Plângere contravenţională. Sentința nr. 3136/2014. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3136/2014 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 27-03-2014 în dosarul nr. 28706/211/2013
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal 3185
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.-N.
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚĂ CIVILĂ Nr. 3136/2014
Ședința publică de la 27.03.2014
Completul constituit din
JUDECĂTOR: M. I.
GREFIER: A. M. M.
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind pe petenta F. D. EVENTS în contradictoriu cu intimatul M. C. N., DIRECTIA POLITIA LOCALA, SERVICIUL CONTOL PROTECTIA MEDIULUI, având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Instanța constată că dezbaterile au avut loc în ședința din 20.03.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată (f. 179 ), când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea hotărârii în cauză pentru data de 27.03.2014.
Totodată, se constată că după pronunțarea soluției, s-au primit prin fax concluzii scrise din partea petentei(f.182-187).
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul instanței la data de 05.12.2013 sub nr._, petenta FUNDAȚIA D. EVENTS, cu sediul în C. N., ., ., CUI_, a solicitat instanței, în contradictoriu cu intimatul M. C. N., Direcția Poliția localǎ, Serviciul control protecția mediului, cu sediul în C. N., . - 3, jud. C., să dispună anularea procesului verbal de constatare a contravenției . nr._, încheiat la data de 04.11.2013 de cǎtre intimat.
În motivarea plângerii sale, petenta a indicat împrejurarea cǎ au fost încheiate mai multe procese verbale cu privire la aceeași faptă, respectiv amplasarea unor afișe privitoare la concertul Iyeoka, însă a apreciat că aceasta nu îi este imputabilă, câtă vreme nu deține angajați proprii, uneori apelându-se la voluntari pentru realizarea unor servicii, care au relatat totuși că afișele au fost plasate doar în zonele în care existau deja asemenea mijloace publicitare. Totodată, petenta a relevat că a formulat o plângere unică, împotriva tututor proceselor verbale dresate, care au fost oricum încheiate cu nesocotirea principiului personalității răspunderii contravenționale.
În drept, s-au invocat prevederile art. 49 alin. (1) și (2) din Legea nr. 185/2013.
În susținerea demersului său procesual, petenta anexat, în copie, un set de înscrisuri ( f. 4 - 21 și 29 - 49 ).
Plângerea a fost legal timbrată, fiind depusă chitanța ce atestă plata taxei judiciare de timbru în sumă de 20 lei ( f. 28 ), potrivit art. 19 din O. U. G. nr. 80/2013.
Intimatul a formulat la 29.01.2014 întâmpinare ( f. 54 - 56 ), prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a Primăriei Municipiului C. N. și excepția lipsei capacității procesuale de folosință a Serviciului control protecția mediului, iar pe fondul cauzei, a solicitat respingerea plângerii ca fiind neîntemeiată.
În motivarea poziției sale procesuale, intimatul a învederat aspectul că, deși petenta a susținut că nu are angajați proprii, totuși din fotografiile efectuate la momentul controlului reiese că afișele publicitare amplasate pe stâlpii de electricitate aparțineau organizației D., menționând, totodată, că în cuprinsul plângerii nu s-a negat existența afișelor în Piața M. V.. Pe de altă parte, s-a învederat că procesul verbal încheiat se bucură de forță probantă proprie, de vreme ce cuprinde constatările personale ale agentului, iar petenta are posibilitatea de a dovedi o altă situație de fapt decât cea consemnată în actul contestat.
În susținerea poziției sale procesuale, intimatul a anexat, în copie, un set de înscrisuri ( f. 57 - 62 ).
Petenta a depus la 12.02.2014 extindere acțiune, completarea plângerii contravenționale și răspuns la întâmpinare ( f. 66 - 78 ), prin care a solicitat admiterea plângerii contravenționale, constatarea nulității absolute a proceselor verbale încheiate, respectiv anularea acestora și exonerarea sa de plata amenzii, iar în subsidiar, înlocuirea sancțiunii aplicate cu avertismentul, cu acordarea cheltuielilor de judecată ocazionate de soluționarea cauzei.
În motivare, petenta a învederat că a înregistrat la M. C. N. o singură plângere, introdusă împotriva tuturor proceselor verbale prin care s-a reținut în sarcina sa săvârșirea contravenției prevăzute de art. 49 alin. (1) lit. o) din Legea nr. 185/2013, precizând că în mod nejustificat aceasta a fost transmisă disparat instanței, câtă vreme e în discuție o singură faptă, în raport de care s-a aplicat o sancțiune disproporționată, actele de constatare fiind încheiate cu încălcarea principiilor caracterului personal al răspunderii contravenționale și non bis in idem. Pe de altă parte, s-a reliefat că petenta nu are legătură cu promovarea evenimentului la care se face referire de către intimat, agenții constatatori aplicând sancțiuni pentru o faptă care nu îi este imputabilă. Totodată, s-a precizat că nu s-a realizat o descriere suficientă a contravențiilor reținute în sarcina sa și că nu s-au făcut mențiuni raportat la împrejurările în care ar fi fost comise, fiind așadar aplicabile prevederile art. 16 alin. (1) și 17 din O. G. nr. 2/2001, oricum din cuprinsul afișului publicitar nerezultând că evenimentul ar fi fost promovat de petentă. Mai mult decât atât, s-a relevat aspectul că acordarea posibilității de a formula obiecțiuni ar fi permis o mai bună individualizare a faptei și aplicarea unei sancțiuni mai ușoare, în măsura în care ar fi fost redată fidel și situația de fapt. În ce privește temeinicia procesului verbal, s-a considerat că acesta nu poate face dovada existenței faptei, a autorului și a vinovăției sale, fiind aplicabile garanțiile decurgând din art. 6 din Convenție, așadar sarcina probei revine intimatului, care trebuie să dovedească realitatea celor consemnate în actul de sancționare, mai ales că procesele verbale au fost dresate fără ca fapta să fi fost constatată personal de către agenții instrumentatori. Pe de altă parte, s-a apreciat că procesul verbal a fost întocmit cu încălcarea dispozițiilor art. 21 alin. (1) din O. G. nr. 2/2001, câtă vreme sancțiunea nu a fost aplicată la data constatării, ci la un moment ulterior și, totodată, s-a evidențiat că nu au fost respectate nici dispozițiile art. 19 alin. (1) din O. G. nr. 2/2001, actul de sancționare nefiind semnat de un martor. În fine, s-a arătat că, la momentul controlului, au fost utilizate mijloace tehnice, care trebuiau verificate și omologate metrologic, iar referitor la sancțiunea aplicată, s-a considerat că, ținând seama de pericolul social scăzut al faptei, de lipsa consecințelor negative și de circumstanțele reale ale cauzei, este justificată înlocuirea sa cu avertismentul.
În drept, s-au invocat prevederile O. G. nr. 2/2001 și ale C. proc. civ.
Prin răspunsul la întâmpinare înregistrat la aceeași dată ( f. 75 - 78 ), petenta a solicitat respingerea excepțiilor invocate de către intimat, iar relativ la fondul cauzei, a învederat că fotografiile anexate întâmpinării sunt neconcludente, nerezultând locul faptei, respectiv data și ora la care au fost efectuate. Pe de altă parte, s-a arătat că faptele ce îi sunt imputate nu au fost constatate direct și nemijlocit, așa încât procesul verbal încheiat nu mai poate face dovada celor consemnate în cuprinsul său, mai ales că la baza angajării răspunderii sale contravenționale au stat doar afișele publicitare, or din cuprinsul acestora nu reiese că petenta ar fi promovat evenimentul, ținând seama și de aspectul că agenții constatatori nu au trecut la identificarea efectivă a persoanelor fizice sau juridice vinovate, nerealizând demersurile necesare în acest sens și nesolicitând petentei să comunice persoana contravenientului. În fine, s-a arătat că, în raport de evenimentele pentru care s-a realizat afișarea mijloacelor publicitare, intimatul a sancționat unul dintre voluntarii identificați, respectând astfel principiul caracterului personal al răspunderii contravenționale, fiind reiterată, totodată, solicitarea formulată în subsidiar, privind înlocuirea amenzii aplicate cu avertismentul.
Petenta a anexat extinderii de acțiune, completării plângerii contravenționale și răspunsului la întâmpinare un set de înscrisuri ( f. 79 - 119 ).
Intimatul a depus la 13.03.2014 note de ședință ( f. 127 - 132 ), arătând că motivele invocate de către petentă nu sunt de natură a înlătura răspunderea contravențională reținută în sarcina sa.
Astfel, mai întâi, s-a relevat că procesul verbal contestat a fost dresat cu respectarea prevederilor art. 16 alin. (7) și 19 din O. G. nr. 2/2001 și, pe de altă parte, că acesta a fost întocmit în condițiile art. 13 din O. G. nr. 2/2001, fiind ulterior comunicat în termenul legal. În al doilea rând, s-a precizat că la încheierea actului de constatare au fost avute în vedere dipozițiile art. 19 alin. (3) din O. G. nr. 2/2001, fiind făcute mențiuni referitor la motivele pentru care nu a fost posibilă identificarea unor martori. În al treilea rând, s-a reliefat că petenta nu a mai fost sancționată anterior pentru afișarea, pe stâlpii de electricitate de pe domeniul public, respectiv Piața M. V. nr. 30, a unor mijloace publicitare, așa încât nu sunt aplicabile prevederile art. 5 alin. (7) din O. G. nr. 2/2001, contravențiile la care se face referire fiind constatate în zile diferite, la ore și locații diferite, așadar sunt în discuție fapte distincte, percepute de agenți constatatori diferiți. În al patrulea rând, s-a evidențiat că, deși petenta nu are angajați proprii, ci își desfășoară activitatea prin voluntari, este totuși direct răspunzătoare de promovarea evenimentului, putând avea calitatea de subiect activ. În fine, relativ la sancțiunea aplicată, s-a apreciat că amenda stabilită este proporțională cu gradul de pericol al faptei săvârșite, avertismentul nefiind suficient față de împrejurarea că petenta a mai fost sancționată contravențional în nenumărate rânduri.
Petenta a formulat la 18.03.2014 note scrise ( f. 133 - 136 ), prin care a relevat că nu se face vinovată de săvârșirea faptei de afișare a unor mijloace publicitare în locuri neautorizate, menționând că sarcina organizării evenimentelor a revenit fie Fundației D., o persoană distinctă, fie ., iar promovarea celor trei spectacole a fost aprobată de către intimat, constatările agenților fiind neîntemeiate. Pe de altă parte, s-a învederat că existau informații privind persoana care avea obligația și aprobarea de promovare a celor trei spectacole, iar încheierea proceselor verbale s-a realizat în contextul în care nu au fost efectuate verificări elementare în vederea identificării persoanei răspunzătoare.
Petenta a anexat notelor de ședință un set de înscrisuri ( f. 137 - 175 ).
Prin plângerea înregistrată pe rolul instanței la data de 05.12.2013 sub nr._/211/2013, petenta FUNDAȚIA D. EVENTS, cu sediul în C. N., ., ., CUI_, a solicitat instanței, în contradictoriu cu intimatul M. C. N., Direcția Poliția localǎ, Serviciul control protecția mediului, cu sediul în C. N., . - 3, jud. C., să dispună constatarea nulității absolute, respectiv anularea procesului verbal de constatare a contravenției . nr._, încheiat la data de 05.11.2013 de cǎtre intimat, cu exonerarea sa de plata amenzii, iar în subsidiar, înlocuirea acesteia cu sancțiunea avertismentului.
În motivarea plângerii sale, petenta a indicat împrejurarea cǎ au fost încheiate mai multe procese verbale cu privire la aceeași faptă, respectiv amplasarea unor afișe privitoare la concertul Iyeoka, însă a apreciat că aceasta nu îi este imputabilă, câtă vreme nu deține angajați proprii, uneori apelându-se la voluntari pentru realizarea unor servicii, care au relatat totuși faptul că afișele au fost plasate doar în zonele în care existau deja asemenea mijloace publicitare. Pe de altă parte, s-a învederat că plângerea a fost formulată împotriva tuturor celor trei procese verbale la care s-a făcut referire prin adresa înregistrată la intimat sub nr._/48 din 14.11.2013, sancțiunea aplicată fiind diproporționată în condițiile în care este în discuție aceeași faptă, actele de constatare fiind încheiate cu încălcarea principiului caracterului personal al răspunderii contravenționale.
În drept, s-au invocat prevederile O. G. nr. 2/2001 și ale C. proc. civ.
În susținerea demersului său procesual, petenta anexat, în copie, un set de înscrisuri ( f. 3 - 20 și 31 - 51 dosar nr._/211/2013 ).
Plângerea a fost legal timbrată, fiind depusă chitanța ce atestă plata taxei judiciare de timbru în sumă de 20 lei ( f. 25 dosar nr._/211/2013 ), potrivit art. 19 din O. U. G. nr. 80/2013.
Intimatul a formulat la 05.02.2014 întâmpinare ( f. 58 - 60 dosar nr._/211/2013 ), prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a Primăriei Municipiului C. N. și excepția lipsei capacității procesuale de folosință a Serviciului control protecția mediului, iar pe fondul cauzei, a solicitat respingerea plângerii ca fiind neîntemeiată.
În motivarea poziției sale procesuale, intimatul a învederat aspectul că, deși petenta a susținut că nu are angajați proprii, totuși din fotografiile efectuate la momentul controlului reiese că afișele publicitare amplasate pe stâlpii de electricitate aparțineau oraganizației D., menționând, totodată, că în cuprinsul plângerii nu s-a negat existența afișelor în Piața C.. Pe de altă parte, s-a învederat că procesul verbal încheiat se bucură de forță probantă proprie, de vreme ce cuprinde constatările personale ale agentului, iar petenta are posibilitatea de a dovedi o altă situație de fapt decât cea consemnată în actul contestat. În fine, s-a relevat că în discuție nu este o singură contravenție, pentru care s-ar fi aplicat mai multe sancțiuni, ci mai multe fapte, petenta promovând anumite evenimente, pe străzi diferite și nicidecum în aceeași locație.
În susținerea poziției sale procesuale, intimatul a anexat, în copie, un set de înscrisuri ( f. 61 - 66 dosar nr._/211/2013 ).
Petenta a depus la 21.02.2014 completarea plângerii contravenționale și răspuns la întâmpinare ( f. 73 - 85 dosar nr._/211/2013 ), prin care a solicitat admiterea plângerii contravenționale, constatarea nulității absolute a proceselor verbale încheiate, respectiv anularea acestora și exonerarea sa de plata amenzii, iar în subsidiar, înlocuirea sancțiunii aplicate cu avertismentul, cu acordarea cheltuielilor de judecată ocazionate de soluționarea cauzei.
În motivare, petenta a învederat că a înregistrat la M. C. N. o singură plângere, introdusă împotriva tututor proceselor verbale prin care s-a reținut în sarcina sa săvârșirea contravenției prevăzute de art. 49 alin. (1) lit. o) din Legea nr. 185/2013, precizând că în mod nejustificat aceasta a fost transmisă disparat instanței, câtă vreme în discuție era o singură faptă, în raport de care s-a aplicat o sancțiune disproporționată, actele de constatare fiind încheiate cu încălcarea principiilor caracterului personal al răspunderii contravenționale și non bis in idem. Pe de altă parte, s-a reliefat că petenta nu are legătură cu promovarea evenimentului la care se face referire de către intimat, agenții constatatori aplicând sancțiuni pentru o faptă care nu îi este imputabilă. Totodată, s-a precizat că nu s-a realizat o descriere suficientă a contravențiilor reținute în sarcina sa și că nu s-au făcut mențiuni raportat la împrejurările în care ar fi fost comise, fiind așadar aplicabile prevederile art. 16 alin. (1) și 17 din O. G. nr. 2/2001, oricum din cuprinsul afișului publicitar nerezultând că evenimentul ar fi fost promovat de petentă. Mai mult decât atât, s-a relevat aspectul că acordarea posibilității de a formula obiecțiuni ar fi permis o mai bună individualizare a faptei și aplicarea unei sancțiuni mai ușoare, în măsura în care ar fi fost redată fidel și situația de fapt. În ce privește temeinicia procesului verbal, s-a considerat că acesta nu poate face dovada existenței faptei, a autorului și a vinovăției sale, fiind aplicabile garanțiile decurgând din art. 6 din Convenție, așadar sarcina probei revine intimatului, care trebuie să dovedească realitatea celor consemnate în actul de sancționare, mai ales că procesele verbale au fost dresate fără ca fapta să fi fost constatată personal de către agenții instrumentatori. Pe de altă parte, s-a apreciat că procesul verbal a fost întocmit cu încălcarea dispozițiilor art. 21 alin. (1) din O. G. nr. 2/2001, câtă vreme sancțiunea nu a fost aplicată la data constatării, ci la un moment ulterior și, totodată, s-a evidențiat că nu au fost respectate nici dispozițiile art. 19 alin. (1) din O. G. nr. 2/2001, actul de sancționare nefiind semnat de un martor. În fine, s-a arătat că, la momentul controlului, au fost utilizate mijloace tehnice, care trebuiau verificate și omologate metrologic, iar referitor la sancțiunea aplicată, s-a considerat că, ținând seama de pericolul social scăzut al faptei, de lipsa consecințelor negative și de circumstanțele reale ale cauzei, este justificată înlocuirea sa cu avertismentul.
În drept, s-au invocat prevederile O. G. nr. 2/2001 și ale C. proc. civ.
Prin răspunsul la întâmpinare înregistrat la aceeași dată ( f. 82 - 85 dosar nr._/211/2013 ), petenta a solicitat respingerea excepțiilor invocate de către intimat, iar relativ la fondul cauzei, a învederat că fotografiile anexate întâmpinării sunt neconcludente, nerezultând locul faptei, respectiv data și ora la care au fost efectuate. Pe de altă parte, s-a arătat că faptele ce îi sunt imputate nu au fost constatate direct și nemijlocit, așa încât procesul verbal încheiat nu mai poate face dovada celor consemnate în cuprinsul său, mai ales că la baza angajării răspunderii sale contravenționale au stat doar afișele publicitare, or din cuprinsul acestora nu reiese că petenta ar fi promovat evenimentul, ținând seama și de aspectul că agenții constatatori nu au trecut la identificarea efectivă a persoanelor fizice sau juridice vinovate, nerealizând demersurile necesare în acest sens, precizând, în același context, că în discuție este o singură faptă, iar nu mai multe contravenții, după cum a considerat eronat intimatul. În fine, s-a arătat că, în raport de evenimentele pentru care s-a realizat afișarea mijloacelor publicitare, a fost sancționat unul dintre voluntarii identificați, respectându-se astfel principiul caracterului personal al răspunderii contravenționale, fiind reiterată, totodată, solicitarea formulată în subsidiar, privind înlocuirea amenzii aplicate cu avertismentul.
Petenta a anexat completării plângerii contravenționale și răspunsului la întâmpinare un set de înscrisuri ( f. 86 - 118 dosar nr._/211/2013 ).
Prin Sentința civilă nr. 2420/2014 din data de 10.03.2014 a Judecătoriei C. N. ( f. 137 dosar nr._/211/2013 ), a fost admisă excepția conexității, iar dosarul nr._/211/2013 a fost trimis la dosarul nr._ .
La termenul de judecată din 20.03.2014, instanța a pus în discuție excepția lipsei calității procesuale pasive a Primăriei Municipiului C. N. și excepția lipsei capacității procesuale de folosință a Serviciului control protecția mediului și a apreciat că acestea erau lipsite de obiect, din considerentele ce au fost arătate în încheierea de la acea dată.
În baza art. 255 alin. (1) raportat la art. 258 alin. (1) din C. proc. civ., instanța a încuviințat atât pentru petentă, cât și pentru intimat, proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Astfel cum rezultă din cuprinsul procesului verbal . nr._, încheiat la data de 04.11.2013 de cǎtre intimat ( f. 4 și 57 ), petenta fost sancționată contravențional, aplicându-se o amendă în cuantum de 2500 lei, pentru săvârșirea faptei prevăzute de art. 49 alin. (1) lit. o) din Legea nr. 185/2013 și sancționată de art. 49 alin. (2) lit. e) din același act normativ, reținându-se că la data de 29.10.2013, ora 12.50, pe domeniul public al municipiului C. N., respectiv în Piața M. V. nr. 30, s-a constatat faptul că pe stâlpii de electricitate din Piața M. V. se aflau amplasate afișe publicitare ce făceau reclamă la evenimentul organizat de Fundația D. Events din data de 07.11.2013, cu Iyeoka, fiind anexate fotografii de la fața locului.
Pe de altă parte, din procesul verbal . nr._, încheiat la data de 05.11.2013 de cǎtre intimat ( f. 7 și 61 dosar nr._/211/2013 ), rezultă că petenta fost sancționată contravențional, aplicându-se o amendă în cuantum de 500 lei, pentru săvârșirea faptei prevăzute de art. 49 alin. (1) lit. o) din Legea nr. 185/2013 și sancționată de art. 49 alin. (2) lit. e) din același act normativ, reținându-se că la data de 29.10.2013, ora 13.37, pe domeniul public al municipiului C. N., respectiv în Piața C. nr. 9, s-a constatat faptul că pe stâlpul electric situat pe trotuarul de la adresa mai sus menționată, cât și pe stâlpul electric situat pe trotuarul din dreptul imobilului Piața C. nr. 11, erau lipite câte un afiș, acestea erau amplasate ilegal și făceau reclama evenimentului Iyeoka din data de 07.11.2013, fiind efectuate fotografii la fața locului.
Potrivit art. 16 alin. (1) din O. G. nr. 2/2001, Procesul verbal de constatare a contravenției va cuprinde în mod obligatoriu: data și locul unde este încheiat; numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator; datele personale din actul de identitate, inclusiv codul numeric personal, ocupația și locul de muncă ale contravenientului; descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost sǎvârșitǎ, precum și arǎtarea tuturor împrejurǎrilor ce pot servi la aprecierea gravitǎții faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite, indicarea actului normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția; indicarea societății de asigurări, în situația în care fapta a avut ca urmare producerea unui accident de circulație; posibilitatea achitării în termen de 48 de ore a jumătate din minimul amenzii prevăzute în actul normativ, dacă acesta prevede o asemenea posibilitate; termenul de exercitare a căii de atac și organul la care se depune plângerea. Pe de altă parte, conform art. 17 din același act normativ, Lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal. Nulitatea se constată și din oficiu.
Procedând, în prealabil, la examinarea celor două procese verbale, din prisma prevederilor art. 17 din O. G. nr. 2/2001, ce consacrǎ în mod limitativ cazurile de nulitate necondiționatǎ ale actului de constatare și sancționare contravenționalǎ, care pot fi invocate și din oficiu, instanța observǎ cǎ acestea cuprind toate mențiunile obligatorii stabilite prin dispozițiile legale anterior menționate.
Din această perspectivă, raportat la criticile de nelegalitate formulate de petentă, ce urmează a fi tratate unitar, prin referire la ambele procese verbale, de vreme ce motivele de nulitate invocate sunt similare, instanța apreciază că acestea sunt neîntemeiate, din considerentele ce vor fi arătate în continuare. Astfel, mai întâi, relativ la aspectul că nu ar fi fost realizată o descriere adecvată a celor două fapte imputate, cu arătarea împrejurărilor în care acestea ar fi fost săvârșite, este de observat că, spre deosebire de cele susținute de petentă, agenții constatatori au realizat, în ambele situații, o descriere suficientă, concretă, clară și succintă a contravențiilor reținute, menționându-se data, ora și locul săvârșirii pretinselor fapte ( f. 4 și 57, respectiv 7 și 61 dosar nr._/211/2013 ), așa încât s-a conferit instanței posibilitatea realizării în mod adecvat a controlului jurisdicțional ulterior. Pe de altă parte, referitor la indicarea, în cuprinsul actelor de constatare și sancționare contravențională, a tuturor împrejurărilor legate de faptele imputate, instanța reține că mențiunea în discuție a fost instituită de legiuitor sub sancțiunea unei nulități virtuale și condiționate de existența unei vătămări, în sensul art. 175 alin. (1) din C. proc. civ. raportat la art. 16 alin. (1) și 17 din O. G. nr. 2/2001, or în cauza de față petenta nu a relevat care anume împrejurări ar fi fost esențiale a fi relevate de către agenții constatatori și, totodată, nu a făcut nici proba vătămării ce i-ar fi fost cauzată prin dresarea actului în modalitatea arătată, vătămare ce nu ar putea fi înlăturată decât prin anularea celor două procese verbale. În al doilea rând, cu privire la conferirea posibilității de a formula obiecțiuni raportat la conținutul actelor de constatare, instanța observă că cele două procese verbale au fost dresate în lipsa reprezentantului legal al petentei, după cum s-a menționat în cuprinsul lor ( f. 4 și 57, respectiv 7 și 61 dosar nr._/211/2013 ), or în asemenea circumstanțe nu se poate discuta despre împrejurarea că dispozițiile art. 16 alin. (7) teza I din O. G. nr. 2/2001 ar fi trebuit să își găsescă aplicare ori că agenții constatatori ar fi dresat procesele verbale cu nesocotirea lor sau că ar fi refuzat consemnarea unor mențiuni, câtă vreme acestea devin efective doar în ipoteza în care contravenientul ar fi de față la dresarea actului de constatare, ceea ce nu este cazul în prezentul litigiu contravențional. Nu mai puțin, din interpretarea art. 16 alin. (7) teza a II a din O. G. nr. 2/2001, ce stabilește că Obiecțiunile sunt consemnate distinct în procesul verbal la rubrica „ Alte mențiuni “, sub sancțiunea nulității procesului verbal, rezultă că, pentru a deveni efectivă norma citată, se impune ca petenta să facă proba că a avut obiecțiuni, că agentul constatator a refuzat să le consemneze în procesul verbal și că acestea erau pertinente în raport de cele constatate, or în cauza de față nu a reieșit întrunirea cerințelor evidențiate, întocmirea celor două acte contestate având loc în absența reprezentantului legal al petentei, așa încât nu s-ar putea discuta despre un refuz al inserării obiecțiunilor sale. În al treilea rând, instanța observă că, din reglementarea art. 19 alin. (1) din O. G. nr. 2/2001, rezultǎ, în mod neechivoc, cǎ este posibilǎ încheierea procesului verbal în lipsa contravenientului, pentru situația în care acesta nu ar fi de fațǎ legiuitorul stabilind obligația ca actul încheiat sǎ fie semnat de un martor, care sǎ confirme astfel modalitatea în care a fost dresat procesul verbal. În cauza de fațǎ, cele două acte contestate au fost încheiate în lipsa reprezentantului legal al petentei, după cum s-a consemnat în cuprinsul lor ( f. 4 și 57, respectiv 7 și 61 dosar nr._/211/2013 ), însǎ o asemenea împrejurare nu este de naturǎ a atrage nulitatea proceselor verbale, câtǎ vreme însuși legiuitorul permite întocmirea actului de constatare și sancționare într-o asemenea modalitate. Mai mult decât atât, în ce privește aspectul că procesele verbale nu au fost semnate de un martor ( f. 4 și 57, respectiv 7 și 61 dosar nr._/211/2013 ), trebuie observat cǎ, potrivit art. 19 alin. (3) din O. G. nr. 2/2001, În lipsa unui martor agentul constatator va preciza motivele care au condus la încheierea procesului verbal în acest mod, or în cele două acte contestate s-au precizat, explicit, împrejurǎrile pentru care nu a fost posibilǎ semnarea procesului verbal de un martor, respectiv persoanele de față refuză să se implice și persoanele de față refuză implicarea ( f. 4 și 57, respectiv 7 și 61 dosar nr._/211/2013 ), așadar au fost respectate prevederile art. 19 alin. (1) raportat la art. 19 alin. (3) din O. G. nr. 2/2001. Nu mai puțin, instanța apreciazǎ cǎ ar fi oricum în discuție o nulitate virtualǎ, condiționatǎ de existența unei vǎtǎmǎri produse petentei, în sensul art. 175 alin. (1) din C. proc. civ., vǎtǎmare care nu a fost însǎ probatǎ în prezentul litigiu contravențional. În al patrulea rând, instanța observă, având în vedere dispozițiile art. 21 alin. (1) din O. G. nr. 2/2001, că agenții care au constatat presupusele fapte au trecut și la dresarea celor două procese verbale, din interpretarea textului menționat nereieșind împrejurarea că legiuitorul ar fi instituit o obligație în sensul că sancțiunea ar trebui efectiv aplicată la data la care a fost percepută contravenția imputată, câtă vreme din reglementarea art. 13 alin. (1) din O. G. nr. 2/2001 reiese tocmai că dresarea actului poate fi realizată și ulterior, în măsura în care se respectă termenul de 6 luni de la constatarea faptei, așa cum s-a întâmplat și în cauza de față. În fine, relativ la aspectul că ar fi fost nesocotite dispozițiile art. 17 din O. G. nr. 2/2001, consemnându-se în mod eronat datele contravenientului, de vreme ce petenta nu se face vinovată de săvârșirea faptelor imputate, instanța constată că elementul în discuție nu vizează, în realitate, legalitatea proceselor verbale contestate, ci se referă la temeinicia lor, așa încât față de această observație, critica astfel formulată urmează a fi examinată ulterior, cu prilejul verificării întrunirii condițiilor de tipicitate ale contravențiilor reținute în sarcina petentei.
În ce privește temeinicia celor două procesele verbale contestate, instanța observǎ, cu titlu preliminar, cǎ potrivit art. 49 alin. (1) lit. o) din Legea nr. 185/2013, Constituie contravenții următoarele fapte: ... o) amplasarea afișelor publicitare și a anunțurilor de mică publicitate în alte locuri decât pe panourile special destinate acestora, iar conform art. 49 alin. (2) lit. e) din cadrul aceluiași act normativ, fapta prevăzută de art. art. 49 alin. (1) lit. o) se sancționează cu amendă de la 500 lei la 5000 lei. Pe de altă parte, având în vedere împrejurarea că prin cele două procese verbale petenta a fost sancționată pentru fapte calificate ca reprezentând contravenția incriminată de art. 49 alin. (1) lit. o) din Legea nr. 185/2013, instanța urmează a examina în mod unitar susținerile legate de caracterul netemeinic al actelor de constatare, luând în considerare aspectul că susținerile petentei sunt, din perspectiva menționată, similare raportat la ambele procese verbale.
Astfel, pe de o parte, legat de împrejurarea că în discuție ar fi una și aceeași faptă contravențională, pentru care s-au încheiat mai multe procese verbale, aplicându-se astfel sancțiuni nelegale, instanța constată că, în realitate, față de conținutul constitutiv al contravenției prevăzute de art. 49 alin. (1) lit. o) din Legea nr. 185/2013, nu s-ar putea aprecia că în discuție ar fi o faptă continuă, în sensul art. 13 alin. (2) teza a II a din O. G. nr. 2/2001, nefiind vorba despre încălcarea unei obligații legale, a cărei nerespectare se perpetuează în timp, până la momentul epuizării acțiunii sau omisiunii incriminate ca atare. Din această perspectivă, este de relevat că legiuitorul sancționează o conduită ce se materializează prin simpla afișare a unui mijloc publicitar într-un alt loc decât cel special amenajat, or în asemenea condiții trebuie considerat că suntem în prezența unei contravenții simple, instantanee, ce se consumă și epuizează de îndată ce este săvârșită acțiunea ce reprezintă elementul material al laturii obiective. Mai mult decât atât, din modalitatea în care legiuitorul a reglementat conținutul constitutiv al faptei, anume prin referirea la locația concretă unde este amplasat afișul sau anunțul publicitar - în alte locuri decât pe panourile special destinate acestora -, nu poate fi desprinsă decât concluzia în sensul că este posibilă reținerea mai multor fapte calificate ca reprezentând contravenția prevăzută de art. 49 alin. (1) lit. o) din Legea nr. 185/2013, prin raportare la același subiect activ, indiferent de data comiterii acțiunii, în măsura în care se constată că afișarea s-a realizat în locuri diferite, dar într-o altă locație decât panoul special amenajat pentru amplasarea mijloacelor publicitare. În ce privește cauza de față, este de relevat că petenta a fost sancționată, pe de o parte, pentru că la 29.10.2013, ora 12.50, pe domeniul public al municipiului C. N., respectiv în Piața M. V. nr. 30, ar fi afișat pe stâlpii de electricitate mijloace publicitare ce promovau evenimentul Iyeoka, conform procesului verbal . nr._, încheiat la data de 04.11.2013 de cǎtre intimat ( f. 4 și 57 ) și, pe de altă parte, motivat de aspectul că, la data de 29.10.2013, ora 13.37, pe domeniul public al municipiului C. N., respectiv în Piața C. nr. 9, ar fi amplasat pe stâlpul electric situat pe trotuarul de la adresa mai sus menționată, precum și pe stâlpul electric situat pe trotuarul din dreptul imobilului Piața C. nr. 11, afișe publicitare, privind același eveniment Iyeoka, potrivit procesului verbal . nr._, încheiat la data de 05.11.2013 de cǎtre intimat ( f. 7 și 61 dosar nr._/211/2013 ). În acest context, instanța apreciază, așadar, că susținerile petentei legate de existența unei singure fapte sunt neîntemeiate, câtă vreme în discuție sunt două acțiuni distincte, individualizate atât prin data și ora la care ar fi fost comise, cât și prin locația concretă unde au fost constatate. Astfel, este de observat că, dacă fapta la care se referă procesul verbal . nr._ a fost percepută la 29.10.2013, ora 12.50, în Piața M. V. nr. 30, afișele publicitare fiind amplasate pe stâlpii de electricitate de la adresa menționată ( f. 4 și 57 ), cealaltă faptă, sancționată prin procesul verbal . nr._, a fost constatată la de 29.10.2013, ora 13.37, într-o altă locație, respectiv în Piața C. nr. 9, pe stâlpul electric situat pe trotuarul de la adresa indicată, precum și pe stâlpul electric situat pe trotuarul din dreptul imobilului având nr. 11 ( f. 7 și 61 dosar nr._/211/2013 ). În consecință, trebuie conchis că în discuție erau locații diferite, aflate la o distanță relativ considerabilă, iar nu situate una în imediata proximitate a celeilalte, or legiuitorul sancționează, în contextul reglementării contravenției de la art. 49 alin. (1) lit. o) din Legea nr. 185/2013, simpla afișare a panourilor publicitare în alte spații decât cele special amenajate, condiție care este întrunită în cauza de față, din prisma locului concret în care s-ar fi realizat amplasarea mijloacelor publicitare. Mai mult decât atât, prezintă relevanță și împrejurarea că efectuarea verificărilor în urma cărora s-au perceput faptele reținute în sarcina petentei au avut loc la ore diferite, fiind întreprinse de agenți constatatori diferiți, or în asemenea circumstanțe, având în vedere și considerațiile anterioare, instanța apreciază că dresarea celor două procese verbale a avut loc cu respectarea dispozițiilor art. 5 alin. (7) din O. G. nr. 2/2001.
Pe de altă parte, legat de aspectul că nu petenta s-ar face vinovată de săvârșirea faptelor imputate, instanța reține că actele de constatare și sancționare contravențională sunt temeinice și legale, situația de fapt consemnată fiind în concordanță cu cea reală, criticile petentei fiind, așadar, nejustificate. Din această perspectivă, este de observat, mai întâi, că fotografiile anexate de către intimat întâmpinării ( f. 59 - 62 și 63 - 66 dosar nr._/211/2013 ) constituie mijloace de probă în cauză, în baza art. 341 alin. (2) din C. proc. civ., legiuitorul nestabilind ca o condiție suplimentară pentru constatarea faptei prevăzute de art. 49 alin. (1) lit. o) din Legea nr. 185/2013 necesitatea ca aceasta să fie surprinsă prin intermediul unor mijloace tehnice certificate și omologate, cum se întâmplă, spre exemplu, în cazul unora dintre contravențiile rutiere. Mai mult decât atât, planșele foto menționate relevă împrejurarea amplasării mijloacelor publicitare referitoare la evenimentul Iyeoka din data de 07.11.2013 în alte spații decât cele special destinate, de vreme ce afișele se găseau pe anumiți stâlpi de electricitate, după cum lesne se poate observa din cuprinsul fotografiilor anexate ( f. 59 - 62 și 63 - 66 dosar nr._/211/2013 ), afișele în discuție având inserată și sigla petentei, respectiv denumirea acesteia, iar mențiunile concrete relative la data, ora și locul constatării au fost precis redate în cele două procese verbale contestate ( f. 4 și 57, respectiv f. 7 și 61 dosar nr._/211/2013 ). În al doilea rând, este de observat că, în plângerea inițială înregistrată la intimat ( f. 3 și 2 dosar nr._/211/2013 ), petenta nu a negat aspectul că i-ar fi imputabile faptele reproșate, câtă vreme a precizat că nu deține angajați proprii, ci apelează la voluntari pentru promovarea unor evenimente și, totodată, că această stare de fapt nu scuză încălcarea reglementărilor referitoare la afișajul stradal, precizând că, pe viitor, se angajează a supraveghea mai îndeaproape activitatea voluntarilor. În aceste circumstanțe, instanța apreciază ca fiind neîndoielnică împrejurarea că, în realitate, petenta a desfășurat activități concrete care implicau realizarea unei campanii publicitare cu privire la evenimentul Iyeoka din data de 07.11.2013, în acest sens fiind chiar înscrisurile depuse de către petentă la dosar, respectiv contractele de voluntariat perfectate cu diverse persoane fizice ( f. 12 - 15 și 98 - 109, respectiv 11 - 14 și 110 - 121 dosar nr._/211/2013 ), din cuprinsul cărora rezultă că aceasta a recrutat voluntari pentru concertul Iyeoka și s-a angajat a organiza o întâlnire de orientare a acestora, referitoare și la sarcinile concrete ale voluntarului, conform clauzei II lit. f) din contract, or în asemenea condiții trebuie considerate nejustificate susținerile petentei, potrivit cărora nu ar avea nicio legătură cu promovarea evenimentului. În al treilea rând, instanța constată că nu prezintă relevanță faptul că, aparent, o persoană juridică distinctă ar fi avut calitatea de organizator al concertului, tratând condițiile în care urma a se desfășura cu agentul artistului ( f. 158 - 164 ), atâta timp cât, în opinia instanței, realizarea unei campanii publicitare privitoare la un eveniment nu este de resortul exclusiv al organizatorului acestuia, cum s-a întâmplat și în cauza de față, petenta perfectând anumite contracte de voluntariat, în nume propriu, care se refereau tocmai la concertul în discuție și amplasând atât denumirea, cât și sigla sa, pe mijloacele publicitare afișate, ceea ce presupune, indubitabil, asumarea voită a calității de promotor al campaniei publicitare. Pe de altă parte, raportat la condițiile de tipicitate ale faptelor imputate, aspectul că o persoană distinctă ar fi obținut aprobarea autorității competente pentru amplasarea unor afișe în spațiile special amenajate ( f. 112 - 115 și 117 - 119, respectiv 122 - 128 dosar nr._/211/2013 ) nu poate fi de natură a înlătura răspunderea contravențională a petentei, câtă vreme faptele imputate presupun tocmai că afișarea s-a efectuat în alte locații decât panourile special destinate mijloacelor publicitare. În același context, instanța consideră că nu poate fi negată asumarea de către petentă a activității de promovare a evenimentului, chiar față de corespondența purtată cu autoritatea administrației publice locale, ansamblul cererilor adresate în vederea obținerii unor autorizații, pentru diverse evenimente, purtând atât denumirea, cât și sigla petentei, care s-a regăsit și în cuprinsul mijloacelor publicitare amplasate nelegal ( f. 165, 167 și 169 ), aceasta chiar dacă se indica, în antet, denumirea unui alt subiect de drept, anume Fundația D., fiind menționate însă datele unei persoane juridice distincte, respectiv o societate comercială, chiar petenta făcând precizarea, în cuprinsul notelor scrise, că promovarea concertului s-ar fi realizat de către Fundația D., pentru ca apoi să fie relevate elementele de identificare ale unei societăți comerciale complet diferite ( f. 135 și 176 ). În fine, instanța reiterează împrejurarea că, față de conținutul constitutiv al faptelor imputate, nu are relevanță aspectul că o altă entitate, respectiv Fundația D., ar fi obținut aprobarea pentru amplasarea mijloacelor publicitare referitoare la evenimentul Iyeoka în locurile special amenajate ( f. 10 - 11, 112 - 115, 156 și 171 - 175, respectiv 9 - 10, 86 și 122 - 125 dosar nr._/211/2013 ), dat fiind că, din ansamblul probelor administrate, a rezultat că mai multe subiecte de drept au desfășurat activități conexe evenimentului, din chiar chitanțele depuse de către petentă la dosar reieșind că o societate comercială a achitat contravaloarea taxelor datorate pentru afișare ( f. 117 - 119 și 126 - 128 dosar nr._/211/2013 ), iar o altă entitate, Fundația D., a obținut aprobarea, element ce confirmă împrejurarea că toate aceste subiecte au derulat activități de promovare și publicitate, inclusiv petenta, rolul acesteia din urmă neputând fi negat, ținând seama de conținutul afișelor amplasate, de încheierea unor contracte de voluntariat, respectiv de cele relevate în cuprinsul plângerii adresate inițial intimatului.
În ce privește sarcina probei în litigiul contravențional, instanța reține, desigur, că faptele reproșate petentei pot fi susceptibile de a primi calificarea de acuzații în materie penală, potrivit art. 6 par. 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale ( CEDO ), în lumina criteriilor consacrate în jurisprudența constantă a Curții de la Strasbourg ( spre exemplu, cauza A. c. România, Hotărârea din 4 octombrie 2007, cererea nr._/03, par. 51 - 52 ). În consecință, toate garanțiile stabilite de art. 6 din Convenție ar urma sǎ primeascǎ aplicare și în cauza de față, însă, cu toate acestea, nu s-ar putea considera că prin recunoașterea calității de mijloc de probă procesului verbal s-ar prejudicia dreptul la apărare al petentei ori s-ar impieta asupra prezumției sale de nevinovăție, astfel cum este consacrată de art. 6 par. 2 din CEDO, câtǎ vreme instanța învestită cu soluționarea plângerii contravenționale este chematǎ a examina legalitatea și temeinicia actului contestat, urmând a hotǎrî și asupra sancțiunii, după cum se exprimă art. 34 alin. (1) din O. G. nr. 2/2001 ( cauza H. c. România, Decizia din 13 martie 2012, cererea 7034/07, par. 11 ). În acest sens, Curtea de la Strasbourg a evidențiat, în mod constant, prin referire la unele contravenții frecvent întâlnite în practică, cǎ aplicarea art. 6 par. 2 din Convenție, ce privește prezumția de nevinovǎție, nu poate fi consideratǎ cǎ ar interzice instituirea unui mecanism intern în baza cǎruia s-ar consacra o prezumție relativǎ de conformitate a celor consemnate în procesul verbal cu cele petrecute în realitate, câtǎ vreme în alte condiții s-ar ajunge la situația în care unele delicte nu ar mai putea fi, în mod efectiv, sancționate ( cauza H. c. România, Decizia din 13 martie 2012, cererea 7034/07, par. 12 ). Pe de altǎ parte, nu poate fi negată împrejurarea că, odată declanșat controlul jurisdicțional, ca urmare a plângerii formulate, petenta a beneficiat de toate garanțiile procedurale inerente unui demers judiciar, chiar fațǎ de caracterul specific al procedurii contravenționale naționale. Mai mult decât atât, indiferent de împrejurarea cǎ actul de constatare servește drept mijloc de probǎ în prezenta cauzǎ, aceasta nu presupune cǎ, în mod iremediabil, ar fi prejudiciat dreptul la apǎrare al petentei ori cǎ aceasta s-ar fi aflat în imposibilitatea efectivǎ de a face dovada unei stǎri de fapt diferitǎ fațǎ de cea reținutǎ în procesele verbale contestate, câtă vreme în fața instanței petenta a avut posibilitatea de a propune și administra probe cu respectarea principiilor egalitǎții de arme, nemijlocirii și contradictorialitǎții, pentru a combate cele reținute în procesul verbal, în condițiile stabilite de art. 194 lit. e), 249 și 254 din C. proc. civ., care să confirme cele alegate în cuprinsul plângerii, așadar toate garanțiile recunoscute în aplicarea art. 6 din Convenție, așa cum au fost evidențiate de Curte raportat la procedura contravențională națională, au fost respectate și în cauza de față.
Pe de altă parte, relativ la împrejurarea că faptele nu ar fi fost constatate personal de agenții care au trecut ulterior la încheierea proceselor verbale, așa cum a susținut petenta, instanța apreciază că alegațiile în discuție sunt neîntemeiate, câtă vreme la data controlului au fost efectuate fotografii care au fost anexate de către intimat întâmpinării ( f. 59 - 62 și 63 - 66 dosar nr._/211/2013 ), or în aceste condiții nu se poate afirma că agenții constatatori nu ar fi perceput direct și nemjlocit faptele, anume amplasarea în alte locuri decât cele special amenajate a afișelor publicitare. Totodată, instanța reține că nu poate fi adusă în discuție nici problema nesocotirii principiului caracterului personal al răspunderii contravenționale, față de argumentele învederate în cele de mai sus, atâta timp cât a reieșit împrejurarea că petenta a fost implicată în derularea unor activități de promovare a evenimentului Iyeoka, materializate inclusiv prin apelarea la un număr de voluntari care să sprijine organizarea concertului. Din această perspectivă, instanța relevă că susținerile petentei, în sensul că pentru o anumită operațiune de afișare realizată ar fi fost sancționată o persoană fizică, aceasta fiind, în opinia sa, cea direct responsabilă, nu au fost probate, fiind în discuție simple alegații în acest sens. Nu mai puțin, instanța constată că, la data realizării controlului, agenții constatatori au perceput nemijlocit conținutul afișelor amplasate în alte locații decât cele permise, din cuprinsul cărora rezulta entitatea care a derulat campania publicitară, iar aspectul relevat de către petentă, anume că în trecut, unui alt subiect i-a fost solicitat să indice datele de identificare ale persoanei care a amplasat ilegal anumite mijloace publicitare, nu este relevant în cauză, dat fiind că fapta respectivă era sancționată de H. C. L. nr. 130/2009, or în prezentul litigiu contravențiile reproșate sunt reglementate de art. 49 alin. (1) lit. o) din Legea nr. 185/2013, or acest act normativ nu instituie vreo obligație în sensul învederat de petentă, faptele putând fi reținute în sarcina oricăror persoane considerate culpabile.
Prin urmare, având în vedere aprecierile anterioare, instanța conchide că cele două procese verbale contestate reflectă situația reală, existând o participare a petentei în promovarea evenimentului Iyeoka, după cum a reieșit din chiar susținerile sale, așa cum decurg din plângerea adresată inițial intimatului, iar acțiunile reproșate îi sunt imputabile și întrunesc elementele constitutive ale contravenției prevăzute de art. 49 alin. (1) lit. o) din Legea nr. 185/2013.
Referitor la modalitatea concretă de individualizare a amenzii, instanța observă că potrivit art. 21 alin. (3) din O. G. nr. 2/2001, Sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul verbal, iar conform art. 5 alin. (5) din O. G. nr. 2/2001, Sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite.
În ce privește particularitățile cauzei de față, instanța observǎ că amenda aplicată de către agentul constatator pentru fapta la care se referă procesul verbal . nr._, încheiat la data de 05.11.2013, a fost stabilită prin raportare la minimul special prevăzut de art. 49 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 185/2013, din această perspectivă neputându-se critica modalitatea în care s-a realizat individualizarea sancțiunii contravenționale. Pe de altă parte, este de relevat că amenda stabilită pentru fapta constatată prin procesul verbal . nr._, încheiat la data de 04.11.2013 de cǎtre intimat, în sumă de 2500 lei, se încadrează în limitele speciale prevăzute de același art. 49 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 185/2013. În acest context, instanța apreciază că, față de ansamblul circumstanțelor în care au fost săvârșite cele două contravenții, s-a realizat o justă individualizare a sancțiunilor aplicate, nefiind justificată înlocuirea amenzii cu avertismentul. Astfel, mai întâi, este de relevat împrejurarea că, în ambele situații, amplasarea mijloacelor publicitare privind evenimentul Iyeoka s-a realizat pe stâlpii de electricitate, locații care sunt în mod evident excluse din categoria spațiilor special amenajate, avute în vedere prin dispozițiile art. 49 alin. (1) lit. o) din Legea nr. 185/2013. În al doilea rând, instanța constată că, față de locația concretă unde s-a realizat afișarea, respectiv în Piața M. V. și în Piața C., adică în zone centrale ale orașului, ce se caracterizează prin obiective specifice de natură istorică și arhitecturală, se impunea cu atât mai mult respectarea strictă de către petentă a prevederilor legale referitoare la modalitatea de amplasare a mijloacelor publicitare. În al treilea rând, trebuie evidențiat că, în ce privește fapta constatată prin procesul verbal . nr._, aceasta prezintă un grad ridicat de pericol social concret, de vreme ce amplasarea nelegală a afișului publicitar s-a realizat pe un stâlp de electricitate în contextul în care în imediata sa proximitate exista un loc special amenajat pentru afișare, așa cum reiese din fotografia depusă la dosar de către intimat ( f. 61 ), așadar este în discuție o încălcare gravă a dispozițiilor art. 49 alin. (1) lit. o) din Legea nr. 185/2013, ce justifică amenda aplicată, în sumă de 2500 lei. În al patrulea rând, instanța nu poate omite împrejurarea că, așa cum s-a învederat mai sus, promovarea evenimentului Iyeoka s-a realizat cu participarea mai multor entități și persoane, or nu poate fi omis aspectul că a fost obținută totuși o aprobare pentru afișarea mijloacelor publicitare în locurile special amenajate, de către una din acestea, așadar conduita petentei, care a trecut, în condițiile date, la amplasarea afișelor în alte locații decât cele permise, reflectă o încălcare importantă, gravă, a dispozițiilor art. 49 alin. (1) lit. o) din Legea nr. 185/2013. În fine, dat fiind că petenta a mai fost sancționată în mod repetat pentru fapte similare, pe parcursul unei perioade mai îndelungate de timp și având în vedere dezideratul realizǎrii în condițiile stabilite de lege a activitǎții de publicitate prin afișare în spațiile aparținând domeniului public al Municipiului C. N., instanța conchide în sensul cǎ s-a realizat o justǎ individualizare a sancțiunii contravenționale de cǎtre agentul constatator, cu ocazia dresării celor două procese verbale, așa încât nu se impune înlocuirea sancțiunilor aplicate cu avertismentul.
În consecințǎ, ținând seama de ansamblul aspectelor anterior reliefate, în baza art. 34 alin. (1) din O. G. nr. 2/2001, atât plângerea care formează obiectul dosarului nr._, cât și cea înregistrată sub nr._/211/2013, urmeazǎ a fi respinse ca neîntemeiate, procesele verbale contestate fiind temeinice și legale.
În ce privește cheltuielile de judecată, instanța reține că, potrivit art. 453 alin. (1) din C. proc. civ., Partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată, or în cauza de față, cum cele două plângeri formulate vor fi respinse ca neîntemeiate, trebuie concluzionat că petenta nu poate obține plata cheltuielilor de judecată solicitate, constând în taxa judiciară de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca fiind neîntemeiată plângerea formulatǎ de cǎtre petenta FUNDAȚIA D. EVENTS, cu sediul în C. N., ., ., CUI_, împotriva procesului verbal de constatare a contravenției . nr._, încheiat la data de 04.11.2013 de cǎtre intimatul M. C. N., Direcția Poliția localǎ, Serviciul control protecția mediului, cu sediul în C. N., . - 3, jud. C., plângere ce formează obiectul dosarului nr._ .
Menține în întregime procesul verbal contestat.
Respinge ca fiind neîntemeiată plângerea formulatǎ de cǎtre petenta FUNDAȚIA D. EVENTS, cu sediul în C. N., ., ., CUI_, împotriva procesului verbal de constatare a contravenției . nr._, încheiat la data de 05.11.2013 de către intimatul M. C. N., Direcția Poliția localǎ, Serviciul control protecția mediului, cu sediul în C. N., . - 3, jud. C., plângere ce formează obiectul dosarului nr._/211/2013.
Menține în întregime procesul verbal contestat.
Respinge ca fiind neîntemeiate cheltuielile de judecată solicitate de petentă.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, cererea pentru exercitarea căii de atac urmând a fi introdusă la Judecătoria C. N..
Pronunțatǎ în ședințǎ publicǎ, azi, 27.03.2014.
JUDECĂTOR, GREFIER,
M. I. A. M. M.
Red. / Tehn. MI
01.04.2014 - 4 ex.
Acest document este preluat și procesat de o aplicație realizată gratuit de pentru
Conținutul său poate fi preluat și utilizat cu citarea sursei:
| ← Pretenţii. Sentința nr. 2014/2014. Judecătoria CLUJ-NAPOCA | Plângere contravenţională. Sentința nr. 9799/2014.... → |
|---|
