Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 2014/2014. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2014/2014 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 15-12-2014 în dosarul nr. 25090/211/2014
Dosar nr._
OPERATOR DE DATE CU CARACTER PERSONAL 3185
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CLUJ-N.
Secția Civilă
Sentința civilă nr._/2014
Ședința publică din 15 decembrie 2014
Instanța constituită din:
Judecător: I. Păsculeț
Grefier: A. B.
Pe rol fiind soluționarea cauzei civile având ca obiect ordonanță președințială privind reclamantul C. R. C., în contradictoriu cu pârâta ILCAȘ L. M..
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la data de 12.12.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru data de 15.12.2014.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, instanța constată următoarele:
Prin cererea de emitere a unei ordonanțe președințiale, depusă pe rolul acestei instanțe la data de 18 noiembrie 2014, sub nr. de mai sus, reclamantul C. R.-C. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta ILCAȘ L.-M., pronunțarea unei hotărâri prin care să se dispună modificarea programului de vizitare a fiicei reclamantului, C. A., stabilit prin ordonanța președințială nr._/2012 a Judecătoriei Cluj-N. și modificat prin sentința civilă nr._/2013 a Judecătoriei Cluj-N., cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii s-a arătat că în prezent dreptul reclamantului de a avea legături cu minora este cel stabilit pe calea a două ordonanțe președințiale, hotărârea de fond nefiind încă definitivă și irevocabilă. S-a mai arătat că starea de fapt reținută cu ocazia primei ordonanțe președințiale s-a schimbat în mod radical, în prezent fiind imposibilă luarea de comun acord cu pârâta a oricăror decizii care privesc creșterea și educarea minorei, astfel că, în fapt, nu are posibilitatea de a își exercita autoritatea părintească asupra acesteia. De asemenea, s-a arătat că orice decizie privind creșterea și îngrijirea minorei este luată în mod unilateral de către pârâtă, reclamantul oferind mai multe exemple în acest sens. A mai arătat reclamantul că solicită să poată lua legătura cu minora în afara orelor stabilite expres în programul de vizitare, că dorește să preia minora înainte de ora stabilită, că finalitatea acțiunilor pârâtei nu este bunăstarea minorei, că nu poate comunica cu pârâta, că nu este informat cu privire la diferite aspecte din viața minorei, că prelungirea duratei programului de vizită ar fi de natură să permită reclamantului exercitarea autorității părintești, că acest program este în interesul minorei și că sunt îndeplinite condițiile emiterii unei ordonanțe președințiale.
În drept, cererea de chemare în judecată a fost întemeiată pe prevederile art. 996 și urm. C. proc. civ..
Pentru dovedirea cererii de chemare în judecată s-au solicitat proba cu înscrisuri și proba cu interogatoriu.
La cererea de chemare în judecată au fost anexate: hotărâri judecătorești (f. 16-43), raport (f. 44-49), adrese (f. 50-55), anchetă socială (f. 56-69), corespondență (f. 70-118), contract (f. 119-121), formular înscriere (f. 122-129), anexe la contract (f. 130-133).
Cererea a fost legal timbrată.
La termenul din 5 decembrie 2014 pârâta a depus la dosarul cauzei întâmpinare, invocând excepția autorității lucrului judecat, iar pe fond solicitând respingerea cererii de chemare în judecată, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea excepției s-a arătat că starea de fapt avută în vedere la pronunțarea primei ordonanțe președințiale nu s-a modificat, astfel încât aceasta are autoritate de lucru judecat asupra prezentei cereri. S-a mai arătat că nu este îndeplinită condiția urgenței, că reclamantul a reluat în cererea de ordonanță președințială aceleași aspecte ca și în celelalte cereri și că acestea sunt prezentate tendențios, întrucât pârâta a acționat în interesul minorei. De asemenea, pârâta a arătat că este disponibilă să discute cu reclamantul și că susținerile acestuia sunt nereale. În ceea ce privește programul concret de vizită, s-a arătat că se propun schimbări nepotrivite pentru minoră și că în prezent nu este împiedicată relația minorei cu tatăl ei, reclamantul solicitând doar prelungirea programului de vizită. În fine, s-a arătat că pârâta l-a consultat pe reclamant în deciziile necesare pentru minoră.
În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe art. 205 și urm., art. 996 și urm. C. proc. civ..
La întâmpinare au fost anexate următoarele înscrisuri: extras de pe portalul instanțelor (f. 149), tranzacție (150-151), corespondență (f. 152-156), rapoarte (f. 157-171), corespondență (f. 172-173), afiș (f. 174), chitanță (f. 175), fișă informații (f. 176-179), corespondență (f. 180-190).
La același termen reclamantul a depus la dosarul cauzei următoarele înscrisuri: corespondență (f. 191-194), fotografii (f. 195-196).
Din oficiu, la dosarul cauzei au fost depuse următoarele înscrisuri: extras din programul Ecris (f. 149-150).
La termenul din 12 decembrie 2014 reclamantul a depus la dosarul cauzei note de ședință, arătând că în cauză nu există autoritate de lucru judecat, lipsind tripla identitate de părți, obiect și cauză întrucât obiectul celor trei cereri diferă și că situația de fapt s-a schimbat întrucât pârâta adoptă singură decizii privind creșterea și îngrijirea minorei, refuză reportarea perioadelor din programul de vizită și că s-a ajuns ca acest program să fie respectat cu o precizie matematică.
La același termen a fost luat interogatoriul pârâtei (f. 211-219), pârâta a depus la dosarul cauzei următoarele înscrisuri: corespondență și acte medicale (f. 220-236), sentință (f. 237-238), corespondență și acte medicale (f. 239-312), plângere penală (f. 313-318), rezoluții (f. 319-325), adrese (f. 326-331), ordonanță (f. 332-334).
La același termen instanța a unit cu fondul excepția autorității de lucru judecat și a încuviințat și administrat proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
Analizând cu prioritate excepția autorității de lucru judecat, instanța reține următoarele:
Potrivit art. 1001 alin. (1) C. proc. civ. ordonanța președințială are autoritate de lucru judecat față de o altă cerere de ordonanță președințială, numai dacă nu s-au modificat împrejurările de fapt care au justificat-o. Prin urmare, în prezenta cauză trebuie să se analizeze dacă, pe de o parte, există o identitate de părți, obiect și cauză cu litigiile care au dus la pronunțarea ordonanței președințiale nr._/2012 a Judecătoriei Cluj-N. și a sentinței civile nr._/2013 a Judecătoriei Cluj-N. și, pe de altă parte, dacă împrejurările de fapt care au justificat pronunțarea acestor două hotărâri s-au modificat sau nu.
În ceea ce privește identitatea de părți, această condiție este în mod evident îndeplinită.
În ceea ce privește identitatea de obiect, instanța reține că și această condiție este îndeplinită, câtă vreme obiectul celor trei litigii analizate aici este unul și același - stabilirea modului în care se vor desfășura legăturile personale dintre minora C. A. și tatăl său, reclamantul C. R.-C..
Nu pot fi reținute susținerile reclamantului, potrivit cărora din moment ce programul de vizită solicitat în primul litigiu este diferit de cel solicitat în prezenta cauză ar lipsi identitatea de obiect. Astfel, obiectul unui litigiu de acest gen este stabilirea modului în care unul dintre părinți își va exercita dreptul de a avea legături personale cu copilul minor, părțile având dreptul de a propune orice variantă de program pe care o doresc, iar instanța hotărând asupra programului ce va fi stabilit. Cu alte cuvinte, nu se poate considera că obiectul litigiului este programul de vizită efectiv propus de către reclamant. A accepta această teză, raportat și la faptul că există un număr indefinit de moduri în care un program de vizită poate fi conceput, ar fi de natură să perpetueze litigiile dintre părți, ocolind tocmai scopul instituției autorității de lucru judecat. În realitate, după cum deja s-a arătat mai sus, trebuie acceptat că obiectul litigiului este stabilirea legăturilor personale dintre părinte și copil și, prin prisma acestui obiect, prezentul litigiu este identic cu cel care a dus la pronunțarea ordonanței președințiale nr._/2012 a Judecătoriei Cluj-N., modificată prin sentința civilă nr._/2013 a Judecătoriei Cluj-N..
Totodată, există și o identitate de cauză, câtă vreme în prezentul litigiu cererea nu a fost întemeiată pe prevederi legale diferite de cele din litigiile anterioare.
În ceea ce privește modificarea împrejurărilor de fapt care au justificat pronunțarea ordonanțelor președințiale anterioare, instanța reține că această condiție este de două ori incidentă în speță: pe de o parte pentru că ea este specifică cererilor în materia ordonanțelor președințiale și, pe de altă parte, pentru că este specifică și cererilor care privesc legăturile dintre părinți și copii lor minori.
Reclamantul a arătat, în esență, că această modificare a împrejurărilor de fapt constă în comportamentul pârâtei, care nu îi permite, în fapt, să își exercite autoritatea părintească asupra minorei, oferind o multitudine de exemple în acest sens. Or, analizând cele două hotărâri judecătorești anterioare, precum și materialul probator care a stat la baza pronunțării acestora, instanța observă că această împrejurare nu este nicidecum nouă, și nici nu au survenit modificări în adevăratul sens al cuvântului.
Astfel, în conținutul ordonanței președințiale nr._/2012 a Judecătoriei Cluj-N. instanța a reținut că încă din anul 2012 între părți existau neînțelegeri serioase legate de aceleași aspecte ca în prezent. Spre exemplu, s-a reținut că exercițiul autorității părintești a reclamantului a fost restricționat de către pârâtă, că pe fondul neînțelegerilor dintre părți relațiile personale dintre minoră și tatăl său sunt împiedicate, că pârâta a solicitat conducerii grădiniței pe care minora o frecventa la acel moment să nu i se permită decât ei să o ia și să o aducă de la grădiniță și că tensiunile dintre părți afectează minora.
Această ordonanță a fost modificată prin sentința civilă nr._/2013 a Judecătoriei Cluj-N., la acel moment instanța apreciind că modificarea se impune și prin prisma faptului că, dacă la pronunțarea celei dintâi ordonanțe președințiale relațiile dintre părți, deși nu printre cele mai bune, le permiteau totuși să ia anumite decizii comune cu privire la minoră, la momentul formulării celei de a doua cereri aceste relații erau atât de afectate încât cei doi au pierdut capacitatea de a lua de comun acord orice decizie cu privire la minoră.
Cu titlu preliminar, trebuie subliniat că, chiar dacă în cererea de chemare în judecată reclamantul invocă doar schimbarea situației de fapt prin raportare la ordonanța președințială nr._/2012 a Judecătoriei Cluj-N., această schimbare trebuie analizată și prin raportare la sentința civilă nr._/2013 a Judecătoriei Cluj-N., care a modificat prima hotărâre tocmai din perspectiva faptului că situația de fapt se schimbase.
Or, analizând prezenta cerere de chemare în judecată instanța reține că reclamantul invocă tocmai faptul că este în imposibilitate de a lua de comun acord cu pârâta orice decizii privitoare la minoră, adică exact ceea ce a reținut deja instanța în litigiul finalizat prin sentința civilă nr._/2013 a Judecătoriei Cluj-N. (și, cel puțin parțial, și în cel finalizat prin ordonanța președințială nr._/2012 a Judecătoriei Cluj-N.). Împrejurarea că pentru a dovedi acest lucru se face referire la alte situații (operația minorei, excursia din Thailanda, alegerea grădiniței minorei, reportarea programului de vizită, etc.) este lipsită de orice relevanță, dovedind doar faptul că părțile continuă să nu se înțeleagă, ceea ce nu reprezintă o noutate.
De asemenea, deși s-a invocat că reclamantul nu își poate exercita autoritatea părintească asupra minorei din cauza pârâtei și a modului cum este stabilit programul de vizită, aceste împrejurări nu constituie modificări ale situației de fapt, ci sunt simple nemulțumiri ale reclamantului față de programul de vizită stabilit. Astfel, dacă ar fi dorit să o ia pe minoră mai devreme de la grădiniță, să aibă legături personale cu ea și în timpul programului de grădiniță sau să se reporteze perioadele pe care nu le poate petrece cu minora, reclamantul ar fi fost liber să ceară acest lucru dacă nu cu ocazia primei ordonanțe președințiale, atunci cel puțin cu ocazia celei de-a doua, când era deja clar (și a și invocat acest lucru) că nu mai există șanse de a se înțelege cu pârâta nici măcar cu privire la aspecte de detaliu legate de creșterea și îngrijirea minorei. Faptul că a omis să facă acest lucru nu îi dă dreptul la momentul actual ca, sub pretextul unei așa-zise schimbări a situației de fapt, să solicite schimbarea programului de vizită stabilit. A decide în sens contrar ar însemna să se permită în mod repetat formularea de cereri de schimbare a programului de vizită, care să nu aibă în realitate la bază decât nemulțumiri ale reclamantului apărute pe parcurs.
Aceleași considerații sunt valabile și în ceea ce privește solicitarea reclamantului de a petrece cât mai mult timp cu minora, câtă vreme, odată ce s-a stabilit deja cât timp are dreptul reclamantul să stea cu fiica sa, acest lucru nu poate fi modificat decât dacă se modifică în mod real și situația de fapt care a stat la baza deciziei.
În ceea ce privește faptul că minora desfășoară diferite activități în timpul programului de vizită sau că acele activități încep la ore care nu se potrivesc cu programul stabilit, instanța reține că atâta vreme cât s-au stabilit intervale de timp pe care reclamantul le poate petrece cu minora, acesta este liber - desigur, cu respectarea interesului superior al minorei - ca în aceste intervale să organizeze cum dorește programul minorei, însă cu respectarea strictă a programului de vizită, și nu plângându-se de faptul că acesta este respectat prea strict de către pârâtă sau de personalul grădiniței.
Raportat la faptul că începând cu anul viitor minora va frecventa cursurile unei școli cu program diferit de al grădiniței, instanța reține că această schimbare va putea fi valorificată la acel moment, însă în prezent ea este lipsită de consecințe raportat la existența autorității de lucru judecat.
În concluzie, chiar dacă se acceptă că în materia legăturii dintre părinți și copii lor minori autoritatea de lucru judecat nu trebuie privită rigid, ea nu trebuie nici aneantizată, întrucât acest lucru ar avea drept consecință o instabilitate a hotărârilor judecătorești care nu ar fi de natură să profite nici părților și, cu atât mai puțin minorului. Prin urmare, la baza modificării unei hotărâri prin care este stabilit un anumit program de vizită trebuie să stea schimbări indubitabile ale situației de fapt, ceea ce nu este cazul în speță.
Pentru aceste motive, instanța urmează să admită excepția autorității de lucru judecat și să respingă cererea de chemare în judecată.
Potrivit art. 453 alin. (1) C. proc. civ. partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată. Având în vedere faptul că reclamantul a pierdut procesul, acesta va fi obligat să plătească pârâtei cheltuieli de judecată în cuantum de 500 de lei, reprezentând onorariu avocațial (f. 147).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția autorității de lucru judecat, invocată de pârâtă.
Respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul C. R.-C., cu domiciliul în Cluj-N., ., jud. Cluj, CNP_, cu domiciliul procesual ales la SCPA "L., Moscovits, Ș. și Asociații", cu sediul în Cluj-N., . nr. 24, jud. Cluj, în contradictoriu cu pârâta ILCAȘ L.-M., cu domiciliul în Cluj-N., . nr. 128, ., jud. Cluj, CNP_, ca fiind sub autoritate de lucru judecat.
Obligă reclamantul să achite pârâtei suma de 500 de lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu apel în 5 zile de la pronunțare, care se va depune la Judecătoria Cluj-N..
Pronunțată în ședință publică azi, 15 decembrie 2014.
Președinte Grefier
I. PĂSCULEȚ A. B.
Red./Dact. 2 ex. I.P./A.B./ 17 decembrie 2014
| ← Înregistrare tardiva a nasterii. Sentința nr. 9032/2014.... | Pretentii. Sentința nr. 5211/2014. Judecătoria CLUJ-NAPOCA → |
|---|
