Legea 10/2001. Sentința nr. 6752/2014. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6752/2014 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 26-06-2014 în dosarul nr. 14645/211/2012
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.-N.
CIVIL
Dosar nr._
SENTINTA CIVILA NR. 6752/2014
Ședința publică din data de 26 iunie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE S. C.
Grefier T. P.
Re rol este actiunea civila formulate de catre reclamantul Z. A. în contradictoriu cu pârâții S. ROMÂN prin CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI C.-N., S. ROMÂN prin MINISTERUL FINANTELOR, S. E. A., P. A. si M. C.-N., având ca obiect Legea nr.10/2001.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință dupa care,
Se constata ca s-a depus la dosarul cauzei in data de 11.06.2014, de catre reclamant, prin reprezentant, concluzii scrise.
Mersul dezbaterilor și cuvântul pe fond sunt consemnate în încheierea de sedință din data de 29.05.2014 care face parte integrantă din prezenta când, instanța pentru a acorda posibilitatea parților să depună concluzii scrise si avand nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea asupra cauzei pentru data de 05.06.2014, pentru data de 12.06.2014, pentru data de 19.06.2014, apoi pentru astazi 26.06.2014.
INSTANTA
Deliberand asupra cauzai de fata,constata urmatoarele:
Prin cererea inregistrata pe rolul Judecatoriei C.-N. la data de 19.04.2012 sub dosar cu nr._, reclamanta Z. A. a solicitat instantei, in contradictoriu cu paratii S. R. prin Consiliul Local al Municipiului C.-N. si Ministerul Finantelor si S. E. A., sa dispuna repunerea sa in termenul de a ataca contractul de vanzare-cumparare cu nr. 32.336/14.01.1997, incheiat intre . cumparatorul R. V., avand ca obiect apartamentul nr. 1, de sub nr. serial A+l,cu nr. top. 4480/1/1, inscris in c.f. nr._, C. - N., compus din 2 camere, 1 bucatarie, 1 baie, 1 camara de alimente, 1 hol, 1 antreu, cu partile indivize comune inscrise in C.F. colectiva nr._, C. – Napoc, sa constatate nulitatea absoluta a contractului de vanzare-cumparare nr. 32.336 din data de 14.01.1997, incheiat intre ., in calitate de vanzator si R. V., in calitate de cumparator, avand ca obiect apartamentul nr. 1, de sub nr. serial A+l,avand nr. top. 4480/1/1, inscris in c.f . nr._, compus din 2 camere, 1 bucatarie, 1 baie, 1 camara de alimente, 1 hol, 1 antreu, cu partile indivize comune inscrise in c.f. colectiva nr._ din cladirea construita pe terenul in suprafata de 320 mp (320/666 parte), din totalul suprafatei de 185 stj.p, de sub nr. serial A+3, din c.f. nr._, cu nr. top. 4480/1, C.-N., situat in municipiul C.-N., ., in prezent in c.f nr._ C.-N. proprietar sub B. 11-12 asupra apartamentului fiind inscris statul roman, cu cheltuieli de judecata.
In motivare,in esenta a sustinut ca,asupra unei cote de 320/666 parte din terenul de sub nr. serial A+3, in suprafata de 185 stj.p, avand nr. top. 4480/1, inscris in cartea funciara nr._ C.-N., dar si asupra intregului apartament nr. 1, edificat pe acest teren, situat administrativ in mun.C.-N., in trecut au avut un drept de proprietate antecesorii reclamantei, adica Z. I. si Z. G. I. C.,pentru care, la data 08.11.2001 sub nr. 2087/2001- B. Cimpian M. R., mama sa a inregistrat notificarea in temeiul Legii nr. 10/2001.
A subliniat ca,atat terenul cat si apartamentul a fost expropriate si au trecut in proprietatea statului roman,apartamentul fiind preluat in mod abuziv in baza unei decizii nelegale,astfel cum rezulta din cuprinsul Adresei nr. 2876 - I - din 11.08.1988, emisa de Consiliul Popular al Judetului C., care atesta ca preluarea apartamentului s-a facut in temeiul disp. art. 5 si 52 din L. nr. 4/1973, desi in momentul in care a operat preluarea apartamentului, parintii sai nu aveau nici o alta locuinta in proprietate.
In continuare, reclamanta a aratat ca,in urma aparitiei Legii nr. 10/2001, mama sa,Z. I. a solicitat restituirea in natura atat a terenului cat si a apartamentului nr. 1, situate in M. C.-N., ., judetul C..
Dupa mai multe demersuri, Curtea de Apel C. a pronuntat Decizia Civila nr. 35/A/2010, care fost casata in parte de ICCJ, cu privire la restituirea in natura a apartamentului, cu indrumarea ca in rejudecarea apelului, sa se intocmeasca o expertiza de specialitate prin care sa se stabileasca daca exista identitate intre datele apartamentului cuprins in contractul de vanzare-cumparare nr._/14.01.1997, comparator R. V. si apartamentul revendicatlat pe rolul Curtii de Apel C. s-a efectuat un Raport de Expertiza, prin care dl. inginer T. M., a stabilit ca intre apartamentul nr. 1, revendicat si apartamentul cuprins in contractul de vanzare-cumparare nr._/14.01.1997, cumparat de R. V., exista identitate, numai ca in cuprinsul contractului s-a strecurat o eroare materiala cu privire la datele de identificare ale apartamentului, iar fata de data la care a fost depusa expertiza, 06.06.2012, a apreciat ca este in termen si a solicitat instantei sa faca aplicarea art.103 din Codul de procedura civila.
Parata S. E. A. este fiica numitului R. V., in prezent decedat, motiv pentru care aceasta a fost chemata in judecata.
Referitor la motivele de nulitate a contractului de vanzare-cumparare, a invederat instantei ca, . o parte, nu avea abilitatea necesara pentru a instraina bunurile immobile apartinand Statului R., iar, pe de alta parte, cumparatorul a cunoscut la momentul contractarii, ca imobilul obiect al contractului de vanzare-cumparare a fost expropriat si ca apartine proprietarului de drept, care este altul decat vanzatorul și, chiar daca cumparatorul nu a cunoscut sau nu a inteles prevederile legale aplicabile in speta, nici el, dar cu atat mai putin S. R., nu mai pot impune, in aceste conditii, buna lor credinta, intrucat nimanui nu-i este permis sa ingnore prevederile legale prevalandu-se de buna credinta, care . devine rea-credinta.
Reclamanta a mai precizat si ca, buna credinta este exclusa in situatia nesocotirii unor norme legale la momentul perfectarii actului juridic de instrainare, care s-a incheiat prin frauda la lege si a intereselor vechiului proprietar, ceea ce afecteaza valabilitatea contractului de vanzare-cumparare, vanzatorul nefiind proprietar al bunului vandut.
In drept cererea afost intemeiata pe dispozitiile Legii nr. 10/2001 art. 1 -25, respective art. 45, Hotararea de Guv. nr. 498/2003 privind normele de aplicare a Legii nr. 10/2001, Legea nr. 247/2005, Legea nr. 112/1995, art. 1246, art. 1247, art. 1250, art. 1254 dinNCC.
In probatiune a depus inscrisuri,in copie: notificare, extrasele de carte funciara, adresa nr. 2876/1988, acte de stare civila, certificat de deces, sentinte, contractul atacat, raport de expertiza.
Parata S. A.-E. a formulat intampinare (f.35) prin care a solicitat respingerea actiunii ca nefondata si a invocat exceptia lipsei calitatii procesual pasive.
In motivare a sustinut ca nu este proprietara apartamentului nr. 1, de pe ., C.-N.,deoarece apartamentul a fost instrainat inca din timpul vietii, de catre tatal sau, R. V., doamnei P. A.-E.,care l-a ingrijit pe defunct,in ultimii ani ai vietii.
In probatiune a depus inscrisuri: Certificatul de deces pentru R. V.;Certificatul de nastere si de casatorie,Contractul de vanzare-cumparare incheiat in 1997 pentru apartamentul nr. 1, ., C.-N.
S. roman prin Ministerul Finantelor Publice a formulat INTAMPINARE (f.41) prin care a solicitat respingerea actiunii,pe considerentul lipsei calitatii procesuale pasive,invocand faptul ca,potrivit dispozitiilor legale incidente- Legea nr.10/2001, Ministerul Finantelor Publice, in nume propriu si nu in calitate de reprezentant al Statului roman, are calitate procesuala pasiva numai in faza ulterioara desfintarii contractelor de vanzare-cumparare incheiate in temeiul Legii 112/1995, pentru restituirea pretului reactualizat sau a pretului de piata, dupa caz.
Reclamanta a formulat PRECIZARE Sl EXTINDERE DE ACTIUNE (f.44),fata de S. R. prin Consiliul Local al Municipiului C.-N., Statul Român prin Ministerul Finantelor,S. E. A. si P. A. prin care a solicitat repunerea in termenul prevazut de art. 45 alin. 5 din Legea nr. 10/2001, republicata, cu aplicarea art. 19 din Decretul nr. 167/1958,constatarea nulitatii absolute a contractul de vanzare-cumparare nr. 32.336 din 14.01.1997,incheiat intre S.C. Constructardealul S.A.,constatarea nulitatii absolute a contractului de vanzare-cumparare incheiat intre R. V. si P. A.,respectiv sa dispuna restabilirea situatiei anterioare incheierii contractelor mentionate, prin readucerea in proprietatea statului a imobilului instrainat,cu cheltuieli de judecata.
Referitor la cererea de repunere in termenul de a solicita constatarea nulitatii absolute a contractului de vanzare-cumparare, a reliefat faptul ca natura juridica a termenului prevazut de art. 45 alin. 5 din Legea nr. 10/2001 este a unui termen de prescriptie reglementat printr-o norma juridica speciala, derogatorie de la dreptul comun, fiind supus dispozitiilor art. 13-19 din Decretul nr. 167/1958 referitoare la intreruperea, suspendarea sau repunerea in termenul de prescriptie,iar motivul nerespectarii lui l-a reprezentat situatia juridica incerta a apartamentului nr. 1 a carui restituire a solicitat-o instantei.
Incertitudinea a fost cauzata de mentiunea inscrisa in contractul de vanzare- cumparare atacat referitoare la obiectul contractului si anume acel apartament "nr. 2", caz in care nu se putea considera ca ar fi exista un interes al subsemnatei in atacarea acelui contract, cu atat mai mult cu cat din extrasele de carte funciara rezulta fara dubiu faptul ca proprietar al imobilului a carui restituire am solicitat-o este inca S. R.,situatie in care, asa cum a retinut si I.C.C.J. prin Decizia nr. 6748/14.12.2010 de casare cu trimitere spre rejudecare in apel, a fost necesara efectuarea unei expertize de specialitate pentru clarificarea situatiei juridice a apartamentului nr. 1.
In conditiile in care prin expertiza astfel efectuata s-a constatat existenta identitatii intre apartamentul revendicat si cel vandut de catre stat, respectiv faptul ca apartamentul nr. 1 este acelasi cu cel instrainat prin contractul atacat in dosarul nr._, este evident ca termenul de o luna in care se poate cere repunerea in termenul de prescriptie a actiunii in constatarea nulitatii absolute a inceput sa curga din momentul depunerii raportului de expertiza la dosarul cauzei, moment in care subsemnata am avut efectiv posibilitatea luarii la cunostinta de continutul acestuia.
Depunerea raportului s-a realizat la data 06.06.2012 in dosarul nr._ * de pe rolul Curtii de Apel C., in faza procesuala a apelului, caz in care termenul de o luna mentionat mai sus s-a implinit la data de 06.07.2012.
Tinand cont ca actiunea in constatarea nulitatii s-a inregistrat pe rolul Judecatoriei C.-N. la data de 20.06.2012 este evident ca aceasta a fost introdusa in termenul legal.
Referitor la petitul nr. 2, respectiv constatarea nulitatii absolute a contractului de vanzare-cumparare nr. 32.336 din 14.01.1997, ainvederat instantei ca,in rejudecarea apelului, in cadrul dosarului nr._ * prin Decizia Civila nr. 71/A/2012 Curtea de Apel C. a retinut cu putere de lucru: " datorita faptul ca imobilul nu se afla in proprietatea Statului R., iar contractul de vanzare-cumparare nr._/1997 incheiat cu defunctul R. V. nu a fost anulat, reclamanta este indreptatita doar la masuri reparatorii prin echivalent..."si a retinut ca valabila dispozitia Primarului in ceea ce priveste acordarea de despagubiri in conditiile legii speciale privind regimul despagubirilor aferente imobilelor preluate in mod abuziv.
Astfel, este evidenta concluzia instantelor in sensul retinerii caracterului abuziv al preluarii imobilului de la fost proprietar, stabilindu-se cu putere de lucru judecat acest aspect, fiind de netagaduit faptul ca S. R. a preluat in mod abuziv imobilul, fiind evident ca acesta nu a putut deveni niciodata proprietar.
In continuare, reclamanta a redat dispozitiile art. 6 din Legea nr. 213/1998 si a concluzionat in sensul ca,titlul Statului R. asupra imobilului nu este valabil si, in consecinta, bunul nu a iesit niciodata din patrimoniul sau,iar in temeiul principiului de drept nemo dat qoud non habet, nici d-nul R. nu a putut deveni proprietar deoarece S. R. nu a putut sa-i transmita bunul in patrimoniu.
Reclamanta a facut trimitere si la cauza P. contra Romaniei, si subliniat cocluzia Curtii, in sensul ca, aceasta in mod constant, a afirmat ca este obligatia statului sa se doteze cu un arsenal juridic adecvat si suficient, pentru a asigura respectarea obligatiilor pozitive ce ii revin in virtutea Conventiei, pe terenul art. 1 al PrimuluiProtocol aditional la Conventie.
Cu privire la reaua -credinta a cumparatorului R. V.,reclamanta a subliniat faptul ca este cunoscut ca,preluarile bunuri facute de stat in perioada comunista au fost notoriu abuzive atat pentru ca multe s-au facut fara niciun temei juridic, cat si pentru ca si atunci cand preluarile s-au facut pe baza unor texte de lege, unele din legile comuniste erau ele insele in contradictie cu Constitutia si tratatele internationale la care Romania era parte.
Exproprierile erau astfel notoriu ilegale si injuste, imprejurari care fac ca orice dobandire a unor asemenea bunuri in perioada comunista sa fie notoriu indoielnica din punct de vedere al legalitatii ei, astfel incat chiriasii subdobanditori nu mai pot invoca in mod credibil inocenta creatoare de drept specifica eroriicomune si invincibile.
Defunctul R. V., cu minime diligente, pentru a exclude simpla ignoranta si orice dubiu, a cunoscut faptul ca situatia juridica a imobilului era incerta, atat timp cat cererea de cumparare si contractul insusi se intemeiau pe Legea nr. 112/1995, lege ce reglementeaza situatia juridica a unor imobile cu destinatia de locuinte, trecute in proprietatea statului.Din examinarea cartii funciare a imobilului era evident faptul ca imobilul ce urma a fi cumparat de parat fusese preluat prin nationalizare, aspect pe care paratul il cunostea insa a ales sa-l ignore in mod nelegal.
Practica in materie a retinut faptul ca un cumparator diligent si precaut nu poate invoca buna-credinta daca la momentul incheierii contractului avea cunostinta ori putea avea cunostinta de faptul ca cel care vinde nu este proprietarul imobilului, ori, din anumite imprejurari, rezulta faptul ca un tert se considera adevaratul proprietar al imobilului, deoarece dubiul avut cu privire la situatia juridica a imobilului trebuia sa-l opreasca a cumpara.
Astfel, cumparatorii si-au asumat riscul de a incheia actul cu un neproprietar asa incat buna-credinta nu poate subzista. Pe cale de consecinta, contractul de vanzare-cumparare este lovit de nulitate absoluta fata de dispozitiile art. 45 alin. 2 din Legea 10/2001, deoarece imobilul in cauza a fost preluat de stat fara titlu valabil, iar cumparatorii au fost de rea-credinta, cata vreme cunosteau ca reclamantele posedau titlu de proprietate.
Prezumtia simpla nascuta din faptul notoriu nedeterminat al contestarii in general, de catre fostii proprietari, a modului abuziv in care au fost preluate imobilele face dovada indoielii, a carei reprezentare trebuia sa o aiba cumparatorul R. V. la momentul incheierii contractului de vanzare- cumparare, cu privire la valabilitatea titlului statului asupra imobilului, adica asupra insasi aparentei dreptului.
Pentru a putea fi retinuta buna-credinta, aceasta trebuia sa coexiste alaturi de buna-credinta a vanzatorului, ori in cauza de fata, nu poate fi vorba de asa ceva, avand in vedere ca paratul S. R. avea cunostinta de existenta dreptului de proprietate al antecesoarei subsemnatei.
Referitor la cererea de constatare a nulitatii absolute a contractului de vanzare-cumparare incheiat intre d-nul R. V. si P. A., reclamanta a sustinut ca,din cuprinsul expertizei efectuata in cadrul dosarului nr._ * si prin Decizia nr. 71/A/2012 pronuntata de Curtea de Apel C. s-a retinut faptul ca,R. V.-chirias, in prezent decedat, i-a instrainat imobilul numitei P. A.,astfel ca actul de instrainare este lovit de nulitate, care pot fi analizate prin prisma a doua aspecte distincte: daca actul fost incheiat in perioada de 10 ani impusa chiriasului de Legea nr. 112/1995 ca interdictie expresa de instrainare, sanctiunea este nulitatea absoluta a contractului,respectiv in temeiul principiului de drept potrivit caruia in cazul desfiintarii actului juridic initial intervine si anularea actului juridic subsecvent.
In probatiune,a solicitat incuviintarea probei cu inscrisurile depuse la dosar, interogatoriul paratilor, proba testimoniala, precum si orice alta proba a carei necesitate va reiesi din dezbateri.
Parata P. ALEXANDRI NA-EMILI A a formulat INTAMPINARE prin care a solicitat respingerea actiunii precizate si extinse, ca nefondata,cu cheltuieli de judecata.
In motivare, a apreciat ca nu sunt indeplinite conditiile prevazute de lege privind repunerea in termen, conform Decretului nr. 167/1958, actiunea privind constatarea nulitatii absolute a contractului de vanzare-cumparare nr._/1997, fiind prescrisa,iar motivul privind nerespectarea termenului de prescriptie nu este obiectiv, el este pur subiectiv, intrucat in sarcina reclamantei intrau demersurile de a identifica imobilul pe care sustine ca l-a avut in proprietate si care a fost preluat abuziv.
In ceea ce-l priveste pe cumparatorul R. V., a sustinut ca acesta a fost de buna-credinta la cumpararea apartamentului, reclamanta nefiind in situatia reglementata de art. 2 din Legea 112/1995 pentru a-i fi retrocedat imobilul in natura, nelocuind de altfel in imobil, fiind domiciliata in strainatate si nici imobilul nu era liber fiind ocupat de mai multi chiriasi. Mai mult, reclamanta fiind cetatean strain nu beneficia nici de masuri reparatorii si nici nu a facut dovada ca ar fi solicitat aceste masuri in cadrul procedurii prevazute de Legea 112/1995.
Cumparatorul nu au fost notificat de catre reclamanta cu privire la intentia ei de a exercita o actiune in revendicare pe calea dreptului comun si nici nu au fost administrate probe care sa evidentieze faptul ca cumparatorul ar fi avut cunostinta pe orice cale de faptul ca S. R. ar detine imobilul in baza unui titlu nevalabil,iar parat a dobandit apartamentul ca urmare a intretinerii a paratului R. V., acesta fiind bolnav in ultimii ani de viata, pe pat, necesitand o ingrijire permanenta pana la deces.
Reclamanta a formulat o noua EXTINDERE DE ACTIUNE (f.104), fata de Muncipiului C.-N. prin Primar, fiind invocate dispozitiile art. 20 alin. 1 din Legea nr. 215/2001 si art. 21 alin.1 din acelasi act normativ,respectiv Legea nr. 215/2001.
Reclamanta a formulat, NOTE DE SEDINTA (f.106) prin care a solicitat respingerea exceptiei lipsei calitatii procesuale pasive invocata de S. R. prin Consiliul local;respingerea exceptiei lipsei calitatii procesuale pasive invocata de S. E. A. si a dezvoltat cauza nulitatii absolute a contractului de vanzare-cumparare dintre R. V. si parata P. A., in sensul ca intelege sa invoceart. 9 alin. 8 din Legea nr. 112/1995 coroborat cu art. 9 alin.1 din H.G. nr. 11/1997.
S. R. prin Consiliul Local al mun.C.-N. și Municipul C.-N. prin Primar au formulat INTAMPINARE (f.116) prin care au solicita,respingerea, in principal, in temeiul exceptiei prescriptiei dreptului material la actiune pentru petitele 1 si 2, iar- in subsidiar- ca nintemeiata.
Municicpiul C.-N. a invocat exceptia lipsei calitatii procesuale,raportat la art. 21 al. 2 si art 23 din Legea administratiei publice locale nr. 215/2001 republicata si actualizata.
In ceea ce priveste nevalabilitatea contractului de vanzare cumparare nr. 32.336 din 14.01.1997, respectiv preluarea fara titlu ,a subliniat ca,la data incheierii contractului (1991) nu era inregistrata pe rolul instantei o actiune in revendicare, iar reclamanta ori antecesorii acesteia nu isi manifestasera in niciun fel intentia de a redobandi bunul. In plus, acest contract a fost incheiat dupa expirarea termenului de 6 luni lasat la dispozitia fostilor proprietari pentru a-si exprima optiunea intre a obtine restituirea in natura sau despagubiri, (art. 14 din Lg.112/1995), iar art. 9 prevedea posibilitatea cumpararii acelor locuinte de catre chiriasi.
S. R. a dobandit dreptul de proprietate asupra imobilului in litigiu prin lege, in temeiul Legii nr. 4/1973, prin Decizia nr. 247 din 5.08.1988 a Comitetului Executiv al Consili Poular al judetului C., cu plata despagubirilor legale in suma de 77.044 lei.
Astfel, dobandirea dreptului de proprietate al statului asupra imobilului in cauza si stingerea concomitenta a acestui drept in patrimoniul antecesorilor reclamantei s-a consumat la data emiterii deciziei de preluare, decizie care avea caracter constitutiv de drepturi.
Parata P. ALEXANDRIN A-E., a formulat COMPLETARE LA INTAMPINARE (f.119) prin care a solicitat respingerea cererii de repunere in termen pe langa considerentele expuse si pentru faptul ca, asa cum s-a retinut si prin Decizia Curtii de Apel nr. 71/A/2012, a fost vorba de o eroare materiala privind numerotarea apartamentului, in conditiile in care pe . exista o casa veche cu 2 apartamente, din care unul a fost al antecesoarei reclamantei, Zitzman I., fiind preluat de S. R. cu titlu valabil, fiind respectate conditiile prevazute de lege de la acea data, precum si in conditiile acordarii unei despagubiri in suma de 77.044 lei in baza art. 5 si art. 52 din Legea 4/1973, la data emiterii Deciziei 247/1988 a Comitetului Executiv al Consiliului Popular al Judetului C..
Motivul privind nerespectarea termenului de prescriptie nu este obiectiv, el este pur subiectiv, intrucat in sarcina reclamantei intrau demersurile de a identifica imobiiul pe care sustine ca l-a avut in proprietate si care a fost preluat abuziv.
Lipsa de diligenta nu poate fi imputata cumparatorului si nu poate constitui un motiv pentru admiterea cererii de repunere in termen. Prevederile legii sunt clare, in sensul ca potrivit consensului unanim din teoria si practica judiciara, prin cauze temeinic justificate sunt acele imprejurari de fapt, care fara a avea gravitatea fortei majore si fara a implica culpa proprie l-au impiedicat pe titularul dreptului sa sesizeze instanta cu pretentia sa in termenul prevazut de lege.
Astfel, aceasta putea sa verifice apartamentul la fata locului si sa formuleze in termen, respectiv pana in 14.08.2002, cererea pentru constatarea nulitatii absolute a Contractului ae Vanzare-Cumparare pentru care solicita acum repunerea in termen, in anul 2013 si a sustinut puterea lucrului judecat a Deciziei Curtii de Apel nr. nr. 71/A/2012 vis-a-vis de respingerea petitului privind restituirea in natura a apartamentului si constatarea faptului ca reclamanta este indreptatita doar la masuri reparatorii in echivalent in conditiile Titltului VII din Legea 247/2005, stiut fiind si stabilit de practica si literatura juridica de specialitate ca atat dispozitivul, cat si considerentele pe care acesta se sprijina intra in puterea lucrului judecat.
Parata P. A. – E. a formulat si NOTE DE SEDINTA, referitor la solutionarea cererii de repunere in termen formulata de reclamanti, raportat !a probatoriul administrat in cauza, respectiv acvirarea dosarului nr._ *, dosar nou nr._ -inalta Curte de Casatie si Justitie.
Prin Incheierea sedintei publice din data de 19.11.2013 s-a respins exceptia tardivitatii formularii cererii de repunere in termen,invocata de parata P. A. ,s-a admis cererea de repunere in termenul prevazut de art.45 alin.5 din Legea nr.10/2001 pentru atacarea contractului de vânzare-cumpărare nr._/14.01.1997, încheiat între S.C.CONSTRUCT ARDEALUL SA și R. V., cu consecinta respingerii excepției prescripției dreptului material la acțiune.
In cauza s-a administrat proba cu inscrisuri, au fost audiati martorii Dolnean M. si S. Lorand si au fost atasat dosarul nr._ .
Analizand probele administrate in cauza, prin prisma dispozitiilor legale incidente, instanta retine urmatoarele:
Prin contractul de vanzare-cumparare nr._ incheiat in data de 14.01.1997 intre . in calitate de reprezentant al Consiliului Local C.- vanzator si R. V. in calitate de cumparator s-a incheiat contractul de vanzare-cumparare avand ca obiect apartamentul nr.2 situat din punct de vedere administrativ in mun. C.-N. .,inscris in CF nr._ nr. top.4480/1/I, compus din 2 camere,bucatarie, 1baie, 1 camara de alimente,1 hol,1 antreu, cupartile indivize comune inscrise in CF nr. colectiv nr._ (f.7).
Prin Decizia Civila nr.71/A/2012 pronuntata de Curtea de Aple C. in dosar nr._ * ,s-a statuat, cu putere de lucru judecat faptul ca, in contractul de vanzare-cumparare nr._/14.01.1997 s-a mentionat din eroare apartamentul nr.2 ,dar ,in realitate apartamentul nr. 1 a fost cumparat de Rebrenu V., apartament care dealtfel i-a fost inchiriat prin contractul de inchiriere nr._/07.03.1991.
Potrivit art. 45 din Legea nr. 10/2001, actele juridice de înstrăinare având ca obiect imobile ce cad sub incidența prezentei legi, sunt valabile dacă au fost încheiate cu respectarea legilor în vigoare la data înstrăinării. (2) Actele juridice de înstrăinare, inclusiv cele făcute în cadrul procesului de privatizare, având ca obiect imobile preluate fără titlu valabil, sunt lovite de nulitate absolută, în afară de cazul în care actul a fost încheiat cu bună-credință.
Cu privire la parata S. A. E., instanta arata ca aceasta are calitate procesual pasiva, avand in vedere ca,astfel cum rezulta din actele de stare civila de la f.40 (certificat de nastere si certificat de casatorie), este fiica defunctului R. V., parte atat in contractul nr._/14.01.1997,cat si in contractul incheiat cu parata P. A. E. in data 04.10.1999, a caror anulare se solicita prin cererea introductiva de instanta.
Deasemenea, S. R. prin Consiliul Local al mun.C.-N. și Statul Român prin Ministerul Finantelor Publice are calitate procesual pasiva, deoarece imobilul a fost preluat de catre Stat – Ministerul Finantelor Publice fiind reprezentantul sau, iar ulterior, imobilul a trecut in administrarea Consiliului Local C., care a incheiat, prin . contractul de vanzare-cumparare, fiind inscris si in prezent in cartea funciara.
In ceea ce priveste aspectele de fond, se retine ca vânzarea-cumpărarea intervenită între părți în cunoștință de cauză, adică cu știința că lucrul vândut este proprietatea unei alte persoane, reprezintă o operațiune speculativă, care fiind fondată pe o cauză ilicită, este nulă absolut în baza art. 948 C.civ.
In cauza, instanta apreciaza ca nu se poate retine reaua-credinta a cumparatorului R. V. la momentul incheierii contractului de vanzare-cumparare,14.01.1997, atata timp cat in cartea funciara figura ca si proprietar S. R.,in administrarea Consiliului Local C..
In alta ordine de idei, . actionat in calitate de reprezentant al Consiliului Local C., iar nu in nume propriu, pentru vanzarea imobilului apartament.
Art. 966 dispune că “obligația … fondată pe o cauză … nelicită nu poate avea nici un efect”, iar art. 968 prevede că o cauză “este nelicită când este prohibită de legi, când este contrară bunelor moravuri și ordinii publice”. Așadar, voința juridică trebuie să respecte legile care interesează ordinea publică. Dispozițiile legale care interesează ordinea publică sunt, în totalitatea lor, norme imperative, de la care nu se poate deroga prin act juridic, sub sancțiunea nulității absolute.
La momentul aplicabilitatii Legii nr.112/1995, respectiv a incheierii contractului de vanzare-cumparare nr._/14.01.1997, intre R. L. si Consiliul Local al mun.C.-N., prin mandatarul sau, .-N. erau indeplinite conditiile potrivit carora S. R. era proprietar tabular iar cumparatorul R. era chirias in acel apartament inca din 07.03.1991.
In alta ordine de idei,pornind de la ratiunea adoptarii Legii nr.10/2001 privind situatia juridica a unor imobile preluate abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, exprimata în caracterul profund reparatoriu, este de precizat ca prin acest act normativ legiuitorul a urmarit sa înlature prejudiciile suferite de fostii proprietari prin abuzurile savârsite de stat.
Conform dispozitiilor art 3 si 4 din Legea nr. 10/2001, sunt îndreptatiti la masuri reparatorii constând în restituirea în natura sau, dupa caz, prin echivalent persoanele fizice, proprietari ai imobilelor la data preluarii în mod abuziv a acestora si mostenitorii legali sau testamentari ai persoanelor îndreptatite.
Contrar sustinerilor reclamantei, instanta arata ca prin Decizia Curtii de Apel C. nr.71/A/2012, s-a retinut ca imobilul apartament nr.1 a intrat in proprietatea Statului R. in baza art.5 si art.52 din Legea nr.4/1973,cu plata despagubirilor de_ lei la data emiterii Deciziei nr.247 din 5 august 1988 a Comitetului Executiv al Consiliului Popular al Judetului C., iar nu ca a trecut in proprietatea statului fara titlu valabil.
Prin urmare, chiar daca aceasta preluare este una abuziva, fiind calificata ca atare de dispozitiile Legii nr. 10/2001,nu este una fara titlu,astfel cum sustine reclamanta.
Aceasta concluzie se desprinde si din considerentele Deciziei Curtii Constitutionale nr.73/1995 in care s-a statuat :”chiar dacă naționalizarea ori alte moduri în care, sub imperiul unor legi anterioare, a luat naștere dreptul de proprietate al statului nu sunt corespunzătoare prevederilor Constituției, dreptul subiectiv de proprietate al statului, constituit potrivit reglementărilor legale anterioare actualei legi fundamentale, nu este stins ca efect al intrării în vigoare a acesteia, independent de modificările aduse regimului juridic al proprietății.........de vreme ce trebuie să se recunoască statului dreptul de a hotărî neîngrădit asupra regimului juridic al bunurilor intrate în proprietatea sa în baza unor titluri conforme cu legislația existentă în momentul dobândirii dreptului său de proprietate, precum și de a stabili modul în care - prin restituire în natură, prin plata unor despăgubiri sau în orice altă modalitate - foștii proprietari sau moștenitorii acestora vor beneficia de reparații pentru prejudiciile suferite prin aplicarea unor prevederi legislative în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989. Măsurile reparatorii cuprinse în lege, urmând a fi aplicate exclusiv pentru viitor, nu au, sub nici un aspect, caracter retroactiv.
Referirea din art.1 al legii la imobilele aflate, la 22 decembrie 1989, în posesia statului sau a unor persoane juridice nu are în vedere stabilirea momentului trecerii lor în proprietatea statului, ci exclusiv determinarea sferei locuințelor cu privire la care se aplică reglementarea dată prin lege.
.....Trebuie să se observe, în fine, că, întrucât imobilele în discuție se află, legal, în proprietatea statului, este evident că, spre a obține reparația ce li se cuvine în lumina prevederilor legii, foștii proprietari sau, după caz, moștenitorii acestora trebuie să urmeze regulile instituite prin această lege, inclusiv cât privește accesul la instanțele judecătorești.
Alta este însă situația locuințelor care au fost preluate de stat printr-un act administrativ ilegal, ori pur și simplu în fapt, așadar fără titlu, în condițiile inexistenței unei reglementări legale care să constituie temeiul juridic al constituirii dreptului de proprietate al statului. În asemenea cazuri, dreptul de proprietate al persoanei fizice nu a fost desființat legal, astfel încât, statul nefiind proprietar, asemenea imobile nu pot fi incluse în categoria celor avute în vedere într-o lege al cărei obiect este reglementarea situației juridice a locuințelor trecute în proprietatea statului. În alți termeni - cu excepția cazurilor în care, potrivit legii, apartamentele ar urma să fie, fără limitări valorice, restituite în natură fostului proprietar ori moștenitorilor acestora -, măsurile cuprinse în lege (acordarea de despăgubiri, vânzarea locuințelor către chiriașii care le ocupă ori păstrarea lor în patrimoniul statului) nu sunt aplicabile acelor locuințe cu privire la care statul nu a dobândit, legal, dreptul de proprietate.
Pornind de la constatarea unor realități juridice existente, a căror validitate nu mai poate fi contestată, legea nu numai că nu realizează ”exproprierea individuală” a locuințelor aflate în proprietatea statului, dar înfăptuiește, cu mijloace specifice și ținând seama de realitățile economice și sociale din prezent, o reparație în folosul foștilor proprietari, persoane fizice.
Scopul legii este acela de a statornici măsuri reparatorii - restituiri și despăgubiri - în interesul foștilor proprietari, ale căror locuințe au fost trecute în proprietatea statului, iar nu - astfel cum se afirmă - acela de a ”împroprietări” pe chiriași. Posibilitatea vânzării către chiriași a locuințelor ce nu se restituie în natură foștilor proprietari este reglementată, prin art.9 alin.1 din lege, ca o formă în care statul, în calitate de proprietar, statornicește regimul juridic al bunurilor ce-i aparțin, astfel cum a făcut-o și cu privire la cea mai mare parte a fondului său locativ, deja vândută, potrivit legii, persoanelor care ocupau locuințele cu titlu de chiriași. Este vorba, totodată, despre recunoașterea, prin lege, a unei îndreptățiri egale a persoanelor cărora li s-au repartizat cu chirie locuințe ale statului, de a le cumpăra, indiferent de modul în care locuințele au fost dobândite în proprietate de către stat, înlăturându-se discriminarea actuală dintre chiriașii din locuințele construite de stat și cei care ocupă locuințe dobândite în proprietate, în alte moduri, de către acesta. Și este vorba, în același timp, de o măsură menită să asigure realizarea scopului legii, acela de a acoperi o parte a cheltuielilor necesitate de despăgubirea foștilor proprietari, în condițiile în care resursele bugetare ce pot fi alocate cu această e bunul destinație sunt, evident, neîndestulătoare.”
F. de aceasta hotarare a Curtii Constitutionale, instanta arata ca in situatia in care bunul imobil a fost preluat de stat in temeiul legii, acesta indeplineste conditia de a fi preluat cu titlu,pentru momentul in care a fost incheiat contractul nr._/14.01.1997.Acesta concluzie a fost preluata si de legiuitor prin Hotararea nr.20/1996 –art.2 ,care a statuat: imobilele cu destinația de locuințe trecute ca atare în proprietatea statului, cu titlu, sunt acele imobile care erau folosite ca locuințe și care au fost preluate în proprietatea statului cu respectarea legilor și decretelor în vigoare la data respectiva, cum sunt: Decretul nr. 92/1950, Decretul nr. 111/1951, Decretul nr. 142/1952, Legea nr. 4/1973 și Decretul nr. 223/1974.
In acest context, instanta arata ca, la momentul incheierii contractului de vanzare-cumparare nr._/14.01.1997, S. avea calitate de proprietar al apartamentului nr. 1 situat din punct de vedere administrativ in mun.C.- N. ..
Modificarile ulterioare ale legislatiei sub acest aspect, invocate de reclamanta,nu au relevanta in cauza.
Dincolo de aceste aspecte, practica judiciara invocata si de reclamanta, a statuat ca, dupa . Legii nr.10/2001, restituirea in natura a imobilelor preluate fara titlu valabil si instrainate prin acte de dispozitie este conditionata de constatarea pe cale judecatoreasca a nulitatii actului de instrainare, determinata de reaua credinta a partilor din actul de instrainare – Decizia nr. 3832 din 11 iunie 2008 pronuntata de ICCJ .Astfel, chiar si in situatia in care preluarea s-ar fi facut fara titlu, reclamantei ii revine obligatia de a face dovada relei credinte a partilor.
Or, astfel cum s-a retinut si mai sus, conform extrasului de carte funciara, la momentul incheierii contractului de vanzare- cumparare ,proprietar era S. R., prin minima diligenta, chiriasul neavand posibilitatea de a aprecia asupra valabilitatii tilului acestuia si in consecinta de a avea convingerea ca incheie contractul cu un neproprietar.
Chiar si in situatia in care reclamanta ar fi formulat cerere de restituire in natura a imobilului, lipsa de diligenta a acesteia in a aduce la cunostinta chiriasului acest aspect, prin notificare directa si/sau notare in cartea funciara, nu poate sa determine consecinte negative in sensul constatarii nulitatii contractului de vanzare-cumparare, acesta neputandu-se considera a avea o cauza ilicita.
De altfel, doar ulterior, incheierii contractului de vanzare-cumparare, respectiv in data de 04 Februarie 1997 a intrat in vigoare HG nr.11/1997, astfel incat la data de 14.01.1997,acestea nu erau in vigoare.
In alta ordine de idei, nici declaratia martorului S. Lorand nu conduce la ideea ca mama reclamantei a instiintat efectiv chiriasul cu privire la un eventual demers al sau, in conditiile in care, acesta nu a putut mentiona cu exactitate numele barbatului cu care a discutat, si nici nu a putut descrie cel putin din punct de vedere fizic aceasta persoana.Prin urmare, chiar daca martorul a declarat ca s-a deplasat impreuna cu reclamanta la imobilul situat in mun.C.-N. ., si au discutat cu un domn, acest aspect nu este de natura sa creeze convingerea ca este vorba de cumparatorul R.. Pe de alta parte, reclamanta nici nu a invocat faptul ca acesta ar fi de rea credinta, deoarece i-ar fi adus la cunostinta chiriasului ca doreste sa revendice apartamentul.
Or, in doctrina si practica judiciara s-a conturat clar curentul conform caruia daca au fost incheiate contracte cu titlu oneros, unde cumparatorul este de buna credinta, acest act juridic este aparat, reaua credinta neputand fi prezumata si cu atat mai mult ea trebuind sa apartina tuturor partilor contractante.
In concluzie, instanta arata ca reclamanta nu a prezentat dovezi de natură să înlăture prezumția de bună-credință a cumpărătorului,iar la momentul încheierii contractului, reclamanta nu comunicase în mod expres nici Primăriei intenția sa de a obține restituirea imobilului (antecesoarea reclamantei a inregistrat la B. Campian M. R. notificarea avand ca obiect imobilul in cauza, in data de 08.11.2001- f.30 din dosar nr._ atasat).
F. de considerentele retinute mai sus, cererea reclamantei privind anularea contractului de vanzare-cumparare nr._/14.01.1997 va fi respinsa ca neintemeiata.
In acest context, cererea privind anularea contractului incheiat de defunctul R. L. cu parata P. A. la data de 04.10. 1999, apare ca lipsita de interes, in conditiile in care, prin aceast demers reclamanta urmarea restituirea in natura a apartamentului.Este adevarat ca nulitatea absoluta poate fi invocata de orice persoana, dar aceasta trebuie sa justifice interesul pentru un astfel de demers.
Pe de alta parte, reclamanta nu a facut dovada faptului ca acest contract este un contract de vanzare-cumparare,supus interdictiei de instarainare, sau un contract de intretinere.
Pentru toate considerentele retinute mai sus,instanta va respinge actiunea ca neintemeiata, conform dispozitivului si va obliga reclamanta, ca parte cazuta in pretentii,conform art. 274 din Codul de procedura civila, sa achite paratei P. A., suma de 2480 lei reprezentand cheltuieli de judecata, onorariu avocatial achitat conform chitantei nr.808/18.02.2013 (f.156) si nr.882/03.09.2013 (f.157).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția lipsă calitate procesual pasivă a pârâților S. Român și S. E., invocate prin întâmpinare.
Respinge acțiunea civilă formulată de reclamanta Z. A. cu domiciliul în Republica Ungară loc. Budapesta cod 1094,district 09, V. Utka nr.31-33 . . domiciliul procesual ales pentru comunicarea actelor de procedură la „Cabinet de avocat N. - P. L.” din mun. C.-N. P-ța Ș. cel M. nr.4 . în contradictoriu cu pârâții S. R. prin CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI C.-N. cu sediul în mun. C.-N. .-3,jud. C., Statul Român prin Ministerul Finanțelor cu sediul în mun. București . sector 5, București și cu sediul ales pentru comunicarea actelor de procedură la Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului C. din mun.C.-N. P-ța A. I. nr.19 jud.C., M. C.-N. prin Primar,cu sediul în mun.C.-N. .-3 jud.C., S. E. A. cu domiciliul în mun. C.-N. . . și P. A. cu domiciliul în mun. C.-N. . ..
Obligă reclamanta să achite pârâtei P. A. suma de 2480 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi,26 Iunie 2014.
Președinte, S. C. | ||
Grefier, T. P. |
Red./Tehnored. S.C.-jud./29.09.2014/8 ex.
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 2014/2014. Judecătoria... | Pretenţii. Sentința nr. 7173/2014. Judecătoria CLUJ-NAPOCA → |
|---|
