Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 9849/2014. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 9849/2014 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 01-10-2014 în dosarul nr. 16487/211/2014
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal 3185
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CLUJ-N.
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 9849/2014
Ședința din Camera de consiliu din data de 01 octombrie 2014
Instanța constituită din:
JUDECĂTOR: A. L.
GREFIER: C. S. P.
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind pe reclamanta S.C. A. L. VITALAIRE ROMANIA S.R.L. în contradictoriu cu pârâții K. T. și S.-R. O., având ca obiect cerere de valoare redusă.
La apelul nominal făcut în ședința camerei de consiliu se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Procedând la verificarea competenței sale potrivit art. 131 alin. 1 C.pr.civ., instanța constată că este competentă general și material să soluționeze prezenta cauză, având în vedere dispozițiile art. 1027 al. 1 C. pr. civ. și art. 121 C. Pr. Civ.
În temeiul art. 255 alin.1 și art. 258 alin.1 C.pr.civ., instanța încuviințează proba cu înscrisurile depuse la dosar, în temeiul dispozițiilor art. 244 alin. (1), declară închisă faza cercetării procesului, iar potrivit art. 394 alin.1 C.pr.civ., declară închisă etapa dezbaterilor, rămânând în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de fațǎ, constatǎ urmǎtoarele:
Prin cererea înregistratǎ pe rolul Judecǎtoriei Cluj-N. la data de 24.07.2014 sub nr._, reclamanta S.C A. L. VITALAIRE ROMÂNIA S.R.L a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâții K. T. și S.-R. O., sǎ dispunǎ obligarea acestora din urmă, în solidar, la plata sumei de 658,56 lei cu titlu de debit principal precum și a dobânzii contractuale aferente acestuia în cuantum de 0,10% pentru fiecare zi de întârziere, respectiv a cheltuielilor de judecată ocazionate de soluționarea cauzei, din care 50 lei reprezintă taxa judiciară de timbru iar 248 lei onorariul avocatului.
În motivarea cererii formulate, reclamanta a indicat, în esențǎ, cǎ în baza contractului de închiriere nr. NW350 din 18.04.2012, a asigurat pârâtei K. T. dreptul de folosință asupra unui dispozitiv medical specificat în anexa la convenția perfectată, locatarul asumându-și îndatorirea de a achita contravaloarea chiriei precum și a accesoriilor furnizate, în condițiile clauzelor 4.2 și 4.3 din contract. În ce privește scadența obligației, s-a învederat că aceasta a fost stabilită prin clauza 4.5, chiria devenind scadentă în prima zi a fiecărei luni de contract, pacientul trebuind să achite contravaloarea sa în termen de 10 zile, or pârâta nu a plătit chiria aferentă perioadei 30.04._12, în sumă totală de 658,56 lei. Relativ la penalitățile de întârziere, s-a învederat că acestea sunt datorate potrivit clauzei 4.5 din contract, fiind în cuantum de 0,10% din valoarea soldului restant, pentru fiecare zi de întârziere. În fine, s-a evidențiat că fideiusorul a renunțat expres la beneficiul de diviziune și de discuțiune, justificându-se obligarea sa la plată în solidar cu pârâta.
În drept, au fost invocate prevederile art. 1025-1032 C. Pr. civ. și 60¹ lit. f) din Legea nr. 192/2006.
În susținerea pretențiilor sale, reclamanta a anexat cererii formulate un set de înscrisuri ( f. 8-20).
Cererea formulatǎ a fost legal timbrată, fiind achitată taxa judiciară de timbru în sumă de 50 lei ( f. 6).
Deși pârâților le-a fost comunicat formularul de cerere însoțit de înscrisurile depuse de cǎtre reclamantǎ, împreunǎ cu formularul de rǎspuns, totuși aceștia nu au trecut la completarea sa și nici nu și-au exprimat într-o altă modalitate poziția procesuală în raport de acțiunea promovată.
În baza art. 255 alin. (1) raportat la art. 258 alin. (1) din C. proc. civ., instanța a încuviințat pentru reclamantǎ proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei: fișă penalități (f. 8), facturi fiscale . nr. 2127 din data de 30.04.2012 (f. 9), . nr. 2422 din data de 30.05.2012 (f. 10), . nr. 247 din data de 27.06.2012 (f. 11), contract de închiriere dispozitiv medical . nr. 350 din 18.04.2012 (f. 12-16), proces-verbal de predare-primire anexă la contract (f. 17-18), copie carte de identitate K. T. (f. 19) și S.-R. O. R. (f. 20).
Analizând actele și lucrǎrile dosarului, instanța reține urmǎtoarele:
Astfel cum rezultǎ din cuprinsul clauzei 2.1 a contractului de închiriere dispozitiv medical . nr. 350 încheiat la data de 18.04.2012, între reclamantă și pârâta K. T., în calitate de pacient și S.-R. O. drept fideiusor ( f. 12-13 ), au intervenit raporturi contractuale în temeiul cărora s-a asigurat în favoarea pârâtei dreptul de folosințǎ asupra echipamentului pentru administrare continuă cu oxigen, pacienta obligându-se, cu titlu de contraprestație, sǎ achite contravaloarea chiriei și a accesoriilor dispozitivului, așa cum reiese din cuprinsul clauzei 5.2.3 ( f. 18 ).
Relativ la prețul contractului, acesta a fost stabilit prin clauzele 4.2 și 4.3 din convenția perfectată ( f. 13 ), chiria urmând a fi determinată în mod diferențiat, în raport de veniturile pacientului și având în vedere împrejurarea dacă acesta este asigurat și predă furnizorului decizia CAS valabilă, în original, împreună cu taloanele de decontare lunară, pentru ipoteza în care beneficiarul nu ar fi asigurat sau are o asemenea calitate, însă nu deține sau nu predă decizia CAS valabilă, împreună cu taloanele de decontare lunară, chiria urmând a fi în sumă de 220 lei, potrivit clauzei 4.3 ( f. 13 ).
Raportat la condițiile stabilite pentru îndeplinirea obligației pârâtei, părțile au convenit ca suma reprezentând contravaloarea chiriei să devină scadentă în prima zi a fiecărei luni de contract, urmând a fi achitată de pacient în termen de maxim 10 zile de la data la care aceasta devine scadentă, conform clauzei 4.7 ( f. 13 ), beneficiarul fiind de drept în întârziere cu privire la obligația de plată, la expirarea termenului convenit, pentru depășirea sa fiind ținut a achita penalități în cuantum de 0,1% pentru fiecare zi de întârziere, calculate la soldul restant, în condițiile clauzei 4.8 ( f. 13 ).
În fine, este de observat că, așa cum rezultă din clauza 11.1 ( f. 15), pârâtul S.-R. O. s-a angajat, în calitate de fideiusor, în solidar cu pacienta, a garanta îndeplinirea la termen și integral a tuturor obligațiilor asumate de către aceasta din urmă, potrivit clauzei 11.2 ( f. 16 ), inclusiv cu privire la plata chiriei sau a oricăror dobânzi penalizatoare, onorarii, taxe sau cheltuieli, inclusiv judiciare, renunțând la beneficiul de diviziune și la cel de discuțiune, în condițiile clauzelor 11.3 și 11.5 ( f. 16 ).
Deși bunul formând obiectul derivat al contractului a fost predat pârâtei paciente, așa cum reiese din cuprinsul procesului-verbal de predare primire din data de 18.04.2012 ( f. 17-18 ), totuși aceasta nu și-a îndeplinit obligația corelativă de platǎ a chiriei, facturile fiscale . nr. 2127 din data de 30.04.2012 pentru suma de 219,52 lei și scadentă la data de 30.05.2012 (f. 9), . nr. 2422 din data de 30.05.2012 emisă pentru suma de 219,52 lei și scadentă la data de 29.06.2012 (f. 10) și . nr. 247 din data de 27.06.2012 emisă pentru suma de 219.52 lei scadentă la data de 27.07.2012 (f. 11), nefiind integral achitate deși termenul de plată s-a împlinit.
Față de cele anterior relevate, instanța reține, așadar, cǎ între părțile prezentului litigiu au intervenit raporturi contractuale specifice de locațiune, în sensul art. 1777 din C. Civ., concretizate prin asigurarea de către reclamantă în favoarea pârâtei K. T. a dreptului de folosință asupra unui dispozitiv medical, or una dintre obligațiile principale ale locatarului se referă la plata chiriei în termenul și în cuantumul stabilit prin contract, potrivit art. 1796 lit. b) din C. Civ. În același context, instanța observă că, deși reclamanta și-a îndeplinit obligația principală asumată, punând echipamentul la dispoziția pacientei ( f. 17-18 ), totuși nu s-a făcut proba îndeplinirii obligației corelative a pârâtei, facturile emise în baza contractului, așa cum au fost evidențiate mai sus rămânând neachitate deși termenul de plată este împlinit. Pe de altǎ parte, instanța observǎ cǎ pârâtul S.-R. O., în calitate de fideiusor, s-a obligat în solidar cu pârâta K. T., potrivit clauzei 11.1 ( f. 15 ), asumându-și îndatorirea de a garanta toate obligațiile pacientului derivând din convenția perfectată conform clauzei 11.3 ( f. 16 ) și renunțând la beneficiul de diviziune și de discuțiune, în baza clauzei 11.5 ( f. 16 ).
În consecințǎ, cum nu s-a făcut proba executării obligației de plată a chiriei aferente echipamentului medical predat, potrivit art. 1796 lit. b) și 2300 din C. Civ., instanța va admite capătul principal al cererii de chemare în judecată și, prin urmare, va obliga pârâții, în solidar, să achite reclamantei suma de 658,56 lei cu titlu de debit principal conform contractului și facturilor depuse la dosar.
Relativ la solicitarea privind plata penalităților de întârziere în cuantum de 0,1% pentru fiecare zi, este de observat că, într-adevăr, pentru ipoteza în care pacientul nu și-ar îndeplini obligația asumatǎ la termenul convenit, urmează a datora penalitǎți în cuantum de 0,1% pentru fiecare zi de întârziere, calculate asupra soldului restant, în condițiile clauzei 4.8 din contract ( f. 13 ), fideiusorul garantând și îndeplinrea acestei obligații, potrivit clauzelor 11.2 și 11.3 lit. (d) din convenția perfectată ( f. 16 ). Totuși, instanța apreciază că, în cauza de față, este necesar a fi luate în considerare prevederile art. 1535 alin. (1) din C. Civ., ce stabilesc că, În cazul în care o sumǎ de bani nu este plǎtitǎ la scadențǎ, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadențǎ pânǎ în momentul plǎții, în cuantumul convenit de pǎrți sau, în lipsǎ, în cel prevǎzut de lege, fǎrǎ a trebui sǎ dovedeascǎ vreun prejudiciu, coroborate cu dispozițiile art. 5 alin. (1) din O. G. nr. 13/2011, potrivit cărora În raporturile juridice care nu decurg din exploatarea unei întreprinderi cu scop lucrativ, în sensul art. 3 alin. (3) din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, dobânda nu poate depăși dobânda legală cu mai mult de 50% pe an, respectiv cu prevederile alin. (2) din cadrul aceluiași articol, conform cărora Orice clauză prin care se încalcă dispozițiile alin. (1) este nulă de drept. În acest caz, creditorul este decăzut din dreptul de a pretinde dobânda legală, în vederea examinării valabilității nivelului dobânzii convenite de părți urmând a fi luată în considerare dobânda legală în vigoare la data stipulării, după cum dispune art. 5 alin. (3) din O. G. nr. 13/2011.
În ce privește cauza de fațǎ, este de reținut că, așa cum rezultă din clauza 4.8 a contractului încheiat ( f. 13), penalitățile stabilite pentru neplata la termen a chiriei se situează la un nivel de 0,1% pentru fiecare zi de întârziere, ceea ce echivalează cu o dobândă contractuală anuală de 36,5%. Pe de altă parte, raportul juridic intervenit între părțile prezentului litigiu nu decurge, din prisma pârâtei și a fideiusorului, din exploatarea unei întreprinderi cu scop lucrativ, așadar în cauză urmează a primi aplicare dispozițiile art. 5 din O. G. nr. 13/2011, anterior redate. Din această perspectivă, trebuie observat că, în raport de prevederile art. 5 alin. (1) raportat la art. 3 alin. (2) și art. 3 alin. (3) din O. G. nr. 13/2011, nivelul penalităților de întârziere stabilit prin clauza 4.8 din contract nu putea depăși dobânda legală cu mai mult de 50% pe an, în condițiile în care aceasta din urmă se situa la un nivel de 9,25%, procent care trebuie diminuat cu 20% conform art. 3 alin. (3) din același act normativ la data perfectării convenției, moment luat în considerare în baza art. 5 alin. (3) din O. G. nr. 13/2011. În consecință, cum dobânda contractuală anuală astfel cum a fost stabilită prin contractul încheiat este de 36,5%, iar dobânda legală penalizatoare de 9,05%, trebuie concluzionat că penalitățile de întârziere convenite de părțile litigiului depășesc nivelul dobânzii legale cu mai mult de 50% pe an și, prin urmare, stipulațiile convenționale referitoare la asumarea de către pârâți a acestora sunt nule de drept, conform art. 5 alin. (2) din O. G. nr. 13/2011.
Așadar, față de aspectele anterior evidențiate și în condițiile în care nu poate avea loc o executare a unei obligații asumate printr-o clauză contractuală considerată de legiuitor ca fiind nulă de drept, capătul de cerere referitor la obligarea pârâților, în solidar, la plata penalităților de întârziere aferente debitului principal, în cuantum de 0,1% pentru fiecare zi de întârziere, de la data de 30.05.2012 și până la plata integrală, va fi respins ca neîntemeiat.
Potrivit art. 1031 alin. (1) din C. proc. civ., Partea care cade în pretenții va fi obligatǎ, la cererea celeilalte pǎrți, la plata cheltuielilor de judecatǎ, iar conform art. 451 alin. (1) din C. proc. civ., cheltuielile de judecatǎ includ și taxa judiciară de timbru, respectiv onorariul avocatului.
Referitor la prezentul litigiu, este de reținut, mai întâi, că acțiunea promovată urmează a fi admisă numai în parte, ținând seama de respingerea capătului de cerere privitor la plata penalităților de întârziere. În al doilea rând, nu poate fi totuși omisă împrejurarea că pârâții se află în culpă procesuală, de vreme ce nu și-au executat la termen obligația de plată a chiriei, acestea fiind de drept în întârziere, potrivit art. 1523 alin. (1) din C. Civ. raportat la stipulația din clauza 4.8 a contractului perfectat. În consecință, ținând seama și de caracterul indivizibil al cheltuielilor pretinse, respectiv taxa judiciară de timbru în cuantum fix de 50 lei ( f. 6 ), instanța apreciază că este justificată achitarea integrală de către pârâți a cheltuielilor de judecată ocazionate de soluționarea cauzei, sens în care va dispune obligarea acestora, în solidar, la plata către reclamantă a sumei de 50 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, potrivit art. 455 din C. proc. civ.
În același context, este important a evidenția aspectul că reclamanta nu a făcut dovada celorlalte cheltuieli de judecată solicitate, constând în suma de 248 lei reprezentând onorariul avocatului în condițiile stabilite de art. 452 din C. proc. civ., câtă vreme la dosarul cauzei nu au fost depuse înscrisuri care să ateste împrejurarea că ar fi fost efectuate cheltuielile la care se face referire de către reclamantă, respectiv că acestea ar fi fost efectiv achitate, așa încât, față de o asemenea constatare, cheltuielile de judecată astfel pretinse vor fi respinse ca neîntemeiate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte cererea formulată de către reclamanta S.C. A. L. VITALAIRE ROMÂNIA S.R.L., cu sediul în Iași, .. 42, .. Iași, înregistrată la O. R. C. sub nr. J_, CUI RO_, în contradictoriu cu pârâții K. T., CNP_, cu domiciliul în Cluj N., ., . și S.-R. O., CNP_3, cu domiciliul în Cluj-N., ., .. 2, ..
Obligă pârâții, în solidar, să achite reclamantei suma de 658,56 lei cu titlu de debit principal, conform contractului și facturilor depuse la dosar.
Respinge ca fiind neîntemeiat capătul de cerere privitor la obligarea pârâților la plata penalităților de întârziere în cuantum de 0,1% pe zi de întârziere pretinse de la data de 30.05.2012 și până la plata efectivă a debitului principal.
Obligă pârâții, în solidar, să achite reclamantei suma de 50 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxa judiciară de timbru.
Respinge ca fiind neîntemeiate celelalte cheltuieli de judecată solicitate de către reclamantă.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare.
Cererea de apel se va depune, sub sancțiunea nulității, la Judecătoria Cluj-N..
Pronunțată în ședință publică, azi, 01.10.2014.
JUDECĂTOR, GREFIER,
A. L. C. S. P.
| ← Anulare somaţie de plată. Sentința nr. 2014/2014.... | Reexaminare sanctiune contraventionala. Sentința nr. 6508/2014.... → |
|---|
