Pensie întreţinere. Sentința nr. 7295/2014. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7295/2014 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 07-07-2014 în dosarul nr. 1125/211/2014
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CLUJ-N.
SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal 3185
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 7295/2014
Ședința publică din data de 07 iulie 2014
Instanța constituită din:
JUDECĂTOR: M. C. F.
GREFIER: M. M.
Pe rol pronunțarea în cauza civilă formulată de reclamanta V. N. – M., în calitate de reprezentant legal al minorei V. L. – M. în contradictoriu cu pârâtul C. P. – Ș. având ca obiect stabilire pensie de întreținere.
Instanța constată că dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 23 iunie 2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat succesiv pronunțarea hotărârii, pentru data de 07 iulie 2014 în aceeași constituire hotărând următoarele
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 21 ianuarie 2014 pe rolul Judecătoriei Cluj-N., sub nr. de mai sus, reclamanta V. N. M. în contradictoriu cu pârâtul C. P. Ș. a solicitat instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună stabilirea pensiei de întreținere, în cuantum de o pătrime din venitul net lunar al pârâtului, în favoarea minorei V. L. - M. și pe cale de consecință obligarea pârâtului la plata lunară a pensiei de întreținere. Totodată reclamanta a solicitat și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea în fapt a cererii reclamanta a arătat că în urma relației avute cu pârâtul C. P. - Ș., la data de 06.04.2010 s-a născut minora V. L.-M., acum în vârstă de aproximativ 4 ani. Ulterior nașterii minorei, pârâtul și-a asumat răspunderea, recunoscând copilul, conform mențiunilor existente în certificatul de naștere al minorei.
Cu toate acestea, deși și-a recunoscut fiica, pârâtul a refuzat să se ocupe de creșterea și de educare ei, fiind absent din orice aspect ar fi cuprins implicarea sa, în calitate de părinte, atât din punct de vedere material cât și emoțional.
Reclamanta a arătat că a solicitat încredințarea minorei, iar prin sentința civilă nr. 7091/2011 pronunțată de Judecătoria Bistrița i-a fost încredințată minora L. M., spre creștere și educare începând cu 16.08.2011.
Reclamanta a menționat că pasivitate a pârâtului, completată de situația materială a sa, a determinat-o să formulez prezenta acțiune, prin care înțelege să reclame plata pensiei de întreținere ce se cuvine de drept fiicei sale, aceasta fiind în măsură să beneficieze de ajutorul tatălui, mai ales în situația în care posibilitățile financiare ale sale nu reușesc să compenseze și prestația pârâtului. De asemenea, reclamanta a arătat că pârâtul a mai contribuit de-a lungul timpului cu diferite sume de bani la întreținerea minorei, însă acestea nu au avut caracter permanent, neindicând o anumită siguranța ce ar fi putut garanta o stabilitate din punct de vedere economic.
Reclamanta a susținut că pârâtul realizează venituri considerabile, din cunoștințele sale acesta încasând sume de bani din cel puțin trei surse oficiale. A indicat că pârâtul este angajat in funcția de project manager la punctul de lucru din Sibiu al firmei S.C. G. TRANSILVANIA S.R.L., companie ce își are sediul în loc. Crișeni, ., jud. M., fiind în același timp asociat unic la S.C. ARES LAPACO S.R.L. din D. și este autorizat sa desfășoare activități ca diriginte de șantier (Autorizația nr._- I.S.C. Hunedoara).
În drept reclamanta a indicat prev. art. 499 și art. 529 Cod civil
La cerere reclamanta a anexat în copie următoarele înscrisuri: certificat de naștere (f. 6), procesul-verbal de informare nr. 01 din 17.01.2014 (f. 7), sentința civilă nr. 7091/2011 (f. 8 – 9).
Cererea a fost legal timbrată cu suma de 20 lei taxă de timbru (f. 5).
La data de 19.02.2014 pârâtul a formulat întâmpinare (f. 13-15) prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată, în principal, ca lipsită de interes iar, în secundar, ca neîntemeiată, având în vedere acordul părților încheiat la data de 31.03.2010 precum și plata anticipată a pensiei de întreținere. A mai solicitat obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorar de avocat.
În motivarea în fapt a întâmpinării pârâtul a arătat că, este adevărat faptul că, urmare a relației avute cu reclamanta V. N. M., la data de 06.04.2010 s-a născut minora V. L.-M.. În acest sens, a recunoscut minora ca fiind fiica sa, astfel cum reiese și din mențiunile existente în certificatul de naștere al acesteia.
În ceea ce privește excepția lipsei de interes, pârâtul a arăta că la data de 31.03.2010, între el și reclamanta din prezentul dosar, a fost încheiat, în prezența a doi martori, un acord cu privire la pensia de întreținere pentru minora V. L. - M., achitându-i reclamantei suma de 31.000 Euro, cu titlu de pensie de întreținere, de la naștere și până la vârsta de 12 ani, respectiv până în anul 2022.
Referitor la acest acord, pârâtul a arătat că, în practicaua Sentinței civile nr. 7091/2011 pronunțată de Judecătoria Bistrița în Dosarul nr._ având ca obiect încredințare minor, depusă în prezenta cauză chiar de către reclamantă, aceasta recunoaște faptul că „s-a înțeles cu pârâtul cu privire la pensia de întreținere”.
Având în vedere faptul că, părțile de comun acord au convenit, la executarea obligației de întreținere, prin plata anticipată a unei sume globale, achitată integral, fapt recunoscut de către reclamantă, atât prin declarația dată în acordul încheiat la data de 31.03.2010, cât și în fața Judecătoriei Bistrița, pârâtul a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca lipsită de interes.
În ceea ce privește cererea de obligare a sa la plata pensiei de întreținere în cuantum de o pătrime din venitul net lunar este netemeinică și nelegală.
Pârâtul a arătat că mai are în întreținere un copil minor, C. P. M., născut la data de 26.01.2007 astfel încât solicitarea reclamantei la a se stabili pensia de întreținere în cuantum de o pătrime din venitul net lunar este nelegală.
Potrivit art. 529 alin. (2) din Codul civil, întreținerea datorată în acest caz se stabilește la o treime din venitul net lunar, iar nu la o pătrime. Această sumă urmează a se divide în mod egal între cei doi copii astfel încât cota minorei V. L. - M. ar fi de 1/6 din venitul net lunar, iar nu de 1/4. Prin urmare, solicitarea reclamantei referitoare la stabilirea unei pensii de întreținere în cuantum de o pătrime din venitul net lunar este nelegală.
A mai menționat pârâtul că susținerile reclamantei privind pasivitatea raportat la lipsa de implicarea din punct de vedere material în viața minorei și a lipsei caracterului permanent al acestor contribuții este o afirmație făcută cu rea credință întrucât el s-a preocupat constant de situația materială a minorei, încheind cu mama acesteia acordul la care a făcut referire mai sus.
De asemenea, pe lângă suma de 31.000 euro stabilită prin acordul încheiat cu mama minorei, la solicitarea acesteia, motivată de situația sa precară, i-a virat lunar, suplimentar, în ultimii ani, în contul său personal, RO37RNCB_0001 (identic cu cel indicat de către reclamantă prin cererea sa de chemare în judecată) suma de 500 lei.
Prin urmare, consideră că buna credință este dovedită, iar implicarea sa în susținerea minorei este fără urmă de tăgadă, îndeplinindu-și obligațiile legale. A menționat pârâtul ca nu este necesară obligarea sa la plata vreunei pensii de întreținere, câtă vreme, de bună voie, a achitat această obligație și mai mult chiar, a achitat-o în avans până la împlinirea de către minoră a vârstei de 12 ani.
Totodată, a arătat pârâtul că venitul net lunar realizat este de 5930 lei, că nu este persoană fizică autorizată, autorizarea ca diriginte de șantier nu implică automat efectuarea de acte de comerț, fiind doar o cerință legală pentru postul pe care îl deține. De asemenea, cum bine se cunoaște calitatea de asociat într-o societate comercială nu implică automat o remunerație în acest sens.
Față de venitul net pe care îl realizează, pensia de întreținere pe care o datorează minorei este de 988, 33 lei.
Prin urmare, cu un calul simplu se poate observa faptul că a achitat deja, pensia de întreținere datorată minorei V. L. - M., pentru o perioadă de 12 ani, suma lunară fiind de 215, 27 Euro/lună, echivalentul aproximativ al 976, 87 lei (31.000/12/12 =215,27 euro, 1 euro = 4,5379 lei la cursul din 21.01.2014, 215,27*4,5379 =976,873 lei)
Dacă se adaugă la această sumă si venitul suplimentar pe care l-a achitat la solicitarea reclamantei, a achitat deja o sumă cuprinsă între 976, 873 lei și 1476, 873 lei, în anumite luni chiar mai mult, achitând cu mult mai mult decât procentul de 1/6 la care aceasta are dreptul legal.
În drept, a invocat prevederile art. 205 din Codul de procedură civilă.
În probațiune, pârâtul a depus la dosar acordul încheiat la Bistrița la data de 31.03.2010 (f. 17), fluturaș de salariu (f. 18), 26 chitanțe emise de Banca Comercială Română (f. 19 - 45), certificat de naștere al minorei C. P. – M. (f. 46).
La data de 07.03.2014 reclamanta a depus răspuns la întâmpinare (f. 49-53) în care a arătat, în esență, nu a primit niciodată suma de 31.000 euro cu titlu de pensie de întreținere pentru minora V. L. – M., această sumă reprezentând în fapt suma achitată pentru terenul în suprafață de 950 mp achiziționat în Bistrița cu banii pârâtului pe numele reclamantei.
În ședința publică din data 14.04.2014 instanța a respins excepția lipsei de interes, invocată de către pârât prin întâmpinare (f. 74).
Instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisurile depuse de către părți și proba cu interogatoriul pârâtului (f. 87-88).
În ședința publică din data de 23.06.2014 reclamanta și-a precizat acțiunea susținând că solicită obligarea pârâtului la plata pensiei de întreținere în cuantum de 1/6 din veniturile nete întrucât acesta mai are un copil minor.
Analizând actele și lucrările de la dosarul cauzei, instanța reține următoarele:
Potrivit certificatului de naștere depus la fila 6 din dosar, minora V. L. – M. s-a născut la data de 06.04.2010, părinții acesteia fiind reclamanta și pârâtul din prezenta cauză.
Minora are situația legală a unui copil din afara căsătoriei, însă cu filiația stabilită față de ambii părinți, deci inclusiv față de tată, pârât în cauză. Aceasta din urmă s-a realizat sub forma recunoașterii prin declarație făcută la serviciul de stare civilă în condițiile art. 415 alin. 3 C.civil, în certificatul de naștere al minorei la rubrica numele și prenumele tatălui, figurând pârâtul.
În această situație devin incidente prevederile art. 448, potrivit căruia copilul din afara căsătoriei a cărui filiație a fost stabilită potrivit legii are, față de părinte și rudele acestuia, aceeași situație ca și aceea a unui copil din căsătorie, inclusiv dreptul la întreținere.
Prin sentința civilă nr. 7091 pronunțată de Judecătoria Bistrița la data de 16.08.2011 (f. 8 – 9) minora a fost încredințată spre creștere și educare mamei.
Conform chitanțelor de la dosar, aspect recunoscut și de către reclamantă, pârâtul a contribuit la creșterea și educarea minorei, achitând lunar în perioada august 2011 – noiembrie 2013, februarie 2014 – iunie 2014 aproximativ suma de 500 lei lunar (f. 19 - 44).
Art. 499 alin. 1 din Codul civil prevede că „tatăl și mama sunt obligați, în solidar, să dea întreținere copilului lor minor, asigurându-i cele necesare traiului, precum și educația, învățătura și pregătirea sa profesională”, iar alin. 3 al aceluiași art. dispune că „în caz de neînțelegere, întinderea obligației de întreținere, felul și modalitățile executării și contribuția fiecăruia dintre părinți se stabilesc de instanța de tutelă pe baza raportului de anchetă psihosocială”.
Copilul are dreptul să beneficieze de un nivel de trai care să permită dezvoltarea sa fizică, mentală, spirituală, morală și socială, stabilește art. 44 alin. 1 din Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului. Responsabilitatea este în primul rând a părinților, datori să asigure, în limita posibilităților, cele mai bune condiții de viață necesare creșterii și educării copilului.
În ceea ce privește cuantumul obligației de întreținere la care urmează a fi obligat pârâtul, instanța se va raporta, pe de o parte, la criteriile legale prev. de art. 529 alin. 2 din noul cod civil și faptul că pârâtul mai are un copil (minora C. P. – M., născută la data de 26.01.2005 – f. 46), iar, pe de altă parte, la valoarea salariului pe care îl obține lunar.
În speță, s-a făcut dovada că debitorul întreținerii realizează câștiguri având caracter de continuitate din munca prestată ca și angajat al S.C. G. TRANSILVANIA S.R.L., așa cum rezultă din contractul individual de muncă și din adeverința de la fila 91 din dosar.
Este adevărat că pârâtul C. P. – Ș. a achitat în favoarea minorei V. L. – M. suma de 500 lei lunar, însă din adeverința eliberată de angajator reiese că venitul mediu net al pârâtului pe ultimele 6 luni este de 5932, 67 lei. Astfel, cum pensia datorată minorei se poate stabili până la 1/6 din venitul net lunar instanța arată că suma datorată ar fi de aproximativ 988 lei, mai mare decât suma achitată de către pârât.
Instanța arată că limitele indicate de art. 529 alin. 2 din Codul civil nu sunt fixe, ci maximale, indicând nivelul până la care poate ajunge cuantumul pensiei de întreținere calculat în raport de venitul net al debitorului, prag maximal care nu poate fi depășit. În concret, pensia determinată prin conjugarea celor două criterii ale obligației de întreținere, adică nevoia minorei și mijloacele pârâtului – se poate situa sub nivelul maxim permis ori poate fi egală cu acesta, în funcție de starea de fapt concretă. În cauză, instanța apreciază că cuantumul pensiei datorat minorei trebuie fixat la plafonul de 1/6 întrucât copii au dreptul să se bucure de condiții materiale corespunzătoare nu numai nevoilor lor, ci posibilităților materiale ale părinților, indiferent dacă aceștia conviețuiesc sau nu.
Pârâtul a susținut că a achitat reclamantei suma de 31.000 euro cu titlu de pensie de întreținere în favoarea minorei V. L. – M., sumă care acoperă pensia de întreținere datorată de la data nașterii minorei și până la vârsta de 12 ani, fiind încheiat un acord.
Conform înscrisului de la fila 17 din dosar, la data de 31.03.2010 s-a încheiat între reclamanta V. N. – M. și pârâtul C. P. – Ș. un acord din care reiese că pârâtul a achitat suma de 31.000 euro, anterior semnării acordului, cu titlu de pensie de întreținere pentru minora V. L. – M., de la naștere și până la vârsta de 12 ani. De asemenea, reclamanta a declarat și recunoscut în acord că pârâtul și-a îndeplinit obligația de plată a pensiei de întreținere pe o perioadă de 12 ani.
Prin răspunsurile la interogatoriu (f. 87 – 88) pârâtul a recunoscut că suma de 31.000 euro înscrisă în acord a fost dată pentru achiziționarea terenului în suprafață de 950 mp situat în Bistrița (răspuns întrebarea nr. 5 – f. 87), iar înțelegerea avută cu reclamanta a fost ca aceasta să rămână cu terenul, iar contravaloarea acestuia să fie considerată ca pensie de întreținere pentru copil (răspuns la întrebarea instanței, consemnat în încheierea de ședință de la fila 89).
Raportat la susținerile pârâtului instanța arată că obligația de întreținere are caracter succesiv, iar finalitatea ei constă în a-i asigura, în mod periodic, persoanei îndreptățite la întreținere, mijloacele de existență necesare, potrivit cu nevoile sale și cu posibilitățile materiale ale celui ce o datorează. De aceea, în art. 531 din Codul civil se prevede că instanța va putea să mărească sau să micșoreze pensia de întreținere după cum se schimbă aceste criterii care au fost avute în vedere la stabilirea ei.
Pentru realizarea finalității sale obligația de întreținere trebuie să fie adaptată nevoilor actuale ale celui în favoarea căruia a fost instituită.
Ca o consecință a variabilității sale, datorită necesității de a corespunde mereu nevoilor actuale, art. 533 alin. 1 din Codul civil prevede că „pensia de întreținere se plătește în rate periodice, la termenele convenite de părți sau, în lipsa acordului lor, la cele stabilite prin hotărâre judecătorească.” Mai departe,alin. 3 al aceluiași art. stipulează că „de asemenea, părțile pot conveni sau, dacă sunt motive temeinice, instanța de tutelă poate hotărî ca întreținerea să se executeprin plata anticipată a unei sume globale care să acopere nevoile de întreținere ale celui îndreptățit pe o perioadă mai îndelungată sau pe întreaga perioadă în care se datorează întreținerea, în măsura în care debitorul întreținerii are mijloacele necesare acoperirii acestei obligații.”
Însă, în cauză instanța arată că pârâtul nu a achitat o sumă globală, ci reclamanta a păstrat terenul achiziționat cu suma de 31.000 euro, achitată de către pârât, în contul pensiei de întreținere datorate. Instanța apreciază că aceasta nu a fost de natură să stingă obligația de întreținere întrucât nu s-a făcut dovada că terenul a fost vândut imediat, obținându-se suma de 31.000 de euro care să fie la dispoziția minorei sau că terenul ar fi putut fi închiriat/arendat și astfel să fie producător de fructe civile și să asigure existența minorei. Instanța apreciază că pârâtul nu se putea elibera de obligația de plată a pensiei de întreținere acordând reclamantei terenul întrucât aceasta contravine finalității de a satisface în mod curent nevoile minorei și deci de a-i asigura existența.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 499, art. 513, art. 525, art. 529, art. 530 și 532 din Codul civil instanța va admite acțiunea și în consecință va obliga pârâtul să plătească lunar în favoarea minorei V. L. – M., născută la data de 06.04.2010, pensie de întreținere în cuantum de 1/6 din veniturile nete realizate lunar, începând cu data de 21.01.2014, data introducerii acțiunii, și până la majorat ori noi dispoziții. Bineînțeles având în vedere că între data introducerii acțiunii și data pronunțării hotărârii pârâtul a achitat reclamantei în favoarea minorei suma de 500 lei lunar (f. 45, 96-97), pentru această perioadă va datora doar diferența până la cuantumul de 1/6 din venitul net lunar.
Referitor la cheltuielile de judecată, instanța arată că potrivit art. 451 alin.(1), Cod proc. civilă, „cheltuielile de judecată constau în taxele judiciare de timbru și timbrul judiciar, onorariile avocaților, ale experților și ale specialiștilor numiți în condițiile art. 330 alin. (3), sumele cuvenite martorilor pentru deplasare și pierderile cauzate de necesitatea prezenței la proces, cheltuielile de transport și, dacă este cazul, de cazare, precum și orice alte cheltuieli necesare pentru buna desfășurare a procesului.”
În conformitate cu prevederile art. 452 C. proc. civilă, „partea care pretinde cheltuieli de judecată trebuie să facă, în condițiile legii, dovada existenței și întinderii lor, cel mai târziu la data închiderii dezbaterilor asupra fondului cauzei”, iar potrivit art. 453 alin.(1) C.proc. civilă, „partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată”.
Reținând dispozițiile legale mai-sus enunțare și culpa procesuală a pârâtului, instanța va dispune obligarea pârâtului să plătească reclamantei suma de 1020 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru (f. 5) și onorariu avocațial, achitat conform chitanței nr. 15/02.04.2014 (f. 99).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea formulată și precizată de reclamanta V. N. – M., cu domiciliul în Cluj-N., . – 44, ., jud. Cluj, în calitate de reprezentant legal al minorei V. L. – M. în contradictoriu cu pârâtul C. P. – Ș., și în consecință:
Obligă pârâtul C. P. – Ș. să plătească lunar în favoarea minorei V. L. – M., născută la data de 06.04.2010, pensie de întreținere în cuantum de 1/6 din veniturile nete realizate lunar, începând cu data de 21.01.2014, data introducerii acțiunii, și până la majorat ori noi dispoziții.
Obligă pârâtul să plătească reclamantei suma de 1020 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare.
Cererea pentru exercitarea căii de atac va fi introdusă la Judecătoria Cluj N..
Pronunțata in ședința publica din data de 07.07.2014.
JUDECĂTOR,GREFIER,
M. C. FINTOCMARIA M.
Red./dact/MCF/4 ex./15.10..2014
| ← Ordonanţă preşedinţială. Hotărâre din 04-08-2014,... | Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Sentința nr.... → |
|---|
