Plângere contravenţională. Sentința nr. 1856/2014. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1856/2014 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 26-02-2014 în dosarul nr. 22464/211/2012
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CLUJ-N.
Operator de date cu caracter personal nr. 3185
prezentul document conține date cu caracter personal aflate sub incidența Legii nr. 677/2001
Dosar nr._
SENTINȚĂ CIVILĂ Nr. 1856/2014
Ședința publică din data de 26 Februarie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: G. R. F.-H.
GREFIER: R.-I. P.
Pe rol judecarea plângerii contravenționale formulate de petentul B. S. D. împotriva procesului verbal de contravenție . nr._, încheiat de intimatul I. POLIȚIEI JUDEȚENE CLUJ la data de 26.09.2012.
La apelul nominal făcut in ședința publica se prezintă pentru reclamant av. C. Barbos, în substituirea dl. av. T. O. L., martorul G. A.-I., lipsă fiind intimatul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța procedează la audierea martorului G. A.-I., mărturie consemnată în scris și atașată la dosarul cauzei, fila 25.
Instanța în temeiul art. 258 coroborat cu art. 255 C. proc. Civ., încuviințează proba cu înscrisurile atașate acțiunii ca fiind pertinente și utile soluționării cauzei.
Nemaifiind alte cereri sau excepții prealabile de formulat sau probe de administrat, instanța declara închisa faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul pe fondul cauzei reprezentantei reclamantului.
Reprezentanta reclamantului solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, solicită anularea procesului verbal de constatare a contravenției, obligarea intimatului la restituirea sumei de 140 lei, care a fost achitată conform chitanței anexate iar în subsidiar înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertisment, mai arată faptul că fapta reținută în procesul verbal de constatare a contravenției nu există, petentul a arătat că, culoarea semaforului era galben, cu cheltuieli de judecată constând în onorariu avocațial.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei Cluj-N. la data de 27.09.2012, sub nr. de mai-sus, petentul B. S. D. a solicitat instanței, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean Cluj, anularea procesului-verbal de contravenție . nr._, încheiat la data de 26.09.2012 de către intimat, cu restituirea sumei de 140 lei, reprezentand jumatate din minimul amenzii aplicate, achitata de petent, cu cheltuieli de judecata.
In motivarea cererii, petentul a criticat procesul-verbal din perspectiva temeiniciei si legalitatii acestuia, invederand instantei ca nu a savarsit fapta contraventionala imputata, iar la data săvârșirii pretinsei fapte contravenționale a pătruns în intersecție pe culoarea galben a semaforului electric, neputand opri auto in conditii de siguranta.
În drept, OG 2/2001, OUG 195/2002.
În dovedirea susținerilor formulate, petentul a înțeles să se prevaleze de proba cu înscrisuri, sens în care a atașat la dosarul procesul-verbal de contravenție în copie (f. 5), dovada achitare amenda (f. 15). Totodata, a solicitat audierea martorului asistent G. I., semnatar al procesului verbal de contraventie contestat.
În temeiul art. 15 lit. i) din Legea nr. 146/1997, privind taxele judiciare de timbru, și art. 36 din O.G. nr. 2/2001, plângerea contravențională formulată este scutită de taxa judiciară de timbru.
Intimatul, desi legal citat, nu a formulat întâmpinare si nu s-a prezentat in instanta in vederea precizarii pozitiei procesuale.
Instanta a incuviintat si administrat proba cu inscrisurile depuse la dosarul cauzei. Totodata, instanta a incuviintat si administrat proba testimoniala, in cadrul careia a audiat direct si nemijlocit martorul G. A.-I., depozitia martorului fiind consemnata in scris si atasata la dosarul cauzei (f. 25).
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarea stare de fapt și de drept:
Prin procesul-verbal de contravenție . nr._, încheiat la data de 13.09.2012 de către intimatul IPJ Cluj, petentul B. S. D. a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 280 lei, aplicându-i-se totodată și sancțiunea contravențională complementară a suspendării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile, reținându-se că, în data de 13.09.2012, în jurul orelor 08:27, petentul a condus auto cu nr. înmatriculare_ in P-ta A. I. din Mun. Cluj-N., iar la efectuarea virajului stanga de pe . catre P-ta A. I., nu a respectat semnificatia semaforului electric ce indica culoarea rosu, semafor aflat în funcțiune.
În drept, fapta petentului a fost încadrata în prevederile art. 100 alin. 3 lit. d) din O.U.G. nr. 195/2002 și sancționata în baza aceluiași text de lege.
Instanța reține că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției face dovada deplină asupra situației de fapt reținute, precum și asupra încadrării juridice date acesteia, până la proba contrară ce incumbă petentului.
Instanța procedează, cu precădere, la analiza legalității procesului-verbal de contravenție contestat, observând respectarea cerințelor legale, a căror nesocotire se sancționează cu nulitatea absolută, ce poate fi invocată și din oficiu, de instanța de judecată.
Astfel, instanța reține că înscrisul întocmit trebuie să se conformeze, în ceea ce privește condițiile de fond și formă ale încheierii sale riguroase, prevederilor O.G. nr. 2/2001, privind regimul juridic al contravențiilor, exigențe care reprezintă tot atâtea garanții menite să asigure legalitatea și temeinicia celor reținute în cuprinsul procesului-verbal.
În conformitate cu dispozițiile art. 17 din O.G. nr. 2/2001, procesul-verbal de contravenție trebuie cuprindă, în mod obligatoriu, sub sancțiunea nulității absolute, care poate fi invocată și, din oficiu, de instanța de judecată, mențiuni referitoare la numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită și data comiterii acesteia. Totodată, procesul-verbal va trebui să poarte și semnătura agentului constatator.
Observând procesul-verbal de contravenție, instanța constată că agentul constatator a făcut mențiunile cuvenite, în sensul mai-sus arătat, astfel că, în cauză, nu este incident nici unul din cazurile de nulitate absolută, prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001.
Mențiunile prevăzute de textul art. 16 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, altele decât cele la care face referire art. 17 din O.G. nr. 2/2001, trebuie să fie cuprinse, în mod obligatoriu, în cuprinsul înscrisului contravenției, însă sancțiunea care intervine, în caz de neconformare, este nulitatea relativă și implicită, condiționată de o vătămare.
În același sens a statuat și Î.C.C.J. – Secții Unite prin Decizia nr. XXII din 19.03.2007, de admitere a recursului în interesul legii, declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Î.C.C.J., decizie publicată în M.OF. al României, Partea I, nr. 833 din 05.12.2007.
Instanța reține, totodată, că fapta contravenționala, astfel cum a fost conturata și reținuta de agentul de poliție, a fost în mod corespunzător încadrata, în drept, în dispozițiile art. 100 alin. 3 lit. d) din O.U.G. nr. 195/2002 și sancționata conform aceluiasi text normativ, amenda aplicată fiind stabilită la minimul special prevăzut de lege. Actul contraventiei a fost perfectat in prezenta petentului contravenient, care si-a manifestat refuzul de a semna procesul-verbal de contraventie, aspect ce a fost atestat in cauza de martorul G. I., semnatar al procesului-verbal in calitate de martor asistent (f. 25).
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că petentul nu a răsturnat prezumția de adevăr de care se bucură procesul-verbal de contravenție, întrucât nu a dovedit o stare de fapt contrară celei atestate de către agentul constatator în actul contravenției.
Procesul-verbal de contravenție face dovada deplină asupra situației de fapt reținute, întrucât împrejurările comiterii faptei contravenționale reprezintă constatări personale (ex propriis sensibus) ale agentului constatator, până la proba contrară care incumbă petentului. În ceea ce privește sarcina probei, conform principiul statuat de art. 249 C.proc.civ., cel ce face o propunere în fața instanței trebuie să o dovedească. Prin urmare, dacă petentul susține netemeinicia celor arătate în procesul-verbal, trebuie să o dovedească. Nu se poate spune că, în acest mod, s-ar încălca cerința referitoare la sarcina probei ce decurge din prezumția de nevinovăție, pe motiv că organul constatator este cel care trebuie să probeze contravenția reținută.
In realitate, fapta reținută este probată cu ajutorul prezumției de legalitate a procesului-verbal de constatare a contravenției – actul a fost emis cu respectarea tuturor condițiilor de fond si de forma prevăzute de lege – și cu prezumția de veridicitate – actul reflecta in mod real ceea ce a stabilit autoritatea emitentă – prezumții care, deși nu sunt consacrate expres de lege, sunt recunoscute atât de doctrină, cât și de practica judiciară, putând fi considerate a fi prezumții legale, în sensul pe care instanța europeană îl dă acestei noțiuni.
În acord cu jurisprudența Curții de la Strasbourg, în privința prezumțiilor și a limitei rezonabile pe care statele nu trebuie sa o depășească în folosirea lor în materie penală, instanța consideră ca una din limitele pana la care poate sa acționeze prezumția de temeinicie a procesului verbal trebuie să fie dată de constatarea personala a faptei de către agent. Astfel, în situația în care fapta este constatată personal, cum este și situația în cauza de față – fapta fiind constatată nemijlocit de către agentul constatator – procesul-verbal, dacă este legal întocmit, se va bucura de prezumția de temeinicie, astfel încât va reveni petentului sarcina de a proba netemeinicia.
Instanța apreciază că această soluție este în acord cu articolul 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, din moment ce instanța are oricum obligația de a verifica din oficiu, legalitatea procesului verbal, in raport cu mențiunile a căror lipsă atrage nulitatea absoluta a acestuia. Astfel, deși pornește de la prezumția de temeinicie a procesului verbal, soluția cauzei nu se va întemeia doar pe aceasta, fapt care constituie o limită rezonabilă în aplicarea prezumției.
Astfel, instanța reține situația de fapt astfel cum a fost consemnată în procesul-verbal, iar în drept fapta petentului întruneste elementele constitutive ale contravenției prevăzuta de art. 100 alin. 3 lit. d) din O.U.G. nr. 195/2002 și sancționata conform aceluiași text de lege.
Având în vedere că, în speța de față, prin probele administrate în cauză nu rezultă o situație de fapt contrară celei atestate de agentul constatator în cuprinsul actului contravenției, petentul nereușind să răstoarne prezumția de veridicitate a procesului-verbal, instanța constată că procesul-verbal de constatare a contravenției contestat este legal și temeinic.
Față de considerentele ce preced și în temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța va respinge plângerea contravențională formulată de petent și va menține procesul-verbal de contravenție contestat.
Mai mult, în speță, instanța reține că nu se impune redozarea sancțiunii contravenționale aplicate, întrucât, în raport de contravenția concret săvârșită, amenda contravențională stabilită este proporțională cu gradul de pericol reliefat prin săvârșirea ilicitului contravențional, sancțiunea fiind aplicată prin orientare la minimul special prevăzut de lege, astfel că agentul constatator a realizat o individualizare temeinică și legală a sancțiunilor contravenționale aplicate în sarcina petentului.
Mai mult, instanta retine ca aplicarea sanctiunii contraventionale a suspendarii dreptului de conducere este obligatorie ori de cate ori se constata savarsirea contraventiei prev. de art. 100 alin. 3 lit. d) din OUG nr. 195/2002, nefiind posibila inlocuirea cu avertisment. Mai mult, sanctiunea avertismentului si cea a amenzii sunt sanctiuni contraventionale principale, iar sanctiunea suspendarii dreptului de a conduce reprezinta o sanctiune contraventionala complementara, ce fiinteaza pe langa o sanctiune principala, indiferent ca aceasta este amenda contraventionala sau avertismentul.
Văzând și dispozițiile art. 451 si urm. C.proc.civ., raportat la culpa procesuala a petentului, va dispune respingerea cererii acestuia de obligare a intimatului la plata cheltuielilor de judecată, ca nefondata.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea contravențională formulată de către petentul B. S. D., domiciliat în mun. Cluj-N., ., ., identificat cu CI . nr._, CNP_, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN CLUJ, cu sediul în mun. Cluj-N., ., jud. Cluj, ca neintemeiata.
Menține procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/13.09.2012, emis de către intimatul I.P.J. Cluj, ca fiind legal și temeinic întocmit.
Respinge cererea petentului de obligare a intimatului la plata cheltuielilor de judecată ca nefondata.
Definitivă.
Cu drept de recurs in termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 26.08.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
G. – R. F. – H. R.-I. P.
Red./Th.red./F.H.G.R./P.R.I./5ex./28.02.2014
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 6470/2014.... | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 6907/2014. Judecătoria... → |
|---|
