Somaţie de plată. Hotărâre din 13-02-2014, Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 13-02-2014 în dosarul nr. 29228/211/2013
ROMANIA
JUDECĂTORIA CLUJ - NAPOCA
Cluj-N., .. 2, cod postal_
Tel.: 0264 – 431.057 / fax: 0264 – 431.033
Operator Date cu Caracter Personal 3185
Dosar nr._
ORDONANȚA CIVILĂ Nr. 1373/2014
Ședința publică din data de 13.02.2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. P.
GREFIER: A. JOSZA
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe creditoarea R. AUTONOMĂ DE TERMOFICARE CLUJ-N. și pe debitoarea ASOCIAȚIA DE proprietari ., ., având ca obiect ordonanță de plată.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța, față de lipsa părților, raportat la prevederile art. 104 alineatul 13 din Regulamentul de Ordine Interioară al Instanțelor Judecătorești, aprobat prin H.C.S.M. nr. 387/2005, dispune lăsarea dosarului la sfârșitul ședinței când, după o nouă strigare, în ordinea listei, se va proceda conform dispozițiilor procedurale.
Având în vedere dispozițiile art. 131 N.C.P.C., instanța a constatat că este competentă general, material și teritorial să judece pricina, potrivit art. 1.015 N.C.P.C. rap. la art. 94 și art. 107 N.C.P.C.
Instanța invocă din oficiu excepția prescripției dreptului la acțiune, pentru penalitățile aferente perioadei 06._, în cuantum de 1.045,30 lei, raportat la data formulării cererii de chemare în judecată, respectiv 12.12.2013.
Instanța, în baza art. 258 N.C.P.C. coroborat cu art. 255 N.C.P.C. încuviințează în probatoriu înscrisurile depuse la dosar și nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, în temeiul art. 394 alin. 1 N.C.P.C. reține cauza în pronunțare atât asupra excepției prescripției dreptului la acțiune invocată din oficiu de instanță, cât și asupra fondului cauzei.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cerereade chemare în judecată introdusă pe rolul acestei instanțe la data de 12.12.2013 sub nr._, creditoarea R. AUTONOMĂ DE TERMOFICARE CLUJ-N. a chemat în judecată pe debitoarea ASOCIAȚIA DE PROPRIETARI ., ., solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să se dispună emiterea unei ordonanțe de somare a debitoarei și obligarea acesteia la plata sumei de 15.280,87 lei, reprezentând contravaloare debit neachitat, penalități de întârziere aferente debitului principal, și la plata cheltuielilor de judecată.
În fapt, creditoarea a arătat că a între părți s-au derulat relații comerciale, conform contractului de furnizare a energiei termice nr. 250/11.07.2008, în acest sens fiind emise în mod legal, mai multe facturi fiscale, în cuantum de 15.280,87 lei.
Creditoarea a mai arătat că debitoarea nu a achitat contravaloarea facturilor fiscale.
Creditoarea a precizat că debitoarea, neexecutându-și obligația de plată, au fost calculate și penalități de întârziere conform dispozițiilor contractuale.
Societatea creditoare apreciază că sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 1013 alin. (1) din N.C.P.C., pentru a-i fi admisă cererea de chemare în judecată, creanța dedusă judecății fiind certă lichidă și exigibilă.
În drept, cererea este întemeiată pe dispozițiile art. 1013 - 1017 din N.C.P.C.
Cererea a fost legal timbrată cu taxă de timbru 200 lei (f. 3).
În probațiune, creditoarea a depus la dosarul cauzei, în copie, un set de înscrisuri (f. 3-47).
Debitoarea, deși legal citată nu a depus întâmpinare și nici nu s-a prezentat în fața instanței pentru formularea poziției procesuale.
La termenul de judecată din data de 13.02.2013, instanța a invocat din oficiu excepția prescripției dreptului la acțiune, pentru penalitățile aferente perioadei 06._, în cuantum de 1.045,30 lei.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În fapt, între creditoarea R. AUTONOMĂ DE TERMOFICARE CLUJ-N. și debitoarea ASOCIAȚIA DE PROPRIETARI ., ., au existat raporturi directe, între profesioniști, existând un contract scris cu privire la conținutul raporturilor juridice dintre părți, respectiv contractul de furnizare a energiei termice nr. 250/11.07.2008 (f. 3-5).
În temeiul contractului mai sus-indicat, au fost emise mai multe facturi fiscale, în cuantum de 15.280,87 lei (f. 9-43).
Debitoarea nu a achitat contravaloarea facturilor fiscale.
Neexecutându-și obligația de plată în termenele stipulate, au fost calculate și penalități de întârziere în sarcina debitoarei, conform dispozițiilor contractuale, în cuantum de 5.896,87 lei (conform situație calcul – f. 6-8).
Creditoarea a somat debitoarea să achite debitul restant, în conformitate cu disp. art. 1014 N.C.P.C. (f. 47).
►În ceea ce privește excepția prescripției dreptului la acțiune, pentru pretențiile aferente perioadei 06._, în cuantum de 1.045,30 lei, instanța reține următoarele:
Potrivit art. 248 alin. (1) N.C.P.C. Instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei.
Conform art. 1 din Decretul nr. 167/1958, dreptul la acțiune având un obiect patrimonial se stinge prin prescripție dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit de lege. Odată cu stingerea dreptului la acțiune privind un drept principal se stinge și dreptul la acțiune privind drepturile accesorii, iar dispozițiile art. 3 din același act normativ stipulează termenul de prescripție ca fiind cel de 3 ani.
Se are în vedere totodată că prescripția ca sancțiune de drept civil care operează împotriva pasivității creditorului stinge dreptul acestuia de a solicita intervenția forței coercitive a statului pentru realizarea dreptului său, determinând transformarea obligației civile perfecte a debitorului într-o obligație civilă imperfectă, care nu mai poate fi adusă la executare pe cale silită.
Conform dispozițiilor contractuale, facturile fiscale aferente fiecărei luni, trebuiau achitate până în data de 15 a lunii următoare (art. 21 din contract).
În consecință, din cele arătate rezultă că dreptul la acțiune al creditoarei pentru suma datorată cu titlu de penalități de întârziere, s-a născut la scadența debitului, respectiv în data de 15 a lunii următoare emiterii facturii fiscale.
Întrucât factura aferentă perioadei 10.2010, era scadentă la data de 15.11.2010, rezultă că în raport de data formulării cererii de chemare în judecată 12.12.3013, dreptul la acțiune pentru penalitățile de întârziere aferente acestei facturi fiscale, s-a prescris.
Astfel, termenul de prescripție de 3 ani pentru debitul aferent facturii fiscale din perioada 10.2010, s-a împlinit cel mai târziu în data de 15.11.2013.
Rezultă că, și pentru facturile anterioare, respectiv aferente perioadei 06.2009 – 10.2010 (poziții 1-17 tabel f. 6-7) dreptul la acțiune pentru penalitățile de întârziere s-a prescris.
Independența creanței având ca obiect dobânzile legale, față de creanța principală are însă numai caracter relativ: „odată cu stingere dreptului la acțiune privind un drept principal se stinge și dreptul la acțiune privind accesoriile” (art. 1 alin. 2 din Decretul nr.167/1958).
Astfel, în situația în care creanța principală s-a stins prin prescripție deoarece acțiunea nu a fost intentată în cadrul termenului de trei ani de la scadență, pe cale accesorie se stinge și dreptul la dobânzile datorate pentru perioada până la stingerea datoriei principale, chiar dacă pentru aceste dobânzi nu s-a împlinit încă termenul de prescripție.
Instanța reține că, în cauză, creditoarea nu a dovedit intervenirea vreunei cauze de întrerupere (art. 16 din Decretul nr. 167/1958) sau de suspendare (art. 13 si 14 din Decretul nr. 167/1958) care să zădărnicească acțiunea prescripției extinctive.
Pentru toate aceste considerente, instanța apreciază întemeiată excepția prescripției dreptului la acțiune pentru pretențiile aferente perioadei 06._, în cuantum de 1.045,30 lei, invocată de instanță din oficiu, urmând a o admite și a respinge acțiunea, formulată de creditoare în contradictoriu cu debitoarea, pentru pretențiile aferente perioadei 06._, în cuantum de 1.045,30 lei, ca fiind prescrisă.
► Pe fondul cauzei, instanța urmează a reține că, în speță, sunt incidente condițiile prevăzute de art. 1013 alin. (1) din N.C.P.C.
Potrivit art. 1013 alin. (1) din N.C.P.C., Prevederile prezentului titlu se aplică creanțelor certe, lichide și exigibile constând în obligații de plată a unor sume de bani care rezultă dintr-un contract civil, inclusiv din cele încheiate între un profesionist și o autoritate contractantă, constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însușit de părți prin semnătură ori în alt mod admis de lege.
Legat de admisibilitatea cererii creditoarei, instanța constată că aceasta este supusă următoarelor condiții cumulative : 1. existența unei obligații care să aibă ca obiect plata unei sume de bani 2. născute dintr-un contract civil, inclusiv din cele încheiate între un profesionist și o autoritate contractantă, 3. creanța având ca obiect plata unei sume de bani să fie certă, lichidă și exigibilă.
În ceea ce privește existența primei condiții respectiv aceea ca obligația a cărei executare se solicită prin somația de plată să aibă ca obiect o sumă de bani, instanța consideră că acest aspect se verifică prin analiza obiectului cererii așa cum acesta a fost formulat de creditoare. Analizând, așadar, obiectul somației de plată rezultă că prima condiție este îndeplinită deoarece creditoarea a solicitat obligarea debitoarei la plata unei sume de bani.
În ceea ce privește cea de a doua condiție respectiv aceea ca obligația a cărei executare se solicită prin somație să fie născută dintr-un contract civil, inclusiv din cele încheiate între un profesionist și o autoritate contractantă, instanța constată că aceasta este îndeplinită. Astfel, contractul din care rezultă obligația debitorului este un contract încheiat între profesioniști.
În ceea ce privește cea de-a treia condiție, respectiv certitudinea, lichiditatea și exigibilitatea creanței creditoarei, instanța constată îndeplinită această condiție raportat la dispozițiile art. 662 N.C.P.C. și coroborat și cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei (contractul de furnizare a energiei termice și facturile fiscale).
Având în vedere faptul că obligația de a plăti o sumă de bani este o obligație de a da, creditorului acestei obligații - în vederea obținerii executării acesteia prin intermediul unei acțiuni în justiție - nu-i revine decât sarcina de a proba existența contractului și executarea propriilor obligații, urmată de afirmarea neexecutării obligației debitoarei, acesteia din urma revenindu-i sarcina de a dovedi prin chitanțe de plată faptul că între cele două entități nu mai există nicio obligație valabilă, acestea fiind stinse anterior prin plată.
Față de împrejurarea că, în speța de față, creditoarea - prin înscrisurile administrate la dosar - a făcut dovada existenței unui contract valabil și executarea propriilor obligații, afirmând în același timp neexecutarea în totalitate a obligațiilor de către debitoare, instanța reține că acesteia din urmă îi revenea sarcina de a dovedi, potrivit art. 249 N.C.P.C., că a executat propriile obligații.
Însă, așa cum rezultă din analiza înscrisurilor aflate la dosar, singura care a înțeles să administreze dovezi în acest sens este creditoarea, iar analiza acestora confirmă cele arătate mai sus în sensul lipsei stingerii totale a debitului pe care debitoarea o avea față de creditoare.
În plus, împrejurarea nedepunerii de către debitoare a întâmpinării - obligatorie în prezenta cauza - constituie o atitudine procesuala pe care instanța urmează a o califica drept o recunoaștere a pretențiilor creditoarei, în conformitate cu dispozițiile art. 1018 alin. (3) teza finala din N.C.P.C.
Prin urmare, instanța constatând, în speță, îndeplinirea tuturor condițiilor cumulative de admisibilitate a unei ordonanțe de plată, în baza art. 1021 alin. (1) din N.C.P.C. va admite cererea creditoarei și va obliga pe debitoare la plata sumei de 15.280,87 lei, reprezentând contravaloare debit neachitat.
Referitor la cel de-al doilea capăt de cerere privind obligarea debitoarei la plata penalităților de întârziere, instanța reține că, în speța de față, sunt incidente dispozițiile contractuale, respectiv art. 21 alin. (2) din contractul de furnizare a energiei termice nr. 250/11.07.2008, încheiat între părți.
În speță, instanța constată că sunt pe deplin îndeplinite condițiile pentru curgerea penalităților de întârziere în cuantum de 4.851,57 lei penalități de întârziere aferente debitului principal, calculate pentru perioada 11.2010 – 12.11.2013 (conform situație calcul – f. 6-8), către creditoare.
În conformitate cu prevederile art. 1021 alin. (3) N.C.P.C., având în vedere data exigibilității debitului, instanța va fixa un termen de 10 de zile de la comunicarea prezentei hotărâri.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată, art. 453 alin. (1) N.C.P.C., prevede că partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată. În prezenta cauză, creditoarea a solicitat acordarea de cheltuieli de judecată, prin cererea de chemare în judecată.
Creditoarea a făcut dovada cheltuielilor ocazionate cu acest proces, respectiv 200 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru.
Având în vedere cele de mai sus, instanța urmează a admite capătul de cerere privind acordarea cheltuielilor de judecată și va obliga pe debitoare la plata către creditoare a sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
ORDONĂ:
Admite excepția prescripției dreptului la acțiune, pentru penalitățile aferente perioadei 06._, în cuantum de 1.045,30 lei, invocată de instanță din oficiu.
Respinge cererea formulată de creditoarea R. AUTONOMĂ DE TERMOFICARE CLUJ-N. cu sediul în Cluj-N., ., nr. 79, jud. Cluj în contradictoriu cu debitoarea ASOCIAȚIA DE PROPRIETARI ., . cu sediul în Cluj-N., ., ., jud. Cluj, pentru penalitățile aferente perioadei 06._, în cuantum de 1.045,30 lei, ca fiind prescrisă.
Admite în parte cererea de emitere a ordonanței de plată formulată de creditoarea R. AUTONOMĂ DE TERMOFICARE CLUJ-N. în contradictoriu cu debitoarea ASOCIAȚIA DE PROPRIETARI ., ..
Somează debitoarea ASOCIAȚIA DE PROPRIETARI ., ., la plata sumei de 15.280,87 lei, reprezentând contravaloare debit neachitat și 4.851,57 lei penalități de întârziere aferente debitului principal, calculate pentru perioada 11.2010 – 12.11.2013, către creditoarea R. AUTONOMĂ DE TERMOFICARE CLUJ-N. în termen de 10 de zile de la comunicare.
Obligă debitoarea la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către creditoare.
Cu drept de cerere în anulare la Judecătoria Cluj-N. pentru debitoare în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 13.02.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
A. P. A. Josza
Red./Dact./A.P./4 ex./20.12.2013
| ← Fond funciar. Sentința nr. 4666/2014. Judecătoria CLUJ-NAPOCA | Suspendare provizorie. Sentința nr. 1505/2014. Judecătoria... → |
|---|
