Actiune in raspundere delictuala. Sentința nr. 4644/2015. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4644/2015 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 08-05-2015 în dosarul nr. 4644/2015
ROMANIA
JUDECATORIA CLUJ N.
SECTIA CIVILA
Operator de Date cu Caracter Personal 3185
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 4644/2015
Ședința Publică din 08 mai 2015
Complet constituit din :
JUDECATOR: C.-S. N.
GREFIER: Z. E. F.
Pe rol se află pronunțarea hotărârii in dosarul civil cu numărul mai sus menționat, privind acțiunea civilă formulată de către reclamanta O. V. în contradictoriu cu pârâta M. I. R. ș.a., având ca obiect acțiune în răspundere delictuală.
La apelul nominal făcut în cauză, se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită.
Se face referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că a fost depus la dosarul cauzei din partea chematei în garanție concluzii scrise.
Instanța constantă că dezbaterile pe fondul cauzei au avut loc în ședința publică din 23 aprilie 2015, când părțile prezente au pus concluzii pe fondul cauzei conform încheierii de ședință din acea zi, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față,
Reține că prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 22.07.2013, reclamanta O. V. a solicitat, prin avocați cu împuterniciri avocațiale la f. 11, 12 în contradictoriu cu pârâta Z. M. I. R. obligarea pârâtei la plata sumei de 2500 euro echivalent în lei la data plății cu titlu de despăgubiri reprezentând echivalentul prejudiciului pe care aceasta l-a cauzat prin distrugerea instrumentului muzical de natura vioara de manufactură, obligarea pârâtei la plata sumei de 1300 euro echivalent în lei la data plății cu titlu de despăgubiri reprezentând echivalentul prejudiciului pe care aceasta l-a cauzat prin lipsa de folosință a instrumentului muzical distrus până la data reparării integrale a prejudiciului, cu cheltuieli de judecată.
În motivare a arătat în esență că la data de 11.05.2010, ora 20.00 în timpul premierei spectacolului Giselle, în pauza dintre cele două acte, pârâta care ocupa un loc în loja rangul doi stânga a scăpat un recipient cu băutură care a căzut în fosa orchestrei și a distrus vioara reclamantei soliste. Spectatoarea pârâta a recunoscut incidentul sens în care a semnat procesul verbal încheiat la data de 11.05.2012 de către supraveghetorul sălii Z. E.. În urma incidentului, vioara a fost expertizată de expertul lutier JANOS MARKUS BARBAROSSA, care a concluzionat că instrumentul construit la sfârșitul sec. XIX prezintă șase fisuri pe fața viorii două pe spate și mai multe eclipse. Instrumentul prezenta o valoare comercială de cca. 2500-3000 euro, iar în urma incidentului s-a pierdut cca. 90 % din valoare., nemaiputând fi utilizat. Reclamanta a fost nevoită să își închirieze o altă vioară începând cu data de 01.07.2012 contra unui preț de 100 euro/lună.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 1357 NCC, art. 1531 și urm. art. 194 NCPC.
În probațiune, au fost depuse înscrisuri.
Cererea a fost legal timbrată cu suma de 1049,8 lei, conform art. 3 din OUG nr. 80/2013, f. 4 și 19.
Prin întâmpinarea formulată, pârâta Z. M. I. R., prin avocat cu împuternicire avocațială la dosar f.36, a invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, pe fond a solicitat respingerea cererii cu cheltuieli de judecată.
În motivare, a arătat în esență că a participat la spectacolul de balet Giselle organizat de O. Națională Română desfășurat la data de 11.05.2012 la Teatrul Național Cluj-N.. În pauza dintre cele două acte, a achiziționat de la bufetul din incinta Teatrului Național o sticlă de suc din plastic cu gramaj de 500 ml pe care a așezat-o la întoarcerea în loja de la nivelul 2 al scenei, pa balustrada lojei. În timp ce își ocupa locul, ușa de la .-a izbit puternic, apoi a observat că sticla de suc nu mai e pe balustradă, iar sub lojă se afla fosa în care stăteau artiștii. A confirmat unei persoane din cadrul personalului administrativ că sticla care a căzut în fosa artiștilor îi aparținea. S-a încercat soluționarea incidentului pe cale amiabilă, pârâta a propus reclamantei suportarea costurilor reparației vioarei ce a fost distrusă, însă nu s-a reușit.
A invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei față de faptul că reclamanta nu a făcut dovada faptului că are un drept de proprietate asupra viorii.
Pe fond, a arătat că nu a făcut dovada existenței prejudiciului, acesta având un caracter incert, evaluarea realizată are caracterul unei probe extrajudiciare. A susținut că nu poate fi stabilită întinderea prejudiciului suferit de reclamantă pentru lipsa de folosință a viorii. A arătat că la producerea prejudiciului suferit de reclamantă au contribuit pe lângă fapta ilicită imputată reclamantei mai multe condiții exterioare, fapte concurente, respectiv conduita reclamantei care a părăsit fosa orchestrei, lăsându-și vioara pe scaun, conduita organizatorului spectacolului, deoarece în incinta teatrului național se afla un bufet de unde se pot achiziționa băuturi răcoritoare fără a exista vreun afiș sau anunț prin care spectatorii să fie avertizați că este interzisă consumarea de băuturi în incinta sălii de teatru. Organizatorul nu a luat nicio măsură de precauție pentru a preîntâmpina evenimente de așa natură, având obligația de a asigura securitatea și protecția angajaților la locul de muncă. A mai susținut pârâta că prejudiciul nu s-a produs din culpa exclusivă a pârâtei și că a încercat repararea pagubei produse și soluționarea litigiului pa cale amiabilă.
În drept, a fost invocate dispozițiile art. 1357 NCC, art. 39 din Ordinul Ministrului Culturii și Patrimoniului Național nr. 2140/2012 privind Regulamentul de Organizare și funcționare al Operei Naționale Române din Cluj-N..
În probațiune, au fost depuse înscrisuri.
Pârâta Z. M. I. R. a formulat odată cu întâmpinarea, cererea de chemare în garanție a OPEREI NAȚIONALE ROMÂNE solicitând ca în situația admiterii cererii de chemare în judecată să se dispună admiterea cererii de chemare în garanție și să fie obligată O. NAȚIONALĂ ROMÂNĂ la plata prejudiciului pretins de reclamantă, proporțional cu gradul de contribuție și culpa acesteia în producerea prejudiciului, cu cheltuieli de judecată.
Motivele cererii de chemare în garanție sunt redate pe larg la filele 42-44 din dosar. În esență, a arătat că lipsa luării de către Operă a unor măsuri de diligență și precauție a contribuit considerabil la producerea prejudiciului, opera având obligația de a lua măsurile de diligență constând în a nu permite accesul publicului în lojele situate peste fose, a informa la . privire la pericol, a stabili prin Regulamentul Intern de Organizare a spectacolului sarcini specifice pentru artiștii angajați cu privire la protejarea instrumentelor muzicale pe durata pauzei.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 72 și urm. NCPC, art. 1357 NCC, art. 5 lit. c și art. 6 alin. 1 lit. a din Anexa 1 la Ordinul Ministrului Culturii și Patrimoniului Național nr. 2140/2012 privind Regulamentul de Organizare și funcționare al Operei Naționale Române din Cluj-N..
În probațiune, au fost depuse înscrisuri.
Cererea de chemare în garanție a fost legal timbrată cu suma de 1049,8 lei, conform art. 34 alin.3 coroborat cu art. 3 din OUG NR. 80/2013, f. 60 vol. I.
Reclamanta a formulat răspuns la întâmpinarea pârâtei, f. 61 vol. I, răspunzând celor invocate de pârâtă prin întâmpinare. A învederat faptul că cererea de chemare în judecată se întemeiază și pe dispozițiile art. 1376 NCC. Au fost atașate planșe fotografice, f. 67-74 vol. I.
Prin întâmpinarea depusă de chemate în garanție O. NAȚIONALĂ ROMÂNĂ, f. 75 și urm., aceasta a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a Operei, considerând cererea de chemare în garanție inadmisibilă raportat la dispozițiile art. 1349 și 1357, întrucât obligația de reparare a prejudiciului revine direct și nemijlocit autorului faptei, respectiv pârâtei.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 1349 NCC, Legea nr. 319/2006 Legea securității și sănătății în muncă, Regulamentul de organizare și funcționare a instituției, aprobat prin Ordinul MCPN nr. 2140/2012.
În probațiune, au fost depuse înscrisuri.
Pârâta a formulat răspuns la întâmpinarea chematei în garanție, f. 101-106 vol. I și a depus o cerere scrisă în probațiune, f. 121 vol. I.
În urma raportului de expertiză tehnică efectuat în cauză, reclamanta a formulat precizare de acțiune, f. 81, prin care a solicitat un cuantum mărit de la pârâtă, respectiv suma de 2800 euro echivalent în lei la data plății cu titlu de despăgubiri reprezentând echivalentul prejudiciului cauzat prin distrugerea instrumentului muzical vioara și a sumei de 3000 euro echivalent în lei la data plății cu titlu de despăgubiri reprezentând echivalentul prejudiciului constând în lipsa de folosință a instrumentului muzical până la data reparării integrale a prejudiciului.
Aspecte procedurale:
Prin încheierea civilă din data de 28.03.2014, instanța a unit cu fondul cauzei excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, a admis în principiu cererea de chemare în garanție a O. NAȚIONALĂ ROMÂNĂ și a recalificat excepția lipsei calității procesuale pasive a chematei în garanție O. NAȚIONALĂ ROMÂNĂ în apărare de fond, f. 139-141 vol. I.
Instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisurile, planșele foto depuse de părți, proba cu cercetarea la fața locului, proces-verbal f. 152 vol. I, proba cu interogatoriul pârâtei, f. 154 vol. I, al reclamantei, f. 155-157 vol. I, al chematei în garanție, f. 163-165 vol. I, supliment la interogatoriul chematei în garanție, f. 292, proba testimonială cu martorii C. Ș. R., f. 158, Cîrlejan F. M., f. 159 vol. I, S. A. R., f. 161 vol. I, Z. E. E., f. 278 vol. I, raport de expertiză judiciară, f. 60 vol. II, f. 111-113, vol. II.
Toate părțile au depuse concluzii scrise.
Analizând fondul pricinii, reține următoarele,
În fapt, la data de 11.05.2012, pârâta Z. M. I. R. însoțită de martora C. Ș. R. și de o terță persoană de sex feminin, au participat la un spectacol de balet, Giselle, susținut de O. NAȚIONALĂ ROMÂNĂ în incinta Teatrului Național Cluj, începând cu ora 20.00. Pârâta și persoanele care au însoțit-o au ocupat locurile din loja de rang doi unu stânga. În pauza dintre cele două acte, pârâta a revenit în loja pe care o ocupa ducând cu sine o sticlă de suc achiziționată de la bufetul amenajat în incinta Teatrului Național, pe care a așezat-o pe balustrada lojei. Sticla, având un gramaj de 500 ml și fiind pe jumătate plină, a căzut de pe balustrada pe care se afla direct în fosa artiștilor aflată sub și în lateralul lojei pârâtei. Recipientul a căzut pe instrumentul muzical - vioara ce se afla pe pupitrul 3 din prima linie de viori din partea către sala de spectacole și care ar aparține reclamantei.
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei invocată de pârâtă prin întâmpinare, instanțe reține că principalul argument invocat de pârâtă se referă la nedovedirea de către reclamantă a proprietății sale asupra viorii, atâta timp cât aceasta este angajată a Operei Naționale, angajatorul avea obligația de a-i pune la dispoziție instrumentul cu care să se prezinte la spectacole.
Însă din răspunsul la interogatoriu al chematei în garanție, f. 165, precum și din depoziția martorului Cîrlejan F. M., f. 159, rezultă că în patrimoniul Operei existau în luna mai a anului 2012 un număr de 3 viori, iar partida vioară avea în componență un număr de 18 membri, dintre care doar 2 violoniști foloseau instrumentele puse la dispoziție de Operă, toți ceilalți aveau instrumente proprii. Reiese așadar că angajatorul nu a pus la dispoziția reclamantei o vioară funcțională, iar o altă persoană nu a revendicat proprietatea viorii în litigiu, astfel că instanța reține că în desfășurarea activității sale, reclamanta O. V. utiliza instrumentul său propriu, o vioară de construcție cehă datând de la sfârșitul sec. al XIX-lea.
Dacă argumentul per a contrario reținut mai sus nu poate să convingă pârâta, instanța mai arată că potrivit C.civl “posesorul este presupus că posedă pentru sine, sub nume de proprietar, dacă nu este probat că a început a poseda pentru altul”. Dobândirea dreptului de proprietate asupra unui bun mobil prin posesie de bună-credință este o consecință juridică ce dă expresie regulii că, în materie mobiliară, posesia valorează titlu, stabilită de lege în beneficiul aceluia care, deținând un bun mobil, exercită asupra lui o posesie de bună-credință. Buna-credință se prezumă până la proba contrară, care poate fi făcută prin orice mijloc de probă; nu se cere să existe un just titlu ca element distinct de elementul bunei-credințe, de unde rezultă că un act viciat sau chiar un titlu putativ este suficient pentru ca să existe bună-credință.
Așadar, posesia este o stare de fapt care nu se identifică cu dreptul, însă ea are valoare juridică și trece în planul dreptului prin efectele sale. Printre efectele generale ale posesiei se găsește și faptul că posesia creează o prezumție de proprietate, iar posesorul de bună-credință dobândește în proprietate fructele lucrului asupra căruia exercită posesia, potrivit C.civil. Prezumția de proprietate are un caracter absolut atunci când posesia exercitată este de bună-credință și privește bunuri mobile, în conformitate cu C.civil.
Față de cele expuse, instanța urmează să respingă ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, invocată de pârâtă prin întâmpinare, reclamanta fiind proprietarul instrumentului muzical în discuție.
Mergând mai departe în analiza pricinii, instanțe reține că reclamanta a invocat răspunderea civilă delictuală pentru obligarea pârâtei la plata prejudiciului cauzat prin fapta sa, iar pârâta s-a apărat invocând în esență faptul că vina nu este în totalitate a sa.
În drept, sub aspectul legii aplicabile, reține că incidentul a avut loc în data de 11.05.2012, ulterior intrării în vigoare a Codului civil, astfel încât, prin raportare la prevederile art. 6 alin. 5 din Codul civil, sunt incidente dispozițiile legii noi de drept substanțial.
Potrivit art. 1349 NCC, orice persoană are îndatorirea să respecte regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune și să nu aducă atingere, prin acțiunile ori inacțiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane. Alineatul 2 arată că cel care, având discernământ, încalcă această îndatorire răspunde de toate prejudiciile cauzate, fiind obligat să le repare integral.
Se reține incidența dispozițiilor art. 1349 din Codul civil, în raport cu care trebuie întrunite condițiile clasice ale răspunderii civile delictuale, respectiv: o atingere ilicită, o vinovăție, un prejudiciu, o legătură de cauzalitate între ele.
În speță, raportând aceste condiții la prevederile art.249 din NCPC instanța observă că revine mai întâi reclamantei obligația de a dovedi cele patru condiții solicitate de art. 1349 NCC. În prezentul litigiu, instanța apreciază că reclamanta, prin probele administrate, a demonstrat existența unei fapte ilicite, a unui prejudiciu și a unei legături de cauzalitate între fapta pârâtei și distrugerea instrumentului muzical.
Cu privire la fapta ilicită, instanța reține că deși în motivarea întâmpinării pârâta a prezentat o situație de fapt, odată cu cercetarea la fața locului și apoi cu ocazia răspunsului la interogatoriu, f. 154 vol. I, pârâta a recunoscut modalitatea de desfășurarea a evenimentului. Astfel, aceasta a arătat că în pauza dintre cele două acte a așezat sticla cumpărată de la bufetul operei pe balustrada lojei în care se afla, iar într-un moment de neatenție a lovit cu mâna sticla care a căzut în fosa artiștilor instrumentiști lovind vioara reclamantei aflată pe pupitru.
Așadar, existența faptei pârâtei este certă, și constă în neatenția sa, imprudența sa în primul rând în așezarea sticlei cu un conținut aproape de jumătate plină pe balustrada îngustă a lojei de la un etaj superior al sălii de spectacole, și în al doilea rând în lovirea acesteia într-un moment de neatenție.
Cu privire la faptul că pârâta a invocat faptul că în speță culpa nu îi aparține în totalitate, O. NAȚIONALĂ ROMÂNĂ având un grad de contribuție la prejudiciul cauzat, instanța tinde să o contrazică, arătând că chiar și în lipsa unor afișe și anunțuri la acel moment care să interzică . cu băuturi răcoritoare în incinta lojelor sau în lipsa personalului supraveghetor care să atenționeze persoanele cu privire la eventuale pericole, O. NAȚIONALĂ ROMÂNĂ nu poate fi ținută răspunzătoare în nici un grad pentru incidentul petrecut în data de 11.05.2012. Chemate în garanție nu poate răspunde pentru comportamentul spectatorilor din timpul spectacolului sau de pe durata pauzelor. Astfel, chiar dacă pârâta nu a fost atenționată printr-un afiș sau prin personalul supraveghetor că este interzis consumul băuturilor răcoritoare în incinta sălii de spectacol, aceasta trebuia să cunoască minime reguli de conduită ca spectator de operă, iar în momentul în care a așezat sticla pe balustrada îngustă a lojei în care se afla, trebuia să prevadă că aceasta putea să cadă de acolo, rănind pe cineva sau cauzând un prejudiciu. Este de notorietate că publicului prezent într-o sală de spectacole de operă sau balet i se cere un comportament, o conduită și o ținută diferite de cele cerute publicului dintr-o sală de cinematograf. Astfel, actul artistic desfășurat într-o sală de spectacole ce implică prezența fizică a artistului în fața spectatorilor trebuie respectat printr-o conduită bazată pe respect, bun simț și bune maniere.
Apoi, instanța reține că incidentul nu s-a produs ca urmare a nerespectării prevederilor legate de protecția muncii de către angajatorul O. Română, ci s-a datorat neatenției și imprudenței pârâtei.
Reține că fosa este un spațiu privat în care au acces doar instrumentiștii și dirijorul, iar instrumentiștii intră doar cu instrumentul, cutia de protecție rămâne în vestiar, atât pentru că nu există suficient spațiu pentru ca fiecare instrumentist să vină cu cutia instrumentului său, cât și pentru a respecta esteticul locului față de spectatorii din sala de spectacol, astfel cum reiese din depoziția martorului Cîrlejan F. M., f. 159 vol. I.
Așa cum a reieșit din regulamentele de ordine interioară, puse la dispoziția instanței, nu există o normă internă sau dispoziții legale care să interzică părăsirea fosei până la sfârșitul spectacolelor. Ar fi si absurdă și chiar inumană obligarea artiștilor să nu părăsească locul unde activează pe durata unui spectacol care poate dura și până la patru ore. Pauzele dintre acte pot dura până la 30 minute și sunt astfel concepute pentru ca atât artiștii, cât și publicul să aibă un răgaz pentru recreere. Obligația prev. la art. 27 din Regulamentul de Ordine Interioară care interzice părăsirea locului și schimbarea de semne cu cel de pe scenă are în vedere pauza din timpul actului, când nici spectatorii nu părăsesc locurile lor, nici artiștii fosa.
Pe baza probelor administrate, înscrisuri, planșe fotografice, cercetarea la fața locului, depozițiile martorilor, răspunsul la interogatorii, instanța concluzionează că există o culpă exclusiv a pârâtei în distrugerea instrumentului muzical al reclamantei.
Cu privire la prejudiciul suferit de reclamant, acesta rezultă din raportul de expertiză judiciară întocmit în cauză, f. 60 vol. II, f. 111-113, vol. II. Din acest raport a reieșit faptul că vioara reclamantei este o vioara VINZEZ MULLER construită la sf. sec. XIX, lucrată cu lemn de bună calitate. Deteriorările suferite de vioară în accident sunt majore și deprecierea atinge 90 % din valoarea inițială, fiind într-o zonă extrem de sensibilă a viorii, astfel că s-a concluzionat că vioara reparată nu va mai avea aceeași valoare ca instrumentul inițial. Expertul a stabilit că prețul mediu al unei viori profesionale variază între 2500 euro și_ euro.
Instanța reține că prejudiciul este cert, stabilit prin raportul de expertiză judiciară de un expert lutier, și că nu a fost reparat.
În ceea ce privește legătura de cauzalitate între fapta pârâtei și prejudiciul suferit de reclamantă, instanța reține că acesta există și a fost dovedit prin probele administrate și prin cele consemnate în paragrafele anterioare.
Față de toate acestea, instanța reține starea de fapt descrisă în cererea de chemare în judecată a fost confirmată de probatoriul administrat, reclamanta a probat toate cele patru condiții cerute de textul art. 1349 C.civ., existența legăturii de cauzalitate între fapta ilicită a pârâtei și distrugerea instrumentului muzical.
În consecință, în baza dispozițiilor art. 1349 NCC, va admite cererea de chemare în judecată intentată de reclamanta O. V. împotriva pârâtei Z. M. I. R. și față de cererea de chemare în judecată precizată, va obliga pârâta la plata în favoarea reclamantei a sumei de 2800 euro, echivalent în lei la data plății, cu titlu de despăgubiri pentru prejudiciul cauzat prin distrugerea viorii, fiind media între suma minimă indicată de expert M. C. și maximul valorii indicată prin expertiză.
Cu privire la cel de-al doilea petit
Potrivit răspunsului la interogatoriu al OPEREI NAȚIONALE, din cele trei viori existente în anul 2012 în cadrul Operei Române, două erau funcționale dar date în gestiunea altor persoane, iar o a treia era propusă spre casare, astfel că reclamantei nu i s-a putut pune la dispoziție de angajator un instrument pe care să-l poată utiliza cu succes în spectacolele sale ulterioare incidentului din 11.05.2012, fiind nevoită să încheie un contract de închiriere pentru o vioară, contract pe care l-a încheiat cu numitul B. R., f.9-10 contra unei sume de 100 euro pe lună.
Din răspunsul la adresa întocmită de instanță, ANAF- Direcția Generală Regională a Finanțelor publice C. a comunicat instanței faptul că numitul B. R. C. a declarat pe anul 2012 pentru contractul de închiriere încheiat la data de 01.07.2012 un venit de 2695,56 lei, pentru anul 2013 un venit brut de 5300,68 lei, iar pentru anul 2014 un venit brut în sumă de 5385,84 lei, f. 38 vol. II.
Constatându-se întrunite condițiile necesare angajării răspunderii civile delictuale în persoane pârâtei, a legăturii de cauzalitate între fapta pârâtei și prejudiciul constând în lipsa de folosință a instrumentului muzical distrus, instanța urmează să admită și capătul doi al cererii precizate de reclamantă și să oblige pârâta la plata către aceasta a sumei de 3000 euro echivalent în lei la data plății cu titlu de despăgubiri reprezentând echivalentul prejudiciului cauzat constând în lipsa de folosință a instrumentului muzical.
Față de soluția dată cererii de chemare în judecată, față de faptul că pârâta Z. M. I. R. nu a căzut în pretenții, urmează să respingă ca neîntemeiată și fără a intra în analiza cererea de chemare în garanție formulată de pârâtă în contradictoriu cu O. NAȚIONALĂ ROMÂNĂ.
În baza art. 453 alin. (1) C.proc.civ., ținând cont de culpa procesuală a pârâtei și de principiul disponibilității, instanța va obliga pârâta Z. M. I. R. la plata în favoarea reclamantei O. V. a sumei de 1049,8 lei, constând în taxa de timbru, f. 4 și 19 și a sumei de 1500 lei, constând în onorariu avocațial achitat prin chitanța de la fila 183.
Față de soluția dată cererii de chemare în garanție, instanța va respinge cererea pârâtei de obligare a chematei in garanție la plata cheltuielilor de judecată și va lua act că partea chemată în garanție nu a solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale active, invocată de pârâtă prin întâmpinare.
Admite cererea astfel formulată și precizată de reclamanta O. V., cu domiciliul procesual ales în loc. Cluj-N., .. 16, . în contradictoriu cu pârâta Z. M. I. R., cu domiciliul procesual ales la SCA N., Ș. și Asociații, în loc. Cluj-N., .. 22, .. Cluj.
Obligă pârâta la plata în favoarea reclamantei a sumei de 2800 euro, echivalent în lei la data plății, cu titlu de despăgubiri pentru prejudiciul cauzat și suma de 3000 euro, echivalent în lei la data plății, cu titlu de echivalent al lipsei de folosință.
Respinge ca neîntemeiată cererea de chemare în garanție formulată de pârâta Z. M. I. R. în contradictoriu cu O. NAȚIONALĂ ROMÂNĂ.
Obligă pârâta la plata în favoarea reclamantei a sumei de 1049,8 lei, taxa de timbru și suma de 1500 lei, onorariu avocațial.
Respinge cererea pârâtei de obligare a chematei in garanție la plata cheltuielilor de judecată.
Ia act că partea chemată în garanție nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, ce se va depune la Judecătoria Cluj-N..
Pronunțată în ședință publică, azi 08.05.2015.
JUDECĂTOR, GREFIER,
C.-S. N. Z. E. F.
Red./dact/CSN/30.08.2015/6 ex.
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 4746/2015. Judecătoria... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 4640/2015.... → |
|---|
