Plângere contravenţională. Sentința nr. 585/2014. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 585/2014 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 23-01-2014 în dosarul nr. 18696/211/2013
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal 3185
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CLUJ-N.
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚĂ CIVILĂ Nr. 585/2014
Ședința publică de la 23.01.2014
Completul constituit din
JUDECĂTOR: M. I.
GREFIER: A. M. M.
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind pe petenta O. M. N. în contradictoriu cu intimatul I. DE P. JUDETEAN CLUJ, având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Instanța constată că la data de 16.12.2013, intimatul a depus la dosarul cauzei, în două exemplare, buletinul de verificare metrologică și certificatul de omologare model al aparatului radar(f. 31-34).
Instanța, conform art. 343 C.pr.civ., observă că la termenul anterior de judecată s-a încuviințat proba cu înregistrarea video și, prin urmare, dispune vizualizarea înregistrării în ședință publică.
În urma vizualizării înregistrării în ședință publică, se constată că autovehiculul cu numărul de înregistrare_, a fost surprins cu viteza de 91 km/h.
Instanța, în temeiul art. 255 alin.1 și al art. 258 alin.1 C.pr.civ., încuviințează pentru părțiproba cu înscrisurile depuse la dosar.
Instanța, în temeiul dispozițiilor art. 244 alin.1C.pr.civ., declară închisă faza cercetării procesului.
Instanța, în temeiul art. 394 alin.1 C.pr.civ., declară închisă etapa dezbaterilor, rămânând în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Cluj N. la data de 05.08.2013 sub nr._, petenta O. M. N., cu dom. în Z., .. 28, ., ., CNP_, a solicitat instanței, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN CLUJ, cu sediul în Cluj N., ., jud. Cluj, CUI_, să dispună anularea procesului verbal . nr._, încheiat la data de 01.08.2013 de cǎtre intimat, iar în subsidiar, înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertismentul.
În motivarea plângerii, petenta a indicat că s-a reținut în sarcina sa fapta de a fi condus, la data de 01.08.2013, vehiculul marca Ford înmatriculat sub nr._, prin localitatea G., pe DN 1, E 60, cu o viteză de 91 km/h, fiind sancționată potrivit art. 102 alin. (2) din O. U. G. nr. 195/2002. Totuși, petenta a apreciat că au fost încălcate prevederile art. 16 alin. (1) din O. G. nr. 2/2001, în condițiile în care în procesul verbal contestat nu s-au menționat ocupația și locul de muncă ale contravenientului și nici nu s-a evidențiat actul normativ ce stabilește și sancționează fapta imputată. Pe de altă parte, s-a considerat că au fost încălcate și dispozițiile art. 180 alin. (3) din Regulamentul de aplicare al O. U. G. nr. 195/2002, în circumstanțele în care înștiințarea de plată nu cuprinde toate elementele prevăzute de lege. În fine, s-a considerat că, fiind aplicabilă prezumția de nevinovăție, sarcina probei revine, în principal, organului constatator, care trebuie să facă dovada săvârșirii faptei. În subsidiar, în ce privește sancțiunea aplicată, raportat la condițiile concrete de trafic, s-a arătat că este justificată înlocuirea sancțiunii cu avertismentul, față de gradul de pericol social al contravenției reținute în sarcina sa.
În drept, s-au invocat prevederile art. 5 alin. (5) și (6), 7 alin. (2) și (3) și 16 alin. (1) din O. G. nr. 2/2001, respectiv ale art. 180 alin. (2) și (3) din Regulamentul de aplicare al O. U. G. nr. 195/2002.
În probațiune, petenta a solicitat depunerea de către intimat a înscrisurilor ce atestă că aparatul radar utilizat era omologat și avea verificările metrologice la zi, respectiv a atestatului radar al agentului constatator, anexând, în copie, procesul verbal contestat ( f. 4 ) și cartea sa de identitate ( f. 5 ).
Plângerea a fost legal timbrată, fiind depusă chitanța ce atestă plata taxei judiciare de timbru în sumă de 20 lei ( f. 3 ), potrivit art. 19 din O. U. G. nr. 80/2013.
Intimatul a formulat la 29.08.2013 întâmpinare ( f. 11 - 16 ), solicitând respingerea plângerii contravenționale formulate și menținerea în întregime a procesului verbal contestat.
În susținerea poziției sale procesuale, intimatul a învederat cǎ actul de constatare conține toate elementele prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 16 și 17 din O. G. nr. 2/2001, iar în privința temeiniciei sale, s-a relevat că procesul verbal se bucură de prezumția de legalitate, făcând dovada până la proba contrară. Raportat la sancțiunea aplicată, s-a considerat că aceasta reflectă gradul de pericol social al contravenției, prin prisma criteriilor stabilite de art. 21 alin. (3) din O. G. nr. 2/2001. Totodată, intimatul a reliefat și modalitatea în care funcționează aparatul radar ce a fost utilizat în vederea constatării faptei reținute în sarcina petentei.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 194 lit. e), 205 - 206, 249, 250, 223 alin. (3) și 315 alin. (1) din C. proc. civ., prevederile O. G. nr. 2/2001 și ale O. U. G. nr. 195/2002, respectiv ale art. 12 din Legea nr. 218/2002.
În probațiune, intimatul a anexat, în copie, istoricul contravențional al petentei ( f. 15 - 16 ), procesul verbal contestat ( f. 18 ), buletinul de verificare metrologică ( f. 19, 32 și 34 ), certificatul de aprobare model ( f. 31 și 33 ) și înregistrarea video ( f. 21 ).
Deși petentei i-a fost comunicată întâmpinarea intimatului, împreună cu înscrisurile anexate ( f. 22 - 24 ), totuși aceasta nu a depus răspuns la întâmpinare.
În temeiul art. 255 alin. (1) raportat la art. 258 alin. (1) din C. proc. civ., instanța a încuviințat pentru petentă proba cu înscrisuri, iar pentru intimat, proba cu înscrisurile depuse la dosar, respectiv proba cu înregistrarea video.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Astfel cum rezultă din cuprinsul procesului verbal . nr._, încheiat la data de 01.08.2013 de cǎtre intimat ( f. 4 și 18 ), petenta O. M. N. a fost sancționată contravențional pentru săvârșirea faptei prevăzute de art. 102 alin. (2) coroborat cu art. 108 alin. (1) lit. d) pct. 3 din O. U. G. nr. 195/2002, raportat la art. 121 alin. (1) din Regulamentul de aplicare al O. U. G. nr. 195/2002, aprobat prin H. G. nr. 1391/2006, reținându-se în sarcina acesteia că în ziua de 01.08.2013, ora 01.54, a condus autoturismul marca Ford cu nr._ pe DN 1, E 60, în localitatea G., fiind înregistrată de aparatul radar circulând cu viteza de 91 km/h.
Potrivit art. 16 alin. (1) din O. G. nr. 2/2001, Procesul verbal de constatare a contravenției va cuprinde în mod obligatoriu: data și locul unde este încheiat; numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator; datele personale din actul de identitate, inclusiv codul numeric personal, ocupația și locul de muncă ale contravenientului; descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost sǎvârșitǎ, precum și arǎtarea tuturor împrejurǎrilor ce pot servi la aprecierea gravitǎții faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite, indicarea actului normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția; indicarea societății de asigurări, în situația în care fapta a avut ca urmare producerea unui accident de circulație; posibilitatea achitării în termen de 48 de ore a jumătate din minimul amenzii prevăzute în actul normativ, dacă acesta prevede o asemenea posibilitate; termenul de exercitare a căii de atac și organul la care se depune plângerea. Pe de altă parte, conform art. 17 din același act normativ, Lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal. Nulitatea se constată și din oficiu.
Procedând, în prealabil, la examinarea procesului verbal contestat din prisma prevederilor art. 17 din O. G. nr. 2/2001, ce consacrǎ în mod limitativ cazurile de nulitate necondiționatǎ ale actului de constatare și sancționare contravenționalǎ, care pot fi invocate și din oficiu, instanța observǎ cǎ acesta cuprinde toate mențiunile obligatorii stabilite prin dispozițiile legale anterior menționate.
Relativ la criticile de nelegalitate invocate de petentă, instanța apreciază că acestea nu sunt întemeiate, din considerentele ce vor fi arătate în continuare. Astfel, mai întâi, raportat la împrejurarea că nu s-ar fi indicat, în cuprinsul actului de constatare, ocupația și locul de muncă ale contravenientului, instanța reține că mențiunile în discuție sunt prevăzute de art. 16 alin. (1) din O. G. nr. 2/2001, fiind instituite de legiuitor sub sancțiunea nulității virtuale și condiționate a procesului verbal, or în prezentul litigiu contravențional petenta nu a făcut dovada vătămării produse prin neconsemnarea elementelor amintite mai sus, în sensul art. 175 alin. (1) raportat la art. 249 din C. proc. civ. În al doilea rând, referitor la aspectul că nu s-ar fi evidențiat, de către agentul constatator, actul normativ ce stabilește și sancționează contravenția, instanța consideră că susținerile petentei sunt nejustificate, în contextul în care s-a menționat că fapta este prevăzută de art. 121 alin. (1) din Regulamentul de aplicare al O. U. G. nr. 195/2002 și sancționată de art. 102 alin. (2) raportat la art. 108 alin. (1) lit. d) pct. 3 din O. U. G. nr. 195/2002, după cum se poate observa din cuprinsul procesului verbal contestat ( f. 4 și 18 ), astfel că nu se poate discuta despre o încălcare a prevederilor art. 16 alin. (1) din O. G. nr. 2/2001, după cum a susținut petenta. În fine, relativ la elementele pe care trebuie să le conțină înștiințarea de plată, față de prevederile art. 16 și 17 din O. G. nr. 2/2001, instanța reține că lipsa acestora nu poate fi de natură a determina nulitatea actului de constatare și sancționare contravențională, din cuprinsul dispozițiilor art. 25 alin. (3) și 26 alin. (1) din O. G. nr. 2/2001 rezultând că în discuție este o formalitate ulterioară încheierii procesului verbal, care nu poate direct influența valabilitatea actului de constatare.
În ce privește temeinicia procesului verbal contestat, instanța reține că starea de fapt, astfel cum a fost consemnată în actul de constatare, este în deplină concordanță cu cea reală. Mai întâi, trebuie reliefat că, potrivit art. 102 alin. (2) raportat la art. 108 alin. (1) lit. d) pct. 3 din O. U. G. nr. 195/2002, constituie contravenție depășirea cu 41 - 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic. În al doilea rând, este de observat că din înregistrarea video depusă de către intimat la dosar ( f. 21 ), a rezultat că petenta a circulat cu viteza de 91 km/h pe un sector de drum în care limita era de 50 km/h, în localitatea G., așa cum s-a menționat în cuprinsul procesului verbal ( f. 4 și 18 ), ce constituie, la rândul său, mijloc de probă în cauza de față. Mai mult decât atât, aparatul radar montat pe utilitara MAI_, utilizat în vederea constatării faptei reținute în sarcina petentei, este certificat și verificat metrologic, după cum rezultă din înscrisurile depuse la dosarul cauzei de către intimat, ce au fost anexate întâmpinării, anume certificatul aprobare model ( f. 31 și 33 ) și buletinul de verificare metrologică ( f. 32 și 34 ), așadar în acest context trebuie apreciat că există un mijloc de probă atestat care face dovada faptei imputate, constatarea contravenției fiind realizată în condițiile art. 108 alin. (1) lit. d) pct. 3 din O. U. G. nr. 195/2002. Prin urmare, trebuie apreciat că susținerile petentei, în sensul că ar fi circulat cu o viteză mai mică decât cea indicată în procesul verbal contestat, sunt neîntemeiate, iar raportat la alegația că agentul de poliție trebuia să dețină atestat de operator radar, instanța reține că cerința în discuție nu este pretinsă pentru constatarea faptei, Norma de metrologie legală 021 - 05 neinstituind o asemenea condiție suplimentară.
Din această perspectivă, este totuși de reținut că în cauza de față fapta reproșată petentei este susceptibilă de a primi calificarea de acuzație în materie penală, potrivit art. 6 par. 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale ( CEDO ), în lumina criteriilor consacrate în jurisprudența constantă a Curții de la Strasbourg ( spre exemplu, cauza A. c. România, Hotărârea din 4 octombrie 2007, cererea nr._/03, par. 51 - 52 ). În consecință, toate garanțiile stabilite de art. 6 din Convenție ar urma sǎ primeascǎ aplicare și în prezentul litigiu, însă, cu toate acestea, nu s-ar putea considera că prin recunoașterea calității de mijloc de probă procesului verbal s-ar prejudicia dreptul la apărare al petentei ori s-ar impieta asupra prezumției sale de nevinovăție, astfel cum este consacrată de art. 6 par. 2 din CEDO, câtǎ vreme instanța învestită cu soluționarea plângerii contravenționale este chematǎ a examina legalitatea și temeinicia actului contestat, urmând a hotǎrî și asupra sancțiunii, după cum se exprimă art. 34 alin. (1) din O. G. nr. 2/2001 ( cauza H. c. România, Decizia din 13 martie 2012, cererea 7034/07, par. 11 ). În acest sens, Curtea de la Strasbourg a evidențiat cǎ în materia delictelor rutiere, aplicarea art. 6 par. 2 din Convenție, ce privește prezumția de nevinovǎție, nu poate fi consideratǎ cǎ ar interzice instituirea unui mecanism intern în baza cǎruia s-ar consacra o prezumție relativǎ de conformitate a celor consemnate în procesul verbal cu cele petrecute în realitate, câtǎ vreme în alte condiții s-ar ajunge la situația în care delictele rutiere nu ar mai putea fi, în mod efectiv, sancționate ( cauza H. c. România, Decizia din 13 martie 2012, cererea 7034/07, par. 12 ). Pe de altǎ parte, nu poate fi negată împrejurarea că, odată declanșat controlul jurisdicțional, ca urmare a plângerii formulate, petenta a beneficiat de toate garanțiile procedurale inerente unui demers judiciar, chiar fațǎ de caracterul specific al procedurii contravenționale naționale. Mai mult decât atât, indiferent de împrejurarea cǎ actul de constatare servește drept mijloc de probǎ în prezenta cauzǎ, aceasta nu presupune cǎ, în mod iremediabil, ar fi prejudiciat dreptul la apǎrare al petentei ori cǎ aceasta s-ar fi aflat în imposibilitatea efectivǎ de a face dovada unei stǎri de fapt diferitǎ fațǎ de cea reținutǎ în procesul verbal contestat, câtă vreme în fața instanței petenta a avut posibilitatea de a administra probe cu respectarea principiilor egalitǎții de arme, nemijlocirii și contradictorialitǎții, pentru a combate cele reținute în procesul verbal, or în cauzǎ nu s-a putut demonstra cǎ situația de fapt reținutǎ în actul de constatare ar fi diferitǎ de cea realǎ, dupǎ cum s-a arǎtat mai sus. Mai mult decât atât, instanța reține că în vederea constatării faptei reținute în sarcina petentei legiuitorul a instituit necesitatea utilizării unui aparat radar omologat și verificat metrologic, or în cauza de față intimatul a depus la dosar atât înregistrarea video, din care rezultă săvârșirea faptei imputate ( f. 21 ), cât și înscrisurile ce atestă folosirea unui mijloc tehnic atestat și certificat ( f. 31 - 34 ).
În consecință, față de cele anterior evidențiate, instanța apreciază că procesul verbal contestat este temeinic și legal, situația de fapt reținută fiind conformă celei reale.
Referitor la modalitatea concretă de individualizare a sancțiunii, instanța observă că potrivit art. 21 alin. (3) din O. G. nr. 2/2001, Sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul verbal, iar conform art. 5 alin. (5) din O. G. nr. 2/2001, Sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, revenind instanței sarcina de a hotărî asupra acesteia, după cum rezultă din cuprinsul art. 34 alin. (1) din O. G. nr. 2/2001.
În ce privește particularitățile cauzei de față, instanța observă mai întâi că amenda aplicată de către agentul constatator a fost stabilită prin orientarea la minimul punctelor amendă prevăzut de art. 98 alin. (4) lit. d) din O. U. G. nr. 195/2002, la care trimite art. 102 alin. (2) din același act normativ. În al doilea rând, nu poate fi negat că fapta imputată petentei prezintă în sine un grad ridicat de pericol pentru siguranța circulației pe drumurile publice, câtă vreme aceasta a rulat cu o viteză de 91 km/h în localitate, depășind deci cu 41 km/h viteza maximă admisă pe porțiunea respectivă. În al treilea rând, față de condițiile concrete de deplasare, de timp și de loc, fapta fiind comisă pe timpul nopții, când orice conducător auto trebuie să manifeste atenție sporită pentru a evita orice potențial pericol, nu s-ar putea considera că s-a adus doar o atingere minimă valorilor sociale ocrotite prin normele O. U. G. nr. 195/2002, așa încât ținând seama de aspectele astfel învederate, instanța apreciază că s-a realizat o justă individualizare a sancțiunii de către agentul constatator, neimpunându-se înlocuirea amenzii cu avertismentul.
În consecință, ținând seama de ansamblul aspectelor anterior redate, potrivit art. 34 alin. (1) din O. G. nr. 2/2001, plângerea formulată urmează a fi respinsă ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca fiind neîntemeiată plângerea formulată de către petenta O. M. N., cu dom. în Z., .. 28, ., ., CNP_, împotriva procesului verbal . nr._, încheiat la data de 01.08.2013 de către intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN CLUJ, cu sediul în Cluj N., ., jud. Cluj, CUI_.
Menține în întregime procesul verbal contestat.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, cererea pentru exercitarea căii de atac urmând a fi depusă la Judecătoria Cluj N..
Pronunțată în ședință publică, azi, 23.01.2014.
JUDECĂTOR, GREFIER,
M. I. A. M. M.
Red. / Tehn. MI
24.01.2014 - 4 ex.
| ← Încuviinţare executare silită. Încheierea nr. 6203/2014.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 5248/2014.... → |
|---|
