Pretenţii. Sentința nr. 1518/2014. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1518/2014 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 17-02-2014 în dosarul nr. 13805/211/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CLUJ-N.
CIVIL
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal 3185
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 1518/2014
Ședința publică din: 17.02.2014
Instanța constituită din:
JUDECĂTOR: A. M.
GREFIER: R. L.
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind pe reclamanta . SRL și pe pârâta ., chemat în garanție S. SRL, având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reprezentanta reclamantei avocat F. G. A. în substituirea avocat F. R., cu delegație de substituire depusă la dosar, lipsă fiind restul părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care,
Instanța pune în discuție cererea de suspendare a judecării cauzei în temeiul dispoz. art. 413 alin. 1 pct. 2 Noul Cod de procedura civila.
Reprezentanta reclamantei depune la dosar note de ședință iar cu privire la cererea de suspendare solicită respingerea acesteia întrucât nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 413 alin. 1 pct. 2 Noul Cod de procedura civila.
Instanța admite în principiu cererea de chemare în garanție.
Instanța constatând că nu sunt îndeplinite condițiile legale pentru a se putea dispune suspendarea prezentei cauze, în temeiul dispoz. art. 413 alin. 1 pct. 2 Noul Cod de procedura civila respinge cererea de suspendare formulată de pârâtă și reține cauza în pronunțare pe fond.
INSTANȚA
Prin acțiunea civilă înregistrată la această instanță sub Dosar nr._ reclamanta S.C. I. P. COFRAJE SRL, cu sediul în B., .. 61, ., . Oficiul Registrului Comerțului sub nr. J_, având CUI_ în contradictoriu cu pârâta ., cu sediul în Cluj-N., Calea Dorobanților, nr. 14-16, scara A, etaj 4, . Oficiul Registrului Comerțului sub nr. J_, CUI_, a solicitat ca prin sentința ce se va pronunța:
1. Să fie obligată pârâta la restituirea bunurilor închiriate societății E. SRL, în calitate de Locatar, de către . SRL, în calitate de Locator, sau, în lipsa acestora, la plata contravalorii bunurilor menționate, respectiv suma de 19.524,816 euro (84.927,09 lei) la care se adaugă TVA.
2. Să fie obligată pârâta la plata sumei de 881,28 euro, reprezentând contravaloarea chiriei pentru bunurile ce au făcut obiectul închirierii, pentru perioada 19.03._13;
3. Să fie obligată pârâta la plata cheltuielilor de judecată
În motivarea cererii sale de chemare în judecată reclamanta, S.c. I. pentru Cofraje s.r.l. a arătat că, în urma discuțiilor telefonice și a corespondenței purtate între ea și pârâta .. în luna martie a anului în curs, la cererea acesteia, a remis mai multe oferte având ca obiect închirierea unor cofraje aflate în proprietatea sa pentru utilizarea acestora de către pârâtă în Aleșd, jud. Bihor unde aceasta din urmă execută anumite lucrări de construcții.
Astfel, arată reclamanta, ea a transmis pârâtei, conform solicitărilor acesteia, oferta finală din data de 14.03.2013, având ca obiect închirierea unor cofraje furnizate de ea, în schimbul unei chirii lunare în cuantum de 440,64 euro. La data de 18.03.2013, societatea pârâtă i-a comunicat, printr-o adresă scrisă, transmisă prin e-mail, faptul că acceptă oferta sa din data de 14.03.2013 și implicit Condițiile generale de furnizare cuprinse în oferta respectivă.
Deși respectivul înscris poartă denumirea de ofertă, menționează reclamanta, acesta reprezintă un contract de închiriere astfel cum este definit de art. 1777 coroborat cu art. 1166 și art. 1781 din Noul cod civil și conține termenii și condițiile generale de furnizare a bunurilor închiriate (denumit în cele ce urmează "Contractul de închiriere").
În ciuda faptului că și-a îndeplinit cu bună credință obligațiile contractuale de livrare asumate, societatea debitoare nu a înțeles să-și onoreze obligațiile de plată, astfel că până în prezent pârâta nu a achitat nici o sumă cu titlu de chirie aferentă bunurilor închiriate și nici nu a procedat la restituirea bunurilor închiriate sau la plata contravalorii acestora.
Motivul invocat de pârâtă pentru neplata acestor servicii este faptul că bunurile nu s-ar afla în posesia sa. Astfel, prin adresa transmisă în data de 02.04.2013, pârâta i-a comunicat faptul că refuză să achite chiria pentru bunurile închiriate, întrucât bunurile respective au fost sustrase din locul în care acestea au fost descărcate. Conform Contractului de închiriere, predarea/primirea bunurilor închiriate se face la depozitul societății IC situat în localitatea A., jud. Sibiu, iar transportul este asigurat de către client, în cazul de față de către societatea E. (punctul 3 din Condițiile Generale de Furnizare). După cum rezultă chiar din adresa transmisă de reprezentantul pârâtei la data de 02.04.2013, transportul cofrajelor care fac obiectul Contractului de închiriere nu a fost asigurat de ea, ci a fost contractat direct de către societatea pârâtă.
Prin urmare, arată reclamanta, ea nu își poate asuma în niciun fel răspunderea în ceea ce privește acest serviciu, cu atât mai puțin poate răspunde pentru persoanele care au descărcat materialele respective sau pentru modul și locul în care s-a făcut descărcarea acestora la destinație. Astfel, predarea bunurilor închiriate s-a făcut, conform Contractului de închiriere, la data de 19.03.2013, în jurul orei 08:45, la depozitul său situat în localitatea A., jud. Sibiu, după cum rezultă din nota de livrare întocmită la data respectivă și semnată de către persoana care a efectuat transportul, respectiv dl. P. D.. Acest lucru înseamnă că din momentul în care bunurile au fost preluate de la depozitul său, pârâta este singura responsabilă de soarta bunurilor închiriate.
În drept, reclamanta și-a întemeiat prezenta pe dispozițiile art. 192 coroborat cu art. 194 și următoarele din Noul Cod Procedură Civilă, art. 1166, art. 1270, art. 1350 alin. (1) și (2), art. 1516, art. 1635, art. 1641, art. 1777 -1780, art. 1796, art. 1816, art. 1821, art. 1822 din Noul Cod Civil, cele invocate în cuprinsul prezentei cereri, precum și orice alte norme incidente în cauză.
În probațiune, a anexat înscrisuri: Contractul de închiriere din data de 14.03.2013 și traducere în limba română; Adresa transmisă de societatea E. în data de 18.03.2013 și traducere în limba română; Adresa pârâtei din data de 02.04.2013 și răspunsul reclamantei la adresa menționată împreună cu confirmarea de primire; Nota de livrare întocmită la data de 19.03.2013; Notificare din data de 10.05.2013 transmisă de reclamantă societății E. împreună cu confirmarea de primire a acesteia și Extras ONRC cu privire la societatea E.;
La data de 01.07.2014 reclamanta și-a precizat cererea: f. 41, prin care a arăta că renunță la al doilea capăt de cerere din acțiunea civilă formulată
Pârâta .. a formulat ÎNTÂMPINARE și CERERE DE CHEMARE IN GARANȚIE: f. 81 – f. 87 în contradictoriu cu Societatea S. SRL, cu sediul in Valea M. de Cris nr.73, Jud. Bihor, având J._, C. R_, prin care a solicitat respingerea cererii de chemare in judecata ca inadmisibila si neintemeiata si sa fie obligată reclamanta la plata cheltuielilor de judecată pricinuite de acest proces.
În motivarea întâmpinării formulate pârât a arătat în esență că, în realitate prejudiciata a fost ea, întrucât nu a intrat niciodată in posesia efectiva a mărfii. Astfel, transportul efectiv al acestor bunuri (72 mp cofraje si accesorii) a fost realizat de firma de transport . (chemata in garanție), cu sediul in Valea M. de Cris nr.73, Jud.Bihor, care a efectuat transportul de la sediul reclamantei din B. la destinația din localitatea Alesd, unde se afla șantierul de lucrări al beneficiarului . - beneficiar al lucrărilor de construcție efectuate de subscrisa E. SRL. A fost emisa de firma de transport factura . nr.OO 102/19.03.2013, prin care firma de transport mai sus menționata a contractat expediția mărfii. Au fost incheiate si scrisoarea de transport CMR si bonul de marfa, unde sunt inscrise aspectele referitoare la expeditor (S.C. I. P. COFRAJE SRL), transportator (.) si destinatar (., la șantierul situat pe DN 1, KM 13, pe direcția Alesd-Bihor). Transportatorul s-a deplasat la sediul reclamantei, a incarcat marfa si a semnat scrisoarea de transport prin reprezentantul sau. S-a deplasat apoi la șantierul din Alejd al beneficiarului ., cu care subscrisa societate dețineam contract de executare lucrări. La momentul când transportatorul a ajuns la șantier, seara, nu a găsit la fata locului pe reprezentantul său sau pe muncitorii acesteia si nici nu au fost anunțați prin nici un mijloc de comunicare ca transportul ar fi ajuns la destinație astfel încât sa putem găsi o soluție de recepționare a marfii. Transportatorul, prin propria decizie, a cerut persoanelor prezente la fata locului (din cate a inteles ulterior aceștia au fost reprezentanții firmei OHL SRL) sa descarce camionul, marfa fiind descărcata undeva la marginea drumului, de către angajații firmei OHL SRL, fara a asigura un cadru de protecție asupra mărfii descărcate. In acest sens, se pare ca semnătura de primire de pe scrisoarea de transport aparține unei persoane numite F. G. - un angajat al societății OHL SRL. A doua zi dimineața, când au ajuns la șantier muncitorii săi, aceștia nu au găsit marfa descărcata la fata locului si au anunțat imediat reprezentanții societății, care au cerut explicații persoanelor implicate. Angajații de la OHL SRL au contactat Politia din Alejd care s-a deplasat la fata locului, a luat declarații, urmând sa pronunțe o soluție in acest sens. Se impune așadar a se avea in vedere mai intai soluționarea dosarului de furt, pentru a se putea stabili in sarcina cărei persoane cade responsabilitatea protejării acelor bunuri, si mai apoi se vor analiza condițiile de răspundere contractuala eventuala dintre ea si reclamanta.
Pe de altă parte, arată pârâta, ea apreciază că responsabile pentru plata despăgubirilor pe care reclamanta le menționează prin capetele de cerere, acestea fiind pe temei contractual in primul rând transportatorul S. SRL care, in temeiul art.1981 NCC, la momentul la care trebuia sa livreze marfa s-a aflat de fapt in situația imposibilității predării bunurilor, astfel, că potrivit dispoz. legale anterior menționate, transportatorul odată ce a constatat ca destinatarul căruia trebuia sa-i predea bunurile nu este găsit, respectiv ei nu au fost nici măcar contactați de către acesta si fiind in prezenta unor neînțelegeri privind preluarea bunurilor, trebuia sa solicite imediat instrucțiunile expeditorului, care este obligat sa-1 îndrume către procedura de urmat in situația existenta. Reclamanta, prin cererea de judecata introdusa, înțelege sa ignore aceste dispoziții conform cărora sarcina instrucțiunilor imediat următoare revenea transportatorului si prin urmare, pana la recepția de către societatea lor, responsabil asupra mărfii era S. SRL sau I. P. COFRAJE SRL.
Mai mult, concluzionează pârâta, pe temei delictual, responsabilitatea aparține si .. si angajaților acesteia (dl.F. G.), intrucat din culpa acestora nu s-a realizat o descărcare a materialului de cofraje . special potrivit pentru o astfel de depozitare si nu s-a anunțat destinatarul pentru a prelua marfa.
În drept, pârâta a invocat dispoz. art. 72-74, art. 205, art. 451 N.c.p.c., art. 1961, art. 1968, art. 1976, art. 1981 Noul cod civil.
Analizând ansamblul materialului probator de la dosarul cauzei instanța reține următoarele:
În urma unor discuții prealabile, la data de 14.03.2013 reclamanta S.c. I. pentru Cofraje s.r.l. a transmis pârâtei .., conform solicitărilor acesteia, o oferta finală, având ca obiect închirierea unor cofraje furnizate de reclamantă, în schimbul unei chirii lunare în cuantum de 440,64 euro.
Ulterior, la data de 18.03.2013, pârâta a comunicat reclamantei, printr-o adresă scrisă, transmisă prin e-mail, faptul că a acceptat oferta acesteia din data de 14.03.2013 și implicit Condițiile generale de furnizare cuprinse în oferta respectivă.
Instanța reține că acest înscris, de altfel necontestat de vreuna din părți, reprezintă un contract de închiriere astfel cum este definit de art. 1777 coroborat cu art. 1166 și art. 1781 din Noul Cod Civil și conține termenii și condițiile generale de furnizare a bunurilor închiriate.
Așa cum rezultă fără nici o urmă de echivoc din înscrisurile anexate cauzei, reclamanta și-a îndeplinit cu bună credință obligațiile contractuale de livrare asumate, însă societatea debitoare nu a înțeles să-și onoreze obligațiile de plată, astfel că până în prezent pârâta nu a achitat nici o sumă cu titlu de chirie aferentă bunurilor închiriate și nici nu a procedat la restituirea bunurilor închiriate sau la plata contravalorii acestora.
Instanța reține că prin întâmpinarea formulată pârâta a motivat neplata acestor servicii invocând faptul că bunurile nu s-ar afla în posesia sa.
Astfel, prin adresa transmisă reclamantei în data de 02.04.2013, pârâta i-a comunicat faptul că refuză să achite chiria pentru bunurile închiriate, întrucât bunurile respective au fost sustrase din locul în care acestea au fost descărcate invocând totodată că culpa ar reveni societății reclamante sau chematei în garanție transportatorul S. SRL care, in temeiul art.1981 NCC, la momentul la care trebuia sa livreze marfa s-a aflat de fapt in situația imposibilității predării bunurilor, astfel, că potrivit dispoz. legale în vigoare, transportatorul odată ce a constatat ca destinatarul căruia trebuia sa-i predea bunurile nu este găsit, trebuia sa solicite imediat instrucțiunile expeditorului, care este obligat sa-1 îndrume către procedura de urmat in situația existenta..
Or, instanța reține că, conform punctului 3 din Contractului de închiriere însușit de pârâtă prin semnătură, predarea/primirea bunurilor închiriate urma a se face la depozitul societății reclamanta situat în localitatea A., jud. Sibiu, iar transportul este asigurat de către client, în cazul de față de către societatea pârâtă (punctul 3 din Condițiile Generale de Furnizare).
De altfel, fără echivoc rezultă înțelegerea părților și din cuprinsul Adresei transmise reclamantei de reprezentantul pârâtei la data de 02.04.2013, transportul cofrajelor, care fac obiectul Contractului de închiriere, fiind contractat direct de către societatea pârâtă, care este singura care a avut o relație contractuală și probabil o înțelegere cu transportatorul S. SRL.
Astfel, instanța reține că predarea bunurilor închiriate s-a făcut, conform Contractului de închiriere, la data de 19.03.2013, în jurul orei 08:45, la depozitul reclamantei situat în localitatea A., jud. Sibiu, după cum rezultă din nota de livrare întocmită la data respectivă și semnată de către persoana care a efectuat transportul, respectiv dl. P. D..
În consecință, potrivit dispozițiilor contractuale, din momentul în care bunurile au fost preluate de la depozitul reclamantei, pârâta este singura responsabilă de soarta bunurilor închiriate.
Celelalte susțineri ale pârâtei, formulate prin întâmpinarea depusă – privitoare la starea de fapt privind transportul cofrajelor și o eventuală plângere penală împotriva transportatorului, care nu a fost destul de diligent cu descărcarea acestora în condiții de siguranță – în lipsa oricărui suport probator, rămân la nivelul unor simple afirmații, ce nu pot produce nici un fel de consecințe juridice.
Față de cele reținute și în temeiul dispoz. art. 1270, 1350 alin. (1) și (2), art. 1516, art. 1635, art. 1641, art. 1777 -1780, art. 1796, art. 1816, art. 1821, art. 1822 din Noul Cod Civil va admite ca întemeiată acțiunea civilă precizată formulată de reclamantă și în consecință va obliga pârâta la restituirea bunurilor închiriate societății E. SRL, sau, în lipsa acestora, la plata contravalorii bunurilor menționate, respectiv suma de 19.524,816 euro (84.927,09 lei) la care se adaugă TVA.
Având în vedere împrejurarea că din probatoriul administrat în cauză nu s-a putut reține vreo răspundere contractuală sau delictuală în sarcina chematului în garanție instanța urmează a respinge cererea de chemare în garanție formulată de pârâtă, ca neîntemeiată.
În temeiul dispoz. art. 453 N.C.P.C. va obliga pârâta la plata în favoarea reclamantei a sumei de 902,22 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxa de timbru și onorariu avocat.
P. aceste motive,
În numele legii,
HOTĂRĂȘTE:
Admite acțiunea civilă precizată formulată de reclamanta S.C. I. P. COFRAJE SRL, cu sediul în B., .. 61, ., . Oficiul Registrului Comerțului sub nr. J_, având CUI_ în contradictoriu cu pârâta ., cu sediul în Cluj-N., Calea Dorobanților, nr. 14-16, scara A, etaj 4, . Oficiul Registrului Comerțului sub nr. J_, CUI_, și în consecință:
Obliga pârâta la restituirea în favoarea reclamantei a bunurilor închiriate pârâtei ., sau, în lipsa acestora, la plata contravalorii bunurilor menționate, respectiv suma de 19.524,816 euro (84.927,09 lei) la care se adaugă TVA.
Respinge cererea de chemare în garanție formulată de pârâta . în contradictoriu cu ., cu sediul in Valea M. de Cris nr.73, Jud. Bihor, având J_, C. R_,
Obliga pârâta la plata în favoarea reclamantei a sumei de 902,22 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 17.02.2014.
PREȘEDINTE,GREFIER,
A. MoșRaluca L.
Dact./Red. Am.M.
5 ex./16.05.2014
| ← Încuviinţare executare silită. Încheierea nr. 8563/2014.... | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 4396/2014. Judecătoria... → |
|---|
