispus infiintarea popririi in cota de 1/3 parte din venitul lunar net pe care Scoala Generala Nuseni in calitate de tert poprit o datoreaza contestatoarei R. M. pana la incasarea sumei de_,87 lei.

In drept, conf. art. 711 alin. 1 NCPC: „Împotriva executării silite, a încheierilor date de executorul judecătoresc, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare. De asemenea, se poate face contestație la executare și în cazul în care executorul judecătoresc refuză să efectueze o executare silită sau să îndeplinească un act de executare silită în condițiile legii.”

Art. 712 alin. 1 NCPC prevede că: ” Dacă executarea silită se face în temeiul unei hotărâri judecătorești sau arbitrale, debitorul nu va putea invoca pe cale de contestație motive de fapt sau de drept pe care le-ar fi putut opune în cursul judecății în primă instanță sau într-o cale de atac ce i-a fost deschisă.”

In privinta certitudinii sumei urmarite instanta retine urmatoarele:

La data incheierii contractului de leasing nr. 838/2011 valoarea totala a contractului a fost 4443,79 euro reprezentand valoare auto cu TVA de 3500 euro, comision cu TVA de 175 euro si dobanda cu TVA de 768,79 euro după cum rezulta din contract (f.14-20) si din graficul de rambursare (f.37-38). Din aceasta suma utilizatorul R. S. P. a achitat suma de 1400 euro la data incheierii contractului, ramanad de achitat 3043,79 euro, potrivit graficului de rambursare de la f. 37-38.

Intimata sustine că utilizatorul a achitat suma de 12.819,58 lei, in aceasta suma fiind inclusi cei 1400 euro achitati la incheierea contractului ramanad de achitat suma de 13.915,87 lei care se compune din rate facturate si neincasate de 6292,88 lei, dobanzi de 1028,44 lei și penalitati de intarziere de 6594,55 lei.

Contestatoarea a sustinut că suma solicitata nu este certa insa nu a facut nicio dovada că utilizatorul a achitat o suma mai mare decat cea afirmata de intimata, adica 12.819,58. Sustinerea sa că utilizatorul ar fi achitat suma de de 21.451,89 lei, cu cca 4000 lei peste valoarea contractului, după cum rezulta din situatie documente beneficiari depusa de intimata (f.32-36), nu poate fi retinuta. Se poate observa că aceasta situatie nu se refera numai la ratele si platile aferente contractului de leasing nr. 838/2011 deoarece soldul de 35.367,76 lei nu corespunde acestui contract, astfel că si platile de 21.451,89 lei sunt in neconcordanta cu cele efectuate. Un argument in plus in acest sens il reprezinta faptul că intimata a recuperat autovehiculul de la utilizator in luna ianuarie 2014, ori daca utilizatorul ar fi achitat suma de 21.451,89 lei nu ar fi mai inapoiat autoturismul deoarece il platise.

Instanta retine că intimata a depus la dosar la f. 88-141 o justificare a debitului solicitat de 13.915,87 lei reprezentand rate facturate si neachitate pana in decembrie 2013 in valoare de 6292,88 lei, dobanda de 1028,44 lei calculata pentru aceasi perioada și penalitati de intarziere in suma de 6594,55 lei.

Contestatoarea nu a formulat nicio obiectiune cu privire la acest calcul, ci doar a arătat că suma a fost achitata de către utilizator, lucru pe care instanta l-a analizat mai sus, si că contractul dintre parti a fost reziliat inca din anul 2012 motiv pentru care intimata nu mai putea calcula dobanzi si penalitati in temeiul acestui contract.

In privinta rezilierii contractului, instanta retine că intimata recunoaste că in anul 2012 a inceput executarea silita a utilizatorului, in dosarul nr. 562/2012 al B. S. D. M., insa a recuperat autovehiculul numai in luna ianuarie 2014. In aceste conditii, chiar daca s-a reziliat contractul dintre parti, atata timp cât intimata nu si-a recuperat autovehiculul, obiect al contractului de leasing, aceasta este indreptatita să solicite plata ratelor neachitate, a dobanzii si a penalitatilor de intarziere deoarece autoturismul a fost in posesia utilizatorului care nu s-a conformat nici obligatiei de plata a sumelor de bani prevazute in contractul dintre parti, acesta fiind motivul rezilierii, si apoi nu a inapoiat autoturismul intimatei, folosindu-se de el.

Contestatoarea a invocat beneficiul de diviziune si discutiune:

Potrivit art. 1664 Vechiul Cod Civil, aplicabil in speta avand in vedere data incheierii contractului de leasing: ”Fidejusorul care cere discutia trebuie sa indice creditorului averea debitorului principal si sa anticipeze spezele cuviincioase pentru punerea in lucrare a executarii.”

Art. 1667 Vechiul cod civil prevede că: ”Cu toate acestea, fiecare din persoanele aratate in articolul precedent, intrucit n-a renuntat la beneficiul diviziunii, poate cere ca creditorul sa divida mai intii actiunea sa si sa o reduca la proportia fiecaruia.”

Avand in vedere că in speta, contestatoarea nu a indicat creditorului, adica intimatei bunurile utilizatorului-debitor principal care s-ar putea urmări si nici nu a avansat costurile urmăririi acestor bunuri instanta nu poate retine exceptia beneficiului de discutiune.

In privinta exceptiei beneficiului de diviziune avand in vedere că, contestatoarea este singura fideiusoare in contractul de leasing nr. nr. 838/27.07.2011, aceasta exceptie nu se poate retine.

Contestatoarea a mai solicitat constatarea ca abuziva a clauzei din cap. ”Plata si intarzierile de plata” prin care ”ratele de leasing ramase de achitat la momentul rezilierii contractului de leasing din cauza utilizatorului se considera scadente in totalitate reprezentand daune interese datorate de utilizator, finantatorului”.

Contrar celor sustinute de intimata, in procedura contestatiei la executare instanta poate analiza daca in contractul dintre parti au fost inserate clauze abuzive, deoarece art. 712 alin. 1 prevede inadmisibilitatea analizarii motivelor de fapt si drept numai daca contestatoarea ar fi avut o actiune speciala in acest sens. Desi in cazul de fata se putea solicita pe cale separata constatarea ca abuziva a clauzei invocate, aceasta actiune nu este una speciala.

Totusi fiind vorba despre procedura contestatiei la executare instanta va analiza daca o clauza este abuziva sau nu in masura in care aceasta influenteaza cuantumul debitului solicitat.

In speta, desi aceasta clauza este prevazuta in contractul dintre parti, intimata nu s-a prevalat de ea, debitul solicitat de 13.915,87 lei fiind compus din ratele neachitate pana la data recuperarii autoturismului, adica pana in decembrie 2013, la care s-au adaugat dobanzi si penalitati, după cum se poate observa din justificarea de debit depusa de intimata, motiv pentru care instanta nu va analiza daca aceasta clauza este abuziva.

Pentru aceste considerente, instanta va respinge ca neintemeiata cererea formulata de contestatoarea R. M. în contradictoriu cu intimata S. M. IFN SA, având ca obiect contestație la executare.

In temeiul art. 453 NCPC instanta va respinge ca neintemeiata cererea contestatoarei de plata a cheltuielilor de judecata, va admite cererea intimatei de plata a cheltuielilor de judecata si va obliga contestatoarea la plata către intimata a sumei de 500 lei-onorariu de avocat, conform facturii nr._/14.07.2014 si a chitantei nr._/14.07.2014(f.81-82).

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Respinge ca neîntemeiată cererea formulată de contestatoarea R. M., CNP_, cu domiciliul procesual ales in Bistrita, .. 19, jud. Bistrita-Nasaud, a solicitat în contradictoriu cu intimata S. M. IFN SA, J_, CUI_, cu sediul in Apahida, ., jud. Cluj, având ca obiect contestație la executare.

Respinge ca neintemeiata cererea contestatoarei de plata a cheltuielilor de judecata.

Admite cererea intimatei cu privire la plata cheltuielilor de judecata si obliga contestatoarea la plata către intimata a sumei de 500 lei-onorariu de avocat.

Cu drept de apel în termen de 10 de zile de la comunicare. Cererea de apel se va depune la Judecătoria Cluj-N..

Pronunțată în ședință publică, azi, 02.12.2014.

JUDECĂTOR GREFIER

T. R.-V. S. I. M.

Red. /Dact. TRV/S.

4 ex. /05.01.2015

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Contestaţie la executare. Sentința nr. 2014/2014. Judecătoria CLUJ-NAPOCA