Actiune in regres. Sentința nr. 74/2015. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 74/2015 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 08-01-2015 în dosarul nr. 74/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CLUJ-N.
SECTIA CIVILA
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal -3185
SENTINTA CIVILA Nr. 74/2015
Ședința publică din data de 08 ianuarie 2015
Instanta constituita din:
PREȘEDINTE: B. T. G.
GREFIER: M. P.
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind pe reclamanta S.C. O. V. INSURANCE GROUP S.A., in contradictoriu cu paratul M. D. V., având ca obiect actiune in regres
La apelul nominal facut in sedinta publica, se prezintă reprezentanta reclamantei, avocat A. T., in substituirea avocat M. L. H., care depune delegatie de substituire la dosar si reprezentanta paratului, avocat C. G. P., cu imputernicire avocatiala la dosar.
Procedura este legal îndeplinita.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de sedinta, care arata ca din oficiu instanta a atasat la dosar Sentinta penala nr. 1275/2014, pronuntata de Judecatoria Cluj-N. in dosarul nr._/211/2013 (fl. 57-58).
Verificându-și competența conform prevederilor art. 131 C.pr.civ, instanța constată că este competentă general, material și teritorial sa judece pricina.
Raportat la prevederile art. 237 alin. 1 Cod pr.civila, instanța declara deschisa cercetarea judecatoreasca a procesului.
Reprezentanta paratului depune la dosar Sentinta penala nr. 1275/2014, pronuntata de Judecatoria Cluj-N. in dosarul nr._/211/2013 si solicita in baza art. 413 Cod pr. civila suspendarea prezentei cauze pana la ramanarea irevocabila sentintei mentionate.
Instanța in baza art. 237 Cod pr.civila pune in discutie exceptia prescriptiei dreptului material la actiune, invocata de parat prin intampinare.
Reprezentanta paratului solicita admiterea exceptiei astfel cum a fost formulata si pentru motivele expuse pe larg prin intampinare. Totodata, raportat la Decizia nr. 23/2007 a ICCJ arata ca sustine la acest moment si termenul de prescriptie de 2 ani prevazut de art. 3, alin. 2 din Decretul nr. 167/1958, intrucat izvoreste dintr-un contract de asigurare. Arata ca, indeferent ca termenul de prescriptie a inceput sa curga la data de 18.08.2011 sau la data platii despagubirilor, dreptul material la actiune al reclamantei este prescris. Sustinerea partii adverse potrivit careia termenul de prescriptie a inceput sa curga la data de 24.02.2012, data platii despagubirilor, este neintemeiata, intrucat prevederile art. 8 din Decretul nr. 167/1958 precizeza faptul ca termenul de prescriptie incepe sa curga de la data cand pagubitul a cunoscut sau trebuia sa cunoasca, atat paguba cat si pe cel care raspunde de ea, si nicidecum de la data cand s-a efectuat plata despagubirilor. Asadar, reclamanta a cunoscut toate elementele necesare formularii unei pozitii in vederea recuperarii pagubei la data de 18.08.2011, momentul platii despagubirilor nefiind in măsura sa stabileasca un nou termen de prescriptie in favoarea acesteia. Termenul de prescriptie de trei ani a inceput sa curga pentru reclamanta subrogata in dreptul persoanei pagubite potrivit art. 22 din Legea nr. 13/1995 la data de 18.08.2001 si s-a implinit la data de 18.08.2014, prezenta actiune fiind inregistrata la data de 27.08.2014, peste termenul general de prescriptie prevazut de lege. Arata ca nu solicita cheltuieli de judecata.
Reprezentanta reclamantei solicita respingerea exceptiei in discutie pentru motivele expuse pe larga prin raspunsul la intampinare. Arata ca niciuna dintre ipotezele referitoare la data de la care incepe sa curga termenul de prescriptie pentru asigurator, in prezenta cauza, la data formularii cererii de chemare in judecata, dreptul material la actiune al reclamantei nu era implinit. Chiar daca s-ar aprecia ca dreptul la actiune al asiguratorului impotriva persoanei vinovate de producerea accidentului ar incepe de la data producerii, in prezenta cauza, actiune nu este prescrisa. Accidentul rutier s-a produsa la data de 16.08.2011, Nota de constatare dateaza din data de 18.08.2011, prin urmare, termenul general de prescriptie de 3 ani s-ar fi implinit la data de 16.08.2014 sau la 18.18.2014, insa termenul de prescriptie a fost suspendat ca urmare a incercarii reclamantei de a solutiona litigiul pe cale amiabila, in temeiul disp. art. 720, ind. 1 Cod pr. civila. Asadar, procedura concilierii a suspendat termenul de prescriptie pe o durata de 3 luni, insa si daca s-ar aprecia ca suspendarea a operat doar pe o perioada de 15 zile de la data comunicarii convocarii la conciliere, termenul de prescriptie, calculat de la data producerii riscului asigurat, 16.08.2011, s-ar implini la data de 01.09.2014, or prezenta actiune a fost introdusa la data de 27.08.2014. Arata ca nu solicita cheltuieli de judecata.
Instanța pune in discutie cererea de suspendare formulata de reprezentanta paratului, in baza art. 413 Cod pr. civila.
Reprezentantii partilor solicita admiterea cererii de suspendare si in consecinta suspendarea prezentei cauze pana la ramanerea irevocabila dosar Sentintei penale nr. 1275/2014, pronuntata de Judecatoria Cluj-N. in dosarul nr._/211/2013.
Instanța retine cauza in pronuntare.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la această instanță sub nr._ din data de 27.08.2014, reclamanta . Group SA a chemat în judecată pe pârâtul M. D. V., solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună obligarea pârâtului la plata sumelor de 34.000 lei reprezentând contravaloare despăgubire, plus dobânda legală de la data scadenței obligației de plată și până la plata efectivă a debitului și la plata cheltuielilor de judecată.
În fapt, reclamantul a arătat că la data de 16.08.2011 în timp ce pârâtul conducea autovehiculul marca VW Golf cu număr de înmatriculare_ pe . din Cluj-N., la intersecția cu . a respectat indicatorul rutier cedează trecerea, neacordând prioritate de trecere autoutilitarei M. cu număr de înmatriculare_, proprietatea C. D. SRL, condus pe drum cu prioritate de către M. V. D., intrând în coliziune cu acesta. Potrivit adresei nr._/24.08.2011 pârâtul se afla sub influența băuturilor alcoolice rezultatul testării cu aparatul alcooltest fiind 0,64 mg/l, astfel că acesta a fost cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 87 alin. 1 din OUG 195/2002. Autovehiculul marca VW Golf cu număr de înmatriculare_ se afla în proprietatea numitului C. I. și era asigurat RCA la reclamantă. În baza poliței de asigurare reclamanta a achitat la 24.02.2012 suma de 34.000 lei reprezentând contravaloarea reparațiilor autoturismului marca M..
În drept, cererea este întemeiată pe dispozițiile art. 998-999 C.civ., art. 720 ind. 1 C.p.c, art. 22 Legea 139/1995, OG 13/2001.
Cererea a fost legal timbrată (f.32).
În probațiune, reclamantul a depus la dosarul cauzei, în copie, un set de înscrisuri (f. 4-83).
La data de 26.09.2014 (f.30) reclamantul și-a precizat acțiunea menționând că solicită dobânda legală de la data introducerii acțiunii.
Pârâtul, legal citat a formulat întâmpinare(f.37) la data de 05.11.2014 invocând excepția prescripției dreptului material la acțiune. Pe fondul cauzei pârâtul a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată având în vedere că prejudiciul nu este cert in raport de avariile produse și vechimea autovehiculului.
La data de 25.11.2014 (f.48) reclamanta a formulat răspuns la întâmpinaresolicitând respingerea excepției prescripției ca neîntemeiată.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Potrivit art. 248 alin. 1 C.p.cinstanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei.
Potrivit deciziei nr. 1 din 17 februarie 2014 privind Recursul în Interesul Legii, referitor la interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 5, art. 201 și art. 223 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil și ale art. 6 alin. (4), art. 2.512 și art. 2.513 din Codul civil, Î.C.C.J. a reținut că prescripțiile extinctive începute anterior datei de 1 octombrie 2011, împlinite ori neîmplinite la aceeași dată, rămân supuse dispozițiilor 167 31 702 18 33> art. 18 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctivă, republicat, astfel încât atât instanțele de judecată, din oficiu, cât și părțile interesate pot invoca excepția prescripției extinctive, indiferent de stadiul procesual, chiar în litigii începute după 1 octombrie 2011 . Astfel, sub reglementarea Decretului nr. 167/1958, republicat - în vigoare până la 1 octombrie 2011, prescripția extinctivă a fost concepută ca o instituție de ordine publică, guvernată de norme imperative, dispozițiile art. 1 alin. (2) din decret, potrivit cărora orice clauză care se abate de la reglementarea legală a prescripției este nulă, și cele ale art. 18, care instituiau obligația instanțelor de judecată și a organelor arbitrale ca, din oficiu, să cerceteze dacă dreptul la acțiune sau la executare silită este prescris, constituind cele mai pregnante caracteristici în acest sens. Reglementarea prin norme imperative a prescripției extinctive, dar și conținutul normativ al art. 18 din decret au determinat recunoașterea și consacrarea caracterului absolut al excepției procesuale de fond, peremptorii, a prescripției extinctive, ce putea fi ridicată din oficiu de instanță/organul arbitral, în orice fază procesuală, dar, în aceleași condiții, și de partea interesată.
Potrivit art. 1 alin. 2 din Decretul nr. 167/1958 odată cu stingerea dreptului la acțiune privind un drept principal se stinge și dreptul la acțiune privind drepturile accesorii.
Potrivit art. 1 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958 dreptul la acțiune având un obiect patrimonial se stinge prin prescripție dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit în lege. Potrivit art. 3 alin. 1 din același act normativ, termenul de prescripție este de 3 ani în materia drepturilor de creanță; iar potrivit alin. 2 prin derogare de la dispozițiile anterioare, în raporturile ce izvorăsc din asigurare, termenul de prescripție este de 2 ani. Acest termen începe să curgă potrivit art. 8 din Decretul nr. 167/1958 de la data când păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască atât paguba cât și pe cel care răspunde de ea.
Conform art. 58 din Legea nr. 136/1995, privind asigurările și reasigurările în România asiguratorul recuperează sumele plătite drept despăgubiri de la persoana răspunzătoare de producerea pagubei când accidentul a fost produs în timpul comiterii unor fapte incriminate de dispozițiile legale privind circulația pe drumurile publice ca infracțiuni săvârșite cu intenție.
Potrivit s.p. nr. 1275/2014 pronunțată de Judecătoria Cluj-N. în dos. nr._/211/2013 (f.57) fapta inculpatului M. D. V. care la data de 16.08.2011 a condus autoturismul marca VW Golf cu număr de înmatriculare_ pe raza mun. Cluj-N., intrând în coliziune cu autoturismul marca M. cu număr de înmatriculare_, având o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, respectiv 1,30 g%o la prima probă recoltată și 1,15 g %o la cea de a doua, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 87 alin. 1 din OUG 195/2002.
Autoturismul marca VW Golf cu număr de înmatriculare_ aparținând lui C. I. avea încheiată polița RCA ./10/U4/CA nr._ cu valabilitate de la 15.01.2011 până la 14.01.2012, la societatea reclamantă (f.27).
Instanța reține că sfera de aplicare a dispozițiilor art.3 alin(2) din Decretul nr.167/1958 este clar delimitată și se referă exclusiv la raporturile juridice ce izvorăsc din asigurare, respectiv raporturile contractuale dintre asigur ător și asigurat, asigurator cu contractantul asigurării (pentru situațiile în care contractantul și asiguratul sunt persoane diferite), asiguratului cu persoana cuprinsă în asigurare, asigurătorului cu beneficiarul asigurării.
Potrivit art. 1 alin 2 din Ordinul 5/2010 c ontractul de asigurare obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule acoperă răspunderea civilă delictuală a proprietarului sau a utilizatorului unui vehicul pentru prejudiciile produse unei terțe părți prin intermediul vehiculului. Prin urmare prezinta relevanta ca autoturismul sa fie asigurat indiferent de persoana care il conduce.
Astfel, raportul juridic reclamant – pârât izvoraste din contractul de asigurare încheiat de reclamant, în calitate de asigurator, cu asiguratul sau, deoarece art. 58 din Legea nr. 136/1995, stabilește că asiguratorul recuperează sumele plătite drept despăgubiri de la persoana răspunzătoare de producerea pagubei când accidentul a fost produs în timpul comiterii unor fapte incriminate de dispozițiile legale privind circulația pe drumurile publice ca infracțiuni săvârșite cu intenție .
Prin urmare instanța reține că în cauză este incident termenul special de prescripție de 2 ani.
Totodată prezinta interes momentul la care a început sa curga acest termen de 2 ani, si anume data când s-a nascut dreptul la actiune, conform art.7 alin.1 din Decretul nr.167/1958 .
Având în vedere ca temeiul legal al actiunii îl constituie dispozitiile art.998-999 Cod civ., care reglementeaza raspunderea civila delictuala, instanta constata ca dreptul la actiune al reclamantei s-a nascut la data la care pagubitul a cunoscut sau trebuia sa cunoasca atât paguba cât si pe cel care raspunde de ea, potrivit art. 8 alin.1 din Decretul nr. 167/1958.
Având în vedere ca potrivit dispozitiilor art. 58 din Legea nr. 136/1995 are loc o subrogatie legala în drepturile persoanei pagubite, reclamant ul asigurator dobândeste creanta platita cu toate drepturile si accesoriile ei.
Rezulta deci ca, prin subrogatie, potrivit regulilor generale care se aplica în lipsa unor norme speciale derogatorii, asiguratorul preia dreptul nascut deja în patrimoniul pagubitul ui, respectiv ., si nu se naste un alt drept la momentul la care se face plata despagubirii. Această subrogare este așadar una personală, consecința fiind că drepturile se exercită de asigurator astfel cum ar fi putu fi exercitate de către păgubit în lipsa raporturilor de asigurare, asigurătorul beneficiind în limita indemnizației plătite de toate drepturile pagubitului împotriva terțului vinovat de producerea accidentului, după cum și acesta din urmă poate opune asigurătorului toate apărările opozabile păgubitului, inclusiv excepția prescripției dreptului la acțiune. Așadar, asiguratorul nu poate pretinde că prin plata despăgubirii la 24.02.2012 se nasc alte drepturi în favoarea sa.
Așadar, dreptul de a cere acoperirea prejudiciului produs se naște pentru reclamantă cel mai târziu începând cu 18.08.2011 –data constatării de către reclamantă a prejudiciului în urma înștiințării ei despre accident (f.13,23), de la această dată reclamanta a știut cu certitudine atât paguba, cât și pe cel vinovat de producerea acesteia, după cum rezultă din înștiințarea din 17.08.2011 (f.23), precum și din autorizația de reparație (f.11) coroborată cu nota de constatare din 18.08.2011 (f.13).
Faptul ca prin Decizia nr. XXIII/19.03.2007 (publicata în M.Of. nr.123/15.02.2008), pronuntata de ÎCCJ-Sectiile Unite în solutionarea unui recurs în interesul legii, s-a stabilit ca natura juridica a actiunii în regres exercitata de asigurator (societate de asigurare) împotriva persoanelor culpabile de producerea unui accident este comerciala, iar nu civila, nu schimba cauza, respectiv fundamentul juridic al pretentiilor, aceasta fiind raspunderea civila delictuala a persoanei vinovate.
Având în vedere ca prescriptia extinctiva, este o sanctiune îndreptata împotriva pasivitatii titularului dreptului subiectiv, instanta reține c ă stabilirea de c ă tre instan ță a momentului începutului prescrip ț iei în sensul ar ă tat anterior, nu îndrept ăț e ș te reclamanta s ă invoce faptul ca institu ț ia prescrip ț iei ar fi deturnat ă de la finalitatea ei, pe motiv c ă numai din momentul pl ăț ii indemniza ț iei asiguratorul poate exercita ac ț iunea în regres.
Astfel, reclamanta a avut la dispozi ț ie suficient timp pentru a ac ț iona împotriva persoanei responsabil e de producerea pagubei, având în vedere c ă la data de 1 7 .08.20 11 a fost în șt iin ț at ă de producerea accidentului, iar la data de 1 8 .08.20 11 a realizat nota de constatare (fila 13,23 ).
Faptul c ă plata desp ă gubirii a fost facut ă, la 2 4 .0 2 .20 12, potrivit OP nr. _ (fila 9 ), nu poate fi opus pârâ tului, reclamanta neputându- ș i invoca propria culp ă potrivit principiului „nemo auditur propriam turpitudinem allegans”. Dacă susținerea reclamantei - că pentru asigurător termenul de prescripție începe să curgă din momentul plății indemnizației - ar fi considerată întemeiată, s-ar eluda dispozițiile imperative ale legii care stabilesc cursul termenului de prescripție, și ar fi lăsat la voința liberă a părților contractului de asigurare, momentul de la care începe să curgă acest termen, în funcție de data la care asigurătorul dorește să plătească păgubitului despăgubirile .
Instanța reține că din întreaga redactare a Decretului nr. 167/1958, reiese că prescripția este legată de drepturi, iar nu de persoanele care le exercită și că în cazul transmiterii drepturilor de creanță nu există vreun caz în care să înceapă să curgă un nou termen de prescripție pentru același drept .
Instanța reține că reclamanta nu a făcut dovada existenței vreunei cauze de întrerupere sau suspendare a cursului termenului de prescripție conform art. 16, art. 13 din Decretul 167/1958.
Instanța reține că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 720 ind. 1 din Vechiul C.p.c. în forma în vigoare la data faptei (respectiv forma avută în urma modificării survenite prin art. 219 pct. 21 din Legea 71/2011 în vigoare din data de 13.06.2011) privitoare la suspendarea termenului de prescripție, având in vedere art. 3 alin. 2 din Noul C.civ., prezentul litigiu nefiind unul între profesioniști.
Instanța reține că în cauză nu sunt incidente nici dispozițiile art. 203 din Legea 71/2011 care prevăd că dispozițiile art. 2.532 pct. 6 și 7 din Noul Codul civil privitoare la suspendarea cursului prescripției se aplică și în cazul prescripțiilor începute înainte de . Codului civil, dacă împrejurările care atrag suspendarea s-au produs după această din urmă dată. Art. 2532 pct. 6 nu este aplicabil în condițiile în care negocierile (convocarea la conciliere) nu au fost ținute în ultimele 6 luni înainte de expirarea termenului de prescripție (f.5-6) . Art. 2532 pct. 7 nu este aplicabil pentru motivele arătate în paragraful anterior.
Având în vedere cele expuse și faptul că acțiunea a fost promovată în data de 27.08.2014 (f.1), instanța va admite excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de pârâtă și va r espinge cererea formulată și precizată de reclamanta . Group SA, împotriva pârâtului M. D. V., ca fiind prescrisă
În temeiul art. 453 C .proc.civ., instanța va lua act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția prescripției dreptului material la acțiune, invocată de pârât prin întâmpinare.
Respinge cererea formulată și precizată de reclamanta . Group SA, cu sediul în București, .. 51, sect. 1, cu sediul procesual ales la C.. Indiv. de av. P. D. situat în .. 1, ., biroul A 3, sect. 5, București, împotriva pârâtului M. D. V., domiciliat în Cluj-N., . nr. 53, ., ca fiind prescrisă.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel la Tribunalul Cluj în termen de 30 zile de la comunicare.
Apelul se depune la Judecătoria Cluj-N. .
Pronunțată în ședință publică, azi 08.01.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
| ← Pretenţii. Sentința nr. 83/2015. Judecătoria CLUJ-NAPOCA | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 89/2015. Judecătoria... → |
|---|
