Pretenţii. Sentința nr. 1359/2014. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1359/2014 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 13-02-2014 în dosarul nr. 18536/211/2013
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal 3185
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CLUJ-N.
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚĂ CIVILĂ Nr. 1359/2014
Ședința publică de la 13.02.2014
Completul constituit din
JUDECĂTOR: M. I.
GREFIER: A. M. M.
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind pe reclamanta . în contradictoriu cu pârâtul L. M. M., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Instanța observă că dintr-o eroare nu s-a menționat în încheierea de ședință de la data de 06.02.2014 că, după luarea cauzei, la sfârșitul ședinței de judecată, s-a prezentat o persoanǎ care a arǎtat cǎ este pârâtul L. M. M., citat cu menținea de a se prezenta personal în vederea administrării probei cu interogatoriul, care a învederat instanței, la acea dată, faptul că a stat la sala 10 unde a fost citat și că foarte târziu a observat afișul prin care se menționa faptul că ședința se judecă la sala 16.
Instanța constată că dezbaterile au avut loc la 06.02.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată ( f.46), când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea hotărârii în cauză pentru data de 13.02.2014.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de fațǎ, constatǎ urmǎtoarele:
Prin cererea înregistratǎ pe rolul Judecǎtoriei Cluj N. la data de 02.08.2013 sub nr._, reclamanta ., cu sediul procesual ales în Cluj N., . nr. 93, ., CUI RO_, înregistrată la O. R. C. sub nr. J_, a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâtul L. M. M., CNP_, cu dom. în ., ., sǎ dispunǎ obligarea acestuia din urmǎ la plata sumei de 3171,49 lei cu titlu de debit principal, precum și a dobânzii legale aferente aferente, calculată de la data scadenței și până la achitarea integrală a debitului, respectiv a cheltuielilor de judecatǎ ocazionate de soluționarea litigiului.
În motivarea cererii formulate, reclamanta a indicat, în esențǎ, cǎ între părțile litigiului de față au intervenit, la 01.01.2010 și 01.07.2010, două contracte de închiriere în baza cărora a fost asigurată pârâtului folosința apartamentului nr. 23, situat în Cluj N., ., jud. Cluj, însă facturile emise în derularea raportului convențional nu au fost integral achitate de către pârât, fiind efectuată doar o plată parțială, așa încât este justificată obligarea sa la achitarea sumei de 3171,49 lei, respectiv a dobânzii legale aferente și a cheltuielilor de judecată ocazionate.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 192 și 453 din C. proc. civ., respectiv ale art. 1270 din C. Civ.
În susținerea pretențiilor sale, reclamanta a depus la dosar un set de înscrisuri ( f. 11 - 23 și 39 - 44 ).
Cererea formulatǎ a fost timbratǎ cu taxa judiciară de timbru în sumǎ de 228 lei ( f. 10 ).
Deși pârâtului i-au fost comunicate cererea formulată și înscrisurile anexate ( f. 24 - 28 ), totuși acesta nu a depus întâmpinare.
În baza art. 255 alin. (1) raportat la art. 258 alin. (1) din C. proc. civ., instanța a încuviințat proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei, respectiv proba cu interogatoriul pârâtului.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Astfel cum reiese din art. 1 al contractelor de închiriere din data de 01.01.2010 ( f. 40 ) și din 01.07.2010 ( f. 39 ), între părțile litigiului de față s-au derulat raporturi materializate prin asigurarea de către societatea reclamantă, în favoarea pârâtului L. M. M., a dreptului de folosință cu privire la imobilul apartament nr. 23 situat în Cluj N., ., jud. Cluj, pentru durata de 01.01._10, respectiv 01.07._10, așa cum reiese din art. 4 al celor două convenții perfectate ( f. 40 și 39 ), locatarul asumându-și obligația de a achita contravaloarea chiriei lunare, în sumă de 350 lei, potrivit clauzei VI lit. e ( f. 40 verso și 39 verso ) raportat la art. 5 din cele două convenții perfectate ( f. 40 și 39 ), precum și a utilităților aferente, conform art. 8 și 9 din contractele încheiate ( f. 39 - 40 ). În ce privește termenul de plată a chiriei, acesta a fost stabilit de art. 6 din cele două convenții perfectate, în sensul că achitarea sumelor corespunzătoare se va face lunar, până în data de cinci a lunii pentru luna curentă ( f. 40 și 39 ), iar în ce privește utilitățile, contravaloarea acestora urma a fi plătită lunar, odată cu achitarea chiriei sau direct furnizorului, potrivit art. 8 din cele două contracte ( f. 40 și 39 ).
În derularea relației dintre părțile litigiului de față, reclamanta a emis facturile . nr. 7138 din data de 02.02.2010 pentru suma de 483,23 lei ( f. 15 ), . nr. 7233 din data de 03.03.2010 pentru suma de 418,09 lei ( f. 16 ), . nr. 7314 din data de 02.04.2010 pentru suma de 417,43 lei ( f. 17 ), . nr. 7448 din data de 05.05.2010 pentru suma de 430,56 lei ( f. 18 ), . nr. 7553 din data de 02.06.2010 pentru suma de 362,82 lei ( f. 19 ), . nr. 7685 din data de 07.07.2010 pentru suma de 369,60 lei ( f. 20 ), . nr. 7807 din data de 04.08.2010 pentru suma de 369,28 lei ( f. 21 ), . nr. 7940 din data de 03.09.2010 pentru suma de 363,82 lei ( f. 22 ) și . nr. 8090 din data de 06.10.2010 pentru suma de 356,66 lei ( f. 23 ), ce consemnează contravaloarea chiriei și a utilităților aferente spațiului dat în locațiune, pentru perioada februarie 2010 - octombrie 2010.
Totuși, pârâtul nu și-a îndeplinit obligatia corelativă de a achita sumele individualizate prin facturile anterior menționate, emise în baza celor două contracte încheiate cu reclamanta, fiind efectuată doar o plată parțială în cuantum de 400 lei, aferentă facturii . nr. 7138 din data de 02.02.2010 ( f. 15 ), potrivit chitanței nr. 2509 din data de 31.08.2010 ( f. 44 ), astfel că din suma totală de 483,23 lei pentru care aceasta a fost eliberată, a rămas de achitat un rest de 83,23 lei.
Cu privire la excepția prescripției dreptului material la acțiune
Potrivit art. 1 alin. (1) din Decretul nr. 167/1958, aplicabil în prezenta cauză în baza art. 201 din Legea nr. 71/2011, Dreptul la acțiune, avînd un obiect patrimonial, se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit în lege, în ipoteza acțiunilor personale, ce urmăresc realizarea unui drept de creanță, cum este cazul și în litigiul de față, fiind relevante dispozițiile art. 3 alin. (1) din cadrul aceluiași act normativ, conform cărora termenul general de prescripție este de 3 ani. În același context, pentru examinarea împrejurării dacă a intervenit prescripția cu privire pretențiile concrete formulate de către reclamantă, trebuie să fie luate în considerare și prevederile art. 7 alin. (3) din Decretul nr. 167/1958, ce stabilesc că, în situația în care dreptul subiectiv este afectat de un termen suspensiv, prescripția începe să curgă de la data împlinirii termenului, respectiv dispozițiile art. 12 din cadrul aceluiași act normativ, care se referă la ipoteza în care debitorul este obligat la unele prestații succesive, când dreptul la acțiune privitor la fiecare dintre acestea se stinge printr-o prescripție deosebită.
Așadar, față de pretențiile formulate de către reclamantă în baza facturilor . nr. 7233 din data de 03.03.2010, emisă pentru suma de 418,09 lei ( f. 16 ), . nr. 7314 din data de 02.04.2010, emisă pentru suma de 417,43 lei ( f. 17 ), . nr. 7448 din data de 05.05.2010, emisă pentru suma de 430,56 lei ( f. 18 ), . nr. 7553 din data de 02.06.2010, emisă pentru suma de 362,82 lei ( f. 19 ), . nr. 7685 din data de 07.07.2010, emisă pentru suma de 369,60 lei ( f. 20 ), instanța observă, mai întâi, că este în discuție o creanță în privința căreia operează prescripția extinctivă a dreptului la acțiune în sens material, în termenul general de 3 ani reglementat de art. 3 alin. (1) din Decretul nr. 167/1958. În al doilea rând, legat de cursul prescripției, este de reținut că acesta a debutat, pentru fiecare dintre facturile menționate, de la data la care obligația de plată a pârâtului a devenit scadentă, potrivit art. 7 alin. (3) din același act normativ, respectiv în condițiile determinate prin art. 6 din cele două contracte încheiate ( f. 40 și 39 ), anume de la data de 06.03.2010 pentru factura . nr. 7233 din data de 03.03.2010 ( f. 16 ), de 05.04.2010 pentru factura . nr. 7314 din data de 02.04.2010 ( f. 17 ), de 08.05.2010 pentru factura . nr. 7448 din data de 05.05.2010 ( f. 18 ), de 05.06.2010 pentru factura . nr. 7553 din data de 02.06.2010 ( f. 19 ) și de 10.07.2010 pentru factura . nr. 7685 din data de 07.07.2010 ( f. 20 ), scadența obligației fiind indicată în fiecare dintre facturile menționate. În al treilea rând, trebuie observat că, termenul de prescripție fiind unul substanțial iar nu de natură procedurală, dreptul material la acțiune privind pretențiile reclamantei derivând din facturile anterior menționate s-a împlinit la datele de 06.03.2013, 05.04.2013, 08.05.2013, 05.06.2013 și 10.07.2013, anterior promovării cererii de chemare în judecată împotriva pârâtului, ce a fost înregistrată pe rolul instanței la 02.08.2013 ( f. 1 ).
În consecință, față de aspectele anterior învederate, instanța va admite în parte excepția prescripției dreptului material la acțiune cu privire la pretențiile reclamantei decurgând din facturile . nr. 7233 din data de 03.03.2010, emisă pentru suma de 418,09 lei ( f. 16 ), . nr. 7314 din data de 02.04.2010, emisă pentru suma de 417,43 lei ( f. 17 ), . nr. 7448 din data de 05.05.2010, emisă pentru suma de 430,56 lei ( f. 18 ), . nr. 7553 din data de 02.06.2010, emisă pentru suma de 362,82 lei ( f. 19 ) și . nr. 7685 din data de 07.07.2010, emisă pentru suma de 369,60 lei ( f. 20 ), excepție invocată de instanță potrivit art. 18 din Decretul nr. 167/1958, text ce impune organului jurisdicțional obligația de a verifica, din oficiu, dacă a intervenit prescripția dreptului material la acțiune și, prin urmare, va respinge ca fiind prescrise aceste pretenții concrete ale reclamantei. În ce privește restul rămas neachitat din contravaloarea facturii . nr. 7138 din data de 02.02.2010, emisă pentru suma de 483,23 lei ( f. 15 ), instanța constată că, așa cum s-a evidențiat mai sus, pârâtul a efectuat o plată parțială în cuantum de 400 lei, potrivit chitanței nr. 2509 din data de 31.08.2010 ( f. 44 ), or în asemenea circumstanțe trebuie apreciat, potrivit art. 16 alin. (1) lit. a) din Decretul nr. 167/1958, că a operat o înrerupere a cursului prescripției, plata realizată de către pârât semnificând o recunoaștere a dreptului a cărui acțiune se prescrie, ce produce efectele stabilite de art. 17 din Decretul nr. 167/1958, motiv pentru care excepția prescripției, invocată din oficiu de către instanță, va fi admisă în parte, în raport de sumele decurgând din facturile anterior individualizate. În acest context, instanța observă că, având în vedere dispozițiile art. 12 din actul normativ mai sus menționat, plata parțială în discuție semnifică o recunoaștere a dreptului a cărui acțiune se prescrie doar relativ la factura a cărei contravaloare a fost achitată parțial și nu prin referire la ansamblul pretențiilor reclamantei, astfel cum acestea decurg din cele două contracte de locațiune încheiate cu pârâtul.
Pe de altă parte, față de prevederile art. 1 alin. (2) din Decretul nr. 167/1958, în temeiul cărora Odată cu stingerea dreptului la acțiune privind un drept principal se stinge și dreptul la acțiune privind drepturile accesorii, instanța va respinge ca fiind prescrisă și solicitarea reclamantei privind plata de către pârât a dobânzii legale aferentă sumelor decurgând din facturile . nr. 7233 din data de 03.03.2010 ( f. 16 ), . nr. 7314 din data de 02.04.2010 ( f. 17 ), . nr. 7448 din data de 05.05.2010 ( f. 18 ), . nr. 7553 din data de 02.06.2010 ( f. 19 ) și . nr. 7685 din data de 07.07.2010 ( f. 20 ), observând că fiind stins dreptul material la acțiune privind plata chiriei și a utilităților corespunzătoare, aceasta atrage și stingerea dreptului la acțiune privind dobânda legală solicitată ca urmare a neîndeplinirii la termen a obligației de plată, de vreme ce dobânda reprezintă un accesoriu al creanței privind contravaloarea chiriei și a utilităților, în raport de care a operat prescripția dreptului material la acțiune, după cum s-a evidențiat în cele de mai sus.
Relativ la eventuala incidență a unor cauze de întrerupere a cursului prescripției extinctive în prezentul litigiu, instanța observă că, față de dispozițiile art. 16 alin. (1) lit. a) și b) din Decretul nr. 167/1958, ce reglementând materia se referă la recunoașterea dreptului a cărui acțiune se prescrie, respectiv la introducerea unei cereri de chemare în judecată sau de arbitrare, nu se poate aprecia că prin neprezentarea pârâtului la interogatoriu ar fi operat o întrerupere a cursului prescripției prin recunoaștere, câtă vreme la momentul la care proba ar fi trebuit administrată, respectiv 06.02.2014 ( f. 45 - 46 ), prescripția dreptului material la acțiune raportat la pretențiile reclamantei derivând din facturile . nr. 7233 din data de 03.03.2010 ( f. 16 ), . nr. 7314 din data de 02.04.2010 ( f. 17 ), . nr. 7448 din data de 05.05.2010 ( f. 18 ), . nr. 7553 din data de 02.06.2010 ( f. 19 ) și . nr. 7685 din data de 07.07.2010 ( f. 20 ) era deja împlinită, așa încât nu se mai poate discuta despre o întrerupere a cursului prescripției, care intervenind la un moment anterior, chiar având ca referință data înregistrării cererii de chemare în judecată, a transformat obligația inițială într-una naturală, neputând fi obținut concursul organului jurisdicțional în vederea asigurării executării sale. Pe de altă parte, este de relevat că, potrivit art. 358 teza I din C. proc. civ., rămâne la latitudinea instanței de a aprecia dacă neprezentarea la interogatoriu reprezintă o mărturisire deplină sau numai un început de dovadă în folosul celui care a propus proba, însă din cuprinsul dispozițiilor evidențiate nu s-ar putea trage concluzia că acestea ar putea primi aplicare și într-o ipoteză similară celei din prezentul litigiu, neputându-se considera că neprezentarea la interogatoriu ar constitui o cauză de întrerupere a unei prescripții deja împlinite sau de recunoaștere a unei obligații devenită între timp naturală, tocmai ca urmare a intervenției prescripției dreptului material la acțiune.
Asupra fondului
Relativ la pretențiile reclamantei decurgând din facturile . nr. 7138 din data de 02.02.2010, în raport de care a rămas un rest neachitat de 83,23 lei ( f. 15 și 44 ), . nr. 7807 din data de 04.08.2010, emisă pentru suma de 369,28 lei ( f. 21 ), . nr. 7940 din data de 03.09.2010, emisă pentru suma de 363,82 lei ( f. 22 ) și . nr. 8090 din data de 06.10.2010, emisă pentru suma de 356,66 lei ( f. 23 ), instanța reține că între părțile prezentului litigiu s-au încheiat două contracte de locațiune, după cum s-a arătat mai sus, or conform art. 1429 din C. Civ. 1864, aplicabil potrivit art. 102 alin. (1) din Legea nr. 71/2011, una dintre îndatoririle principale ale locatarului este aceea de a plǎti prețul locațiunii la termenele statornicite, ceea ce nu s-a întâmplat în cauza de fațǎ, deși pârâtul și-a asumat, conform clauzei VI lit. e și art. 8 - 9 din cele două convenții, obligația de a achita contravaloarea chiriei și a utilităților aferente ( f. 39 și 40 ).
Așadar, cum pânǎ în prezent sumele în raport de care au fost emise facturile anterior menționate, în baza contractelor încheiate între părți, nu au fost integral achitate, fiind în discuție un debit restant de 1172,99 lei, instanța va dispune admiterea în parte a cererii de chemare în judecatǎ și, prin urmare, va obliga pârâtul să achite reclamantei suma de 1172,99 lei reprezentând contravaloarea chiriei și a utilităților neachitate, conform contractelor din 01.01.2010 și 01.07.2010 ( f. 39 - 40 ) și facturilor . nr. 7138 din data de 02.02.2010, din care a rămas un rest neachitat de 83,23 lei ( f. 15 și 44 ), . nr. 7807 din data de 04.08.2010, emisă pentru suma de 369,28 lei ( f. 21 ), . nr. 7940 din data de 03.09.2010, emisă pentru suma de 363,82 lei ( f. 22 ) și . nr. 8090 din data de 06.10.2010, emisă pentru suma de 356,66 lei ( f. 23 ).
Relativ la dobânda legală pretinsă de cǎtre reclamantǎ prin acțiunea introductivǎ, instanța observǎ cǎ, față de prevederile art. 1082 și 1088 din C. Civ. 1864, aplicabile în cauză potrivit art. 102 alin. (1) din Legea nr. 71/2011 în raport de data la care au fost perfectate cele două contracte de închiriere, anume 01.01.2010 și 01.07.2010 ( f. 39 și 40 ), pentru a se putea acorda daune interese creditorului ca urmare a neexecutării la termen a obligației este necesar ca debitorul să fi fost pus în întârziere cu privire la îndeplinirea îndatoririi sale, simpla expirare a termenului în care trebuia executată obligația neputând primi o atare semnificație. În ce privește prezentul litigiu, instanța reține că pârâtul nu se afla de drept în întârziere, ținând seama de dispozițiile art. 1079 din C. Civ. 1864, precum și de faptul că în contractele perfectate ( f. 39 și 40 ) nu s-a stipulat că simpla împlinire a scadenței obligației de plată a chiriei și a contravalorii utilităților valorează punere în întârziere, or în asemenea circumstanțe dobânda legală nu poate fi acordată de la momentul la care s-a împlinit termenul de plată, astfel cum a fost individualizat prin facturile . nr. 7138 din data de 02.02.2010 ( f. 15 ), . nr. 7807 din data de 04.08.2010 ( f. 21 ), . nr. 7940 din data de 03.09.2010 ( f. 22 ) și . nr. 8090 din data de 06.10.2010 ( f. 23 ), ci doar de la data înregistrării cererii de chemare în judecată, anume 02.08.2013 ( f. 1 ), luând în considerare și prevederile art. 192 alin. (2) din C. proc. civ., aceasta având și semnificația punerii în întârziere a pârâtului cu privire la executarea obligației sale.
În consecință, având în vedere cele mai sus evidențiate, în baza art. 1 alin. (3) din O. G. nr. 13/2011 și potrivit art. 3 alin. (2), (3) și (4) din același act normativ, în vigoare la data înregistrării acțiunii, instanța va obliga pârâtul sǎ achite reclamantei dobânda legală penalizatoare aferentă sumei de 1172,99 lei, de la data înregistrării cererii de chemare în judecată, anume 02.08.2013 și pânǎ la achitarea integralǎ a debitului principal, stabilită la nivelul ratei dobânzii de referință plus 4 puncte procentuale, diminuat cu 20%, conform art. 3 alin. (2), (3) și (4) din O. G. nr. 13/2011.
Asupra cheltuielilor de judecată
În ce privește cheltuielile de judecată, instanța observă că, potrivit art. 453 alin. (1) din C. proc. civ., Partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată, iar conform art. 451 alin. (1) din C. proc. civ., în cuantumul cheltuielilor de judecată se include și taxa judiciarǎ de timbru. Pe de altă parte, este de reținut că, potrivit art. 453 alin. (2) teza I din C. proc. civ., Când cererea a fost admisă numai în parte, judecătorii vor stabili măsura în care fiecare dintre părți poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată.
Raportat la cauza de față, ținând seama de constatarea instanței cu privire la prescripția dreptului material la acțiune relativ la pretențiile reclamantei derivând din facturile emise în perioada martie 2010 - iulie 2010, este de concluzionat în sensul că solicitările acesteia sunt doar în parte întemeiate, după cum s-a reliefat mai sus. În consecință, cum reclamanta s-a aflat în culpă procesuală, de vreme ce a solicitat plata și raportat la partea din creanță pentru care a operat prescripția dreptului material la acțiune, trebuie apreciat că aceasta poate obține restituirea cheltuielilor de judecată doar prin referire la pretențiile ce au fost apreciate de către instanță ca fiind întemeiate. Așadar, în condițiile în care pentru suma de 1172,99 lei la care va fi obligat pârâtul ar fi fost datorată o taxă de timbru în cuantum de 87,10 lei, conform art. 3 alin. (1) lit. b) din O. U. G. nr. 80/2013 și cum cererea de chemare în judecată a fost admisă numai în parte, raportat la suma anterior menționată, potrivit art. 453 alin. (2) teza I din C. proc. civ. raportat la art. 453 alin. (1) și la art. 451 alin. (1) din C. proc. civ., instanța va obliga pârâtul să achite reclamantei suma de 87,10 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxa judiciară de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte excepția prescripției dreptului material la acțiune cu privire la pretențiile reclamantei ., cu sediul procesual ales în Cluj N., . nr. 93, ., CUI RO_, înregistrată la O. R. C. sub nr. J_, formulate în contradictoriu cu pârâtul L. M. M., CNP_, cu dom. în ., ., derivând din facturile . nr. 7233 din data de 03.03.2010, . nr. 7314 din data de 02.04.2010, . nr. 7448 din data de 05.05.2010, . nr. 7553 din data de 02.06.2010 și . nr. 7685 din data de 07.07.2010.
Respinge ca fiind prescrise pretențiile reclamantei derivând din facturile . nr. 7233 din data de 03.03.2010, . nr. 7314 din data de 02.04.2010, . nr. 7448 din data de 05.05.2010, . nr. 7553 din data de 02.06.2010 și . nr. 7685 din data de 07.07._.
Respinge ca fiind prescrisă solicitarea reclamantei privind plata de către pârât a dobânzii legale aferentă sumelor decurgând din facturile . nr. 7233 din data de 03.03.2010, . nr. 7314 din data de 02.04.2010, . nr. 7448 din data de 05.05.2010, . nr. 7553 din data de 02.06.2010 și . nr. 7685 din data de 07.07._.
Admite în parte cererea formulată de către reclamanta ., cu sediul procesual ales în Cluj N., . nr. 93, ., CUI RO_, înregistrată la O. R. C. sub nr. J_, în contradictoriu cu pârâtul L. M. M., CNP_, cu dom. în ., ..
Obligă pârâtul să achite reclamantei suma de 1172,99 lei reprezentând contravaloarea chiriei și a utilităților neachitate, conform contractelor și facturilor . nr. 7138 din data de 02.02.2010, . nr. 7807 din data de 04.08.2010, . nr. 7940 din data de 03.09.2010 și . nr. 8090 din data de 06.10.2010.
Obligǎ pârâtul sǎ achite reclamantei dobânda legală aferentă debitului principal de 1172,99 lei, de la data introducerii cererii de chemare în judecată, respectiv 02.08.2013 și pânǎ la achitarea integralǎ a debitului principal.
Obligă pârâtul să achite reclamantei suma de 87,10 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxa judiciară de timbru, acordate în raport de partea din pretenții apreciată ca fiind întemeiată.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, cererea pentru exercitarea căii de atac urmând a fi introdusă la Judecătoria Cluj N..
Pronunțată în ședință publică, azi, 13.02.2014.
JUDECĂTOR, GREFIER,
M. I. A. M. M.
Red. / Tehn. MI
14.02.2014 - 4 ex.
| ← Pretenţii. Sentința nr. 450/2014. Judecătoria CLUJ-NAPOCA | Plângere contravenţională. Încheierea nr. 8377/2014.... → |
|---|
