Plângere contravenţională. Sentința nr. 4952/2014. Judecătoria CLUJ-NAPOCA

Sentința nr. 4952/2014 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 14-05-2014 în dosarul nr. 27939/211/2013

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA CLUJ N.

SECȚIA CIVILĂ

DOSAR NR._

Operator de date cu caracter personal 3185

SENTINȚA CIVILĂ NR. 4952/2014

Ședința publică din 14.05.2014

Instanța constituită din :

JUDECĂTOR: R. D.

GREFIER: L.-M. M.

Pe rol este pronunțarea hotărârii în dosarul civil nr._ , privind pe petentul A. M. și pe intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI CLUJ, având ca obiect plângere contravențională împotriva procesului verbal de constatare a contravenției, ., nr._/08.11.2012.

La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților.

Procedura este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință.

Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din 07.05.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.

JUDECĂTORIA

Deliberând asupra prezentei cauze,

Prin plângerea formulată, petentul A. M., a solicitat instanței în contradictoriu cu IPJ Cluj anularea procesului verbal . nr._/08.11.2013 .

În susținerea plângerii, acesta invoca faptul că la acel moment el se afla în legalitate cu toate documentele. . În ce privește sancțiunea aplicată, pentru situația în care s-ar considera că fapta există, petentul a apreciat că amenda poate fi înlocuită cu avertismentul, față de prevederile art. 21 alin. (3) și 5 alin. (5) din O. G. nr. 2/2001.

În drept au fost invocate prevederile OG.2/2001.

În probațiune, a fost solicitată proba cu înscrisuri.

La data de 17 ianuarie 2014 intimatul a formulat întâmpinare prin care a solicitat instanței respingerea plângerii cu consecința menținerii procesului verbal ca fiind legal și temeinic. În susținere, acesta arată că fapta contravențională reținută în sarcina petentului există și a fost comisă de către petent, iar că procesul verbal a fost încheiat cu respectarea prevederilor legale.

În drept, a invocat prevederile OG 2/2001.

În probațiune au fost depuse copia procesului verbal contestat precum și raportul agentului constatator.

Analizând plângerea, întâmpinarea formulată precum și întreg materialul probator administrat, instanța reține următoarele:

Prin procesul verbal contestat, petentul a fost sancționat în temeiul art.102 alin.1 pct.15 din OUG 195/2002 pentru că a circulat cu autovehiculul cu nr. de înmatriculare_ /_ pe . Cluj N. fără a respecta indicatoarele privind accesul masinilor de tonaj.

Analizând procesul verbal atacat, prin prisma motivelor de nulitate absolută prevazute de art. 17 din OG 2/2001, instanta constată ca acesta îndeplineste condițiile de valabilitate prevăzute de acest text legal.

În ceea ce privește temeinicia acestuia, reținem următoarele aspecte:

Astfel, instanța constată că potrivit mențiunilor cuprinse în procesul verbal calitatea de contravenient i-a revenit conducătorului autovehiculului, în opinia agentului acestuia revenindu-i obligația de obține autorizația de liberă trecere.

Fața de acest aspect instanța arată că respectarea strictă a principiului legalității obligă agentul să se convingă dincolo de orice dubiu de existența unui comportament ilicit provenind din partea contravenientului altfel răspunderea contravențională nu îi poate fi imputată acestuia. Relativ la cauza de față, instanța observă, mai întâi, că prin procesul verbal contestat, fapta prevăzută de art. 102 alin. (1) pct. 15 din O. U. G. nr. 195/2002 a fost imputată petentului, ce conducea, la data controlului, autoutilitara semiremorca. În al doilea rând, este de relevat aspectul că, deși agentul constatator a descris în actul încheiat obligația ce nu ar fi fost respectată de către petent, totuși nu a evidențiat, în mod efectiv, norma de drept ce stabilea în sarcina sa îndatorirea menționată, mărginindu-se a indica că fapta constituie contravenția prevăzută și sancționată de art. 102 alin. (1) pct. 15 din O. U. G. nr. 195/2002. Așadar, în aceste circumstanțe, instanța se află, practic, în imposibilitatea de a examina dacă, prin raportare la cele consemnate în procesul verbal, fapta reținută este într-adevăr imputabilă petentului, în calitatea sa de persoană fizică, conducător al vehiculului oprit în trafic și verificat, câtă vreme nu a fost individualizat izvorul obligației considerată a fi fost încălcată și, pe de altă parte, având în vedere împrejurarea că, raportat la textul art. 102 alin. (1) pct. 15 din O. U. G. nr. 195/2002, contravenția în discuție poate fi reținută doar în sarcina unei persoane fizice, pentru nerespectarea obligațiilor ce îi reveneau în calitatea sa de conducător al unui vehicul destinat transportului public de persoane sau mărfuri. Instanța consideră că aceasta contravenție poate fi reținută doar în ceea ce privește obligațiile specifice ale conducătorului de vehicul destinat transportului de marfă, respectiv acelea prevăzute de art.150 din R.OUG 195/2002 “Circulatia vehiculelor destinate transportului de marfuri sau transportului public de persoane:

(1) Incarcatura unui vehicul trebuie sa fie asezata si, la nevoie, fixata astfel incat:

a) sa nu puna in pericol persoane ori sa nu cauzeze daune proprietatii publice sau private;

b) sa nu stanjeneasca vizibilitatea conducatorului si sa nu pericliteze stabilitatea ori conducerea vehiculului;

c) sa nu fie tarata, sa nu se scurga si sa nu cada pe drum;

d) sa nu mascheze dispozitivele de semnalizare, catadioptrii si placutele cu numarul de inmatriculare sau inregistrare ori provizoriu, iar in cazul vehiculelor fara motor, semnalele facute cu bratele de conducatorul acestora;

e) sa nu provoace zgomot care sa jeneze conducatorul, participantii la trafic ori sa sperie animalele si sa nu produca praf sau mirosuri pestilentiale.

(2) Lanturile, cablurile, prelatele si alte accesorii ce servesc la asigurarea sau protectia incarcaturii trebuie sa o fixeze cat mai bine de vehicul si sa nu constituie, ele insele, un pericol pentru siguranta circulatiei.

(3) Incarcatura care consta in materiale sau produse ce se pot imprastia in timpul mersului trebuie acoperita cu o prelata. Cand incarcatura consta in obiecte mari ori grele, aceasta trebuie fixata pentru a nu se deplasa, pe timpul transportului si a nu depasi gabaritul vehiculului”.

Raportat la conduita contravențională ipotetică(la care agentul face referire in raportul sau), respectiv nerespectarea obligația de a obține autorizația de liber acces pentru a putea circula pe anumite străzi din Municipiul Cluj N. instanța constată că încălcarea acestei obligatii nu poate fi pusă în sarcina conducătorului auto atâta vreme cât el nu conduce acel autovehicul în interes propriu ci în interesul societății pentru care lucrează.

Dacă am raționa în sens contrar, conducătorul auto s-ar vedea nevoit să aleagă între încălcarea dispozițiilor legale cu consecința aplicării unei sancțiuni contravenționale și încălcarea ordinului de serviciu cu consecința concedierii lui. În plus, este evident că petentul a circulat în acea zona în interesul societății la care acesta este angajat și nu în interes propriu. Mai mult, așa cum prevăd dispoziițile HCL 506/2009 autorizatia de liber acces se eliberează pe autovehicul prevăzând în mod expres numărul de înmatriculare al acestuia pentru a fi trecut în baza electronică de date. Instanța constată că această taxa de autorizația de liber acces este în fapt o taxa speciala de drum pentru autovehiculele care au masa totală autorizată de peste 7,5 tone instituită pentru a fluidiza traficul și pentru a stopa traversarea cu autovehicule de mare tonaj zonelor aglomerate ale orașului. În opinia instanței, obligația achitarii taxei de liber acces prin analogie cu obligația platii rovignetei trebuie să îi revină proprietarului autovehiculului sau utilizatorului său permanent (contract de comodat, contract de închiriere) și nu conducătorului auto efectiv. Mai mult, atâta timp cât soferul acționează în interesul societății, respectiv se află în timpul orelor de program și în executarea unui ordin de serviciu, comportamentul contravențional avut în aceste condiții nu poate fi imputat decât persoanei juridice și nu prepusului acestuia. Instanța are în vedere și faptul că pentru cele două vehicule (autocamion si semiremorca) a fost emisă autorizatia de libera trecere pentru ., si nu pentru pentru persoana fizică.

Instanța reține de asemenea că fapta descrisă de către agentul constatator, poate să fie încadrată în textul contravenției prevăzute la art.100 alin.3 din OUG 195/2002 R respectiv „nerespectarea indicatoarelor si marcajelor de obligare” dar astfel cum este descrisă nu întrunește elementele de tipicitate ale contravenției descrise de art. 102 alin.1 pct. 15 din OUG 195/2002.

Așadar pentru aceste considerente și în vederea respectării stricte a principiului legalității instanța va admite plângerea și va anula procesul verbal contestat cu consecința exonerării petentului de la obligația de plată a amenzii.

În ce privește cheltuielile de judecată, instanța reține că, potrivit art. 9 alin. (2) din C. proc. civ., Obiectul și limitele procesului sunt stabilite prin cererile și apărările părților, sens în care, având în vedere împrejurarea că procesul civil este guvernat de principiul disponibilității, după cum rezultă din textul legal anterior redat, instanța urmează a lua act că petentul nu a solicitat plata cheltuielilor de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

INSTANȚA HOTĂRĂȘTE

Admite plângerea formulată de petentul A. M., domiciliat în Valea Crisului nr. 280 jud. C., cu domiciliul procesual ales în S. G. ..7, jud. C. la cab. Av P. A. în contradictoriu cu Inspectoratul de Poliție Județean Cluj, cu sediul în Cluj N. ..

Anulează procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din 08.11.2013 încheiat de intimat și exonerează petentul de la obligația de plata a amenzii.

Cu drept de apel în 30 de zile de la comunicarea hotărârii.

Pronunțata în ședința publica, azi, 14.05.2014

Judecător, Grefier,

R. D. L.-M. M.

Red/teh/2 ex. 14.05.2014

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Plângere contravenţională. Sentința nr. 4952/2014. Judecătoria CLUJ-NAPOCA