Pretenţii. Sentința nr. 450/2014. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 450/2014 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 20-01-2014 în dosarul nr. 22728/211/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CLUJ-N.
CIVIL
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal 3185
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 450/2014
Ședința publică din 20 Ianuarie 2014
Instanța constituită din:
JUDECĂTOR: A. M.
GREFIER: R. L.
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind pe reclamanta S. ROMÂNĂ DE RADIODIFUZIUNE și pe pârâta ., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care,
Având în vedere prevederile art. 131 din Noul Cod de procedură civilă, instanța constată că potrivit art. 94 pct.4 din codul de procedură civilă este competentă general, material și teritorial în soluționarea prezentei cauze.
Instanța constatând că la dosarul cauzei sunt suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei, în temeiul art. 394 Cod procedură civilă declară dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Cluj-N. la data de 27.09.2013 sub nr._, reclamanta S. ROMÂNĂ DE RADIODIFUZIUNE a solicitat în contradictoriu cu pârâta . obligarea acesteia din urmă la plata sumei de 460,67 lei reprezentând taxa pentru serviciul public de radiodifuziune în cuantum de 390 lei pentru perioada noiembrie 2010 - mai 2012 și penalități de întârziere în cuantum de 70.67 lei calculate la data de 02.09.2013, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a învederat, în esență, că taxa solicitată este datorată în temeiul art. 40 alin. 3 din Legea nr. 41/1994, iar toate persoanele juridice au obligația să plătească taxă pentru serviciul public de radiodifuziune, neavând relevanță dacă sunt sau nu deținătoare de receptoare radio/Tv.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 194 și 223 alin. 3 C.pr.civ., art. 40 alin. 3 și 4 din Legea nr. 41/1994, HG nr. 977/2003.
În dovedirea cererii, au fost depuse înscrisuri.
În cauză, instanța a încuviințat și a administrat proba cu înscrisurile depuse la dosar.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 40 alin. 3 din Legea nr. 41/1994 persoanele juridice cu sediul în România, inclusiv filialele, sucursalele, agențiile și reprezentanțele acestora, precum și reprezentanțele din România ale persoanelor juridice străine, au obligația să plătească o taxă pentru serviciul public de radiodifuziune și o taxă pentru serviciul public de televiziune, în calitate de beneficiari ai acestor servicii, iar în baza alineatului următor, cuantumul taxelor prevăzute la alin. (1) lit. b), pe categorii de plătitori, modalitatea de încasare și scutire de la plata acestora, penalitățile de întârziere, precum și sancțiunile care se aplică în cazul completării în mod eronat a declarației de exceptare de la plata taxelor de către deținătorii de receptoare de radio, respectiv de televiziune, care, potrivit legii, sunt plătitori ai taxei pentru serviciul public de radiodifuziune și ai taxei pentru serviciul public de televiziune, se stabilesc prin hotărâre a Guvernului. În acest sens au fost emise H.G. nr. 977/2003 și H.G. nr. 978/2003.
Astfel, în conformitate cu art. 3 alin. 2 din H.G. nr. 977/2003 persoanele juridice cu sediul în România, inclusiv filialele acestora, precum și sucursalele și celelalte subunități ale lor fără personalitate juridică și sucursalele sau reprezentanțele din România ale persoanelor juridice străine, au obligația să plătească o taxă lunară pentru serviciul public de radiodifuziune.
Prin Sentința civilă nr. 64 din 16 februarie 2009 a Curții de Apel Cluj, devenită irevocabilă prin Decizia civilă nr. 607/2011 a Î.C.C.J. - Sectia C. Administrativ și Fiscal, a fost anulat art. 3 alin. 2 din HG nr. 977/2003, respectiv art. 3 alin. 2 din HG nr. 978/2003.
În consecință, în cauză sunt aplicabile prevederile art. 40 alin. 3 din Legea nr. 41/1994, din interpretarea cărora rezultă ca obligația de a plăti taxa pentru cele două servicii publice revine persoanelor juridice și celorlalte entități enumerate în cuprinsul articolului menționat, în calitate de beneficiari ai acestor servicii, noțiune care presupune ca persoana beneficiară să se folosească efectiv de serviciul pus la dispoziție în mod direct.
Apoi, instanța mai are în vedere și considerentele expuse de Curtea Constituțională în Decizia nr. 297/2004 prin care s-a respins excepția de neconstituționalitate a art. 40 alin. 3 din Legea nr. 41/1991, reținându-se că obligația prevăzută de text este doar în sarcina persoanelor juridice care beneficiază, în diferite modalități, de serviciile publice respective, considerente care au stat și la baza pronunțării Deciziei nr. 331/2006 a Curții Constituționale.
În consecință, în cauză, pentru a se putea dispune obligarea pârâtei la plata taxei pentru serviciul public de radiodifuziune, reclamanta trebuie să facă dovadă că pârâta a beneficiat efectiv de acest serviciu, dovadă care în speță nu a fost realizată. În probațiune, reclamanta a depus la dosar doar facturi fiscale emise pe numele pârâtei de S.C. FFEE Electrica Furnizare Transilvania Nord S.A., facturi care nu au fost însușite prin semnătură de pârâta, și cu privire la care nici măcar nu s-a făcut dovada comunicării lor.
Apoi, raportat la susținerile reclamantei potrivit cărora legea instituie o prezumție legală absolută a calității de beneficiar pentru toate persoanele juridice, instanța reține că din modul în care este redactat art. 40 alin. 3 din Legea nr. 41/1994 rezultă că legiuitorul a condiționat plata taxei radio de existența efectivă a calității de beneficiar a persoanei juridice și nu a instituit această taxă în sarcina tuturor persoanelor juridice indiferent dacă au beneficiat sau nu, în concret, de acest serviciu.
În consecință, reținând că reclamanta nu a făcut dovada că pârâta a beneficiat în concret de serviciul de radiodifuziune, instanța va respinge în totalitate cererea de chemare în judecată, ca neîntemeiată.
În temeiul art. 453 alin. 1 C.pr.civ., instanța va lua act că pârâta nu a solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge, ca neîntemeiată, cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta S. ROMÂNĂ DE RADIODIFUZIUNE, cu sediul în București, .. 60 - 64, sector 1, CUI R., cont RO74RNCB_68, deschis la BCR sector 1, în contradictoriu cu pârâta ., cu sediul în Cluj-N., .. 89, ., înregistrată la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Cluj sub nr. J_ .
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel la tribunal în termen de 30 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, data de 20.01.2014.
JUDECĂTOR, GREFIER,
M. AnamariaRaluca L.
Dact./Red. Am.M.
4 ex./16.04..2014
| ← Reexaminare anulare cerere. Sentința nr. 6455/2014.... | Pretenţii. Sentința nr. 1359/2014. Judecătoria CLUJ-NAPOCA → |
|---|
