Somaţie de plată. Sentința nr. 2854/2014. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2854/2014 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 20-03-2014 în dosarul nr. 25629/211/2013
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal 3185
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CLUJ-N.
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚĂ CIVILĂ Nr. 2854/2014
Ședința publică de la 20.03.2014
Completul constituit din
JUDECĂTOR: M. I.
GREFIER: A. M. M.
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind pe creditoarea . contradictoriu cu debitoarea ., având ca obiect ordonanță de plată.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă din partea creditoarei lipsă, reprezentantul acestuia, d-na av. V. Ș., în substituirea d-lui av. P. C., care depune împuternicire și delegație de substituire la dosar filele 66 și 67, lipsă fiind debitoarea.
Procedura de citare este legal îndeplinită, cu debitoarea prin publicitate.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Instanța, procedând la verificarea competenței sale potrivit art. 131 al. 1 C.pr.civ., constatǎ, în baza art.1015 raportat la art. 94 pct. 1 lit. j) C.pr.civ., că este competentă general și material să soluționeze prezenta cauză.
În temeiul art. 255 alin.1 Cpr.civ., instanța acordă cuvântul în probațiune.
Reprezentanta creditoarei solicită încuviințarea probei cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
Instanța, în temeiul art. 255 alin.1 și art. 258 alin.1 C.pr.civ., încuviințează pentru reclamanta creditoareproba cu înscrisurile depuse la dosar.
Nemaifiind alte probe de administrat, instanța apreciază cauza în stare de judecată și în temeiul dispozițiilor art. 244 alin.1, declară închisă faza cercetării procesului.
Instanța, în temeiul art. 244 alin. 3 C.pr.civ., ia act de faptul că reprezentanta creditoareiși-a exprimat acordul ca dezbaterea fondului să aibă loc la acest termen de judecată și în temeiul art. 392 C.pr.civ., declară deschisă etapa dezbaterilor și acordă cuvântul pe fond.
Reprezentanta creditoarei consideră creanța ca fiind certă, lichidă și exigibilă, acest fapt reieșind din facturile emise și semnate de către debitoare. Aceasta solicită obligarea debitoarei la plata debitului și a penalităților de la data scadenței și până la achitarea integrală a debitului. Reprezentanta creditoarei solicită admiterea cererii și emiterea ordonanței de plată. Aceasta solicită cheltuieli de judecată reprezentând taxa judiciară de timbru și nu solicită onorariu avocațial.
Instanța, în temeiul art. 394 alin.1 C.pr.civ., declară închisă etapa dezbaterilor, rămânând în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de fațǎ, constatǎ urmǎtoarele:
Prin cererea înregistratǎ pe rolul Judecǎtoriei Cluj N. la data de 01.11.2013 sub nr._, creditoarea . sediul în Apahida, ., jud. Cluj, înregistrată la O. R. C. sub nr. J_, CUI RO_, a solicitat instanței, în contradictoriu cu debitoarea ., cu ultimul sediu cunoscut în Sibiu, . - 5, jud. Sibiu, înregistrată la O. R. C. sub nr. J_, CUI_, sǎ dispunǎ obligarea acesteia din urmǎ la plata sumei de 4670,88 lei, ce urmează a se actualiza până la data plății efective în funcție de rata inflației și a dobânzilor de penalizare, din care 2549,77 lei reprezintă valoarea bunurilor livrate, 1891,11 lei penalități, iar 200 lei taxa de timbru.
În motivarea cererii formulate, creditoarea a indicat, în esențǎ, cǎ în baza contractului încheiat cu debitoarea și urmare a comenzilor emise de aceasta, i-a livrat anumite bunuri, însă contravaloarea lor nu a fost integral achitată, deși termenul de plată s-a împlinit, iar marfa a fost efectiv livrată. Totodată, s-a învederat că debitoarea datorează și penalități de întârziere, conform art. 2.4.10 din contract, în cuantum de 0,5% pentru fiecare zi de întârziere.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 1013 - 1032 din C. proc. civ.
În susținerea pretențiilor sale, creditoarea a anexat cererii formulate un set de înscrisuri ( f. 5 - 31 și 36 - 46 ).
Cererea formulatǎ a fost legal timbratǎ, fiind anexatǎ chitanța ce atestǎ plata taxei judiciare de timbru în sumǎ de 200 lei ( f. 4 ).
Debitoarea a fost citată prin publicitate ( f. 57 - 62 ), dată fiind împrejurarea că cererea formulată și înscrisurile anexate nu au putut fi comunicate la sediul acesteia ( f. 48 și 52 - 53 ), deși din furnizarea de informații a O. R. C. nu a rezultat că ar fi operat o modificare a sediului, în condițiile legii ( f. 54 și 56 ).
În baza art. 255 alin. (1) raportat la art. 258 alin. (1) din C. proc. civ., instanța a încuviințat pentru creditoare proba cu înscrisurile anexate cererii pentru emiterea ordonanței de platǎ.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Astfel cum rezultă din art. 1.1 al contractului de distribuție înregistrat sub nr. 2131 din data de 28.07.2008, respectiv sub nr. 32 din data de 10.07.2008 ( f. 10 ), între creditoare în calitate de vânzător și debitoare ca distribuitor s-au derulat raporturi convenționale materializate prin furnizarea către aceasta din urmă a unor produse comercializate de către creditoare, în condițiile stabilite prin capitolul II din contract ( f. 10 - 13 ), respectiv în baza comenzilor efectuate de către debitoare, potrivit clauzei 2.1.1 ( f. 10 ), pentru un preț de livrare stabilit prin clauza 4 ( f. 12 ), urmând ca factura să fie comunicată distribuitorului la data predării mărfurilor sau prin fax, respectiv prin poștă cu aviz de primire ( f. 12 ), scadența fiind convenită în termen de 30 de zile de la emiterea factuirii, cu excepția cazului în care în cuprinsul ei s-ar fi prevăzut un alt termen ( f. 12 ), debitoarea asumându-și obligația de a achita la timp toate obligațiile sale, așa cum se poate observa din clauza 4.2 lit. h) din contractul încheiat ( f. 14 ). Totodatǎ, pentru ipoteza în care distribuitorul nu ar plăti la termenele stabilite sumele datorate, s-a stipulat că acesta va suporta penalități de 0,5% din totalul sumelor datorate, pentru fiecare zi de întârziere, conform clauzei 2.4.10 ( f. 12 ). În ce privește durata contractului, părțile au convenit asupra unei perioade inițiale de 12 luni, urmând ca la expirarea sa durata contractului să se prelungească prin acord tacit, pentru o nouă perioadă de 12 luni, cu excepția situației în care una dintre părți și-ar manifesta intenția de a renunța la convenție, în condițiile clauzei 3.1 ( f. 13 ), or în cauza de față nu s-a făcut proba vreunei împrejurări care să fi condus la încetarea efectelor contractului, în circumstanțele menționate.
În derularea relației dintre părțile litigiului, astfel cum a fost conturată prin convenția perfectată, reclamanta creditoare a emis facturile nr. P13FV003210 din data de 28.02.2013, emisă pentru suma de_,20 lei, scadentă la 14.04.2013, din care a rămas neachitat un rest de 430,76 lei ( f. 17 - 18 ), nr. P13FV004389 din data de 19.03.2013, emisă pentru suma de 549,74 lei, scadentă la 03.05.2013 ( f. 19 ), nr. P13FV004408 din data de 19.03.2013, emisă pentru suma de 48,93 lei, scadentă la 03.05.2013 ( f. 20 ), nr. P13FV004433 din data de 20.03.2013, emisă pentru suma de 48,21 lei, scadentă la 04.05.2013 ( f. 21 ), nr. P13FV005438 din data de 03.04.2013, emisă pentru suma de 652,49 lei, scadentă la 18.05.2013 ( f. 22 ), nr. P13FV006838 din data de 23.04.2013, emisă pentru suma de 710,81 lei, scadentă la 07.06.2013, din care a rămas neachitat un rest de 299,29 lei ( f. 23 ), nr. P13FV006930 din data de 24.04.2013, emisă pentru suma de 3557,36 lei, scadentă la 08.06.2013 ( f. 24 ), nr. P13FV007342 din data de 30.04.2013, emisă pentru suma de 233,16 lei, scadentă la 14.06.2013 ( f. 25 ), nr. P13FV008451 din data de 16.05.2013, emisă pentru suma de 674,50 lei, scadentă la 16.05.2013 ( f. 26 ), nr. P13FV008452 din data de 16.05.2013, emisă pentru suma de 1676,62 lei, scadentă la 30.06.2013 ( f. 27 ), nr. P13FV008076 din data de 13.05.2013, emisă pentru suma de 97,63 lei, scadentă la 27.06.2013 ( f. 28 ), nr. P13RV001255 din data de 13.05.2013, emisă pentru suma de - 97,63 lei ( f. 29 ), nr. P13RV001553 din data de 06.06.2013, emisă pentru suma de - 5512,41 lei ( f. 30 ) și nr. P13RV002382 din data de 27.08.2013, emisă pentru suma de - 108,88 lei ( f. 31 ), însă contravaloarea bunurilor livrate nu a fost integral achitată, așa încât se înregistrează, în prezent, un debit principal restant de 2549,77 lei.
Potrivit art. 1013 alin. (1) din C. proc. civ., dispozițiile ce reglementează procedura specială a ordonanței de plată se aplică creanțelor certe, lichide și exigibile constând în obligații de plată a unor sume de bani care rezultă dintr-un contract civil, inclusiv din cele încheiate între un profesionist și o autoritate contractantă, constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însușit de părți prin semnătură ori în alt mod admis de lege, prin alin. (2) din cadrul aceluiași articol legiuitorul stabilind creanțele care nu sunt incluse în sfera de aplicare a dispozițiilor art. 1013 și urm. din C. proc. civ., respectiv cele înscrise la masa credală în cadrul unei proceduri de insolvență. Așadar, față de prevederile anterior redate, se poate lesne observa că trei sunt condițiile care trebuie să fie îndeplinite pentru ca procedura specială să își găsească aplicare: să existe o creanță constând într-o obligație de plată a unei sume de bani, creanța pretinsă să prezinte caracter cert, lichid și exigibil și, în fine, creanța să rezulte dintr-un contract civil, constatat printr-un înscris ori determinată potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, care este însușit de părți prin semnătură ori printr-un alt mod admis de lege.
În ce privește cauza de față, instanța constată că prima dintre cerințele mai sus enunțate este întrunită, câtă vreme nu poate fi negată împrejurarea că societatea creditoare deține o creanță constând în obligația de plată a unei sume de bani, obligație la care este ținută debitoarea. Astfel, s-a evidențiat mai sus că între părțile litigiului s-au derulat relații contractuale în temeiul cărora s-au livrat anumite bunuri debitoarei, astfel cum au fost individualizate prin facturile anexate cererii pentru emiterea ordonanței de plată ( f. 17 - 31 ), or trebuie observat că obligația principalǎ a debitoarei, asumatǎ prin clauza 4.2 lit. h) din contractul încheiat ( f. 14 ), se referǎ la achitarea la termen a obligațiilor sale pecuniare, în caz contrar urmând a fi achitate penalitǎți de întârziere, în condițiile clauzei 2.4.10 din același contract ( f. 12 ). În consecință, ținând seama de faptul cǎ între pǎrțile litigiului de fațǎ s-a perfectat un contract de furnizare de bunuri, iar beneficiarul este ținut a achita contravaloarea mǎrfurilor livrate, prețul datorat fiind cel prevăzut în contract, potrivit art. 969 alin. (1) din C. Civ. 1864, trebuie concluzionat cǎ există o creanță a creditoarei față de pârâta debitoare, ce justifică aplicarea dispozițiilor procedurii speciale a ordonanței de plată, creanță ce constă în obligația de platǎ a prețului bunurilor efectiv livrate, precum și a penalitǎților de întârziere aferente debitului principal, acestea din urmă fiind asumate prin contractul perfectat și datorate ca urmare a neexecutării la termen a obligației, conform art. 969 alin. (1) și 1066 din C. Civ. 1864.
În al doilea rând, creanța pretinsă în cauza de față prezintă caracter cert, lichid și exigibil în sensul art. 662 alin. (2), (3) și (4) din C. proc. civ. Astfel, în ce privește natura sa certă, instanța apreciază că existența neîndoielnică a creanței rezultă, neechivoc, din cuprinsul contractului ce a intervenit între părțile litigiului de față ( f. 10 - 15 ), debitoarea asumându-și obligația, conform clauzei 4.2 lit. h) din contractul încheiat ( f. 14 ), de a achita integral și în termenul de scadență de 30 de zile de la emiterea facturii sau la data stabilită în cuprinsul acesteia contravaloarea bunurilor livrate, conform clauzei 4 din capitolul II ( f. 12 ), în caz contrar urmând a datora penalitǎți de întârziere, în condițiile clauzei 2.4.10 ( f. 12 ). Relativ la natura lichidă a creanței, instanța observă că cerința impusă de art. 662 alin. (3) din C. proc. civ. se referă la împrejurarea că obiectul creanței este determinat sau există suficiente elemente care permit stabilirea sa, or în prezenta cauză nu poate fi negat că prin contractul perfectat și prin facturile emise în baza acestuia de către reclamanta creditoare, așa cum acestea au fost menționate mai sus ( f. 17 - 31 ), a fost individualizatǎ contravaloarea mărfurilor predate, iar referitor la cuantumul penalitǎților de întârziere pretinse, acesta este determinabil prin referire la debitul principal și la stipulațiile convenționale ale pǎrților, nivelul concret al penalitǎților fiind consemnat în clauza 2.4.10 ( f. 12 ), raportat la prevederile art. 969 alin. (1) și 1066 din C. Civ. 1864. În fine, creanța pretinsă de către reclamanta creditoare este exigibilă în sensul art. 662 alin. (4) din C. proc. civ., obligația de platǎ a prețului mǎrfurilor livrate fiind scadentă, potrivit clauzei 4 din contractul încheiat ( f. 12 ), în termen de 30 zile de la emiterea facturilor sau la data indicată în cuprinsul lor, aceasta din urmă fiind situația pentru pretențiile creditoarei ce formează obiectul cauzei de față, fiecare dintre facturile invocate în fundamentarea cererii sale având inserată data scadenței ( f. 17 - 31 ), or pârâta debitoare nu și-a executat integral obligațiile asumate, nefăcând dovada plății efective și integrale a sumelor reprezentând contravaloarea bunurilor livrate.
În al treilea rând, instanța apreciază ca fiind întrunită și cea de-a treia condiție enunțată, câtă vreme creanța pretinsă de către societatea creditoare rezultă, fără îndoială, dintr-un contract constatat printr-un înscris și însușit de părți prin semnătură, fiind vorba despre contractul de distribuție înregistrat sub nr. 2131 din data de 28.07.2008, respectiv sub nr. 32 din data de 10.07.2008 ( f. 10 - 15 ), în temeiul căruia au fost emise de către creditoare facturile anexate cererii pentru emiterea ordonanței de plată ( f. 17 - 31 ).
Concluzionând, este de reținut că toate cerințele impuse de art. 1013 alin. (1) din C. proc. civ. sunt îndeplinite și, mai mult decât atât, pretențiile creditoarei sunt întemeiate, după cum s-a arătat mai sus. În consecință, văzând prevederile art. 1021 alin. (1) din C. proc. civ., instanța va admite cererea formulatǎ și, prin urmare, va dispune obligarea debitoarei sǎ achite creditoarei suma de 2549,77 lei cu titlu de debit principal reprezentând contravaloarea produselor livrate și neachitate, conform contractului și facturilor depuse la dosar ( f. 17 - 31 ), reținând că mărfurile au fost efectiv predate debitoarei, în urma comenzilor efectuate ( f. 43 - 46 ). Totodată, instanța va obliga debitoarea să achite creditoarei penalități de întârziere aferente debitului principal, în cuantum de 0,5% pentru fiecare zi de întârziere, calculate de la data scadenței fiecărei facturi și pânǎ la achitarea integralǎ a debitului principal, în condițiile clauzei 2.4.10 din contract ( f. 12 ), stabilind un termen de plată de 20 de zile de la comunicare, potrivit art. 1021 alin. (3) din C. proc. civ.
Potrivit art. 453 alin. (1) din C. proc. civ., Partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată, iar conform art. 451 alin. (1) din C. proc. civ., în cuantumul cheltuielilor de judecată se include și taxa judiciarǎ de timbru. În consecință, cum debitoarea a căzut în pretenții, cererea pentru emiterea ordonanței de plată urmând a fi admisă, instanța va obliga debitoarea sǎ achite creditoarei suma de 200 lei cu titlu de cheltuieli de judecatǎ reprezentând taxa judiciarǎ de timbru ( f. 4 ).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea formulatǎ de cǎtre creditoarea . sediul în Apahida, ., jud. Cluj, înregistrată la O. R. C. sub nr. J_, CUI RO_, în contradictoriu cu debitoarea ., cu ultimul sediu cunoscut în Sibiu, . - 5, jud. Sibiu, înregistrată la O. R. C. sub nr. J_, CUI_.
Obligǎ debitoarea sǎ achite creditoarei suma de 2549,77 lei cu titlu de debit principal reprezentând contravaloarea produselor livrate și neachitate, conform contractului și facturilor depuse la dosar.
Obligǎ debitoarea sǎ achite creditoarei penalități de întârziere aferente debitului principal, în cuantum de 0,5% pentru fiecare zi de întârziere, calculate de la data scadenței fiecărei facturi și pânǎ la achitarea integralǎ a debitului principal.
Obligǎ debitoarea sǎ achite creditoarei suma de 200 lei cu titlu de cheltuieli de judecatǎ reprezentând taxa judiciarǎ de timbru.
Fixeazǎ termen de platǎ de 20 zile de la data comunicǎrii prezentei sentințe.
Executorie.
Cu drept la cerere în anulare în termen de 10 zile de la comunicare pentru debitoare, cererea în acest sens urmând a fi depusǎ la Judecǎtoria Cluj N..
Pronunțatǎ în ședințǎ publicǎ, azi, 20.03.2014.
JUDECĂTOR, GREFIER,
M. I. A. M. M.
Red. / Tehn. MI
21.03.2014 - 5 ex.
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 2880/2014. Judecătoria... | Rectificare carte funciară. Sentința nr. 7995/2014.... → |
|---|
