Actiune in raspundere delictuala. Sentința nr. 9777/2015. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 9777/2015 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 22-10-2015 în dosarul nr. 9777/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CLUJ-N.
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal 3185
SENTINȚA CIVILĂ NR. 9777/2015
Ședința publică de la 22.10.2015
Instanța constituită din
PREȘEDINTE: M. I.
Grefier: T. A.
Pe rol fiind judecarea cauzei civile formulată de reclamanta L. M. L. în contradictoriu cu pârâții C. J. CLUJ, G. R., C. L. PENTRU APLICAREA LEGII NR.10/2001, C. DE A. S. S.A., având ca obiect acțiune în răspundere delictuală.
Se constată că, la data de 20.10.2015, s-au depus, de către reclamantă prin reprezentant, concluzii scrise.
Mersul dezbaterilor și cuvântul pe fond sunt consemnate în încheierea de ședință din data de 15.10.2015, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea asupra cauzei pentru azi, 22.10.2015.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Cluj N. la data de 13.03.2014 sub nr._, reclamanta L. M. L., CNP_, cu dom. în B., .. 145, jud. B. și dom. ales în Cluj N., ., ., a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâții C. JUDEȚEAN CLUJ, cu sediul în Cluj N., Calea Dorobanților nr. 106, jud. Cluj, cod de identificare fiscalǎ_, G. R., cu sediul în București, Piața Victoriei nr. 1, Sector 1, reprezentat prin Secretariatul General al Guvernului, având cod de identificare fiscalǎ_, C. LOCALĂ DE APLICARE A LEGII nr. 10/2001, cu sediul în Cluj N., ., jud. Cluj și . S. SA, cu sediul în Cluj N., . nr. 79, jud. Cluj, înregistratǎ la O. R. C. sub nr. J_, CUI_, să dispună repararea în natură a prejudiciului suferit ca urmare a H. C. J. nr. 100/2003 pentru aprobarea modificării și completării H. C. J. nr. 14/2001 privind aprobarea inventarului bunurilor care aparțin domeniului public al Județului Cluj, atestat prin anexa nr. 1 din H. G. nr. 996/2002, în ce privește poziția nr. 731 coloana 2 - obiectivul rezervor Alverna ( Becaș ) - și poziția nr. 731 coloana 3 privind suprafața de teren de_ mp Cluj N. și a H. C. J. nr. 143/2008 privind însușirea inventarului bunurilor care alcătuiesc domeniul public al Județului Cluj la data de 31.12.2007, poziția 858, anexa nr. 31 privind terenul de 1050 mp situat în continuarea parcelei nr. top._/1 și a terenului de 850 mp, situat în . N., la est de rezervorul de apă, din parcela nr. top._/2, ambele din fosta CF_ Cluj, proprietatea antecesorilor reclamantei, C. G. și soția C. Nionela, punerea în posesie a reclamantei cu terenul asupra căruia este împiedicată să își exercite dreptul de proprietate, respectiv efectuarea unui schimb de terenuri, în privința imobilului de 850 mp, în sensul amplasării lui pe nr. topografic_/8/3, în continuarea parcelei de 1050 mp și constituirea unui drept de trecere, conform art. 617 și 619 din C. Civ., cu acordarea cheltuielilor de judecată ocazionate.
În motivarea cererii promovate, reclamanta a învederat, în esență, că a formulat în termenul legal o solicitare de reconstituire a dreptului de proprietate, relativ la imobilul situat în Cluj N., . și 35A, în temeiul Legii nr. 10/2001, iar prin Dispoziția de restituire și propunere de acordare despăgubiri nr. 1512/27.02.2008, modificată prin Dispoziția nr. 1732/18.03.2010, s-a restituit terenul în suprafață de 1050 mp, înscris în CF_, în continuarea parcelei inițiale cu nr. top._/1, respectiv imobilul de 850 mp, situat în . N., la est de rezervorul de apă, din parcela nr. top._/2, ambele înscrise în fosta CF_, nr. top._, la momentul formulării notificării potrivit reglementării apeciale terenul aflându-se la dispoziția comisiei constituite în baza Legii nr. 10/2001. Pe de altă parte, s-a evidențiat că, prin încheierea nr._/10.02.2012 și nr._/27.03.2012, Oficiul de cadastru și Publicitate Imobiliară Cluj, Biroul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Cluj N., a respins cererea de înregistrare a dreptului de proprietate, cu motivarea că imobilul reclamantei se suprapune cu PT. 2634, al cărui beneficiar este . S. SA, fiind inclus în inventarul bunurilor ce aparțin domeniului public al Județului Cluj. Totodată, s-a alegat că, în realitate, Hotărârea Consiliului Județean Cluj nr. 14/2001, atestată de către G. R., prin H. G. nr. 969/2002, viza doar terenul de 1807 mp care constituia zona de protecție a rezervorului de apă Alverna Becaș, doar ulterior fiind adoptată H. C. J. nr. 100/2003, prin care suprafața mai sus menționată s-a majorat la_ mp, incluzând și terenul revendicat de către reclamantă, deși acesta se afla, la acea dată, la dispoziția Comisiei locale de aplicare a Legii nr. 10/2001, așadar imobilul în discuție a fost inclus în domeniul public fără un criteriu real și în mod contrar reglementării art. 1 din Protocolul nr. 1 al CEDO, astfel că sunt pe deplin îndeplinte condițiile răspunderii civile delictuale a pârâților, ținând seama și de dispozițiile art. 33 din Legea nr. 10/2001. În acest sens, s-a evidențiat că trecerea bunului în domeniul public s-a realizat în mod ilicit, fără a se lua în considerare solicitările formulate în baza Legii nr. 10/2001, fiind necesar a fi avut în vedere și textul art. 21 alin. (5) din acest din urmă act normativ, oricum fapta ce a determinat prejudiciul fiind reprezentată și de lipsa unei hotărâri de guvern care să aprobe inventarul bunurilor ce constituie domeniul public al Județului Cluj, existând și o culpă a autorităților, care nu au răspuns solicitării adresate în baza Legii nr. 544/2001 și nu au prevăzut că fuseseră formulate cereri de reconstituire cu privire la terenul în cauză, prejudiciul creat fiind reprezentat de imposibilitatea exercitării dreptului de proprietate, iar legătura de cauzalitate derivă din emiterea hotărârilor Consiliului Județean, cu efectul de a împiedica reclamanta în a intra în drepturile recunoscute potrivit legii. În ce privește capătul de cerere privitor la efectuarea unui schimb de terenuri, reclamanta a relevat că soluția propusă este justificată de vecinătatea aproximativă a acestora, respectiv de faptul că pentru terenul cu nr. top._/8/3 nu s-a formulat cerere de restituire, fiind inclus în domeniul public, iar referitor la constituirea unui drept de trecere, aceasta ar fi fundamentată pe aspectul că fondul cu privire la care se solicită restituirea în natură nu are acces la calea publică, operațiunea fiind necesară în vederea exploatării sale, oricum fiind efectuate anumite demersuri pe lângă pârâta C. de A. S. SA. În fine, s-a subliniat de reclamantă că nu există o justificare care să fi întemeiat o ingerință atât de gravă în exercitarea dreptului său de proprietate, recunoscut prin dispozițiile de restituire din 2008 și 2010, fiind necesar a fi asigurat un echilibru între interesele municipalității și cele individuale.
În drept, s-au invocat dispozițiile Legii nr. 10/2001, ale Legii 24/2000, ale Decretului nr. 31/1954, ale art. 31 pct. 2 și 48 din Constituția R., ale art. 6 din CEDO și ale art. 1 din Protocolul nr. 1, ale art. 194 și 451 - 453 din C. proc. civ., precum și ale art. 15, 16 alin. (3), 219, 221, 617, 1349, 1357, 1359, 1364, 1370, 1382, 1385, 1386, 2517 și 2523 din C. Civ.
În probațiune, reclamanta a anexat înscrisuri ( f. 19 - 79 ) și a solicitat administrarea probei constând în interogatoriul pârâților, respectiv transmiterea unor acte la dosar.
Cererea a fost timbrată, fiind achitată suma de 40 lei cu acest titlu ( f. 85 ).
Pârâtul C. Județean Cluj a depus la 06.05.2014 întâmpinare ( f. 100 - 103 ), prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată.
În susținerea poziției sale procesuale, pârâtul a precizat faptul că imobilul rezervor Alverna Cluj N. face parte din sistemul de alimentare cu apă al Municipiului Cluj N., fiind introdus în domeniul public al Județului Cluj prin H. C. J. nr. 14/2001 și atestat prin H. G. nr. 969/2002, această operațiune fiind realizată cu respectarea Legii nr. 213/1998, care stabilește că rețelele de alimentare cu apă în sistem zonal sau microzonal, precum și stațiile de tratare cu instalațiile, construcțiile și terenurile aferente acestora fac parte din domeniul public al județului, datele de identificare ale imobilului fiind modificate prin H. C. J. nr. 100/2003. În același sens, s-a evidențiat că, la data emiterii Dispoziției Primarului Municipiului Cluj N., C. pentru aplicarea Legii nr. 10/2001, din subordinea Consiliului Local al Municipiului Cluj N., nu a cunoscut aspectul că imobilul rezervor Alverna Cluj N. și terenul în suprafață de_ mp aparțin domeniului public al Județului Cluj, fiind concesionate către . S. SA.
În drept, pârâtul s-a prevalat de dispozițiile C. Civ., ale C. proc. civ., ale Legii nr. 213/1998 și de H. G. nr. 250/2007.
Pârâtul G. R. a depus întâmpinare la 09.05.2014 ( f. 105 - 108 ), prin care a invocat excepția necompetenței materiale a instanței sesizate în soluționarea acțiunilor îndreptate împotriva sa, apreciind că litigiul ar fi de competența Curții de Apel Cluj, respectiv excepția lipsei calității procesuale pasive, susținând, în esență, că G. poate sta în justiție ca pârât numai în litigiile de contencios administrativ în care se contestă legalitatea unui act emis de acesta ori se alegă refuzul său nejustificat de a emite un asemenea act.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 205 coroborat cu art. 248 din C. proc. civ.
În probațiune, s-a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.
Pârâta C. locală de aplicare a Legii nr. 10/2001 a depus întâmpinare la 09.05.2014 ( f. 110 ), prin care a invocat excepția lipsei capacității sale procesuale, dat fiind că aceasta reprezintă o comisie de specialitate, în cadrul unui organ consultativ, fără a deține personalitate juridică, respectiv excepția lipsei calității procesuale pasive.
În drept, pârâta s-a prevalat de dispozițiile Legii nr. 10/2001, ale Legii nr. 165/2013, precum și de H. G. nr. 250/2007.
Pârâta . S. SA a depus întâmpinare la 26.05.2014 ( f. 117 - 122 ), prin care a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, susținând, în esență, că aceasta revine Consiliului Județean, de vreme ce C. de A. S. SA este doar beneficiara unui drept de concesiune, iar în ce privește fondul litigiului, s-a solicitat respingerea acțiunii formulate ca neîntemeiată, cu obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată, apreciind că nu sunt îndeplinite condițiile răspunderi civile delictuale în persoana sa, ținând seama de împrejurarea că inventarul bunurilor incluse în domeniul public a fost aprobat prin hotărâri ale Consiliului Județean, oricum neputând fi identificată vreo culpă în sarcina acesteia, de vreme ce la un moment anterior cererii reclamantei, respectiv la 30.06.2006, suprafața de teren de_ mp era deja inclusă în mijloacele fixe ale Județului Cluj.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 1349 și urm. din C. Civ., ale art. 205 și 411 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., precum și ale art. 22 din Legea nr. 10/2001.
Reclamanta a depus, la 06.06.2014, răspuns la întâmpinare ( f. 129 - 136 și 142 - 149 ), prin care a învederat, în esență, că argumentele în apărare sunt neîntemeiate. Astfel, cu privire la întâmpinarea depusă de către C. Județean, prin care s-a susținut împrejurarea că nu sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale, reclamanta a pretins admiterea acțiunii, astfel cum a fost formulată, reiterând, în esență, cele evidențiate în cuprinsul cererii de chemare în judecată și menționând că trecerea imobilului în domeniul public, prin încălcarea prevederilor legale referitoare la indisponibilizarea acestuia, intră sub incidența nulității absolute, această sancțiune răsfrângându-se și asupra contractului de concesiune încheiat ulterior cu pârâta . S. SA. Relativ la întâmpinarea depusă de către C. locală de aplicare a Legii nr. 10/2001, s-a solicitat respingerea excepțiilor invocate, iar referitor la întâmpinarea formulată de către G. R., s-a considerat, de asemenea, că excepțiile ridicate de acest pârât sunt nefondate.
În drept, au fost invocate dispozițiile H. G. nr. 498/2003, ale H. G. nr. 250/2007, precum și prevederile art. 201 alin. (2) din C. proc. civ.
În probațiune, s-a solicitat administrarea probei cu înscrisuri ( f. 137 - 141 și 150 - 154 ), respectiv cea constând în expertiza topografică.
Reclamanta a depus, la 20.06.2014, răspuns la întâmpinarea depusă de către C. de A. S. SA ( f. 157 - 159 ), prin care a solicitat respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtei, invocată de către aceasta, prin întâmpinare, înțelegând să invoce, totodată, excepția lipsei dovezi calității de reprezentant a avocatului care a întocmit întâmpinarea, precum și excepția tardivității depunerii sale, iar relativ la fondul litigiului, a relevat că autorul prejudiciului răspunde chiar și pentru cea mai ușoară culpă, cu o minimă diligență putându-se deduce că terenul se afla la dispoziția Comisiei de aplicare a Legii nr. 10/2001, oricum suprafața inițială fiind suficientă pentru asigurarea perimetrului de protecție a rezervorului de apă, iar legat de notificările transmise în baza Legii nr. 10/2001, s-a reliefat că acestea au fost formulate la 14.08.2001 și 06.02.2002.
În drept, reclamanta a invocat prevederile art. 201 alin. (1) și ale art. 208 alin. (2) din C. proc. civ.
Reclamanta a depus, la 07.07.2014, cerere adițională ( f. 160 - 165 ), prin care a invocat excepția de nelegalitate a H. C. J. nr. 100/2003, argumentând, în esență, că sunt îndeplinite toate condițiile necesare în acest sens.
În drept, reclamanta s-a prevalat de dispozițiile art. 4 din Legea nr. 554/2004, ale art. 30 alin. (5) și 204 alin. (1) din C. proc. civ., respectiv de cele ale art. 1 din Protocolul nr. 1 al Convenției Europene a Drepturilor Omului.
Cererea adițională a fost timbrată, fiind achitată suma de 50 lei reprezentând taxa judiciară de timbru ( f. 205 ).
Pârâta C. Locală de aplicare a Legii nr. 10/2001 a depus, la 25.08.2014, întâmpinare la cererea adițională a reclamantei ( f. 168 - 169 ), prin care a solicitat respingerea ca inadmisibilă a excepției de nelegalitate a H. C. J. nr. 100/2003, dat fiind că în discuție rămâne un act administrativ normativ, făcând referire, de asemenea, la excepțiile lipsei capacității și calității sale procesuale.
În drept, au fost invocate dispozițiile Legii nr. 165/2013, ale art. 4 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, ale H. G. nr. 250/2007, precum și prevederile Legii nr. 10/2001.
Pârâtul C. Județean Cluj a depus, la 02.09.2014, completare la întâmpinare ( f. 171 - 174 ), prin care a solicitat respingerea excepției de nelegalitate ca neîntemeiată, dat fiind că înscrierea imobilului în domeniul public al județului a fost realizată în acord cu prevederile Legii nr. 213/1998, iar C. pentru aplicarea Legii nr. 10/2001 nu era informată asupra elementului că terenul era proprietate publică, existând anumite aspecte de nelegalitate ale Dispoziției Primarului nr. 1512/2008.
În drept, au fost invocate dispozițiile C. Civ., ale C. proc. civ., ale Legii nr. 213/1998 și ale H. G. nr. 250/2007.
Reclamanta a formulat, la 30.09.2014, răspuns la întâmpinarea pârâtului C. Județean Cluj, depusă cu privire la cererea adițională vizând excepția de nelegalitate a H. C. J. nr. 100/2003 ( f. 191 - 195 ), prin care a apreciat, în esență, că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru admiterea excepției ridicate.
În drept, s-a invocat dispozițiile Legii nr. 213/1998, prevederile art. 30 lit c.) din H. G. nr. 930/2005, ale H. G. nr. 250/2007, ale H. G. nr. 498/2003, precum și ale Legii nr. 10/2001.
Reclamanta a formulat, la 02.10.2014, răspuns la întâmpinarea pârâtei C. locală de aplicare a Legii nr. 10/2001, depusă cu privire la cererea adițională vizând excepția de nelegalitate a H. C. J. nr. 100/2003 ( f. 196 - 198 ), prin care a considerat, de asemenea, că sunt îndeplinite condițiile stabilite de lege pentru admiterea excepției, pretinzând, totodată, respingerea excepțiilor lipsei calității procesuale pasive și lipsei capacității procesuale, invocate de pârâtă prin întâmpinarea la cererea adițională.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 1359, 1364, 1370 și 1373 din C. Civ., precum și prevederile art. 35 din Decretul nr. 31/1954.
Reclamanta a depus, la 23.09.2014, cerere adițională ( f. 182 - 186 ), prin care a invocat excepția de nelegalitate a H. C. J. nr. 143/2008, expunând situația de fapt considerată relevantă în cauză și apreciind că sunt îndeplinite condițiile în care aceasta poate fi ridicată.
În drept, reclamanta s-a prevalat de dispozițiile art. 4 din Legea nr. 554/2004, ale Legii nr. 213/1998, ale Legii nr. 10/2001, ale H. G. nr. 498/2003, ale H. G. nr. 548/1999, ale H. G. nr. 250/2007, respectiv de prevederile art. 30 alin. (5) și 204 alin. (1) din C. proc. civ. și de dispozițiile art. 1 din Protocolul nr. 1 al Convenției Europene a Drepturilor Omului.
Reclamanta a depus, la 30.12.2014, răspuns la întâmpinarea pârâtului C. Județean Cluj, cu privire la cererea adițională vizând excepția de nelegalitate a H. C. J. nr. 143/2008 ( f. 212 - 215 ), prin care a apreciat, în esență, că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru admiterea excepției ridicate, menționând că sunt invocate aceleași aspecte regăsite în completarea la întâmpinare din data de 02.09.2014.
În drept, reclamanta s-a prevalat de dispozițiile Legii nr. 213/1998, ale H. G. nr. 250/2007, ale H. G. nr. 498/2003, precum și ale Legii nr. 10/2001.
Prin Încheierea de la data de 22.01.2015, instanța, într-o compunere diferită față de cea de la data la care a fost rezolvată cauza, a dispus suspendarea litigiului până la soluționarea excepției de nelegalitate invocată de către reclamantă, dispunând, totodată, trimiterea dosarului Tribunalului Cluj, în vederea tranșării sale ( f. 222 ).
Prin Sentința civilă nr. 351/2015 din data de 24.06.2015 a Curții de Apel Cluj, a fost stabilită competența de soluționare a excepției de nelegalitate în favoarea Judecătoriei Cluj N. ( f. 5 - 6 dosar nr._ Curtea de Apel Cluj ).
Prin Încheierea de la data de 15.10.2015, instanța a respins ca rămasă fără obiect excepția necompetenței materiale și ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului G. R., invocate de către acesta, prin întâmpinare, respectiv a respins ca neîntemeiate excepțiile lipsei capacității procesuale de folosință și lipsei calității procesuale pasive a pârâtei C. locală de aplicare a Legii nr. 10/2001, invocate de către aceasta, prin întâmpinare. De asemenea, la același termen de judecată, au fost respinse ca neîntemeiate excepția lipsei dovezii calității de reprezentant privind C. de A. S. SA, invocată de către reclamantă și excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei C. de A. S. SA, invocată de către aceasta din urmă, prin întâmpinare. Pe de altă parte, pentru motivele învederate prin încheierea pronunțată la data menționată, instanța a respins ca fiind inadmisibile excepțiile de nelegalitate a H. C. J. nr. 100/2003 și a H. C. J. nr. 143/2008, invocate de către reclamantă prin cele două cereri adiționale, respectiv a luat act de împrejurarea că reclamanta nu a mai susținut excepția tardivității formulării întâmpinării de către pârâta C. de A. S. SA.
La același termen de judecată din data de 15.10.2015, instanța a invocat, din oficiu, excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată, potrivit art. 246 alin. (1) C. proc. civ.
Prin concluziile scrise depuse la data de 20.10.2015, reclamanta a reiterat, în esență, argumentele de fapt și de drept evidențiate în cererea de chemare în judecată promovată.
Analizând, cu titlu prioritar, excepția invocată din oficiu, conform art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., instanța reține următoarele:
Astfel cum se poate observa din cuprinsul art. 1 al Dispoziției de restituire și propunerea privind acordarea de despăgubiri nr. 1512 din data de 27.02.2008 a Primarului Municipiului Cluj N. ( f. 19 - 21 ), s-au retrocedat în natură, în favoarea reclamantei, imobilele terenuri în suprafață de 1050 mp, situat în continuarea parcelei inițiale cu nr. top._/1, respectiv de 850 mp, amplasat la est de rezervorul de apă, din .._/2, înscrisă în CF nr._, din Cluj N., . și 35 A, actul menționat făcând dovada dreptului de proprietate asupra bunului restituit, conform art. 5 ( f. 20 ), fiind de relevat și aspectul că, ulterior, a fost emisă Dispoziția nr. 1732 din 18.03.2010, privind modificarea Dispoziției nr. 1512 din 27.02.2008 ( f. 22 - 23 ). Pe de altă parte, este de subliniat că, după cum reiese din încheierea nr._, emisă la 03.04.2012 în cadrul dosarului nr._ din 10.02.2012 ( f. 58 ), Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Cluj, Biroul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Cluj N., a respins cererea de recepție a documentației cadastrale având ca obiect prima înscriere a imobilului în suprafață de 1050 mp și întabularea dreptului de proprietate asupra bunului identificat în CF nr._ Cluj N., provenită din conversia de pe hârtie a CF nr._, nr. top._/2, ca urmare a constatării împrejurării că imobilul se suprapune cu PT. 2634, în suprafață de_ mp, însă, deși încheierea indicată a fost comunicată reclamantei ( f. 57 ), totuși, nu s-a făcut dovada, în condițiile art. 249 din C. proc. civ., că s-ar fi urmat procedura la care se referă art. 31 alin. (2) și (3) din Legea nr. 7/1996, aceasta deși s-a încercat, fără rezultat, înscrierea în cartea funciară a dreptului recunoscut prin dispoziția de restituire evocată în precedent.
Nu mai puțin, este de observat că, potrivit art. 1 din Hotărârea nr. 100/2003 a Consiliului Județean Cluj, a fost aprobată modificarea și completarea Hotărârii nr. 14/2001 privind aprobarea inventarului bunurilor care aparțin domeniului public al Județului Cluj, ce a fost atestat prin H. G. nr. 969/2002 ( f. 60 ), din anexa la actul administrativ normativ evidențiat mai sus reieșind că s-a trecut și la schimbarea datelor de identificare ale imobilului rezervor Alverna ( Becaș ), ce se afla în proprietatea publică a județului, suprafața totală a acestuia fiind de_ mp, conform poziției 731, coloanele 2 și 3 ( f. 63 ). În același context, nu poate fi omis că, în baza art. 1 alin. (1) din Hotărârea nr. 143/2008 a Consiliului Județean Cluj a fost însușit inventarul bunurilor care alcătuiesc domeniul public al unității administrativ teritoriale la data de 31.12.2007, conform anexelor parte integrantă ( f. 32 - 33 ), reclamanta solicitând, prin cererea înregistrată sub nr._ din 29.10.2013, revocarea parțială a actului administrativ menționat anterior, în temeiul art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 ( f. 30 - 31 ), din cuprinsul răspunsului formulat de către pârâtul C. Județean Cluj și recepționat de către reclamantă la 06.11.2013 putându-se observa că autoritatea emitentă a considerat plângerea prealabilă ca fiind neîntemeiată, cu precizarea că imobilul rezervor Alverna Cluj N. a fost introdus în domeniul public al Județului Cluj prin Hotărârea Consiliului Județean nr. 14/2001, elementele de identificare ale bunului fiind modificate prin Hotărârea nr. 100/2003, astfel că terenul în suprafață de_ mp a devenit proprietate publică, iar prin Hotărârea nr. 143/2008 s-a însușit inventarul bunurilor ce compun domeniul public al Județului Cluj ( f. 34 - 35 ).
Totodată, este de relevat că, prin cererea înregistrată sub nr._/3 din data de 04.07.2013, reclamanta a pretins Municipiului Cluj N. să îi acorde un teren echivalent valoric cu terenul de 850 mp, situat în Cluj N., .._/2, înscris în CF nr._ Cluj N., ca urmare a faptului că nu s-a reușit înscrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate recunoscut prin dispoziția de restituire evocată mai sus ( f. 47 - 48 ), din cuprinsul adresei nr._/453/26.07.2012 a Primăriei Municipiului Cluj N. putându-se deduce că reclamanta formulase și anterior o solicitare de aprobare a unui schimb de teren, între imobilul deținut în baza Dispoziției nr. 1512/2008 și terenul alăturat, identificat ca având nr. topo._/8/3, care nu a putut fi soluționată favorabil, de vreme ce acest din urmă bun s-ar fi aflat în proprietate privată ( f. 52 ).
Astfel cum dispune art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată, iar conform art. 2 alin. (1) lit. a) din același act normativ, prin noțiunea de persoană vătămată se înțelege orice persoană titulară a unui drept ori a unui interes legitim, vătămată de o autoritate publică printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri. Nu mai puțin, este de reținut că, așa cum dispune art. 8 alin. (1) teza I din Legea nr. 554/2004, Persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, nemulțumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau care nu a primit niciun răspuns în termenul prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. h), poate sesiza instanța de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei cauzate și, eventual, reparații pentru daune morale, așadar, din întreaga reglementare redată se poate lesne observa că, în situația în care o persoană pretinde a fi suferit o vătămare adusă unui drept ce se regăsește în patrimoniul său ori unui interes legitim, printr-un act administrativ, legiuitorul îi recunoaște posibilitatea de a se adresa instanței de contencios administrativ competentă, în condițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, astfel încât să fie obținută anularea, în tot sau în parte, a actului emis de către autoritatea publică și, totodată, să fie acordată și reparația necesară, menită a acoperi prejudiciul cauzat prin emiterea actului administrativ nelegal. Ca atare, este cert că obiectul acțiunii în contencios administrativ, astfel cum este conturat prin dispozițiile art. 8 alin. (1) teza I din Legea nr. 554/2004, poate prezenta un caracter complex, în sensul că, dincolo de solicitarea de anulare a actului de putere criticat, în măsura în care prin adoptarea acestuia s-a produs și o pagubă, persoana vătămată este îndreptățită a obține repararea sa. Cu toate acestea, după opinia instanței, nu poate fi negată împrejurarea că, în ipoteza în care se alegă, în concret, că a fost emis un act administrativ nelegal, ce aduce o atingere drepturilor sau intereselor legitime ale unui subiect de drept, ce a condus și la producerea unui prejudiciu în patrimoniul său, singura posibilitate la îndemâna persoanei interesate este reprezentată de promovarea unei acțiuni în contencios administrativ, potrivit art. 1 alin. (1) și 8 alin. (1) teza I din Legea nr. 554/2004, astfel încât să fie obținută anularea actului administrativ, respectiv repararea pagubei cauzate. Astfel, în măsura în care prejudiciul decurge din activitatea desfășurată de autoritatea publică, prin emiterea unui act nelegal în regim de putere publică, există o formă specială de răspundere, derogatorie de la responsabilitatea civilă delictuală reglementată de art. 1349 și urm. din C. Civ., consacrată explicit prin dispozițiile art. 1 alin. (1) și 8 alin. (1) teza I din Legea nr. 554/2004 și concretizată atât prin particularitățile pe care le implică angajarea răspunderii celui responsabil, cât și prin specificul pe care îl presupune cauzarea unui prejudiciu prin emiterea unui act administrativ nelegal de către autoritatea publică. În consecință, în cazul în care este în discuție o pagubă ocazionată prin emiterea unui act administrativ nelegal, antrenarea răspunderii emitentului poate fi realizată fie în cadrul acțiunii în contencios administrativ prin care se pretinde anularea, în tot sau în parte, a actului, prin mijlocul procedural al unei cereri accesorii, conform art. 30 alin. (4) din C. proc. civ. raportat la art. 1 alin. (1) și 8 alin. (1) teza I din Legea nr. 554/2004, fie pe calea unei acțiuni separate, formulată pe cale principală, potrivit art. 30 alin. (1) și (2) din C. proc. civ., însă numai în condițiile stabilite de art. 19 alin. (1) și (2) din Legea nr. 554/2004, din reglementarea menționată rezultând, pe de o parte, că solicitarea privind acordarea despăgubirilor este subordonată obținerii, în prealabil, a unei hotărâri definitive de anulare a actului administrativ și, pe de altă parte, respectării termenului de prescripție, însă, în toate situațiile, dată fiind răspunderea specială ce se intenționează a fi antrenată, competența soluționării cererii aparține, în exclusivitate, instanțelor de contencios administrativ.
În ce privește litigiul de față, instanța constată, mai întâi, că așa cum rezultă din cuprinsul cererii introductive, reclamanta a alegat împrejurarea că există anumite hotărâri adoptate de către pârâtul C. Județean Cluj, care au condus la producerea unui prejudiciu în patrimoniul său, în sensul că, în prezent, se află în imposibilitatea de a-și înscrie dreptul de proprietate recunoscut ( f. 4 ), or aceasta presupune, raportat la cele expuse anterior, că în măsura în care se urmărește a fi angajată răspunderea pârâtului amintit - aspectul indicat fiind dincolo de orice îndoială, de vreme ce se face referire la împrejurarea că s-ar fi inclus în mod ilicit un teren în domeniul public, fiind vizate hotărârile Consiliului Județean ce ar fi condus la situația evidențiată ( f. 6 ) -, aceasta nu poate fi realizată decât în cadrul stabilit precis prin dispozițiile art. 1 alin. (1), 8 alin. (1) teza I și 19 alin. (1) și (2) din Legea nr. 554/2004, iar nu pe calea unei acțiuni întemeiată pe reglementarea art. 1349 și 1357 din C. Civ., astfel cum a procedat reclamanta în prezenta cauză ( f. 1 și 15 ), un asemenea demers procesual fiind, din perspectiva discutată, inadmisibil, astfel că excepția invocată de instanță, din oficiu, este întemeiată, urmând a fi admisă, iar acțiunea promovată respinsă ca atare.
În al doilea rând, este de relevat că, așa cum s-a indicat în cererea de chemare în judecată, acțiunea ilicită care ar fi stat la baza producerii unui prejudiciu reclamantei ar fi fost reprezentată, pe de o parte, de trecerea imobilului teren din domeniul privat în cel public, prin hotărâri ale Consiliului Județean, însă, în realitate, deși s-au invocat, în litigiul de față, pe calea unor solicitări cu un caracter adițional, excepțiile de nelegalitate a H. C. J. nr. 100/2003 ( f. 160 - 165 ), respectiv a H. C. J. nr. 143/2008 ( f. 182 - 186 ), totuși, acestea au fost respinse ca inadmisibile, potrivit art. 4 alin. (1) - (2) și (4) din Legea nr. 554/2004, în discuție fiind acte administrative cu un caracter normativ, ce nu pot forma obiectul excepției de nelegalitate, iar reclamanta nu a făcut dovada că ar fi obținut anularea hotărârilor menționate, în cadrul unei acțiuni formulate în baza art. 1 alin. (1) și 8 alin. (1) teza I din Legea nr. 554/2004. În acest sens, este de reliefat că, într-adevăr, a fost adresată o cerere de revocare a H. C. J. nr. 143/2008, înregistrată sub nr._/29.10.2013, în temeiul art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 ( f. 30 - 31 ), aspect care denotă că, inițial, fusese identificată calea de urmat, însă, în realitate, acest demers nu a cunoscut ulterior un rezultat cert, iar în ce privește H. C. J. nr. 100/2003, însăși reclamanta a relevat că a promovat o acțiune în contencios administrativ vizând actul menționat, iar cererea sa a fost anulată ( f. 5 ), așadar, în prezent, ansamblul hotărârilor autorității deliberative a unității administrativ teritoriale la care trimite reclamanta sunt în ființă și produc efecte juridice, bucurându-se de prezumția de legalitate, de vreme ce nu au format obiectul controlului din partea instanței de contencios administrativ și nu a fost dispusă anularea lor. În atare circumstanțe, este indeniabil că susținerile legate de pretinsa existență a unei fapte ilicite, prin trecerea imobilului în domeniul public al Județului Cluj, sunt nejustificate, câtă vreme actele administrative prin care s-a realizat încadrarea terenului în sfera proprietății publice nu au fost anulate, oricum calea ce se impunea a fi parcursă de reclamantă fiind cea reglementată de art. 1 alin. (1), 8 alin. (1) teza I și 19 alin. (1) și (2) din Legea nr. 554/2004.
În al treilea rând, este de subliniat că, după cum se poate deduce din acțiunea introductivă, s-a alegat că pretinsa acțiune ce a determinat producerea unui prejudiciu reclamantei ar fi fost reprezentată și de lipsa unei hotărâri de guvern care să aprobe inventarul bunurilor ce se includ în domeniul public al Județului Cluj ( f. 5 ), or, raportat la acest aspect, instanța constată că, fără îndoială, inclusiv din perspectiva evidențiată soluția este identică cu cea conturată în cele de mai sus, în cazul în care s-ar fi apreciat că există o omisiune a pârâtului G. R., în exercitarea atribuțiilor ce îi reveneau, fiind cert că o altă posibilitate decât cea aleasă de către reclamantă se impunea a fi adoptată, desigur, în măsura în care erau întrunite, în acest sens, cerințele stabilite de reglementarea specială aplicabilă.
Concluzionând, ținând seama de argumentele expuse anterior, instanța apreciază că excepția invocată din oficiu este întemeiată, așa încât va fi admisă, cererea reclamantei fiind inadmisibilă, raportat la modalitatea în care aceasta a fost fundamentată, în fapt și în drept, respectiv la calea procedurală adoptată, din chiar cuprinsul acțiunii promovate reieșind că, în realitate, pretinsul prejudiciu, a cărui reparare a fost solicitată în cauză, a fost conceput ca un efect al vătămării aduse drepturilor sale prin actele autorității publice, atâta timp cât s-a făcut trimitere la dispozițiile art. 48 din Constituție ( f. 9 ) și s-a relevat, explicit, că paguba ar fi fost ocazionată ca urmare a H. C. J. nr. 100/2003 și H. C. J. nr. 143/2008 ( f. 2 ), or în asemenea circumstanțe este evident că nu exista posibilitatea recurgerii la o acțiune în răspundere civilă delictuală ( f. 2 ), ci numai la calea reglementată de art. 1 alin. (1), 8 alin. (1) teza I și 19 alin. (1) și (2) din Legea nr. 554/2004. De altfel, trebuie menționat că, fără putință de tăgadă, aceeași rezolvare se impune și în măsura în care se are în vedere textul art. 8 alin. (1) din Legea nr. 213/1998, ce stabilește că Trecerea bunurilor din domeniul public al statului sau al unităților administrativ teritoriale ... se face, după caz, prin hotărâre a Guvernului, a consiliului județean, respectiv a Consiliului General al Municipiului București ori a consiliului local, respectiv norma de la alin. (2) din cadrul aceluiași articol, ce dispune că Hotărârea de trecere a bunurilor poate fi atacată, în condițiile legii, la instanța de contencios administrativ competentă în a cărei rază teritorială se află bunul, așadar, într-o asemenea situație, reclamanta avea la dispoziție o altă procedură ce trebuia parcursă în vederea atingerii dezideratului preconizat prin sesizarea instanței de judecată.
Pe de altă parte, este de observat că, ținând seama de ansamblul considerațiilor ce au stat la baza declanșării demersului procesual de față, cererea reclamantei este inadmisibilă și dintr-o altă perspectivă decât cea anterior discutată. Astfel, cu titlu preliminar, este de amintit că, așa cum se poate observa din cuprinsul celor două dispoziții anexate acțiunii introductive ( f. 19 și 22 ), reclamanta a formulat notificările nr. 746 din 14.08.2001 și nr. 746 din 06.02.2002, prin care se pretindea restituirea în natură și acordarea de despăgubiri, la valoarea de circulație, pentru imobilul situat în Cluj N., . și 35 A, sens în care s-a parcurs procedura reglementată de art. 25 din Legea nr. 10/2001, de vreme ce reclamanta se prevalează de Dispoziția nr. 1512/2008, modificată prin Dispoziția nr. 1732 din 18.03.2010 ( f. 19 - 23 ). Pe de altă parte, este de relevat că, în baza art. 21 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, În cazul imobilelor deținute de unitățile administrativ-teritoriale restituirea în natură sau prin echivalent către persoana îndreptățită se face prin dispoziția motivată a primarilor, respectiv a primarului general al municipiului București, ori, după caz, a președintelui consiliului județean, așadar, în situația în care imobilul vizat este deținut de unitatea administrativ teritorială, restituirea în natură sau prin echivalent se realizează prin dispoziția motivată a primarului sau președintelui consiliului județean, iar conform art. 26 alin. (1) din același act normativ, Dacă restituirea în natură nu este posibilă, deținătorul imobilului sau, după caz, entitatea investită potrivit prezentei legi cu soluționarea notificării este obligată ca, prin decizie sau, după caz, prin dispoziție motivată, în termenul prevăzut la art. 25 alin. (1), să acorde persoanei îndreptățite în compensare alte bunuri sau servicii ori să propună acordarea de măsuri compensatorii în condițiile legii privind unele măsuri pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv, în perioada regimului comunist în România, în situațiile în care măsura compensării nu este posibilă sau aceasta nu este acceptată de persoana îndreptățită.
În ce privește cauza de față, trebuie constatat că, așa cum a rezultat din elementele învederate anterior, includerea terenului de_ mp în domeniul public al Județului Cluj a avut loc prin Hotărârea Consiliului Județean nr. 100/2003 ( f. 60 - 64 ), or reclamanta nu a efectuat demersurile necesare pentru a obține anularea actului administrativ menționat, considerat a fi fost emis în mod nelegal și, totodată, măsura restituirii în natură a terenurilor în suprafață de 1050 mp și 850 mp a fost adoptată prin Dispoziția nr. 1512 din 27.02.2008 ( f. 20 - 21 ), ulterioară momentului în care imobilul a dobândit natura de obiect al proprietății publice a unității administrativ teritoriale. Ca atare, cum actele Consiliului Județean Cluj au produs în tot intervalul de timp de la emiterea lor și până în prezent efecte juridice, este de apreciat că, în realitate, pot fi puse în discuție unele aspecte legate de modalitatea în care a fost soluționată notificarea adresată, prin dispunerea restituirii în natură, ținând seama de conținutul notei interne nr._/303/13.02.2013 a Comisiei de aplicare a Legii nr. 10/2001 ( f. 50 ) și indiferent de împrejurarea că, după cum a susținut reclamanta, în cauză ar fi aplicabile dispozițiile art. 21 alin. (5) din Legea nr. 10/2001, conform cărora se interzic înstrăinarea, concesionarea, locația de gestiune, asocierea în participațiune, ipotecarea, locațiunea, precum și orice închiriere sau subînchiriere în beneficiul unui nou chiriaș, schimbarea destinației, grevarea cu sarcini sub orice formă a bunurilor imobile - terenuri și/sau construcții notificate.Astfel, după opinia instanței, trecerea unui bun în proprietate publică, în condițiile art. 8 alin. (1) din Legea nr. 213/1998, nu se încadrează în ipoteza normei evocate în precedent, această operațiune neavând natura unei simple schimbări a destinației imobilului, ci, dimpotrivă, privește o modificare esențială adusă naturii și regimului juridic al dreptului de proprietate deținut asupra bunului, realizată printr-un act de putere publică adoptat de autoritatea competentă, aceasta în contextul în care nu a fost urmată, de persoana interesată, calea reglementată de art. 8 alin. (2) din Legea nr. 213/1998.
Prin urmare, în circumstanțele date, cadrul în care ar putea fi tranșată chestiunea legată de pretinsa imposibilitate de exercitare a dreptului de proprietate asupra imobilului restituit este reprezentată de recurgerea la calea reglementată de art. 26 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, câtă vreme, raportat la prezumția de legalitate de care se bucură actele administrative prin care imobilul a fost inclus în domeniul public, retrocedarea sa în natură nu ar fi fost posibilă, astfel că reclamanta ar fi îndreptățită a primi în compensare alte bunuri sau servicii ori a beneficia de măsuri compensatorii, însă, în toate situațiile, acestea pot fi dispuse numai în condițiile stabilite de art. 21 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, iar nu pe calea unei acțiuni în răspundere civilă delictuală, care rămâne inadmisibilă, acest element fiind, de altfel, confirmat și prin atitudinea adoptată de reclamantă, care, la un moment dat, a adresat Comisiei pentru aplicarea Legii nr. 10/2001 o solicitare de acordare a unui teren echivalent valoric celui deținut ( f. 47 și 52 ).
În fine, aspectul că, după cum a susținut reclamanta, în baza art. 33 din Legea nr. 10/2001, încălcarea dispozițiilor sale atrage, după caz, răspunderea disciplinară, administrativă, contravențională, civilă sau penală, nu este de natură a releva o altă concluzie decât cea care se desprinde din ansamblul considerațiilor anterioare, câtă vreme reclamanta doar a alegat că ar fi fost nesocotite prevederile art. 21 alin. (5) din Legea nr. 10/2001, or, în realitate, după cum s-a evidențiat, succesiv, în precedent, trecerea imobilului în domeniul public s-a realizat în baza unor acte administrative normative a căror prezumție de legalitate nu a fost răsturnată și care nu au fost anulate de instanța de judecată. Așadar, în asemenea circumstanțe, nu se poate alega o nerespectare a reglementării menționate, ci, dimpotrivă, așa cum s-a evocat în cele de mai sus, există un dubiu cu privire la restituirea în natură dispusă în favoarea reclamantei, referitor la un bun care nu mai era disponibil la acea dată, ci, în mod aparent, fusese inclus în domeniul public al Județului Cluj, iar o asemenea operațiune nu ar putea fi încadrată în ipoteza normei de la art. art. 21 alin. (5) din Legea nr. 10/2001.
Concluzionând, instanța apreciază că, inclusiv raportat la prevederile art. 21 alin. (4) și 26 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, excepția invocată din oficiu este întemeiată, așa încât va fi admisă, iar cererea promovată va fi respinsă, în întregime, ca inadmisibilă, raportat la elementul că petitele privind punerea în posesie asupra terenului, efectuarea unui schimb și constituirea unui drept de trecere prezintă caracter accesoriu față de primul capăt de cerere, potrivit art. 30 alin. (4) din C. proc. civ.
În ce privește cheltuielile de judecată, trebuie precizat că, în baza art. 453 alin. (1) din C. proc. civ., Partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată, or cum în litigiul de față cererea formulată va fi respinsă ca inadmisibilă, se impune a aprecia că reclamanta nu este îndreptățită a obține plata cheltuielilor de judecată solicitate ( f. 3 ). În același context, este de relevat că, deși prin întâmpinarea formulată pârâta . S. SA a pretins acordarea cheltuielilor de judecată ( f. 118 ), totuși, dovada naturii, existenței și întinderii lor nu a fost făcută în condițiile art. 452 din C. proc. civ., astfel că solicitarea sa în sensul arătat va fi respinsă ca neîntemeiată. În fine, trebuie constatat că, potrivit art. 9 alin. (2) din C. proc. civ., Obiectul și limitele procesului sunt stabilite prin cererile și apărările părților, așa încât, având în vedere împrejurarea că procesul civil este guvernat de principiul disponibilității, după cum rezultă din textul legal mai sus menționat, instanța urmează a lua act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecatǎ de cǎtre pârâții C. JUDEȚEAN CLUJ, G. R. și C. LOCALĂ DE APLICARE A LEGII nr. 10/2001 ( f. 100 - 103, 105 - 108 și 110 ).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția inadmisibilitǎții cererii, excepție invocatǎ de instanțǎ, din oficiu.
Respinge ca fiind inadmisibilǎ cererea formulată de cǎtre reclamanta L. M. L., CNP_, cu dom. în B., . nr. 145, jud. B. și dom. ales în Cluj N., ., ., în contradictoriu cu pârâții C. JUDEȚEAN CLUJ, cu sediul în Cluj N., Calea Dorobanților nr. 106, jud. Cluj, cod de identificare fiscalǎ_, G. R., cu sediul în București, Piața Victoriei nr. 1, Sector 1, reprezentat prin Secretariatul General al Guvernului, având cod de identificare fiscalǎ_, C. LOCALĂ DE APLICARE A LEGII nr. 10/2001, cu sediul în Cluj N., ., jud. Cluj și . S. SA, cu sediul în Cluj N., . nr. 79, jud. Cluj, înregistratǎ la O. R. C. sub nr. J_, CUI_.
Respinge ca fiind neîntemeiate cheltuielile de judecatǎ solicitate de cǎtre reclamantǎ.
Respinge ca fiind neîntemeiate cheltuielile de judecatǎ solicitate de cǎtre pârâta . S. SA.
Ia act cǎ nu au fost solicitate cheltuieli de judecatǎ de cǎtre pârâții C. JUDEȚEAN CLUJ, G. R. și C. LOCALĂ DE APLICARE A LEGII nr. 10/2001.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, cererea pentru exercitarea cǎii de atac urmând a fi depusǎ la Judecǎtoria Cluj N..
Pronunțatǎ în ședințǎ publicǎ, azi, 22.10.2015.
JUDECĂTOR, GREFIER,
M. I. T. A.
Red. / Tehn. MI
16.11.2015 - 7 ex.
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 9796/2015.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 9817/2015.... → |
|---|
