Contestaţie la executare. Sentința nr. 2014/2014. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2014/2014 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 24-11-2014 în dosarul nr. 2821/4/2014
RO M Â N I A
JUDECĂTORIA CLUJ-N.
SECȚIA CIVILĂ
Operator de Date cu Caracter Personal - 3185
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ nr._/2014
Ședința publică din data de 24.11.2014
Instanța este constituită din:
PREȘEDINTE: I. A. B.
GREFIER: Ș. N.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile formulată de contestatoarea A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR – DIRECȚIA JURIDICĂ ȘI DE C. în contradictoriu cu intimații G. S. P. J. și G. M., având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în cauză atât la prima, cât și la a doua strigare, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, față de cererea părților de judecare a cauzei și în lipsa acestora de la dezbateri, conform dispozițiilor art. 242 alin. 2 C.pr.civ.,
Instanța, în temeiul art. 167 alin. 1 C.pr.civ., încuviințează proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei, apreciind-o ca fiind utilă, pertinentă și concludentă pentru justa soluționare a cauzei.
În temeiul art. 150 C.pr.civ. instanța, socotindu-se lămurită, declară dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 4 București sub nr._ la data 29.01.2014, contestatoarea A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR – DIRECȚIA JURIDICĂ ȘI DE C. a solicitat în contradictoriu cu intimații G. S. P. J. și G. M. suspendarea executării silite dispusă în dosarul de executare nr. 147/2011, suspendarea tuturor actelor de executare silită dispuse sau care ar putea fi dispuse, inclusiv a popririi asupra conturilor ANRP deschise la Activitatea de Trezorerie și contabilitate Publică a Municipiului București, anularea procesului verbal încheiat în data de 13.01.2014 de B. S. R. M. și anularea executării silite dispusă prin dosarul de executare nr. 147/2011.
În motivarea cererii, contestatoarea a învederat, în esență, că, creanța intimaților nu este exigibilă, procedura de executare silită fiind pornită în mod nelegal împotriva sa, iar în procesul verbal de actualizare a sumei de 163.680,83 lei reprezentând totalul compensațiilor stabilite prin Decizia nr. 136 din data de 01.02.2010 emisă de A. Națională pentru Restituirea Proprietăților, actualizarea sumei s-a realizat cu nerespectarea prevederilor art. 1 alin. 4 din OUG nr. 10/2013.
A mai susținut că pentru executarea silită a Deciziei nr. 136/2010, creditorii trebuiau să se adreseze unui birou de executor judecătoresc din raza de competență a Curții de Apel București, care la rândul lui să solicite încuviințarea executării silite la Judecătoria Sector 4 București, competentă teritorial întrucât Activitatea de Trezorerie și contabilitate Publică a Municipiului București, unde își are conturile A. Națională pentru Restituirea Proprietăților, se află în sectorul 4.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 399 și urm. C.pr.civ., Legea nr. 9/1998, HG nr. 1277/2007, OUG nr. 10/2013, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 287/2013 și OUG nr. 80/2013.
În dovedire, s-au depus, în copie, la dosar, înscrisuri (filele 6 - 10).
Cererea este scutită de la plata taxei judiciare de timbru, în temeiul art. 30 din OUG nr. 80/2013.
La solicitarea instanței, B. S. R. M. a atașat la dosar, în copii conforme cu originalul, dosarul de executare nr. 147/2011 – filele 17 – 63.
La data de 30.06.2014, prin Serviciul Registratură, intimații G. S. P. J. și G. M. au depus întâmpinare – filele 65 – 69, prin care au invocat, pe cale de excepție, necompetența teritorială a Judecătoriei Sectorului 4 București, precum și excepția tardivității contestației la executare, iar pe fond, au solicitat respingerea cererii, ca neîntemeiată, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, au susținut că Judecătoria Cluj-N. este instanța de executare și cea competentă să soluționeze contestația la executare, iar față de dovezile de comunicare ale somațiilor emise în dosarul de executare pe numele debitoarei, prezenta cerere este tardivă.
Pe fond, au învederat că susținerile contestatoarei, care se întemeiază pe dispozițiile OUG nr. 10/2013, nu pot fi primite de instanță în condițiile în care prin Decizia nr. 528/12.12.2013 a Curții Constituționale a României, prevederile OUG nr. 10/2013 pentru plata eșalonată a despăgubirilor stabilite potrivit dispozițiilor Legii nr. 9/1998 privind acordarea de compensații cetățenilor români pentu bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România și Bulgaria, semnat la C. la 7 septembrie 1940, ...sunt neconstituționale.
A mai arătat că instanța de executare este Judecătoria Cluj-N., executarea silită făcându-se împotriva debitoarei în raza Curții de Apel Cluj, ANPR având conturi și la Trezoreria Cluj, unde s-a înființat poprirea prin adresa nr. 05.03.2014, fapt pentru care B. S. R. M. este cel competent în cazul din speță.
În drept, intimații au invocat în apărarea lor prevederile art. 8, art. 12, art. 115, art. 274, art. 373 și art. 3731 și art. 401 alin. 1 lit. c C.pr.civ., OUG nr. 10/2013, art. 9 din Legea nr. 188/2000.
În probațiune, au anexat înscrisuri (filele 71 – 80).
Prin Sentința civilă nr. 6515 din data de 10.07.2014 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București în dosarul nr._ s-a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată de intimați, prin întâmpinare, și s-a declinat competența de soluționare a prezentei cauze în favoarea Judecătoriei Cluj-N..
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei Cluj-N. la data de 26.09.2014 sub nr._ .
La termenul din data de 13.10.2014, instanța a admis excepția tardivității cererii, invocată de intimați, prin întâmpinare, cu privire la petitul având ca obiect anularea executării silite însăși efectuată în dosarul de executare nr. 147/2011, și a respins, ca neîntemeiată, aceeași excepție cu privire la anularea procesului verbal din data de 13.01.2014 – fila 8 din dosar.
În cauză, instanța a încuviințat și a administrat proba cu înscrisurile depuse la dosar.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În fapt, la data de 25.02.2011, intimații G. S. P. J. și G. M. au înregistrat la B. S. R. M. sub nr. 147, cererea de executare silită formulată împotriva contestatoarei A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR, pentru realizarea creanței de 110.812,28 lei, care să fie reactualizată în raport cu indicele de creștere a prețurilor de consum publicat de Institutul Național de S., plus cheltuielile ocazionate cu cererea de executare silită, în baza Sentinței civile nr. 2395 din data de 12.12.2008 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr._, devenită irevocabilă ca urmare a respingerii recursului contestatoarei – filele 17 și 19 din dosar.
La data de 13.04.2011, intimații au înregistrat la executorul judecătoresc precizare a cererii de executare silită – fila 20, prin care au solicitat urmărirea debitoarei pentru realizarea creanței actualizate de A. Națională pentru Restituirea Proprietăților în sumă de 163.680, 83 lei (sumă actualizată de însăși debitoarea).
Prin Sentința civilă nr. 2395/2008 din data de 12.12.2008 pronunțată în dosarul nr._ de Tribunalul Cluj s-a admis acțiunea civilă formulată de intimați împotriva contestatoarei, iar ca urmare a anulării Deciziei nr. 783/19.05.2008, contestatoarea a fost obligată să plătească intimaților despăgubiri în sumă de 110.812,28 lei, stabilite prin Hotărârea nr. 2/08.12.2003 a Comisiei pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 din cadrul Instituției Prefectului Județului Cluj, actualizate în raport cu indicele de creștere a prețurilor de consum publicat de Institutul Național de S. – filele 21 - 24, irevocabilă în baza Deciziei civile nr. 1615/2009 din data de 07.05.2009 a Curții de Apel Cluj – filele 25 – 30.
Apoi, prin Încheierea civilă nr. 4878/CC/2011 din data de 17.03.2011 pronunțată în dosarul nr._ de Judecătoria Cluj-N. s-a încuviințat executarea silită a Sentinței civile nr. 2395/2008 a Tribunalului Cluj împotriva contestatoarei – filele 34 – 35.
În data de 11.04.2011 și, apoi, în data de 21.04.2011, B. S. R. M. a emis somațiile de executare de la filele 38 și 40 din dosar, care au fost comunicate debitoarei la data de 18.04.2011 și respectiv 27.04.2011 – fila 42.
La data de 10.01.2014, intimații au înregistrat la B. S. R. M. cerere de continuare a executării silite – fila 46, fiind emise de executor somația și procesul verbal nr. 3 din data de 13.01.2014 – filele 49 – 50, comunicate debitoarei la data de 15.01.2014 – fila 51, iar la data de 26.02.2014, au solicitat înființarea popririi asupra sumelor de bani din conturile bancare pe care le deține debitorul urmărit – fila 52, în 05.03.2014 fiind emisă adresa de înființare a popririi asupra contului deținut de debitor la Trezoreria Cluj până la concurența sumei de 172.387,83 lei reprezentând debit și cheltuieli de executare – filele 53 – 54.
Prin prezenta cerere, contestatoarea a solicitat suspendarea executării silite dispusă în dosarul de executare nr. 147/2011, suspendarea tuturor actelor de executare silită dispuse sau care ar putea fi dispuse, inclusiv a popririi asupra conturilor ANRP deschise la Activitatea de Trezorerie și Contabilitate Publică a Municipiului București, anularea procesului verbal încheiat în data de 13.01.2014 de B. S. R. M. și anularea executării silite din dosarul de executare nr. 147/2011.
Ca urmare a admiterii excepției tardivității cererii, invocată de intimați, prin întâmpinare, cu privire la petitul având ca obiect anularea executării silite însăși efectuată în dosarul de executare nr. 147/2011, instanța constată că rămâne învestită în prezenta cauză doar cu analizarea motivelor de nulitate invocate de contestatoare referitoare la anularea procesului verbal încheiat în data de 13.01.2014 de B. S. R. M..
În drept, potrivit art. 399 C.pr.civ., împotriva executării silite, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare. Nerespectarea dispozițiilor privitoare la executarea silită însăși sau la efectuarea oricărui act de executare atrage sancțiunea anulării actului nelegal, iar conform dispozițiilor art. 400 alin. 1 C.pr.civ., contestația se introduce la instanța de executare. Instanța de executare este, astfel cum prevede art. 373 alin. 2 C.pr.civ., instanța în circumscripția căreia se va face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.
În speță, prin contestația la executare formulată, contestatoarea a invocat drept motiv de anulare a procesului verbal încheiat în data de 13.01.2014 de B. S. R. M., faptul că, creanța invocată de creditori nu este exigibilă, procedura de executare silită fiind pornită în mod nelegal împotriva sa, față de prevederile OUG nr. 10/2013, aprobată cu modificări și completări pein Legea nr. 287/2013, actualizarea compensațiilor bănești efectutaă prin procesul verbal de actualizare a sumei de 163.680,83 lei fiind realizată cu nerespectarea prevederilor art. 1 alin. 4 din OUG nr. 10/2013.
Raportat la prevederile OUG nr. 10/2013, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 287/2013, pe care contestatoare le-a invocat în susținerea cererii sale de anulare a executării silite efectuate împotriva sa în dosarul execuțional nr. 147/2011, instanța constată că, prin Decizia nr. 528 din data de 12.12.2013 a Curții Constituționale a României, s-a admis excepția de neconstituționalitate a prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 10/2013 pentru plata eșalonată a despăgubirilor stabilite potrivit dispozițiilor Legii nr. 9/1998 privind acordarea de compensații cetățenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România și Bulgaria, semnat la C. la 7 septembrie 1940, ale Legii nr. 290/2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensații cetățenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reținute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord și Ținutul H., ca urmare a stării de război și a aplicării Tratatului de P. între România și Puterile Aliate și Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, precum și ale Legii nr. 393/2006 privind acordarea de compensații cetățenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea fostului Regat al Sârbilor, Croaților și Slovenilor, în urma aplicării Protocolului privitor la câteva insule de pe D. și la un schimb de comune între România și Iugoslavia, încheiat la Belgrad la 24 noiembrie 1923, și a Convenției dintre România și Regatul Sârbilor, Croaților și Slovenilor, relativă la regimul proprietăților situate în zona de frontieră, semnată la Belgrad la 5 iulie 1924, precum și pentru modificarea și completarea Legii nr. 9/1998, Legii nr. 290/2003 și Legii nr. 393/2006.
Ca urmare a declarării ca fiind neconstituționale a dispozițiilor OUG nr. 10/2013, instanța constată că, contestatoarea nu se mai poate prevala în soluționarea cererii sale de aceste prevederi legale, care nu mai pot produce efectele invocate, creanța pretinsă de intimați fiind exigibilă, procedura de executare silită fiind pornită în mod legal împotriva contestatoarei, iar față de procesul verbal de actualizare a sumei de 163.680,83 lei nu se mai poate reține o încălcare a dispozițiilor art. 1 alin. 4 din OUG nr. 10/2013, cum s-a solicitat de contestatoare.
Apoi, în ceea ce privește invocarea de către contestatoare a nerespectării prevederilor art. 373 C.pr.civ., executorul judecătoresc ales de intimați nefiind competent pentru efectuarea executării silite, instanța constată că, acest motiv de nulitate afectează executarea silită însăși efectuată împotriva debitoarei în dosarul de executare nr. 147/2011, iar cu privire la aceasta instanța a admis excepția tardivității depunerii cererii. Cu toate acestea, instanța va analiza motivul invocat de contestatoare în măsura în care acesta ar putea afecta legalitatea emiterii procesului verbal încheiat în data de 13.01.2014 de B. S. R. M..
Potrivit art. 373 alin. 1 C.pr.civ. „dacă prin lege nu se dispune altfel, hotărârile judecătorești și celelalte titluri executorii se execută de executorul judecătoresc din circumscripția curții de apel în care urmează a se face executarea ori, în cazul urmăririi bunurilor, de către executorul judecătoresc din circumscripția curții de apel în care se află acestea”.
În speță, prin Sentința civilă nr. 2395/2008 din data de 12.12.2008 pronunțată în dosarul nr._ de Tribunalul Cluj s-a admis acțiunea civilă formulată de intimați împotriva contestatoarei A. Națională pentru Restituirea Proprietăților București, care a fost obligată să plătească intimaților despăgubiri în sumă de 110.812,28 lei, stabilite prin Hotărârea nr. 2/08.12.2003 a Comisiei pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 din cadrul Instituției Prefectului Județului Cluj, actualizate în raport cu indicele de creștere a prețurilor de consum publicat de Institutul Național de S. – filele 21 - 24, irevocabilă în baza Deciziei civile nr. 1615/2009 din data de 07.05.2009 a Curții de Apel Cluj – filele 25 – 30, iar prin Încheierea civilă nr. 4878/CC/2011 din data de 17.03.2011 pronunțată în dosarul nr._, Judecătoria Cluj-N. a încuviințat executarea silită a Sentinței civile nr. 2395/2008 a Tribunalului Cluj împotriva contestatoarei – filele 34 – 35.
În dosarul de executare nr. 147/2011, la cererea creditorilor, executorul judecătoresc a efectuat executarea silită prin poprirea sumelor de bani datorate debitoarei de către terțul poprit Trezoreria Cluj, al cărui sediu se află în Cluj-N. – filele 53 – 57 din dosar.
Astfel, potrivit art. 453 alin. 1 C.pr.civ., poprirea se înființează la cererea creditorului, de executorul judecătoresc de la domiciliul sau sediul debitorului ori de la domiciliul sau sediul terțului poprit.
Cu titlu de excepție, alin. 2 al aceluiași articol a prevăzut că pentru sumele datorate cu titlu de obligație de întreținere sau de alocație pentru copii, precum și în cazul sumelor datorate cu titlu de despăgubiri pentru repararea pagubelor cauzate prin moarte, vătămarea integrității corporale sau a sănătății, când executarea se face asupra salariului sau altor venituri periodice cunoscute realizate de debitor, înființarea popririi se dispune de instanța de fond, din oficiu, de îndată ce hotărârea este executorie potrivit legii.
Normele prevăzute de alin. 1 al art. 453 C.pr.civ. reglementează o competență teritorială exclusivă a executorului judecătoresc care poate fi, după caz, cel de la sediul ori domiciliul debitorului sau executorul de la sediul ori domiciliul terțului poprit.
În consecință, numai creditorul este cel care are un drept de alegere, dar exclusiv fie în persoana executorului judecătoresc de la sediul ori domiciliul debitorului, fie în persoana executorului judecătoresc de la sediul ori domiciliul terțului poprit.
Totodată, potrivit art. 373 alin. 2 din același cod, instanța de executare este judecătoria în circumscripția căreia se va face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Această instanță este cea care soluționează cererile de încuviințare a executării silite, judecă contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe.
În materia executării silite prin poprire, instanța de executare nu poate fi decât judecătoria în raza căreia se află domiciliul sau sediul debitorului ori domiciliul sau sediul terțului poprit, însăși poprirea neputând fi înființată decât de executorul judecătoresc care își desfășoară activitatea în circumscripția teritorială a unei asemenea instanțe.
În cauza dedusă judecății rezultă că sediul terțului poprit se află în Cluj-N., situație în care poprirea putea fi înființată la cererea creditorilor, fie de către executorul judecătoresc de pe lângă Judecătoria Cluj-N. (unde se află sediul terțului poprit), fie de cea de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București (cea de la sediul debitoarei).
În consecință, executarea silită în cadrul dosarului de executare nr. 147/2011 s-a efectuat cu respectarea prevederilor art. 373 și urm. C.pr.civ.
În ceea ce privește cererea de suspendare a executării silite, instanța, față de dispozițiile art. 403 alin. 1 - 3 C.pr.civ., potrivit cărora suspendarea executării se poate dispune numai până la soluționarea contestației la executare, va respinge cererea de suspendare a executării silite, ca rămasă fără obiect.
Față de considerentele expuse, instanța va respinge, ca neîntemeiată, cererea formulată de contestatoarea A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR – DIRECȚIA JURIDICĂ ȘI DE C., în contradictoriu cu intimații G. S. P. J. și G. M..
Referitor la cheltuielile de judecată, potrivit art. 274 alin. 1 C.pr.civ. partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată către cealaltă parte. În prezenta cauză, având în vedere că cererea contestatoarei va fi respinsă, ca neîntemeiată, aceasta din urmă fiind partea care a căzut în pretenții, instanța va admite cererea intimaților de acordare a cheltuielilor de judecată și va obliga contestatoarea să achite intimaților suma de 2.000 lei reprezentând onorariu avocațial (chitanța nr. 190 din data de 13.06.2014 – fila 71), cheltuielile solicitate fiind justificate față de complexitatea cauzei, valoarea obiectului cererii și munca depusă de apărătorul intimaților.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge, ca neîntemeiată, cererea formulată de contestatoarea A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR – DIRECȚIA JURIDICĂ ȘI DE C., cu sediul în București, Calea Floreasca, nr. 202, sector 1, în contradictoriu cu intimații G. S. P. J., cu domiciliul în Cluj-N., .. 2, jud. Cluj, și G. M., cu domiciliul în Cluj-N., . – 27, jud. Cluj, ambii prin avocat U. I..
Respinge, ca rămasă fără obiect, cererea de suspendare a executării silite.
Obligă contestatoarea la plata în favoarea intimaților a sumei de 2.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 de zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, data de 24.11.2014.
Președinte, Grefier,
B. I. AncaNechita Ș.
Red./Dact. B.I.A./N.S./23.12.2014/4 ex.
| ← Cerere necontencioasă. Hotărâre din 16-10-2014, Judecătoria... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 2014/2014.... → |
|---|
