Plângere contravenţională. Sentința nr. 8745/2014. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 8745/2014 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 05-09-2014 în dosarul nr. 8508/211/2014
ROMÂNIA Operator de date cu caracter personal nr. 3185
JUDECĂTORIA C.-N.
JUDEȚUL C.
DOSAR NR. _
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 8745/2014
Ședința publică din data de 05.09.2014
Instanța formată din:
PREȘEDINTE: D. O.-M.
GREFIER: M. A.-M.
Pe rol fiind pronunțarea cu privire la acțiunea civila formulată de catre petentul V. A. împotriva intimatului M. C.-N., având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică, sunt lipsa partile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Instanta constata ca dezbaterile au avut loc în cadrul ședinței publice din data de 02.09.2014, mersul dezbaterilor fiind consemnat în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, pentru a oferi petentului posibilitatea de a depune la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru astăzi, 05.09.2014.
INSTANȚA
Deliberând asupra plângerii contravenționale de față, constată:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecatoriei C.-N. la data de 23.04.2014, sub nr._, petentul V. A. a solicitat instanței anularea procesului-verbal de constatare a contravenției . nr._, încheiat la data de 04.04.2014.
În motivarea plângerii, petentul a arătat, în esență, că nu se face vinovat de savarsirea contraventiei pentru care a fost sanctionat. A invederat petentul instantei ca, impreuna cu fiul sau, a adus marfa de la depozitul din Dezmir si, fiind pe .-N., aproape de . Viteazul, a descarcat marfa pe carucior, moment in care a venit agentul constatator si a afirmat ca vinde in .. A sustinut petentul ca nu avea niciun motiv sa vanda marfa in . cu familia sa, au inchiriate, de circa 30 ani, patru mese in Piata M. Viteazul, pe care vand marfa.
A solicitat petentul citarea, in calitate de martor, a fiului sau: V. M..
Cererea a fost legal timbrată (fila 3).
Plângerii i-a fost anexata copia procesului-verbal de constatare a contravenției . nr._, încheiat la data de 04.04.2014 (fila 4).
La data de 21.05.2014, prin serviciul registratură al acestei instanțe, a fost înregistrată la dosarul cauzei întâmpinarea comunicată de către intimatul IPJ C.. In cuprinsul intampinarii, a fost invocata exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a Inspectoratului de Politie al Judetului C., avand in vedere ca procesul-verbal contestat a fost incheiat de un agent constatator din cadrul Primariei Municipiului C.-N..
Conform prev. art. 33 alin. 1 din OG nr. 2/2001, instanta a dispus comunicarea plangerii contraventionale catre intimatul M. C.-N.- Directia Politia Locala si, la data de 11.06.2014, prin serviciul registratură al acestei instanțe, a fost înregistrată la dosarul cauzei întâmpinarea comunicată de către intimatul M. C.-N.. Prin întâmpinare, intimatul a solicitat respingerea plângerii contravenționale și menținerea procesului-verbal de constatare a contravenției, ca fiind temeinic și legal încheiat.
Sub aspectul stării de fapt, a arătat intimatul că, la data de 04.04.2014, ora 09:47, pe domeniul public din municipiul C.-N., petentul V. A. a fost depistat pe trotuarul strazii Arges, langa birourile CTP C., oferind spre comercializare salata si ridichi, locul nefiind autorizat de catre primarie sau prefectura.
A invocat intimatul exceptia nulitatii cererii de chemare in judecata, in temeiul art. 196 alin. 1 din Codul de Procedura Civila, avand in vedere ca, din cuprinsul plangerii inregistrate la dosar, lipseste denumirea si datele de identificare ale intimatului.
Pe fondul cauzei, a sustinut intimatul ca argumentele invocate sunt nefondate, modul de autorizare si desfasurare a activitatii de comert stradal pe raza mun. C.-N. fiind clar reglementat prin HCL nr. 120/2010 si poate avea loc doar in locuri special amenajate/aprobate de primarie.
A apreciat intimatul ca fotografiile realizate la momentul controlului dovedesc realitatea mentiunilor consemnate de agentul constatator in cuprinsul procesului-verbal contestat si contrariul celor sustinute prin plangerea formulata.
A alegat intimatul ca procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției se bucură de prezumția de legalitate și temeinicie și face dovada deplină a situației de fapt până la proba contrară, sarcina probei revenind, conform art. 249 din Codul de Procedură Civilă, petentului.
In sfarsit, s-a aratat ca sanctiunea amenzii in valoare de 2.000 lei a fost corect individualizata si este in concordanta cu gradul de pericol social reliefat prin savarsirea ilicitului contraventional.
În drept, au fost invocate prevederile OG nr. 2/2001 și Legii nr. 12/1990.
Întâmpinării i-a fost anexata copia procesului-verbal de constatare a contravenției . nr._, încheiat la data de 04.04.2014 (fila 16) si fotografia de la fila 17.
La data de 05.08.2014, prin serviciul registratura al instantei, petentul a inregistrat la dosar raspuns la intampinare, sustinand ca el s-a identificat cu toate datele de identificare in cuprinsul plangerii si alegand netemeinicia starii de fapt retinute de agentul constatator. A aratat petentul ca se poate observa, cu cea mai mare claritate, din poza anexata de agentul constatator ca toata marfa era incarcata pe carucior, nu era in jurul acestuia niciun cumparator, nu avea masa sau afisat pretul marfii si nu facea nicio forma de reclama cu marfa in mana spre a fi cumparata.
Pentru solutionarea plangerii, instanta a incuviintat si administrat proba cu înscrisuri, insa a respins, ca nefiind utila solutionarii cauzei, proba testimoniala.
Analizând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
În fapt, la data de 04.04.2014, ora 09:47, pe domeniul public din municipiul C.-N., petentul V. A. a fost depistat pe trotuarul strazii Arges, langa birourile CTP C., oferind spre comercializare salata si ridichi, locul nefiind autorizat de catre primarie sau prefectura. Ca atare, agentul constatator a întocmit procesul-verbal de contravenție . nr._ (fila 16), prin care petentul a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 2.000 lei, in temeiul art. 2 pct. 1 din Legea nr. 12/1990, pentru săvârșirea contravenției constând în încălcarea dispozițiilor ar art. 1 lit. b din Legea nr. 12/1990.
In sustinerea starii de fapt ce a stat la baza aplicarii sanctiunii contraventionale, astfel cum a fost prezentata in cuprinsul procesului-verbal de contraventie atacat, agentul constatator a realizat fotografia de la fila 17 din dosar, insa petentul sustine ca nu se face vinovat de savarsirea contraventiei, marfa nefiind oferita spre vanzare. Totusi, nu se contesta imprejurarea ca, in locul constatarii contraventiei, nu exista autorizarea sau aprobarea primariei pentru vanzarea ambulanta.
În drept, potrivit art. 1 lit. b din Legea nr. 12/1990 privind protejarea populației împotriva unor activități de producție, comerț sau prestări de servicii ilicite: „reprezintă activități de producție, comerț sau prestări de servicii ilicite și constituie contravenții, dacă nu au fost săvârșite în astfel de condiții încât să fie considerate, potrivit legii penale, infracțiuni: ... b) vânzarea ambulantă a oricăror mărfuri în alte locuri decât cele autorizate de primării, consilii județene sau prefecturi”. Acest tip de contravenție se sancționează cu amendă de la 500 lei la 5.000 lei, in baza art. 2 alin. 1 din acelasi act normativ.
În temeiul art. 4 din Legea nr. 12/1990, contravențiilor prevăzute la art. 1 le sunt aplicabile dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 2/2001. Conform prevederilor art. 34 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța competentă să soluționeze plângerea contravențională, după ce efectuează demersurile procedurale care se impun, procedează la verificarea legalității și temeiniciei procesului-verbal de contravenție și hotărăște asupra sancțiunii aplicate petentului.
Sub aspectul legalității, instanța apreciază că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției atacat îndeplinește exigențele de legalitate prevăzute în cuprinsul art. 16 din OG nr. 2/2001, neputându-se identifica, în speță, niciunul din cauzele de nulitate prevăzute de lege. De altfel, nici petentul, in motivarea plangerii sale, nu invoca motive de intocmire nelegala a actului contestat, ci doar alega netemeinicia starii de fapt ce a stat la baza aplicarii sanctiunii.
Raportat la faptul că nu se poate reține existența vreunei cauze de nulitate absolută sau relativă a procesului-verbal contestat, se va constata că forța probantă a acestuia nu a fost înlăturată, actul de sancționare bucurându-se în continuare de prezumția de legalitate și temeinicie instituită de lege în favoarea sa, având în vedere că întocmirea procesului-verbal de constatare a contravenției s-a bazat pe o faptă constatată prin propriile simțuri de către agentul constatator.
Sub aspectul temeiniciei, instanța apreciază că, deși OG nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă, instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul, după cum a reținut Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în cauza „Bosoni împotriva Franței”.
Mai mult, conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, garanțiile art. 6 al Convenției în materie penală sunt aplicabile în cadrul procedurilor având ca obiect contestarea unui proces-verbal de contravenție, precum cel de față, având în vedere scopul pur punitiv al amenzii aplicabile, precum și caracterul general al normei de incriminare, după cum s-a arătat într-o cauză recentă pronunțată împotriva României, “cauza I. P.”. Esențială pentru determinarea aplicabilității art. 6 din Convenție, în latura sa penală, este, așadar, analiza naturii faptei imputate și a sancțiunii corespunzătoare, conform legislației naționale în vigoare (cauza „Öztürk împotriva Germanei”).
Astfel, plângerea contravențională de față se poate, cu ușurință, circumscrie noțiunii de „acuzație în materie penală” în acord cu practica judiciară impusă de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Totuși, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare, după cum s-a reținut în cauzele „Salabiaku împotriva Franței” sau „Västberga taxi Aktiebolag și Vulic împotriva Suediei”.
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil, după cum reiese și din dispozițiile art. 31- art. 36 din OG nr. 2/2001, în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor. Sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional, astfel cum s-a arătat în cauza „A. împotriva României”.
Totodată, instanța va da eficiență considerentelor exprimate de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza “I. P. împotriva României” și reiterată în cauza „N. G. împotriva României”, hotărâri în cuprinsul cărora s-a arătat că, din moment ce sarcina probei îi revine celui care pretinde ceva în fața instanței de judecată conform dreptului național, petentul se expune în mod conștient riscului de a fi „condamnat” doar în baza elementelor de la dosar, inclusiv în temeiul procesului-verbal de contravenție, care se bucură de o prezumție de temeinicie ce ar putea fi răsturnată, dacă nu reușește să facă dovadă contrară celor reținute în cuprinsul actului de constatare și sancționare a contravenției. Esențial este ca instanțele naționale să îi ofere petentului cadrul necesar pentru a-și expune cauza în condiții de egalitate cu partea adversă, căzând exclusiv în sarcina părții responsabilitatea modalității efective în care a înțeles să uzeze de drepturile sale procedurale.
Aplicând aceste considerente la speța dedusă judecății, instanța reține că petentului i-au fost oferite mijloace pentru a proba netemeincia actului de constatare și sancționare a contravenției, însă acesta nu a fost în măsură să dovedească o stare de fapt netemeinică ce ar justifica sancționarea sa nelegală. Probele propuse in apararea sa, a caror administrare s-a dovedit utila solutionarii cauzei, anume: inscrisurile existente la dosar (din moment ce proba testimoniala a fost respinsa de catre instanta, intrucat nu putea conduce la solutionarea procesului, avand in vedere mijlocul material de proba prezentat de catre intimat, anume fotografia de la fila 17 din dosar) sustin pe deplin fapta contraventionala pentru care a fost aplicata sanctiunea.
Exista posibilitatea pentru petent de a face dovada netemeiniciei starii de fapt ce a stat la baza aplicarii sanctiunii contraventionale prin probarea argumentelor invocate in cuprinsul plangerii contraventionale. Insa, petentul doar „construieste” o stare de fapt care ar demonta existenta faptei contraventionale ce i se imputa, fara a o sustine prin niciun mijloc de proba, din moment ce nu s-a depus la dosar dovada achizitionarii bunurilor de la depozitul din Dezmir sau dovada inchirierii meselor in Piata M. Viteazul. De altfel, petentul nu dovedeste nici autorizarea sa de a comercializa marfa, de a realiza vanzarea ambulanta de bunuri.
In schimb, prin fotografia depusa la fila 17 din dosar, intimatul dovedeste pe deplin temeinicia starii de fapt pe care o imputa petentului. Din cuprinsul fotografiei, se poate, cu usurinta, concluziona ca, la momentul controlului, marfa aflata pe carucior era expusa spre vanzare, imprejurare ce rezulta din maniera in care este asezata salata verde in ladite. Instanta mai are in vedere si faptul ca se realizase deja vanzarea marfii din doua ladite ce au fost golite si asezate pe gardul care imprejmuieste birourile CTP C. de pe ., instanta arata ca, pe ambele parti ale caruciorului, se afla cate un set de pungi asezate de asa maniera incat sa fie folosite pentru impachetat marfa, fiind clar ca bunurile existente pe carucior nu erau doar transportate, ci erau oferite spre vanzare. Ori, aceasta operatiune de vanzare, contrar sustinerilor din cuprinsul raspunsului la intampinare, nu trebuie sa se realizeze neaparat prin afisarea unui pret, intrucat potentialul cumparator cunoaste cutuma vanzarii ambulante in jurul pietei si intreaba care este pretul, eventual si negociind cu vanzatorul, dupa cum nu este necesar nici ca vanzatorul sa realizeze reclama cu marfa in mana spre a fi cumparata, reclama ce este cu mult depasita in epoca moderna.
Avand in vedere consemnarile instantei, expuse in cele ce preced, in acord cu jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului si, in temeiul art. 270 din Codul de Procedura Civila, instanța apreciază, așadar, că situația faptică reținută de agentul constatator în cuprinsul procesului-verbal de contravenție este reală, din moment ce nu s-a făcut dovada contrară, dovadă de natură să răstoarne prezumția de legalitate și temeinicie a procesului-verbal contestat.
Cu privire la sancțiunea aplicată petentului, amenda în cuantum de 2.000 lei, instanța urmează a efectua analiza principiului proporționalității sancțiunii, prin raportare la dispozițiile art. 5 alin. 5 din OG nr. 2/2001, conform cărora sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ale art. 21 alin. 3 din același act normativ, care impun ca, la stabilirea sancțiunii să se țină seama și de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit și de circumstanțele personale ale contravenientului si avand in vedere scopul reglementarii Legii nr. 12/1990.
Realizand acest tip de analiza, instanța apreciază că sancțiunea aplicată petentului, deși legală, este disproporționată față de gradul de pericol social ce a rezidat în mod concret din fapta sa. Astfel, deși fapta contravențională a petentului de a realiza vanzarea ambulanta de marfa in afara locurilor amenjate/autorizate de primarii este una ce prezintă pericol social, raportat la circumstanțele personale ale petentului si la posibilitatile sale financiare, la modul și mijloacele de săvârșire a faptei contraventionale sau scopul urmărit, imprejurari ce trebuiesc analizate prin raportare la cantitatea de marfa existenta pe carucior si natura bunurilor oferite spre vanzare: salata si ridichi, bunuri ce au o valoare scazuta si ar fi putut sa ii aduca contravenientului un profit relativ mic, sanctiunea aplicata apare ca fiind excesiva. Mai mult decât atât, în cauză nu s-a făcut dovada unui istoric contravențional al petentului cu privire la săvârșirea unor fapte de acest gen, sens în care instanța va aprecia că este prima abatere de acest gen de la respectarea normelor de conviețuire socială.
În consecință, chiar dacă se impunea aplicarea unei sancțiuni contravenționale pecuniare, cuantumul ales de agentul constatator este mult prea ridicat având în vedere circumstanțele personale ale contravenientului, modul și mijloacele de săvârșire a faptei contraventionale sau scopul urmărit și trebuie reindividualizată sancțiunea, în sensul reducerii cuantumului amenzii aplicate, astfel că, raportat la prevederile art. 5 alin. 5 din OG nr. 2/2001, petentului i se va aplica sancțiunea amenzii în cuantum de 500 lei.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001, instanța urmează a admite in parte plângerea contravențională, a reindividualiza sanctiunea amenzii contraventionale in cuantum de 2.000 lei, astfel cum a fost aplicata prin procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._, întocmit, la data de 04.04.2014, de către intimatul M. C.-N.- Directia Politia Locala și a aplica contravenientului sanctiunea amenzii in cuantum de 500 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite in parte plângerea contravențională formulată de către petentul V. A., având CNP_, cu domiciliul în comuna B., ., jud. C. în contradictoriu cu intimatul M. C.-N.- Directia Politia Locala, cu sediul în localitatea C.-N., Calea Motilor, nr. 1-3, jud. C. și, în consecință:
Reindividualizeaza sanctiunea amenzii contraventionale in cuantum de 2.000 lei, astfel cum a fost aplicata prin procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._, întocmit, la data de 04.04.2014, de către intimatul M. C.-N.- Directia Politia Locala și aplica contravenientului sanctiunea amenzii in cuantum de 500 lei.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicarea hotărârii. Cererea si motivele de apel se vor depune la Judecătoria C.-N..
Pronunțată în ședință publică, azi, 05.09.2014.
Președinte, Grefier,
D. O.-M. M. A. M.
Red. D./Dact. D.
4 ex./05.09.2014
| ← Încuviinţare executare silită. Încheierea nr. 8285/2014.... | Somaţie de plată. Sentința nr. 2014/2014. Judecătoria CLUJ-NAPOCA → |
|---|
