Anulare somaţie de plată. Sentința nr. 8949/2014. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 8949/2014 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 10-09-2014 în dosarul nr. 15896/211/2014
ROMANIA
JUDECĂTORIA CLUJ - NAPOCA
Cluj-N., .. 2, cod poștal_
Tel.: 0264 – 431.057 / fax: 0264 – 431.033
Operator Date cu Caracter Personal 3185
Dosar nr._
SENTINTA CIVILA NR. 8949/2014
Ședința publica din data de 10.09.2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: F. R.
JUDECATOR: F. C.
GREFIER: B. G.
Pe rol se afla judecarea cauzei Civile privind pe debitorul . și pe creditorul . SRL, având ca obiect anulare somație de plată.
La apelul nominal se prezintă reprezentantul creditoarei, avocat SCHLETT I. OLIVER, lipsa fiind debitoarea.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Având în vedere dispozițiile art. 131 N.C.P.C., instanța a constatat că este competentă general, material și teritorial să judece pricina, potrivit art. 1.015 N.C.P.C. și art. 1.023 N.C.P.C., rap. la art. 94 și art. 107 N.C.P.C.
La interpelarea instantei, reprezentantul creditoarei arata ca nu mai are alte cereri sau exceptii de formulat, iar in probatiune solicita admiterea probei cu inscrisurile de la dosar si prezinta instantei registrul societatii, in original.
Nemaifiind alte cereri de formulat si probe de administrat, in temeiul art. 255 si art. 258 NCPC, instanta încuviințează proba cu înscrisurile depuse la dosar ca fiind pertinenta, concludenta și utila soluționării cauzei, iar in temeiul art. 244 N.C.P.C. declară cercetarea procesului încheiată si acorda cuvantul asupra fondului.
Reprezentantul creditorului solicita instantei respingerea cererii, deoarece debitorul face referire la un contract care nu face obiectul cauzei, acesta sustinand ca si-a achitat obligatiile contractuale, insa contractul A2 are un obiect diferit, si anume intocmirea planului de afaceri, in vreme ce contractul cu creditoarea se refera la intocmirea cererii de finantare. Sustine ca debitorul nu si-a achitat obligatiile contractuale, proiectul a fost depus la minister iar debitorul a primit banii. Mai arata ca debitorul incearca sa convinga ca de fapt creditorul nu si-a indeplinit obligatiile contractuale, depunand in probatiune un contract cu o alta societate, iar acest contract nu are data certa si nu este opozabil creditorului. Precizeaza ca, contractul de finantare cu ministerul s-a facut pe baza unei cereri din anul 2010. Mai arata ca debitorul mai invoca un inceput de dovada scrisa, solicitand respingerea ei, deoarece actul trebuie sa provina din partea creditorului si sa aiba o credibilitate ce rezulta chiar din acel act. Pentru toate motivele invocate solicita respingerea actiunii, solicita cheltuieli de judecata, constand in taxa de timbru.
Considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, instanța, în temeiul art. 394 alin. (1) N.C.P.C. declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea în anulare introdusă pe rolul acestei instanțe la data de 16.07.2014 și înregistrată sub nr. _ reclamanta-debitoare . a chemat în judecată pe pârâta-creditoare . SRL solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să se dispună anularea ordonanței nr. 6727/2014.
În motivare, reclamanta-debitoare a arătat, în esență, că nu sunt îndeplinite condițiile privind emiterea unei ordonanțe de plată deoarece creanța creditoarei nu este certă lichidă și exigibilă . Astfel, reclamanta-debitoare arată că nu datorează comisionul de succes pretins de către creditoare deoarece relațiile contractuale născute din contractele nr. 307/17.08.2010 și nr. A2/01/20.08.2010 nu sunt distincte ci acestea se coroborează și se completează fiind în strânsă legătură unul cu celălalt, voința părților fiind aceea de a obține finanțarea, respectiv de a achita contravaloarea serviciilor prestate în vederea obținerii finanțării, iar această obligație a fost stinsă prin plată,, fiind achitată suma de 25.889,54 lei . Reclamanta-debitoare a mai arătat că instanța de fond a reținut în mod greșit că actul adițional nr. 1 la contractul nr. 307/17.08.2010 (f.70) nu constituie un început de dovadă scrisă deoarece acesta emană chiar de la creditoare, fiind transmis prin poșta electronică. În același timp a mai susținut că prin admiterea probei cu propriile înregistrări ale creditoarei, pentru a se face dovada identității între contractul nr. 307/17.08.2010 și 211/27.08.2010 se încalcă principiul contradictorialității.
În drept, cererea este întemeiată pe dispozițiile art. 1023 și urm. C.p.civ.
Cererea a fost legal timbrată.
Pârâta-creditoare nu a formulat întâmpinare.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin ORDONANȚĂ CIVILĂ NR. 6727/2014 pronunțată de Judecătoria Cluj-N. în dosarul civil nr. _/211/2014, instanța a somat reclamanta-debitoare sa plătească pârâtei-creditoare suma de 55.488,76 lei, reprezentand comision de succes stabilit prin Contractul nr.307/17.08.2010 si penalitatile de intarziere in cuantum de 0,15% pe zi, calculate de la data scadentei si pana la achitarea integrala a debitului, in termen de 20 zile de la comunicare.
Împotriva acestei Sentințe a fost formulată de către debitoare, în termen legal, în condițiile art. 1.023 N.C.P.C., prezenta cerere în anulare.
Cu privire la susținerile reclamantei-debitoare privind lipsa caracterului cert al creanței instanța constată următoarele:
Reclamanta –debitoare arată, în esență, că nu datorează comisionul de succes pretins de către creditoare deoarece relațiile contractuale născute din contractele nr. 307/17.08.2010 și nr. A2/01/20.08.2010 nu sunt distincte ci acestea se coroborează și se completează fiind în strânsă legătură unul cu celălalt, fiind achitată suma de 25.889,54 lei, cu titlu de onorariu de succes.
Aceste susțineri sunt neîntemeiate deoarece plata la care face referire reclamanta –creditoare a privit relațiile contractuale născute din contractul nr. A2/20.08.2010 și nu relațiile contractuale născute din contractul nr. 307/17.04.2010 în temeiul căruia a fost solicitată emiterea ordonanței de plată.
Astfel, cele două contracte la care se face referire au obiect diferit, unul având ca obiect elaborarea planului de afaceri, iar celălalt elaborarea cererii de finanțare s-au stabilit prețuri diferite și termene de plată diferite.
Pentru aceste motive instanța de fond a procedat corect atunci când nu a analizat raporturile contractuale născute în temeiul contractului nr. A2/20.08.2010 deoarece cererea de emitere a ordonanței de plată nu privea acel raport contractual.
În același timp sunt neîntemeiate susținerile potrivit cărora actul adițional nr. 1 la contractul nr. 307/17.08.2010 (f.70) constituie un început de dovadă scrisă deoarece acesta emană chiar de la creditoare.
Analizând actul la care se face referire (f.70) instanța constată că acesta este semnat doar de către reclamanta-debitoare fără a exista nicio dovadă că ar emana de la creditoare. Faptul că acesta poartă antetul creditoarei nu poate duce la concluzia ar și emana de la aceasta, iar prin prisma acestor considerente este evident că înlăturarea sa de către instanța de fond pentru motivul neîndeplinirii unei condiții esențiale pentru ca actul să fie considerat început de dovadă scrisă este corectă.
Cu privire la încălcarea principiului contradictorialității prin admiterea probei cu propriile înregistrări ale creditoarei, pentru a se face dovada identității între contractul nr. 307/17.08.2010 și 211/27.08.2010 instanța apreciază și aceste susțineri ca fiind neîntemeiate.
Astfel, reclamanta – creditoare nu a făcut dovada contrară a existenței unui contract distinct ce ar purta numărul 211/27.08.2010 pentru a putea susține că cele două acte la care se face referire sunt diferite și pentru a se putea înlătura constatările instanței de fond, pe de o parte, iar pe de altă parte înscrisul a fost prezentat în ședință publică, în condițiile în care reclamanta –creditoare a fost legal citată.
Pentru toate aceste motive instanța urmează a respinge cererea in anulare formulata de reclamanta . in contradictoriu cu parata . SRL ca fiind neîntemeiată.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată, art. 453 alin. (1) N.C.P.C., prevede că partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată. În prezenta cauză, pârâta-creditoare a solicitat plata cheltuielilor de judecată constând în plata taxei de timbru, dar nu a făcut dovada achitării acestei taxe, atât timp cât acesta a căzut în sarcina reclamantei-debitoare, motiv pentru care instanța va respinge cererea ca fiind neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge cererea în anulare formulată de debitoarea ., cu sediul in Sfantu G., . ., . impotriva creditoarei . SRL, cu sediul in Cluj-N., ., jud.Cluj ca fiind neîntemeiată.
Mentine sentința civilă nr. 6727/2014 pronuntata de Judecatoria Cluj-N. in dosarul nr. _/211/2014.
Respinge cererea creditorului de obligare a debitorului la plata cheltuielilor de judecată ca fiind neîntemeiată.
Definitivă.
Pronuntata in sedinta publica din data de 10.09.2014
P., JUDECATOR,
F. R. F. C.
GREFIER,
G. B.
| ← Acţiune oblică. Sentința nr. 9458/2014. Judecătoria CLUJ-NAPOCA | Plângere contravenţională. Sentința nr. 2014/2014.... → |
|---|
