Plângere contravenţională. Sentința nr. 2014/2014. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2014/2014 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 03-11-2014 în dosarul nr. 13983/211/2014
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CLUJ-N.
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
Cod operator de date cu caracter personal 3185
SENTINȚA CIVILĂ Nr._/2014
Ședința publică de la 03 Noiembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. M. C.
Grefier R.-I. P.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petentul S. R. I., în contradictoriu cu intimata intimatul B.P.A.T. - I.G.P.R, având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la prima strigare a cauzei în ordinea de pe lista de ședință, se constată lipsa părților, situație în care, potrivit prevederilor art. 104 alin. 13 din Regulamentul de ordine interioară a instanțelor judecătorești, aprobat prin HCSM nr. 387/2005, instanța dispune lăsarea dosarului la sfârșitul ședinței când, după o noua strigare, în ordinea listei, se va proceda conform dispozițiilor procedurale.
Instanța dispune luarea cauzei la a doua strigare în ordinea listei de ședință.
La a doua strigare făcută în cauză, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
În baza art. 131 C.pr.civ. instanța constată că este competentă general, material si teritorial pentru a soluționa prezenta cauză.
În temeiul art. 238 C. pr. Civ. apreciază durata procedurilor la un termene de judecată.
În temeiul art. 255 si art. 258 C.pr.civ instanța încuviințează proba cu înscrisurile depuse la dosar ca fiind pertinente, concludente și utile soluționării cauzei.
Instanța reține cauza în pronunțare, în baza înscrisurilor existente la dosar.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față, reține:
Prin plângerea înregistrată la data de 24.06.2014 sub nr._ petentul S. R. I. a solicitat instanței, în contradictoriu cu intimata INSPECTORATUL DE POLITIE AL JUDETULUI CLUJ, anularea procesului verbal de contravenție . nr._ din 09.06.2014.
În expunerea motivelor ce duc la anularea procesului verbal de contravenție, petentul arată:
- în actul constatator, nu se menționează unitatea din care face parte agentul constatator
- nu este menționată localitatea unde s-a constatat contravenție,
- a fost consemnat eronat temeiul de drept: art. 148 alin. 2 din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002 și art. 99 alin. 1 pct. 7 din OUG nr. 195/2002, texte de lege care incriminează alte contravenții decât cele reținute în starea de fapt.
Cu referire la fapta consemnată în procesul verbal de contravenție, petentul precizează că la începerea fiecărei curse motorul și cutia de viteze sunt verificate de către mecanicul – revizor tehnic, iar pentru aceste verificări este nevoie să se rabateze cabina. Petentul presupune că, efectuând aceste verificări, mecanicul, care în prealabil a basculat suportul numărului de înmatriculare, nu s-a asigurat că suportul este fixat. Din pricina gropilor din carosabil, se poate presupune că numărul a basculat în jos, însă, devreme ce restul numerelor, aflate în spate, erau în regulă, nu se poate trage concluzia că a existat intenția inducerii în eroare a organelor de control.
Cererea nu este întemeiată în drept.
În probațiune, petentul a depus copia procesului verbal de contravenție și copie act de identitate.
S-a achitat taxă de timbru în cuantum de 20 lei cu chitanța nr._/19.06.2014.
În termenul legal intimata a formulat întâmpinare, solicitând respingerea plângerii ca neîntemeiată. Depune în probațiune istoricul contravențional al petentului (f. 18, 19).
Petentul a răspuns la întâmpinarea intimatei (f. 25) criticând faptul că intimata nu se referă, punctual, la motivele invocate de el pentru anularea procesului verbal de contravenție.
Instanța a încuviințat proba cu înscrisurile depuse la dosar.
Din probatoriul administrat în cauză, instanța reține:
Prin procesul verbal de contravenție . nr._ din 09.06.2014 petentul a fost sancționat cu amendă în 170 lei pentru că în data de 09.06.2014, s-a constatat că ansamblul de vehicule format din autotractorul marca Volvo cu număr de înmatriculare_ și semiremorca marca SCHMITZ cu număr de înmatriculare_ condus de către petent circula pe Autostrada Transilvania la km 51+100 m avea montat numărul de înmatriculare față de pe capul tractor montat pe un dispozitiv rabatabil, iar numărul de înmatriculare nu era vizibil.
În drept, agentul constatator a reținut contravenția reglementată de art. 148 alin. 2 din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002 și art. 99 alin. 1 pct. 7 din OUG nr. 195/2002.
Verificând motivele de nelegalitate invocate de petent, instanța a constatat că ele nu sunt întemeiate pentru considerentele ce urmează:
- în privința faptului că agentul constatator nu a indicat unitatea din care face parte, instanța reține că în procesul verbal se menționează că agentul constatator face parte din I., B.. Deși consemnată prin inițiale, mențiunea din procesul verbal este valabilă și prin ea este indicată unitatea din care face parte agentul constatator
- în privința faptului că nu s-a consemnat localitatea unde s-a constatat contravenția, instanța reține că, potrivit art. 16 din OG nr.2 /2001 agentul constatator este obligat să indice locul săvârșirii contravenției. Legiuitorul specifică în mod clar că este vorba de „locul” săvârșirii contravenției, iar nu localitatea, deoarece, la fel ca și în cauza de față, contravențiile se pot săvârși și în afara localităților, nu doar în localitate. În actul de constatare se indică în mod clar locul contravenției, respectiv Autostrada Transilvania, km. 51+100 m.
- consemnarea eronată a textelor de lege nu atrage anularea procesului verbal de contravenție. Potrivit art. 16, alin. 1, din OUG nr. 195/2002, „Procesul-verbal de constatare a contravenției va cuprinde în mod obligatoriu: (…) indicarea actului normativ prin care se stabilește si se sancționează contravenția”.
Deși aceasta dispoziție se referă numai la actul normativ ce stabilește și sancționează contravenția, doctrina și practica judiciară au statuat constant că în ipoteza în care actul normativ incriminează mai multe contravenții, agentul constatator are obligația de a identifica explicit prevederea legală ce incriminează fapta reținută în sarcina contravenientului, prin indicarea articolului, alineatului sau a literei, după caz. Scopul acestei practici este acela de a facilita identificarea contravenției reținute în sarcina contravenientului.
Potrivit art. 176, C. proc. civ., aplicabil în aceasta materie, sancțiunea nulității nu va interveni decât dacă nelegalitatea a produs o vătămare ce nu poate fi înlăturată altfel decât prin anularea procesului-verbal de contravenție. Așadar, revine petentului sarcina de a dovedi existenta unei vătămări.
Pe de altă parte, instanța nu este ținută de încadrarea în drept a faptei de către agentul constatator, atât timp cât aceasta este descrisă în cuprinsul procesului verbal iar prin plângerea formulată petentul a avut posibilitatea de a înainta instanței spre analiză procesul verbal, instanța verificând legalitatea aplicării sancțiunii raportat la fapta reținută în sarcina sa
Se constată că petentului i s-a aplicat o sancțiune în limitele speciale prevăzute pentru contravenția reținută în starea de fapt. Astfel, potrivit art. 148 alin. 1 pct. 18 din Regulamentul de aplicarea OUG nr. 195/2002 se interzice conducerea unui vehicul pe ale cărui plăcuțe cu numărul de înmatriculare sau de înregistrare sunt aplicate folii sau alte dispozitive care nu permit citirea numărului de înmatriculare ori plăcuțele nu corespund standardelor în vigoare. Potrivit art. 99 alin. 1 pct. 16 OUG nr. 99/2002 este sancționată în clasa I de amendă, conducerea unui vehicul pe ale cărui plăcuțe cu numărul de înmatriculare sau de înregistrare sunt aplicate folii sau alte dispozitive care nu permit citirea numărului de înmatriculare ori plăcuțele nu corespund standardelor în vigoare.
Cu alte cuvinte, fapta săvârșită de contravenient este incriminată de lege iar agentul constatator, deși nu a indicat exact textul de lege, a aplicat pedeapsa în limitele legale. Așa cum anterior s-a reținut, petentul sarcina de a dovedi existenta unei vătămări. Or, cum această probă nu a fost făcută, ba mai mult, s-a constatat aplicarea amenzii în limite legale, motivul de anulare invocat de petent nu va fi reținut.
Întrucât în speță nu se poate reține existența vreunei cauze de nulitate absolută a procesului-verbal contestat, instanța constată că forța probantă a acestuia nu a fost înlăturată, el bucurându-se în continuare de prezumția de legalitate și temeinicie instituită de lege în favoarea sa.
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).
Instanța arată că, deși petentul a avut posibilitatea de a propune administrarea unor mijloace de probă în favoarea sa, acesta nu și-a exercitat acest drept, nu s-a prezentat în fața instanței și nu a dovedit netemeinicia observațiilor personale ale agentului constatator sau inexactitatea acestora și nici nu a prezentat o explicație rațională motivului pentru care agentul ar fi întocmit procesul-verbal cu consemnarea unei situații nereale, pentru a se ridica un dubiu cu privire la obiectivitatea acestuia.
În raport de cele expuse, având în vedere că petentul nu a făcut dovada contrară stării de fapt consemnate în procesul verbal, instanța constată că procesul verbal de contravenție a fost legal și temeinic încheiat, cele constate în procesul verbal coroborându-se cu fotografia realizată la locul faptei și cu faptul că petentul a recunoscut săvârșirea faptei contravenționale.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 34 O.G. nr. 2/2001, instanța va respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petentul S. R. I. în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLITIE AL JUDETULUI CLUJ și va menține procesul verbal de constatare a contravenției . nr._ din 09.06.2014.
Calea de atac și motivele se depun la instanța a cărei hotărâre se atacă.
Pentru aceste motive
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE :
Respinge plângerea contravențională formulată de petentul S. R. I., CNP_, dom. în Saliste de Văscău nr. 78 ., jud. Bihor, în contradictoriu cu INSPECTORATUL DE POLITIE AL JUDETULUI CLUJ, cu sediul în Cluj-N., ., jud. Cluj, având ca obiect anularea procesului verbal de contravenție . nr._ din 09.06.2014.
Cu drept de apel în 30 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 3 noiembrie 2014.
JUDECĂTOR, GREFIER
C. M. C. R. I. P.
Red. C.M.C./C.M.C., 4 ex., 2014-12-22
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 6188/2014. Judecătoria... | Pretenţii. Sentința nr. 2014/2014. Judecătoria CLUJ-NAPOCA → |
|---|
