Plângere contravenţională. Sentința nr. 699/2014. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 699/2014 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 27-01-2014 în dosarul nr. 19689/211/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.-N.
SECȚIA CIVILĂ
OPERATOR DE DATE CU CARACTER PERSONAL - 3185
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 699/2014
Ședința publica din data de 27 ianuarie 2014
Instanța compusa din:
JUDECĂTOR: M. L.
GREFIER: C. S.
Pe rol se afla soluționarea cauzei civile privind pe petentul M. M. F. în contradictoriu cu intimatul M. C. N. – DIRECȚIA POLIȚIA LOCALĂ, având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publica, la prima și a doua strigare a cauzei, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Se constată că la dosarul cauzei a fost depus de către petent, la data de 06.01.2014, prin serviciul Registratură al instanței, interogatoriul adresat intimatului iar la data de 24.01.2014 (f.38-40), iar la data de 24.01.2014 de către intimat, răspunsul la interogatoriu (f.44-46).
În temeiul art. 258 alin.1 Cod procedură civilă încuviințează pentru părți probele cu înscrisurile depuse la dosar, având în vedere că acestea întrunesc cerințele prevăzute de art. 255 Cod procedură civilă. De asemenea, incuviinteaza si proba interogatoriului intimatului.
Considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, instanța, în temeiul art. 394 alin.1 Cod procedură civilă, închide dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
I N S T A N T A
Constata ca:
Prin plangerea inregistrata pe rolul instantei sub nr. de mai sus, petentul M. M.-F., in contradictoriu cu intimatul M. C.-N., a solicitat anulare procesului verbal . nr._/5.08.2013 incheiat de intimat, ca fiind nelegal si netemeinic incheiat.
In fapt, s-a aratat in esenta ca procesul verbal contestat a fost incheiat cu incalcarea dispozitiilor art. 16 alin. 7 din OG nr. 2/2001, deoarece agentul constatator nu si-a indeplinit obligatia de a consemna in procesul verbal, la rubrica „alte mentiuni”, observatiile pe care petentul le-a formulat in legatura cu modul in care a fost savarsita asa-zisa contraventie. Totodata, in speta au fost incalcate si dispozitiile art. 19 alin. 3 din OG nr. 2/2001, deoarece procesul verbal contestat nu poarta semnatura unui martor asistent, desi a fost incheiat in lispa petentului.
Referitor la fondul cauzei, petentul a aratat ca la data de 31.07.2013 a parcat, . in proprietatea sa, inmatriculat sub nr._, in dreptul imobilului situat pe . din C.-N. insa, in cel mai scurt timp cu putinta, s-a deplasat la cel mai apropiat aparat unde se achita parcarile, unde a achitat contravaloarea unei parcari de la ora 10:46 si pana la ora 11:43, sens in care i-a fost eliberat tichetul de parcare nr._. Cu toate acestea, cand s-a intors la autoturism, a constatat ca s-a incheiat nota de constatare . nr. 7001, prin care s-a retinut faptul ca la orele 10:36 ar fi stationat fara tichet si i s-a pus in vedere sa se prezinte a doua zi la institutia emitenta, la agentul constatator, in vederea intocmirii procesului verbal de constatare a contraventiei.
A doua zi, petentul s-a prezentat la locul, persoana si ora indicate in nota de constatare si a expus, atat verbal, cat si inscris, starea de fapt reala, anexand inscrisuri justificative, insa, cu toate acestea, agentul constatator a procedat la incheierea procesului verbal contestat.
A mai aratat petentul ca isi desfasoara activitatea profesionala in imobilul situat in C.-N., . astfel ca, in mod evident, cunoaste activitatea intimatului care aplica amenzi pentru parcarea fara tichet in parcarile publice, motiv pentru care nu si-ar fi permis sa parcheze fara sa achite tichetul, cu atat mai mult cu cat este de notorietate faptul ca . mai circulata si mai verificata artera din oras.
In drept, au fost invocate dispozitiile OG nr. 2/2001, jurisprudenta CEDO.
Prin intampinarea formulata in cauza, intimatul a solicitat respingerea plangerii ca fiind nefondata, aratand in esenta ca motivele invocate de petent sunt nefondate si nu sunt de natura a inlatura raspunderea contraventionala retinuta in sarcina sa (f. 23-26).
Referitor la motivele de nelegalitate a procesului verbal contestat, intimatul a aratat ca posibilitatea formularii de obiectiuni cu privire la starea de fapt consemnata in procesul verbal de contraventie este acordata de lege doar contravenientului prezent la incheierea procesului verbal, ceea ce nu este cazul in speta, deoarece procesul verbal contestat a fost incheiat in lipsa contravenientului, astfel ca dispozitiile art. 16 alin. 7 din OG nr. 2/2001 au fost intocmai respectate. De asemenea, au fost respectate si dispozitiile art. 19 alin. 3 din OG nr. 2/2001, deoarece agentul constatator a precizat care sunt imprejurarile care au determinat incheierea procesului verbal in lipsa contravenientului si fara semnarea acestuia de catre un martor asistent, inserand mentiunea ca "procesul verbal a fost incheiat in lipsa" iar "persoanele de fata refuza sa se implice".
A mai aratat intimatul ca intocmirea procesului verbal la data constatarii faptei nu a fost posibila deoarece nu se cunostea proprietarul autoturismului, fiind necesara identificarea acestuia in baza de date a serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere si Inmatriculari a Vehiculelor C.
Cu privire la fondul cauzei, intimatul a aratat ca jurisprudenta CEDO in materia procedurii contraventionale romanesti nu poate fi interpretata in sensul inlaturarii prezumtiei relative de legalitate si temeinicie a procesului verbal sau a inaplicabilitatii regulilor procedurale civile. Solutia justa ar trebui sa fie cea deja consacrata in jurisprudenta nationala, a celor doua prezumtii: cea a legalitatii si temeiniciei procesului verbal, profitabila autoritatii administrative emitente a acestuia, respectiv cea a nevinovatiei, care implica dreptul petentului de a dovedi, cu orice mijloc de proba, nerealitatea celor consemnate in procesul verbal.
In speta, fapta retinuta in sarcina petentului este probata cu ajutorul prezumtiei de legalitate a procesului verbal contestat, care a fost emis cu respectarea tuturor cerintelor de fond si de forma prevazute de lege si cu prezumtia de veridicitate, conform careia actul reflecta, in mod real, ceea ce a stabilit autoritatea emitenta, prezumtii care, desi nu sunt consacrate in mod expres de lege, sunt recunoscute, atat de doctrina, cat si de practica judiciara, putand fi considerate prezumtii legale, in sensul pe care instanta europeana il da acestei notiuni.
Pe de alta, fotografiile realizate la momentul efectuarii controlului si depuse la dosarul cauzei, dovedesc realitatea mentiunilor consemnate in procesul verbal, respectiv faptul ca autovehiculul cu nr. de inmatriculare_ nu avea afisat pe bord, in interior si vizibil la exterior, tichetul validat potrivit instructiunilor inscrise pe el, conform disp. art. 3 lit. d) din HCL nr. 26/2010.
Cat priveste afirmatia petentului ca la momentul savarsirii contraventiei detinea tichet de parcare incepand cu ora 10:46, aceasta este lipsita de relevanta, deoarece agentul constatator a mentionat ca fapta contraventionala s-a petrecut la orele 10:36, deci la o diferenta de 10 minute fata de ora indicata de petent. Mai mult, agentul constatator a ajuns la fata locului cu mult inainte de ora 10:36 deoarece pana la acel moment a scris nota de constatare si a fotografiat autovehiculul. Or, la art. 3 lit. a) din HCL nr. 26/2010 se prevede ca "conducatorul auto este obligat sa achite contravaloarea tichetului de parcare, sa achizitioneze tichete de parcare inainte de ocuparea locului de parcare sau in maxim 5 minute de la oprire", iar in speta petentul nu a facut dovada contrara celor retinute in sarcina sa prin procesul verbal contestat, desi sarcina probei ii revenea. Simplele sale afirmatii, asa cum sunt ele prezentate in cuprinsul plangerii contraventionale, nu constituie probe in sensul legii civile si nu sunt in masura sa dovedeasca caracterul nereal al mentiunilor consemnate de agentul constatator.
La data de 21.11.2013 petentul a formulat raspuns la intampinare, aratand ca argumentele invocate de intimat referitor la respectarea dispozitiilor art. 16 din OG nr. 2/2001 nu sunt pertinente, deoarece nu se poate retine teza absentei contravenientului, in conditiile in care acesta a fost prezent la data si ora stabilita de agentul constatator, caruia i-a comunicat toate obiectiunile sale, insa, cu toate acestea, obiectiunile pe care le-a formulat nu se regasesc mentionate in procesul verbal.
In aceste conditii, petentul a conchis ca procesul verbal contestat ar fi fost legal intocmit numai daca ar fi fost incheiat in lipsa lui, dar cu semnarea acestuia de catre un martor sau daca observatiile sale ar fi fost consemnate in procesul verbal (deoarece s-a prezentat si a formulat obiectiuni).
Un alt aspect invocat de catre petent a fost acela ca plansa fotografica depusa in probatiune de catre intimat nu face dovada elementara a locului, a datei si, mai cu seama a orei la care a fost realizata, desi este de notorietate publica faptul ca si cele mai invechite aparate digitale fotografice indica ora si data realizarii acesteia, mai cu seama in speta, cand acestia trebuiau sa dovedeasca tocmai ora realizarii acesteia, deoarece potrivit disp. art. 3 lit. a) din HCL nr. 26/2010, eventuala contraventie pe care ar fi savarsit-o petentul se consuma la curgerea a inca 5 minute de la ocuparea locului de parcare.
Asa fiind, proba depusa de intimat nu probeaza savarsirea faptei contraventionale retinute in sarcina petentului, cat timp ora inscrisa pe tichetul sau, respectiv ora 10:46, arata faptul ca daca petentul ar fi ocupat parcarea la ora 10:40 era in termenul legal de plata. Or, singura proba a intimatului este o ora determinata abuziv, ora 10:36, indicata probabil de ceasul de mana al agentului constatator, desi cerinta expresa a legii este aceea de a fi determinate cu exactitate data, ora si locul savarsirii contraventiei.
In probatiune, au fost administrata proba cu inscrisuri si proba interogatoriului intimatului.
Deliberand, instanta retine urmatoarele:
Prin procesul verbal de contraventie . nr._/5.08.2013 incheiat de intimat s-a aplicat petentului o amenda in cuantum de 400 lei pentru savarsirea contraventiei prevazute si sanctionate de art. 10 lit. a) din HCL nr. 26/2010, respectiv pentru faptul ca la data de 31.07.2013, orele 10:36, a parcat autoturismul cu nr. de inmatriculare_ in parcarea publica cu plata de pe ., neavand tichet sau abonament valabil. Totodata, agentul constatator a mentionat ca fapta a fost constatata prin nota de constatare cu nr. 7001/31.07.2013.
Plangerea formulata de petent impotriva procesului verbal sus-mentionat a fost inregistrata in termenul de 15 zile prevazut de art. 31 alin. 1 din OG 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, fiind scutita de la plata taxei de timbru conform art. 36 din acelasi act normativ.
Sub aspectul legalitatii procesului verbal contestat, instanta constata ca acesta cuprinde toate mentiunile prevazute de art. 17 din OG nr. 2/2001 sub sanctiunea nulitatii absolute.
Cat priveste motivul de nulitate invocat de petent, conform caruia procesul verbal contestat nu cuprinde obiectiunile pe care le-a formulat, instanta apreciaza ca acesta este nefondat deoarece, asa cum in mod just a subliniat si intimatul, atat prin intampinarea pe care a formulat-o, cat si prin raspunsurile date la interogatoriul ce i-a fost luat, dispozitiile art. 16 alin. (7) din OG nr. 2/2001 sunt aplicabile numai in situatia in care contravenientul este prezent la incheierea procesului verbal, ceea ce in speta nu s-a intamplat. Este adevarat ca prin nota de constatare intocmita de agentul constatator la data de 31.07.2013 (f. 6) i s-a pus in vedere petentului sa se prezinte la sediul intimatului in data de 1.08.2013, orele 8:00, insa faptul ca petentul a dat curs acestei invitatii (aspect necontestat de intimat) nu echivaleaza cu incheierea procesului verbal in prezenta petentului, din cuprinsul procesului verbal contestat rezultand ca acesta a fost incheiat la data de 5.08.2013, in lipsa petentului.
De asemenea, instanta apreciaza ca fiind nefondata si sustinerea privind nerespectarea de catre intimat a dispozitiilor art. 19 din OG nr. 2/2001, deoarece potrivit disp. art. 19 alin. 1 teza a doua din OG nr. 2/2001 "In cazul în care contravenientul nu se afla de fata, refuza sau nu poate sa semneze, agentul constatator va face mențiune despre aceste împrejurări, care trebuie sa fie confirmate de cel puțin un martor. In acest caz procesul-verbal va cuprinde și datele personale din actul de identitate al martorului și semnătura acestuia", iar aliniatul 3 din acelasi text de lege dispune ca "In lipsa unui martor agentul constatator va preciza motivele care au condus la încheierea procesului-verbal în acest mod". Or, inspeta, agentul constatator a mentionat in cuprinsul procesului verbal, la rubrica "Martor", ca "persoanele de fata refuza sa se implice", astfel ca dispozitiile art. 19 au fost respectate intocmai.
Pe de alta parte, instanta retine ca si in masura in care motivele invocate de petent ar fi fost fondate, acestea nu erau de natura a duce de plano la anularea procesului verbal, deoarece vizau incalcari ale dispozitiilor art. 16 si ale art. 19 din OG nr. 2/2001, a caror nerespectare este sanctionata cu nulitatea relativa, astfel ca, pentru a opera sanctiunea nulitatii, petentul era tinut sa dovedeasca existenta unei vatamari ce nu putea fi inlaturata altfel decat prin anularea procesului verbal; or, in speta, petentul nu a dovedit existenta unei astfel de vatamari. Mai mult, obiectiunile pe care petentul afirma ca le-a expus agentului constatator in data de 1.08.2013, au fost reiterate in cuprinsul prezentei plangeri, astfel ca si in ipoteza teoretica in care petentul ar fi dovedit existenta vreunei vatamari a dreptului sau la aparare, acesta vatamare era inlaturata prin formularea plangerii contraventionale.
Sub aspectul temeiniciei procesului verbal instanta, din interpretarea coroborata a disp. art. 34 din OG. 2/2001 si a disp. art 6 din Conventia pentru Apararea Drepturilor Omului si Libertatilor Fundamentale (incidente in materie contraventionala conform deciziilor nr. 183/2003, nr. 197/2003 si nr. 259/2003 ale Curtii Constitutionale), retine ca procesul verbal de constatare a contraventiei care a fost incheiat ca urmare a constatarii faptei de catre agentul constatator, prin propriile simturi, se bucura de o prezumtie relativa de legalitate, in sensul ca face intotdeauna dovada celor pe care le consemneaza pana la proba contrarie, care fata de disp. art. 249/NCPC, cade in sarcina contravenientului, acesta putand dovedi liber, cu orice mijloc de proba, caracterul nereal al mentiunilor inscrise in procesul verbal.
In speta, petentul a sustinut ca nu se face vinovat de savarsirea faptei retinute in sarcina sa, insa apararea pe care a formulat-o, in sensul ca in cel mai scurt timp cu putinta dupa ce a parcat, s-a deplasat la cel mai apropiat aparat unde se achita parcarile, achitand contravaloarea unei parcari de la ora 10:46 si pana la ora 11:43, nu dovedeste existenta unei alte stari de fapt decat cea mentionata in procesul verbal contestat si nici nu este de natura a exonera petentul de raspundere contraventionala, deoarece potrivit disp. art. 3 lit. a) din HCL nr. 26/2010, conducatorul auto este obligat sa achite contravaloarea tichetului de parcare, sa achizitioneze tichete de parcare inainte de ocuparea locului de parcare sau in maxim 5 minute de la oprire. Or, in speta, tichetul de parcare depus in copie de petent la (f. 6) a fost eliberat la data de 31.07.2013, orele 10:46, respectiv la 10 minute de la momentul constatarii faptei, astfel ca petentul nu s-a incadrat in intervalul de 5 minute prevazut de lege pentru ca fapta retinta in sarcina lui sa nu constituie contraventie.
Cat priveste sustinerile petentului conform carora nu si-ar fi permis sa parcheze fara sa achite tichetul de parcare, deoarece isi desfasoara activitatea in imobilul situat in C.-N., . si stie cat este de verificata aceasta artera de circulatie, instanta apreciaza ca desi logice si plauzibile, aceste argumente nu pot duce la exonerarea petentului de raspundere contraventionala. Din contra, tocmai pentru considerentele invocate, se prezuma ca petentul cunoaste bine zona si respectiv amplasarea punctelor de achizitionare a tichetelor de parcare, astfel ca trebuia sa estimeze daca se poate sau nu incadra in intervalul de 5 minute acordat de legiuitor pentru achizitionarea unui astfel de tichet si, daca era cazul, sa nu parcheze in locul unde a parcat.
Referitor la argumentul petentului ca agentul constatator a stabilit in mod abuziv ora savarsirii contraventiei, orientandu-se probabil dupa ceasul sau de mana, instanta retine ca legiuitorul nu a impus in sarcina agentilor constatatori obligatia de a se raporta la un anumit mijloc de masurare a timpului, astfel ca utilizarea ceasului propriu al agentului constatator este fireasca si nu contravine legii. Este adevarat ca exista posibilitatea ca acest ceas sa nu functioneze corect, insa teoretic aceeasi posibilitate exista si in privinta ceasului incorporat in aparatul care elibereaza tichete de parcare, de care s-a prevalat petentul, iar pana la proba contrarie instanta prezuma functionarea corecta a ambelor ceasuri sus-mentionate, revenind persoanei interesate sarcina de a dovedi contrariul, ceea ce in speta nu s-a intamplat.
Asa fiind, instanta retine ca, atata vreme cat fapta retinuta in sarcina petentului prin procesul verbal contestat a fost constatata prin propriile simturi de catre agentul constatator, in calitatea sa de functionar public aflat in exercitarea atributiilor de serviciu, acest proces verbal constituie, prin el insusi, un mijloc de proba, iar utilizarea sa nu echivaleaza cu aplicarea unei prezumtii de vinovatie in sarcina petentului, ci are semnificatia unei probe ca oricare alta, administrata ca atare si care poate fi combatuta de petent, fara a fi astfel incalcate disp. art. 6 paragraf 2 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului.
Cum in speta petentul nu a putut combate cu probe savarsirea faptei contraventionale contestate, instanta retine ca petentul nu a dovedit existenta unei alte stari de fapt decat cea retinuta in sarcina sa.
F. de considerentele de fapt si de drept mai-sus expuse, instanta apreciaza ca plangerea formulata de petent impotriva procesului verbal contestat este nefondata si in consecinta va dispune respingerea acesteia, mentinand procesul verbal ca fiind legal si temeinic incheiat.
In temeiul disp. art. 453 alin. 1/NCPC, ia act de faptul ca intimatul nu a solicitat cheltuieli de judecata.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTARASTE:
Respinge ca fiind nefondata plangerea formulata de petentul M. M. F., cu domiciliul procesual ales în C.-N., ., ., avand CNP_, impotriva procesului verbal de contraventie . nr._/5.08.2013 incheiat de intimatul M. C. N. – DIRECȚIA POLIȚIA LOCALĂ, cu sediul în C. N., .-3, jud. C..
Ia act de faptul ca intimatul nu a solicitat cheltuieli de judecata.
Cu drept de apel la Tribunalul C. in termen de 30 de zile de la comunicare, cererea de apel depunandu-se la Judecatoria C.-N., sub sanctiunea nulitatii.
Pronuntata in sedinta publica din data de 27.01._.
JUDECATORGREFIER
M. LAZARCARMEN S.
Red. L.M./Tehnored. L.M./4 ex.
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 265/2014. Judecătoria... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 2151/2014.... → |
|---|
