Somaţie de plată. Sentința nr. 9817/2014. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 9817/2014 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 30-09-2014 în dosarul nr. 16255/211/2014
ROMANIA
JUDECATORIA CLUJ N.
SECTIA CIVILA
DOSAR NR._
Operator Date cu Caracter Personal 3185
SENTINTA CIVILA NR. 9817/2014
Ședința publică din data de 30 septembrie 2014
Instanța constituită din:
JUDECĂTOR: V. I. V.
GREFIER: P. A. G.
Pe rol fiind solutionarea cererii formulată de creditoarea S.C. T. 3M S.R.L. împotriva debitoarei S.C. P. I. S.R.L., având ca obiect ordonanță de plată.
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 24.09.2014 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a dispus amânarea pronunțării hotărârii la data de azi, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 22.07.2014 sub nr._, creditoarea S.C. T. 3M S.R.L. a solicitat în contradictoriu cu debitoarea S.C. P. I. S.R.L. obligarea debitoarei la plata sumei de 14.700, 16 lei reprezentând contravaloare facturi precum și la plata sumei de 14.293,89 lei, reprezentând dobândă penalizatoare aferentă debitului principal calculată până la data de 30.06.2013. A mai solicitat creditoarea obligarea debitoarei la plata cheltuielilor de judecată.
În fapt, creditoarea a arătat, în esență, că la data de 07.05.2012 a încheiat cu debitoarea Contractul de transport rutier de mărfuri nr. 175 având ca obiect efectuarea unor servicii de transport rutier de produse petroliere de către societatea creditoare. Potrivit clauzelor contractuale, prețul serviciilor de transport este de 300 lei/cursă în localitate și 3 lei/km pentru transportul în afara localității. Ca urmare a îndeplinirii obligațiilor sale contractuale, creditoarea a emis în perioada 01.06._12 facturi a căror contravaloare însumează 14.700,16 lei însă debitoarea nu și-a îndeplinit obligația de a achita aceste facturi. A mai arătat reclamanta că potrivit art. VI din contract, neplata la termen a facturilor atrage curgerea unor penalități de întârziere în cuantum de 0.3% pe zi.
S-a mai arătat că creditoarea deține o creanță certă, lichidă și exigibilă.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 453, art. 1013 și urm. C.pr.civ., art. 1535 N.C.civ. și OG nr. 13/2011.
În probațiune, creditoarea a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.
Cererea a fost legal timbrată, în conformitate cu dispozițiile art. 6 alin.2 OUG nr. 80/2013, așa cum reiese din înscrisul de la fila 60.
La cererea de chemare în judecată au fost anexate următoarele înscrisuri: contract de transport nr. 175/07.05.2012 (fila 7), extras cont client (filele 8-9), anexă calcul penalități (fila 10), facturi și foi de parcurs (filele 11-40), factura nr. 659/30.06.2013 (fila 41), notificare, dovada de comunicare a acesteia și răspunsul debitoarei (filele 44, 48-50).
Prin întâmpinarea depusă la data de 05.09.2014, debitoarea a solicitat respingerea cererii ca inadmisibilă și în subsidiar, ca neîntemeiată.
Debitoarea a arătat că ordonanța de plată formulată de către creditoare este inadmisibilă deoarece creditoarea nu a făcut proba existenței unui contract constatat printr-un înscris sau a unui alt înscris însușit de părți prin semnătură, ce să stea la baza pretențiilor sale. Contractul de transport rutier de mărfuri nr. 175/07.05.2012 nu poate sta singular ca baza pentru solicitarea unei sume de bani deoarece are un preț determinabil și nu permite identificarea unei obligații de plată într-un anumit cuantum în sarcina debitoarei.
A mai arătat debitoarea că facturile emise de către creditoare nu au fost însușite de către societatea debitoare având în vedere faptul că facturile au fost semnate de către o altă persoană decât reprezentantul societății debitoare. Mai mult, în cuprinsul facturilor nu este identificată vreo persoană în calitate de reprezentant al societății debitoare. Prin urmare, facturile depuse de către creditoare nu constată o creanță certă, lichidă și exigibilă și prin urmare nu pot sta ca bază pentru calcularea unor penalități de întârziere. Debitoarea a susținut că singurele înscrisuri acceptate de către ea sunt foile de parcurs însă acestea au fost acceptate doar parțial, cu privire la mențiunile referitoare la sosirea la punctul de lucru din Almasu M.. Mențiunile referitoare la indexul contorului de km și km necontorizați nu fost acceptate prin semnătură de către debitoare.
S-a mai arătat că contractul cadru și segmentul din foile de parcurs nu sunt suficiente pentru a se determina o obligație de plată în sarcina debitoarei și ar fi necesară în speță administrarea unui probatoriu incompatibil cu natura procedurii speciale a ordonanței de plată.
Aceleași argumente au fost invocate și în susținerea solicitării debitoarei de respingere a cererii ca neîntemeiată.
Prin răspunsul la întâmpinare depus în ședința publică din data de 09.10.2014, creditoarea a solicitat înlăturarea apărărilor debitoarei ca nefondate.
Creditoarea a arătat că fiecare factură a fost emisă în baza contractului, a foii de parcurs și a CMR-ului, acte însușite de către debitoare prin aplicarea semnăturii și a ștampilei sale. Nu se pot reține susținerile debitoarei conform cărora a acceptat doar parțial foile de parcurs, fiind evident că autovehiculul nu putea ajunge la punctul de lucru fără a parcurge distanța necesară. Creditoarea a arătat că facturile au fost acceptate la plată deoarece poartă semnătura angajaților debitoarei iar lipsa ștampilei poate fi explicată prin faptul că, de regulă, facturile erau emis ulterior efectuării transportului și efectuării mărfii iar aplicarea semnăturii și a ștampilei debitoarei sunt suficiente pentru a confirma efectuarea transportului. Chiar dacă semnătura nu aparține reprezentantului societății, creditoarea arată că a fost de bună-credință și nu i se poate imputa lipsa de organizare a debitoarei.
La răspunsul la întâmpinare au fost anexate facturile, foile de parcurs și CMR-urile. (filele 77-121).
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
La data de 07.05.2012, între părți s-a încheiat contractul transport rutier de mărfuri nr. 175, având ca obiect efectuarea de către creditoare de servicii de transport rutier de produse petroliere cu autocisterna transportatorului la beneficiar sau de la beneficiar. Potrivit art. V pct. 2 din contract, debitoarea, în calitate de beneficiar, se obliga să achite contravaloarea facturilor emise de către creditoare. Potrivit art. III din contract, prețul serviciilor de transport este de 300 lei/cursă în localitate și 3 lei/km pentru transportul în afara localității
Ca urmare a îndeplinirii obligațiilor sale, creditoarea a emis următoarele facturi: factura nr. 445/01.06.2012 în valoare de 1.153,2 lei, scadentă la data de 01.06.2012, factura nr. 453/19.06.2012 în valoare de 1.168,08 lei, scadentă la data de 26.06.2012, factura nr. 463/29.06.2012, în valoare de 1.145,76 lei, scadentă la data de 06.07.2012, factura nr. 467/06.07.2012, în valoare de 1.149,48 lei, scadentă la data de 13.07.2012, factura nr. 471/18.07.2012 în valoare de 1.142,04 lei, scadentă la data de 02.08.2012, factura nr. 474/26.07.2012 în valoare de 1.116 lei, scadentă la data de 10.08.2012, factura nr. 475/01.08.2012 în valoare de 1.175,52 lei, scadentă la data de 08.08.2012, factura nr. 477/08.08.2012 în valoare de 1.1175,52 lei, scadentă la data de 15.08.2012, factura nr. 478/17.08.2012 în valoare de 1.145,76 lei, scadentă la data de 24.08.2012, factura nr. 480/24.08.2012 în valoare de 1.149,48 lei, scadentă la data de 29.08.2012, factura nr. 486/07.09.2012 în valoare de 1.145,76 lei, scadentă la data de 14.09.2012, factura nr. 490/14.09.2012 în valoare de 1.179,24 lei, scadentă la data de 21.09.2012 și factura nr. 502/01.10.2012 în valoare de 1.127,16 lei, scadentă la data de 08.10.2012.
Fiecare dintre facturile individualizate în cele de mai sus a fost emisă în baza unei foi de parcurs ce cuprinde mențiuni referitoare la indexul contorului km la plecare și la sosire precum și a unui CMR prin care se identifică marfa transportată.
Debitoarea a achitat parțial doar contravaloarea facturii nr. 445/01.06.2012, rămânând un rest neachitat de 880,36 lei. Prin neachitarea facturilor emise de către creditoare, debitoarea a cumulat un debit de 14.700,16 lei.
Potrivit art. VI din contract, dacă cumpărătorul nu va achita la timp valoarea totală a facturilor, se obligă că plătească penalizări de întârziere de 0.3% pe zi pentru întregul debit.
În aceste condiții, ținând cont și de regula potrivit căreia, în materia obligațiilor de rezultat, după ce creditorul face proba existenței creanței, debitorului îi incumbă sarcina dovedirii executării obligației – iar debitoarea în speță nu a făcut nici o probă în acest sens - instanța reține că aceasta, deși i-au fost prestate servicii de către creditoare, nu a achitat la scadență contravaloarea acestuia.
În drept, în temeiul art. 1013 C.pr.civ., procedura ordonanței de plată se aplică creanțelor certe, lichide și exigibile constând în obligații de plată a unor sume de bani ce rezultă dintr-un contract civil inclusiv din cele încheiate între un profesionist și o autoritate contractantă, constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris însușit de părți prin semnătură ori în alt mod admis de lege.
Art. 1013 C.pr.civ. impune o . condiții pentru ca o cerere de emitere a unei ordonanțe de plată să fie admisă. Astfel, o primă condiție este ca izvorul juridic al creanței să fie un contract civil constatat printr-un înscris, cea de-a doua este ca creanța să constea în plata unei sume de bani iar cea de-a treia o reprezintă existența unei creanțe certe, lichide și exigibile.
Instanța va analiza îndeplinirea acestor condiții cu privire la creanța de 14.700,16 lei, reprezentând contravaloare facturi.
Cu privire la prima condiție, instanța reține că a fost dovedită existență unui contract între părți prin înscrisul depus la dosar de către creditoare (fila 7). Înscrisul depus de creditoare este semnat de ambele părți, acestea însușindu-și prin aplicarea semnăturii și a ștampilei prevederile contractului în discuție. De asemenea, foile de parcurs în baza cărora au fost emise facturile a căror contravaloare se solicită au fost semnate și ștampilate de către repezentantul societății pârâte.
Într-adevăr, astfel cum susține societatea debitoare, contractul-cadru încheiat de către părți nu este suficient în sine pentru a permite determinarea întinderii obligațiilor ce îi incumbă. Acest act juridic reglementează cadrul general al unor raporturi juridice viitoare, stabilind prețul per kilometru al serviciilor de transport ce urmează a fi efectuate de către creditoare în baza unei comenzi a debitoarei. Cu toate acestea, instanța reține, prin raportare și la foile de parcurs, că a fost făcută proba existenței raporturilor contractuale dintre părți. Foile de parcurs au aceiași valoare probatorie precum orice alt înscris sub semnătură privată.
Astfel, fiecare dintre foile de parcurs, prin raportare la contractul-cadru, conturează un nou raport contractual, determinând exact întinderea obligației de plată ce îi revine debitoarei. După cum reiese din înscrisurile depuse la dosar, în cadrul fiecărei foi de parcurs este indicat numărul de kilometri parcurși de către creditoare în executarea obligațiilor contractuale de efectuare a transportului de marfă, mențiune însușită de către societatea debitoare prin aplicarea semnăturii și a ștampilei.
În ceea ce privește argumentele pârâtei conform cărora prin aplicarea semnăturii și a ștampilei și-a însușit doar parțial conținutul foii de parcurs, instanța nu le poate reține. Admiterea ipotezei potrivit căreia exprimarea consimțământului la perfectarea unui act juridic prin aplicarea semnăturii și a ștampilei se poate referi selectiv doar la anumite clauze contractuale ar conduce la înfrângerea principiului forței obligatorii a actelor juridice, permitând părților să execute doar o parte din clauzele contractuale. Prin semnarea și ștampilarea foilor de parcurs debitoarea a confirmat atât faptul că autovehiculul aparținând creditoarei a ajuns la sediul său din . și veridicitatea mențiunilor referitoare la numărul de kilometri parcurși. Contrar afirmațiile debitoarei, nu există o rubrică specială și separată a foii de parcurs care să indice numărul de km parcurși, secțiune care să necesite o confirmare distinctă prin semnare și ștampilare. Mențiunile referitoare la kilometri necontorizați formează un tot unitar împreună cu celelalte mențiuni din cuprinsul foii de parcurs astfel încât instanța reține că debitoare și-a însușit în integralitate cele constatate prin foile de parcurs.
Pentru toate considerentele expuse în cele de mai sus, instanța reține că s-a făcut dovada existenței unor raporturi contractuale constatate printr-un înscris, respectiv prin contractul cadru și foile de parcurs însușite de către debitoare.
Contractul încheiat de părți, ambele fiind societăți, intră în sfera de aplicare a noțiunii de contract civil, așa cum e definită aceasta de Codul civil. Astfel, potrivit art. 3 cod civil noțiunea de “civil” acoperă și raporturile dintre profesioniști. Atât creditoarea cât și debitoarea sunt profesioniști, în sensul atribuit acestei noțiuni de art. 3 al. (2)-(3) C.civ. și art. 8 al. 1 Legea nr. 71/2011, părțile exercitând sistematic o activitate organizată ce constă în producere, administrare sau înstrăinare de bunuri sau prestare de servicii. Prin urmare, contractul încheiat de părți, profesioniști, constituie un contract civil, în sensul art. 3 Cod civil.
Pretenția formulată de către creditoare o constituie obligarea debitoarei la plata sumei de 14.700,16 lei plus penalitățile aferente, fiind vorba în mod evident de plata unei sume de bani.
Instanța urmează să analizeze condițiile caracterului cert, lichid și exigibil al creanței, impuse de lege.
Astfel, potrivit art. 662 al. 2 C.pr.civ., creanța este certă când existența ei rezultă din chiar titlul executoriu. Instanța reține că debitul de 14.700,16 lei, reprezentând contravaloare facturi, îndeplinește condiția caracterului cert, existența ei fiind pe deplin dovedită prin contractul cadru de transport rutier de marfă încheiat între părți și foile de parcurs acceptate de către debitoare.
A mai arătat debitoarea că facturile prezintă o semnătură eminamente diferită de cea a administratorului societății debitoare și mai mult, că acestea nu au fost semnate de nici un angajat al său. Instanța nu a considerat necesar administrarea unui probatoriu mai complex pentru a confirma sau infirma aceste susțineri ale debitoare deoarece veridicitatea celor afirmate nu influențează concluzia asupra caracterului cert al creanței. După cum s-a arătat în cele de mai sus, înscrisurile avute în vedere pentru determinarea caracterului cert al creanței sunt contractul cadru și foile de parcurs. Acceptarea sau neacceptarea la plată a facturilor emise de către creditoare este irelevantă din moment de obligația de plată ce îi revine debitoarei poate fi stabilită cu certitudine prin coroborarea celorlalte înscrisuri. Facturile nu fac decât să cuantizeze valoarea obligației de plată a contravalorii serviciilor prin raportare la elemente consfințite prin contract și foile de parcurs. Pentru aceste considerente, costatând că prin facturi nu se adaugă nici o obligație în sarcina debitoarei ci doar se reiterează cele constatate prin contract și foile de parcurs, instanța va înlătura apărările debitoarei cu privire la acestea.
Conform art. 662 al. 3 C.pr.civ., o creanță este lichidă atunci când obiectul ei este determinat sau când titlul executoriu conține elementele care permit stabilirea lui. Cuantumul creanței deținute de către creditoare este determinat prin contractul și prin foile de parcurs. Astfel, contractul cadru stabilește prețul pe kilometru parcurs al serviciilor de transport efectuate de către creditoare iar prin foile de parcurs se identifică exact numărul de kilometri. Prin urmare, prin coroborarea mențiunilor inserate în aceste înscrisuri, obiectul obligației de plată ce îi revine debitoarei devine determinat.
Cu privire la caracterul exigibil al creanței, și această condiție este îndeplinită. Conform prevederilor contractuale, plata serviciilor se face pe loc. Cu toate acestea, în facturile emise este specificat un alt termen de scadență a obligației, instanța urmând să se raporteze la acest termen. Facturile a căror contravaloare este solicitată au fost emise în perioada 01.06._12. Obligația constată prin factura emisă în data de 01.10.2012 a devenit scadentă la data de 08.10.2012. în consecință, instanța reține că obligația de plată a sumei de 14.700,16 lei este exigibilă.
Instanța reține că nu este incident art. 1020 C.pr.civ., deoarece, în ciuda faptului că debitoarea contestă creanța, constestația sa nu este una întemeiată raportat la probatoriul administrat.
Pentru toate aceste considerente, constatând că sunt îndeplinite condițiile prescrise de art. 1013 C.pr.civ. pentru emiterea unei ordonanțe de plată, instanța urmează să admită acțiunea și să oblige debitoarea la plata în favoarea creditoarei a sumei de 14.700,16 lei, reprezentând contravaloare factura nr. 445/01.06.2012, factura nr. 453/19.06.2012, factura nr. 463/29.06.2012, factura nr. 467/06.07.2012, factura nr. 471/18.07.2012, factura nr. 474/26.07.2012, factura nr. 475/01.08.2012, factura nr. 477/08.08.2012, factura nr. 478/17.08.2012, factura nr. 480/24.08.2012, factura nr. 486/07.09.2012, factura nr. 490/14.09.2012 și factura nr. 502/01.10.2012.
Referitor la petitul prin care se solicită obligarea pârâtei la plata penalităților de întârziere contractuale aferente sumei de 14.700,16 lei, instanța urmează să îl admită.
Instanța reține că clauza penala este convenția prin care părțile determină anticipat întinderea daunelor-interese pe care debitorul va fi obligat să le plătească în cazul neexecutării, executării necorespunzătoare ori cu întârziere a prestațiilor la care s-a îndatorat. Așa fiind, clauza penală apare ca un veritabil contract cu toate consecințele ce decurg din această calificare.
Părțile au convenit că neplata la termen a ratelor stabilite prin prevederile contractuale atrage aplicarea unor penalități de 0.3% pe zi de întârziere.
În consecință, având în vedere că obligația de plată a sumei de 14.700, 16 lei este scadentă iar debitoarea nu a înțeles să o execute, devine incident art. VI din contract și în temeiul principiului forței obligatorii a contractului, instanța urmează să oblige debitoarea la plata penalităților contractuale de întârziere în cuantum de 0.3% pe zi aferente sumei de 14.700,16 lei, începând cu data scadenței fiecărei facturi și până la data de 30.06.2013, astfel cum a solicitat creditoarea.
In ceea ce privește stabilirea termenului de plată, în temeiul art. 1021 alin. 3 NCPC, instanța urmează să dispună obligarea debitoarei la plata sumei de 14.700,16 lei precum și a penalităților aferente.în termen de 20 de zile de la data comunicării prezentei ordonanțe. Instanța are în vedere atât valoarea mare a obligației neexecutate de către debitoare ce ar necesita o perioadă mai lungă pentru executare cât și perioada lungă de timp ce a trecut de la momentul scadenței obligației, astfel încât acordarea unui termen mai lung pentru executare nu se justifică deoarece ar conduce la o și mai îndelungată privare a creditorului de executarea obligațiilor ce i se cuvine.
În temeiul art. 453 al. 1 C.pr.civ., constatând culpa procesuală a debitoarei, aceasta va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare în favoarea creditoarei. Creditoarea a făcut proba efectuării unor cheltuieli în scop procesual în cuantum de 1.405,97 lei compusă din 200 lei reprezentând timbru judiciar (fila 60), 5, 97 lei, reprezentând cost comunicare notificare, astfel cum atestă factura de la fila 47 precum și 1.200 lei, reprezentând onorariu avocațial. Prin urmare, instanța urmează să oblige debitoarea la plata în favoarea creditoarei a sumei de 1.405,97 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite cererea formulată de către creditoarea S.C. T. 3M S.R.L., CUI RO_, înregistrată la Registrul Comerțului sub nr. J_, cu sediul în Cluj-N., ., . cu domiciliul procesual ales la C.. Av. S.-A. S., în Cluj-N., .. 20, ., . în contradictoriu cu debitoarea S.C. P. I. S.R.L., CUI RO_, înregistrată la Registrul Comerțului sub nr. J_, cu sediul în Cluj-N., .. 16, ., jud. Cluj.
Obligă debitoarea să plătească creditoarei suma de 14.700,16 lei, reprezentând contravaloare facturi precum și penalități contractuale de întârziere în cuantum de 0.3% pe zi începând cu data scadenței fiecărei facturi și până la data de 30.06.2013.
Stabilește termen de plată de 20 zile de la comunicarea prezentei ordonanțe.
Obligă debitoarea să plătească creditoarei suma de 1.405,97 lei cu titlu de cheltuieli de judecata.
Executorie.
Cu drept de cerere în anulare pentru debitoare în termen de 10 zile de la comunicare. Cererea se va depune, sub sancțiunea nulității, la Judecătoria Cluj-N..
Pronunțată în sedintă publică, azi, 30.09.2014.
JUDECATOR, GREFIER,
I. V. V. P. A. G.
Red. I.V.V. 2 ex/20.10.2014
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 8864/2014. Judecătoria... | Somaţie de plată. Sentința nr. 2014/2014. Judecătoria CLUJ-NAPOCA → |
|---|
