Plângere contravenţională. Sentința nr. 1325/2014. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1325/2014 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 12-02-2014 în dosarul nr. 22919/211/2013
ROMÂNIA
Operator de date cu caracter personal nr. 3185
prezentul document conține date cu caracter personal aflate sub incidența Legii nr. 677/2001
JUDECĂTORIA C.-N.
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1325/2014
Ședința publică din data de 12 Februarie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: G.-R. F.-H.
GREFIER: R.-I. P.
Pe rol judecarea cauzei civile privind petenta A. M., în contradictoriu cu intimatul M. C.-N. – prin Primar – Directia Politia Locală, având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal fãcut în ședințã publicã, se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile pe fondul cauzei au avut loc în ședința publică din data de 29.01.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 05.02.2014, iar apoi pentru data de azi, 12.02.2014, hotărând următoarele:
JUDECĂTORIA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei C.-N. sub nr._, la data de 01.10.2013, petenta A. M., în contradictoriu cu intimatul M. C.-N. – prin Primar – Directia Politia Locală, a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună anularea procesului verbal de contravenție . nr._/22.05.2013.
In motivare, petenta a arătat în, în data de 13.09.2013, i s-a comunicat prin afișare la domiciliul din loc. Florești, .-127, ., de la Direcția Poliția Locală C.-N., un proces-verbal de contravenție . nr._/14.08.2013, prin care a fost sancționată cu amendă contravențională pentru că, în data de 18.03.2013, ora 12:52, a parcat auto pe locul destinat persoanelor cu handicap din .. 12A, conform actului de constatare . nr._/18.03.2013.
În data de 16.09.2013, petentei i-a fost comunicat un alt proces-verbal de contravenție . nr._/22.05.2013, document ce a fost afișat în urmă cu câteva luni la fostul domiciliu din V., al. Trandafirilor, nr. 3, ., jud. Hunedoara, prin care a fost sancționată pentru aceeași contravenție.
Petenta contravenientă a susținut nelegalitatea și netemeinicia procesului-verbal de contravenție . nr._/22.05.2013. Astfel, petenta a arătat că starea de fapt reținută de agentul constatator nu corespunde realității, iar actul contravenției este nul absolut, întrucât a fost întocmit cu nerespectarea art. 16 alin. 1 din OG nr. 2/2001, întrucât nu sunt indicate în mod riguros datele personale ale petentei, fiind trecut vechiul domiciliu al acesteia. De asemenea, procesul-verbal a fost comunicat cu nerespectarea art. 14 din OG nr. 2/2001, intervenind prescripția executării sancțiunii contravenționale.
Procesul-verbal contestat nu cuprinde o descriere riguroasă a faptei concret săvârșite, nefiind indicat locul săvârșirii contravenției.
Mai mult, s-au încălcat prevederile art. 19 alin. 1 din OG nr. 2/2001, nefiind indicat un martor-asistent.
A mai arătat petenta că prin cele două procese-verbale amintite s-a angajat răspunderea contravențională a petentei pentru săvârșirea aceleiași contravenții, cu încălcarea principiului unicității sancțiunii contravenționale principale, potrivit art. 5 alin. 7 din OG nr. 2/2001 (non bis in idem).
În drept, s-au invocat prevederile art. 181-186, art. 196-199 C.proc.civ., art. 5, art. 14, art. 16, art. 19 din OG nr. 2/2001.
În susținerea celor afirmate, petenta a solicitat proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei (f. 4-5).
Plângerea contravențională a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 lei (f. 3).
Intimatul, deși legal citat, nu a formulat întâmpinare, însă a depus la dosarul cauzei un set de acte (f. 11-12), învederând instanței că petenta a mai fost sancționată contravențional anterior (f. 10).
Instanta a incuviintat și administrat proba cu inscrisurile depuse la dosarul cauzei de către părți.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarea stare de fapt și de drept:
Prin procesul-verbal de contravenție . nr._/22.05.2013, încheiat de intimata Poliția Comunitară C.-N., petenta A. M. a fost sancționată contravențional cu suma de 200 lei, reținându-se că, în data de 18.03.2013, pe .. 12A din mun. C.-N., petenta a ocupat fără drept cu auto cu nr. de înmatriculare_, locul de parcare destinat persoanelor cu handicap, semnalizat și marcat corespunzător, conform actului de constatare . nr._/18.03.2013.
În drept, fapta petentei a fost încadrată în prevederile art. 1 lit. c) din H.C.L. nr. 149/2009, fiind sancționată potrivit art. 2 lit. a) din H.C.L. nr. 149/2009.
Prin prezenta plângere contravențională, petenta tinde la anularea procesului-verbal de contravenție contestat, invocând motivele de nelegalitate și netemeinicie a acestui act, precum și faptul că pe seama acesteia au fost întocmite două procese-verbale de contravenție pentru săvârșirea aceleiași contravenții, respectiv actul de contravenție contestat în cauză - . nr._/22.05.2013 și procesul-verbal . nr._/14.08.2013.
În mod justificat a susținut petenta că în sarcina sa a fost angajată răspunderea contravențională prin două procese-verbale de contravenție distincte însă în considerarea aceleiași contravenții, concluzie care se despinde cu ușurință din observarea conținutului celor două procese-verbale, existente la dosarul cauzei, în copii, filele 5-6.
Cu toate acestea, ca și ordine de întocmire a actelor și pentru încălcarea principiului non bis in idem, potrivit art. 5 alin. 7 din OG nr. 2/2001, petenta trebuia să ceară instanței anularea celui de-al doilea proces-verbal de contravenție . nr._/14.08.2013 și nicidecum al celui de-al doilea.
În speță, petenta nu a învestit instanța cu un capăt de cerere având ca obiect anularea procesului-verbal de contravenție . nr._/14.08.2013, astfel că instanța nu se va pronunța pe aspectul valabilității acestuia.
Raportat la această concluzie, se impune, implicit, și următoarea, anume că dispozițiile art. 5 alin. 7 din OG nr. 2/2001 nu pot fi valorificate în ceea ce pricvește actul contravenției . nr._/22.05.2013, motiv pentru care această cauză de nulitate absolută este neîntemeiată prin raportare la procesul-verbal de contravenție în discuție.
În ceea ce privește legalitatea și temeinicia procesului-verbal de contravenție . nr._/22.05.2013, reține următoarele:
Ca act administrativ, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor se bucură de o prezumție de validitate și temeinicie, prezumție care este însă relativă și care poate fi răsturnată prin administrarea probei contrarii, sarcina probei revenindu-i, în condițiile art. 249 C.proc.civ., petentei. Aplicabilitatea acestei prezumții presupune cu necesitate existența unui proces-verbal de constatare a contravenției încheiat cu stricta respectare a prevederilor legale și cuprinzând toate mențiunile obligatorii prevăzute de art. 16 și art. 17 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, iar fapta reținută să fie constatată ex propriis sensibus (personal) de către agentul constatator.
Instanța apreciază că această soluție este în acord cu articolul 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, din moment ce instanța are oricum obligația de a verifica din oficiu, legalitatea procesului verbal, în raport cu mențiunile a căror lipsă atrage nulitatea absoluta a acestuia. Astfel, deși pornește de la prezumția de temeinicie a procesului verbal, soluția cauzei nu se va întemeia doar pe aceasta, fapt pe care constituie o limită rezonabilă în aplicarea prezumției.
În drept, potrivit jurisprudenței constante a Curții Europene a Drepturilor Omului (cauzele Öztürk c. Germaniei, Lauko c. Slovaciei, Salabiaku c. Frantei, A. c. României, s.a.), materia contravențională a fost privită ca încadrându-se în noțiunea de “acuzație în materie penală”, în sensul art. 6 par. 1 din CEDO.
În consecință, potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, în cadrul proceselor având ca obiect plângere contravențională, întrucât contravenientul se vede pus în fata unei “acuzații de natură penală”, în sensul art. 6 par. 1 din Convenție, acesta trebuie să beneficieze de toate garanțiile prevăzute de art. 6 în ansamblul său, cu referire specială la dispozițiile paragrafului 2, privitor la prezumția de nevinovăție.
Instanța reține că, în conformitate cu jurisprudența Curții, înțelesul noțiunii de „prezumție de nevinovăție” presupune că nu trebuie pornit de la ideea preconcepută că persoana în cauză a săvârșit fapta ce i se impută. În plus, sarcina probei revine celui care acuză.
În ceea ce privește sarcina probei, conform principiul statuat de art. 249 C.proc.civ., cel ce face o propunere în fața instanței trebuie să o dovedească. Prin urmare, dacă petenta susține netemeinicia celor arătate în procesul-verbal, trebuie să o dovedească. Nu se poate spune că, în acest mod, s-ar încălca cerința referitoare la sarcina probei ce decurge din prezumția de nevinovăție, pe motiv că organul constatator este cel care trebuie să probeze contravenția reținută.
În realitate, fapta reținută este probată cu ajutorul prezumției de legalitate a procesului-verbal de constatare a contravenției – actul a fost emis cu respectarea tuturor condițiilor de fond și de formă prevăzute de lege – și cu prezumția de veridicitate – actul reflectă, în mod real, ceea ce a stabilit autoritatea emitentă – prezumții care, deși nu sunt consacrate expres de lege, sunt recunoscute atât de doctrină, cât și de practica judiciară, putând fi considerate a fi prezumții legale, în sensul pe care instanța europeană îl dă acestei noțiuni.
În acord cu jurisprudența Curții de la Strasbourg, în privința prezumțiilor și a limitei rezonabile pe care statele nu trebuie să o depășească în folosirea lor în materie penală, instanța consideră că una din limitele până la care poate să acționeze prezumția de temeinicie a procesului verbal trebuie să fie dată de constatarea personală a faptei de către agent. Astfel, în situația în care fapta este constatată personal, cum este și situația în cauza de față – fapta fiind constatată nemijlocit de către agentul constatator – procesul-verbal, dacă este legal întocmit, se va bucura de prezumția de temeinicie, astfel încât va reveni petentului sarcina de a proba netemeinicia.
Astfel, instanța a procedat la verificarea legalității procesului-verbal de contravenție în temeiul art. 34 din OG 2/2001, ce prevede la alin. 1 că instanța competentă să soluționeze plângerea, după ce verifică dacă aceasta a fost introdusă în termen, ascultă pe cel care a făcut-o și pe celelalte persoane citate, dacă aceștia s-au prezentat, administrează orice alte probe prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalității și temeiniciei procesului-verbal, și hotărăște asupra sancțiunii, despăgubirii stabilite, precum și asupra măsurii confiscării.
Instanța reține că înscrisul întocmit trebuie să se conformeze, în ceea ce privește condițiile de fond și formă ale încheierii sale riguroase, prevederilor O.G. nr. 2/2001, privind regimul juridic al contravențiilor, exigențe care reprezintă tot atâtea garanții menite să asigure legalitatea și temeinicia celor reținute în cuprinsul procesului-verbal.
În conformitate cu dispozițiile art. 17 din O.G. nr. 2/2001, procesul-verbal de contravenție trebuie cuprindă, în mod obligatoriu, sub sancțiunea nulității exprese, textuale (necondiționată de dovedirea unei vătămări) care poate fi invocată și, din oficiu, de instanța de judecată, mențiuni referitoare la numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită și data comiterii acesteia. Totodată, procesul-verbal va trebui să poarte și semnătura agentului constatator.
Observând procesul-verbal de contravenție atacat, instanța constată că agentul constatator a făcut mențiunile cuvenite, în sensul mai-sus arătat, astfel că, în cauză, nu este incident nici unul din cazurile de nulitate absolută, prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001, actul contravenției fiind în mod legal întocmit.
Contrar alegațiilor petentei A. M., starea de fapt conturată de agentul constatator, potrivit căreia, în data de 18.03.2013, pe .. 12A din mun. C.-N., petenta a ocupat fără drept cu auto cu nr. de înmatriculare_, locul de parcare destinat persoanelor cu handicap, semnalizat și marcat corespunzător, este suficient conturată și este de natură să furnizeze suficiente date/informații pentru ca acțiunea petentei să fie calificată delict contravențional, potrivit art. 1 lit. c) din H.C.L. nr. 149/2009, fiind sancționată potrivit art. 2 lit. a) din H.C.L. nr. 149/2009.
De asemenea, instanța reține că sunt neîntemeiate și celelalte motive de nelegalitate invocate de petentă și care vizează lipsa tuturor datelor de identificare a petentei, precum domiciliul actual, ori neindicarea unui martor asistent care să ateste modalitatea de întocmire a actului contravenției în lipsa petentei.
Astfel, pe de-o parte, examinând cuprinsul procesului-verbal de contravenție contestat, instanța observă că, prin indicarea numelui, prenumelui și a codului numeric personal, este posibilă identificarea petentei, nepuntându-se vorbi de o eventuală confuzie cu privire la persoana sancționată contravențional, în calitate de autor al faptei ilicite.
Pe de altă parte, instanța reține că mențiunile prevăzute de textul art. 16 și art. 19 din O.G. nr. 2/2001, altele decât cele la care face referire art. 17 din O.G. nr. 2/2001, trebuie să fie cuprinse, în mod obligatoriu, în cuprinsul înscrisului contravenției, însă sancțiunea care intervine, în caz de neconformare, este nulitatea relativă și implicită, condiționată de o vătămare, distinctă de simplul fapt al aplicării sancțiunilor contravenționale.
În același sens a statuat și Î.C.C.J. – Secții Unite prin Decizia nr. XXII din 19.03.2007, de admitere a recursului în interesul legii, declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Î.C.C.J., decizie publicată în M.OF. al României, Partea I, nr. 833 din 05.12.2007.
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că petenta nu a făcut dovada contrară situației de fapt menționate în cuprinsul procesului-verbal de contravenție.
Astfel, instanța reține situația de fapt astfel cum a fost consemnată în procesul-verbal, iar, în drept, fapta petentei întrunește elementele constitutive ale contravenției prevăzute de art. 1 lit. c) din H.C.L. nr. 149/2009, fiind sancționată potrivit art. 2 lit. a) din H.C.L. nr. 149/2009.
Instanța are în vedere faptul că petenta nu a reușit să facă dovada contrară celor reținute în cuprinsul procesului verbal, sarcina probațiunii în cauză revenind acesteia, așa cum s-a arătat anterior.
În concluzie, petenta se află în culpă față de fapta contravențională reținută în sarcina sa, în speță, nefiind răsturnată prezumția de temeinicie și legalitate a procesului-verbal de contravenție încheiat.
În raport de concluziile enunțate, se impune constatarea legalității și temeiniciei procesului-verbal de contravenție, cu privire la existența și imputabilitatea faptei contravenționale, reținută în sarcina petentei, a împrejurărilor în care aceasta a fost comisă, legate de timp și loc. Prin urmare, în mod justificat, s-a stabilit și angajat răspunderea contravențională a petentei-contraveniente.
Instanța apreciază că, în cauză, se nu impune reindividualizarea sancțiunii contravenționale principale aplicate și înlocuirea sancțiunii amenzii în cuantum de 200 lei cu avertismentul. Instanța reține că măsura redozării sancțiunii contravenționale principale și înlocuirea amenzii cu avertismentul nu este suficientă pentru a asigura restabilirea ordinii de drept încălcate, prin comiterea contravenției, cât și pentru realizarea prevențiunii speciale, respectiv atenționarea petentei cu privire la conduita sa viitoare, în împrejurări similare.
Potrivit art. 5 alin. 5 din O.G. nr. 2/2001, care reprezintă cadrul normativ general cu privire la regimul juridic al contravențiilor, sancțiunile contravenționale, fie că sunt principale sau complementare, trebuie să fie individualizate, astfel că sancțiunea aplicată trebuie să reflecte gradul de pericol social al faptei concret săvârșite.
În raport de această împrejurare, textul art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001 oferă criteriile pentru individualizarea sancțiunilor contravenționale, reglementându-se, în termeni lipsiți de echivoc, că „sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal”.
Instanța, în acord cu prevederile legale evocate, constată că sancțiunea amenzii aplicate, în cuantum de 200 lei, reflectă, în mod real, gradul concret de pericol social al faptei săvârșite, funcția coercitiva si finalitatea sancțiunii contravenționale neputând fi atinsa si asigurata si prin aplicarea avertismentului, astfel că, în cauză, nu se justifică reindividualizarea sancțiunii contravenționale principale stabilită de agentul constatator.
Relativ la cererea petentei de constatare a faptului că a intervenit prescripția executării sancțiunii contravenționale, instanța reține că prescripția executării sancțiunii contravenționale constituie un aspect legat de faza executării sancțiunii contravenționale, ulterior întocmirii procesului-verbal de contravenție, neputând fi analizata în cadrul plângerii contravenționale, ci, mai degrabă, in cadrul unei eventuale contestații la executare.
Față de considerentele ce preced și în temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța va respinge, ca neîntemeiată, plângerea contravențională formulată de petentă și va menține atât procesul-verbal de contravenție . nr._/22.05.2013 încheiat de către intimata Poliția Locală C.-N., cât și amenda contravențională de 200 lei, aplicată petentei.
Văzând si dispozițiile art. 451 și urm. C.proc.civ., raportat la culpa procesuală a petentei, instanța va respinge, ca nefundat, capătul de cerere accesoriu având ca obiect obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTARASTE
Respinge plângerea contravențională formulată de petenta A. M., domiciliată in mun. C.-N., .-127, .. 29, jud. C., în contradictoriu cu intimatul M. C.-N. - prin Primar – Direcția Poliția Locală, cu sediul în C.-N., .-3, jud. C., ca neîntemeiată.
Menține procesul-verbal de contravenție . nr._, întocmit de intimat la data de 22.05.2013, ca temeinic și legal întocmit.
Respinge capătul de cerere accesoriu având ca obiect obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare.
Apelul și motivele de apel se depun la Judecătoria C.-N., sub sancțiunea nulității.
Pronunțată în ședință publică, azi, 12.02.2014.
PREȘEDINTE GREFIER
G.-R. F.-H. R.-I. P.
Red./Dact./F.H.G.R./5 ex./12.02.2014
| ← Reexaminare sanctiune contraventionala. Sentința nr. 7679/2014.... | Reexaminare sanctiune contraventionala. Sentința nr. 4390/2014.... → |
|---|
