Somaţie de plată. Sentința nr. 4604/2015. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4604/2015 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 08-05-2015 în dosarul nr. 4604/2015
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal 3185
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CLUJ-N.
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚĂ CIVILĂ Nr. 4604/2015
Ședința publică de la 08.05.2015
Completul constituit din
JUDECĂTOR: M. I.
GREFIER: A. M. M.
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind pe creditoarea E. F. SA PRIN AGENTIA CLUJ în contradictoriu cu debitoarea T. A. SRL, având ca obiect ordonanță de plată.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare, se constată lipsa părților.
Instanța, față de lipsa părților, dispune lăsarea dosarului la sfârșitul ședinței.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la a doua strigare, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită cu debitoarea, a.v. prevederile art. 163 alin.3 lit. f și g C.pr.civ.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Instanța, procedând la verificarea competenței sale potrivit art. 131 al. 1 C.pr.civ., constatǎ, în baza art.1015 raportat la art. 94 pct. 1 lit. j) C.pr.civ., că este competentă general și material să soluționeze prezenta cauză.
În temeiul art. 255 alin.1 și art. 258 alin.1 C.pr.civ., instanța încuviințează proba cu înscrisurile depuse la dosar, apreciindu-le ca fiind utile soluționării cauzei. Potrivit dispozițiilor art. 244 alin.1, declară închisă faza cercetării procesului și, potrivit art. 394 alin.1 C.pr.civ., declară închisă etapa dezbaterilor, rămânând în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de fațǎ, constatǎ urmǎtoarele:
Prin cererea înregistratǎ pe rolul Judecǎtoriei Cluj N. la data de 09.03.2015 sub nr._, creditoarea .>SA, cu sediul în București, Șoseaua Ș. cel M. nr. 1A, parter parțial, ., CUI_, înregistratǎ la O. R. C. sub nr. J_, prin Agenția de F. a Energiei Electrice Cluj N., cu sediul în Cluj N., ., jud. Cluj, a solicitat instanței, în contradictoriu cu debitoarea ., cu sediul în Florești, ., ., CUI_, sǎ dispunǎ obligarea acesteia din urmǎ la plata sumei de_,51 lei reprezentând contravaloarea serviciilor furnizate, respectiv a cheltuielilor de judecatǎ ocazionate de soluționarea cauzei.
În motivarea cererii formulate, creditoarea a indicat, în esențǎ, cǎ în baza contractului de furnizare a energiei electrice perfectat cu debitoarea s-au prestat servicii acesteia din urmă, însǎ contravaloarea lor nu a fost integral achitată, iar în ce privește penalitǎțile de întârziere, s-a arǎtat cǎ acestea sunt datorate la nivelul dobânzii stabilite pentru neplata la termen a obligațiilor bugetare. Mai mult decât atât, s-a învederat cǎ debitoarea a fost somată sǎ treacǎ la executare, însǎ nu a plătit sumele datorate și, în fine, s-a subliniat că, raportat la taxa pentru serviciul public de radiodifuziune și taxa pentru serviciul public de televiziune, acestea sunt încasate de către creditoare, conform H. G. nr. 977/2003 și H. G. nr. 978/2003.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 1013 și urm. din C. proc. civ., ale art. 24, 95 alin. (1), 107 alin. (1), 56 alin. (2), 411 alin. (1) pct. 2, 453 alin. (1), 662 alin. (2), (3) și (4) din C. proc. civ., respectiv art. 969, 1073 și 1066 din C. Civ., precum și prevederile H. G. 977/2003, ale H. G. nr. 978/2003, ale H. G. nr. 1007/2004, respectiv ale Legii nr. 123/2012.
În susținerea pretențiilor sale, creditoarea a anexat cererii formulate un set de înscrisuri ( f. 6 - 37 ).
Cererea formulatǎ a fost legal timbratǎ, fiind anexatǎ chitanța ce atestǎ plata taxei judiciare de timbru în sumǎ de 200 lei ( f. 5 ).
Debitoarea, deși legal citată, nu a formulat întâmpinare și nici nu și-a exprimat, într-o altă modalitate, poziția procesuală în raport de acțiunea promovată.
În baza art. 255 alin. (1) raportat la art. 258 alin. (1) din C. proc. civ., instanța a încuviințat proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Astfel cum rezultă din contractul de furnizare a energiei electrice la micii consumatori finali, industriali și similari, la tarife reglementate nr._ - 5 din data de 15.05.2013 ( f. 22 - 29 ), între părțile litigiului de față s-au derulat raporturi materializate prin furnizarea de către creditoare a energiei electrice la locul de consum din Florești, ., ., jud. Cluj, în derularea relației contractuale fiind emise de cǎtre societatea creditoare facturile fiscale . nr._/11.08.2014, pentru suma de 9847,43 lei, scadentă la 21.08.2014 ( f. 8 - 10 ), . nr._/07.09.2014, pentru suma de 1094,96 lei, scadentă la 17.09.2014, din care a rămas de achitat un rest de 739,74 lei ( f. 11 - 12 ), . nr._/18.09.2014, pentru suma de 19,02 lei, scadentă la 28.09.2014 ( f. 13 - 15 ), . nr._/08.10.2014, pentru suma de 701,35 lei, scadentă la 18.10.2014 ( f. 16 ), . nr._/13.10.2014, pentru suma de 155,96 lei, scadentă la 23.10.2014 ( f. 17 ) și . nr._/18.01.2015, pentru suma de 606,01 lei, scadentă la 28.01.2015 ( f. 18 - 21 ), corespunzǎtor serviciilor prestate, însǎ contravaloarea acestora nu a fost integral achitatǎ, rezultând un debit total de_,51 lei.
Pe de altǎ parte, trebuie reținut cǎ, potrivit art. 11 lit. a) din contract ( f. 24 ), debitoarea și-a asumat obligația de a plǎti integral și la termen facturile emise de furnizor, scadența fiind stabilită la 10 zile de la data emiterii facturii, conform art. 14 alin. (1) din contract ( f. 25 ), în caz de neplatǎ la termen urmând a fi datorate penalitǎți, în condițiile stabilite de art. 14 alin. (3) din convenția perfectatǎ ( f. 26 ), respectiv la nivelul dobânzii datorate pentru neplata la termen a obligațiilor bugetare, începând cu prima zi după data scadenței, nivelul acestora neputând depăși valoarea facturii.
Întrucât debitoarea nu a achitat sumele datorate, s-a ajuns la sistarea furnizǎrii energiei electrice la locul de consum stabilit prin contract, cheltuielile ocazionate de aceastǎ operațiune, astfel cum au fost determinate prin factura . nr._/13.10.2014, emisă pentru suma de 155,96 lei, scadentă la 23.10.2014 ( f. 17 ), fiind în sarcina debitoarei, conform art. 200 alin. (5) din H. G. nr. 1007/2004.
Totodată, în acest context este de menționat și faptul că, potrivit art. 5 alin. (1) și 6 alin. (1) și (2) din H. G. nr. 977/2003, respectiv conform art. 5 alin. (1) și 6 alin. (1) și (2) din H. G. nr. 978/2003, creditoarea este îndreptǎțitǎ sǎ perceapǎ taxa pentru serviciul public de radiodifuziune și taxa pentru serviciul public de televiziune, precum și penalitǎțile de întârziere aferente în cazul neplǎții la termen, odatǎ cu încasarea contravalorii energiei electrice consumate, conform facturilor emise în derularea relației contractuale.
Potrivit art. 1013 alin. (1) din C. proc. civ., dispozițiile ce reglementează procedura specială a ordonanței de plată se aplică creanțelor certe, lichide și exigibile constând în obligații de plată a unor sume de bani care rezultă dintr-un contract civil, inclusiv din cele încheiate între un profesionist și o autoritate contractantă, constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însușit de părți prin semnătură ori în alt mod admis de lege, prin alin. (2) din cadrul aceluiași articol legiuitorul stabilind creanțele care nu sunt incluse în sfera de aplicare a dispozițiilor art. 1013 și urm. din C. proc. civ., respectiv cele înscrise la masa credală în cadrul unei proceduri de insolvență. Așadar, față de prevederile anterior redate, se poate lesne observa că trei sunt condițiile care trebuie să fie îndeplinite pentru ca procedura specială să își găsească aplicare: să existe o creanță constând într-o obligație de plată a unei sume de bani, creanța pretinsă să prezinte caracter cert, lichid și exigibil și, în fine, creanța să rezulte dintr-un contract civil, constatat printr-un înscris ori determinată potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, care este însușit de părți prin semnătură ori printr-un alt mod admis de lege.
În ce privește cauza de față, instanța constată că prima dintre cerințele mai sus enunțate este întrunită, câtă vreme nu poate fi negată împrejurarea că societatea creditoare deține o creanță constând în obligația de plată a unei sume de bani, obligație la care este ținută debitoarea. Astfel, s-a evidențiat mai sus că între părțile litigiului s-au derulat relații contractuale în temeiul cărora s-au prestat servicii de furnizare a energiei electrice societății debitoare, or trebuie observat că obligația principală a beneficiarului în contractul de furnizare, în sensul art. 1766 alin. (1) din C. Civ., obligație asumatǎ de cǎtre debitoare, este aceea de a achita contravaloarea serviciilor ce i-au fost prestate, prețul datorat fiind cel prevăzut în lege sau în contract, după cum rezultă din art. 1768 alin. (1) din C. Civ., în privința contractului de furnizare fiind aplicabile dispozițiile referitoare la vânzare, potrivit art. 1771 din C. Civ., din această perspectivă fiind relevante prevederile art. 1724 din C. Civ., ce stabilesc că, în mǎsura în care cumpǎrǎtorul nu a plǎtit, vânzǎtorul este îndreptǎțit sǎ obținǎ executarea silitǎ a obligației de platǎ. Mai mult decât atât, s-a arătat anterior că societatea creditoare este în măsură a pretinde plata taxei pentru serviciile publice de radiodifuziune, respectiv televiziune, a penalităților aferente acestora în caz de neachitare la termenele stabilite, precum și a cheltuielilor ocazionate de sistarea furnizării energiei electrice. În consecință, ținând seama de cele astfel expuse, trebuie conchis că există o creanță a creditoarei față de pârâta debitoare, constând în obligația de plată a prețului serviciilor furnizate, respectiv a penalităților de întârziere corespunzătoare, creanță ce justifică aplicarea dispozițiilor procedurii speciale a ordonanței de plată.
În al doilea rând, creanța pe care societatea creditoare o pretinde prezintă caracter cert, lichid și exigibil în sensul art. 662 alin. (2), (3) și (4) din C. proc. civ. Astfel, în ce privește natura sa certă, instanța apreciază că existența neîndoielnică a creanței rezultă, neechivoc, din cuprinsul contractului de furnizare a energiei electrice la micii consumatori finali, industriali și similari, la tarife reglementate nr._ - 5 din data de 15.05.2013 ( f. 22 - 29 ) și a facturilor fiscale emise de cǎtre creditoare în baza acestuia ( f. 8 - 21 ), debitoarea asumându-și obligația, potrivit art. 11 lit. a) din contract ( f. 24 ), de a achita integral și la termen facturile emise de furnizor. Relativ la natura lichidă a creanței, instanța observă că cerința impusă de art. 662 alin. (3) din C. proc. civ. se referă la împrejurarea că obiectul creanței este determinat sau există suficiente elemente care permit stabilirea sa, or în prezenta cauză nu poate fi negat că prin facturile fiscale emise în baza contractului de furnizare a energiei electrice, obiectul creanței a fost precis determinat, fiind în discuție un debit total de_,51 lei. În fine, creanța pretinsă de către societatea creditoare este exigibilă în sensul art. 662 alin. (4) din C. proc. civ., obligația de platǎ a debitoarei fiind scadentă la data indicatǎ în fiecare dintre facturile fiscale emise de cǎtre creditoare ( f. 8 - 21 ), conform art. 14 alin. (1) din contract ( f. 25 ).
În al treilea rând, instanța apreciază ca fiind întrunită și cea de-a treia condiție enunțată, câtă vreme creanța pretinsă de către societatea creditoare rezultă, fără îndoială, dintr-un contract constatat printr-un înscris și însușit de părți prin semnătură, fiind vorba despre contractul de furnizare a energiei electrice la micii consumatori finali, industriali și similari, la tarife reglementate nr._ - 5 din data de 15.05.2013 ( f. 22 - 29 ), în temeiul căruia creditoarea a prestat servicii specifice debitoarei.
Concluzionând, este de reținut că toate cerințele impuse de art. 1013 alin. (1) din C. proc. civ. sunt îndeplinite în cauza de față și, mai mult decât atât, pretențiile creditoarei sunt întemeiate, după cum s-a arătat mai sus. În consecință, văzând prevederile art. 1021 alin. (1) din C. proc. civ., instanța va admite capătul principal al cererii formulate și, prin urmare, va dispune obligarea debitoarei sǎ achite creditoarei suma de_,51 lei, conform contractului și facturilor fiscale depuse la dosar.
În ce privește termenul de plată, instanța observă că, față de prevederile art. 1021 alin. (3) din C. proc. civ., revine organului jurisdicțional sarcina de a trece la stabilirea sa, fără ca termenul astfel individualizat să fie mai mic de 10 zile și fără a putea depăși 30 de zile de la data comunicării hotărârii. Raportat la cauza de față, este de reținut, pe de o parte, că suma restantă este însemnată, ridicându-se la un nivel de_,51 lei și, pe de altă parte, că reclamanta creditoare nu a relevat împrejurările care ar justifica stabilirea unui termen de plată minim, de 10 zile, după cum s-a solicitat în cererea formulată ( f. 1 ), sens în care instanța urmează a fixa un termen de 20 de zile, potrivit art. 1021 alin. (3) din C. proc. civ., în raport de acest aspect acțiunea promovată urmând a fi admisă în parte.
Potrivit art. 453 alin. (1) din C. proc. civ., Partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată, iar conform art. 451 alin. (1) din C. proc. civ., în cuantumul cheltuielilor de judecată se include și taxa judiciarǎ de timbru. Pe de altă parte, este de reținut că, potrivit art. 453 alin. (2) teza I din C. proc. civ., Când cererea a fost admisă numai în parte, judecătorii vor stabili măsura în care fiecare dintre părți poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată.
Raportat la cauza de față, ținând seama de statuările anterioare ale instanței, referitoare la termenul de plată ce va fi individualizat în cauză, este de concluzionat că cererea formulată va fi admisă numai în parte. Totuși, nu poate fi omis că pârâta debitoare se află în culpă procesuală, de vreme ce nu și-a îndeplinit în termen obligația de plată a contravalorii serviciilor prestate. În consecință, având în vedere și caracterul indivizibil al cheltuielilor de judecată pretinse de către reclamanta creditoare, respectiv taxa judiciară de timbru în cuantum fix de 200 lei ( f. 5 ), instanța apreciază că este justificată plata integrală de către debitoare a cheltuielilor de judecată ocazionate de soluționarea cauzei, sens în care va dispune obligarea acesteia la plata către societatea creditoare a sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte cererea formulatǎ de cǎtre creditoarea .>SA, cu sediul în București, Șoseaua Ș. cel M. nr. 1A, parter parțial, ., CUI_, înregistratǎ la O. R. C. sub nr. J_, prin Agenția de F. a Energiei Electrice Cluj N., cu sediul în Cluj N., ., jud. Cluj, în contradictoriu cu debitoarea ., cu sediul în Florești, ., ., CUI_.
Obligǎ debitoarea sǎ achite creditoarei suma de_,51 lei, conform contractului și facturilor fiscale depuse la dosar.
Obligǎ debitoarea sǎ achite creditoarei suma de 200 lei cu titlu de cheltuieli de judecatǎ reprezentând taxa judiciarǎ de timbru.
Fixeazǎ termen de platǎ de 20 zile de la data comunicǎrii prezentei sentințe.
Executorie.
Cu drept la cerere în anulare în termen de 10 zile de la comunicare pentru creditoare și pentru debitoare, cererea în acest sens urmând a fi depusǎ la Judecǎtoria Cluj N..
Pronunțatǎ în ședințǎ publicǎ, azi, 08.05.2015.
JUDECĂTOR, GREFIER,
M. I. A. M. M.
Red. / Tehn. MI
11.05.2015 - 4 ex.
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 4608/2015.... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 4744/2015. Judecătoria... → |
|---|
